ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului penal de față, în baza

actelor dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală

nr. 218/D

din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul

nr. 7883/260/2011 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ. au fost admise, în parte, pretențiile civile formulate

de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.

F.P.S. Bacău și, în consecință, a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC N. SRL Comănești, la plata sumei de 193.625 RON cu dobânzile

și penalitățile aferente creanței bugetare principale, de la data scadenței până

la stingerea în totalitate a debitului, către partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P.S. Bacău.

S-a dispus înregistrarea în contabilitatea

SC N. SRL a următoarelor facturi: X1 din 24 noiembrie 1999, beneficiar SC M.F.

SA Dărmănești, X2 din 25 decembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA, X3 din 14

ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X4 din 25 ianuarie 2000, același beneficiar,

X5 din 29 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X6 din 25 februarie 2000, beneficiar

SC M.F. SA, X7 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X8 din 8 martie 2000, beneficiar

SC M.F. SA, X9 din 19 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X10 din 22 mai

2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X11 din 23 mai 2000, beneficiar SC

A.L.D.P. SA Bacău, X12 din 25 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X13

din 28 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X14 din 29 iunie 2000, beneficiar

SC A. SA Slobozia, X15 din 5 iulie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X16 din

27 septembrie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X17 din 31 octombrie 2000, beneficiar

SC A.L.D.P. SA Bacău, X18 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău,

X19 din 15 noiembrie 2000, beneficiar SC G. SRL Onești, X20 din 30 noiembrie 2000,

beneficiar SC M. SA Comănești, X21 din 2 decembrie 2000, beneficiar SC T. SRL Huși,

X22 din 20 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X23 din 27 decembrie 2000, beneficiar

SC M.F. SA, X24 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X25

din 23 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X26 din 24 octombrie 2000,

beneficiar SC M.C. SRL București, X27 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C.

SRL București, X28 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X29

din 10 noiembrie 2000, X30 din 13 noiembrie 2000, X31 din 15 noiembrie 2000, X32

din 24 noiembrie 2000, X33 din 20 noiembrie 2000, X34 din 2 decembrie 2000, X35

din 7 decembrie 2000, X36 din 19 decembrie 2000, X37 din 22 decembrie 2000, X38

din 28 decembrie 2000, beneficiar SC A.T.S. SA Fetești.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător

ales și, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul,

în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 500 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare

efectuate la urmărirea penală.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală

nr. 266 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei

Moinești, pronunțată în Dosarul nr. 5016/2003, în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334

C. proc. pen., din art. 12 Legea nr. 87/994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 13 C. pen., inculpatul M.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art.

334 C. proc. pen., din art. 13 Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b)

C. pen. au fost contopite pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 4

ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71

C. pen.

În baza art. 112 lit. c) C. pen. coroborat

cu art. 115 C. pen., a fost interzis inculpatului dreptul de a mai deține ocupația

de administrator.

A fost dispusă înregistrarea în contabilitatea

SC N. SRL a următoarelor facturi: X1 din 24 noiembrie 1999, beneficiar SC M.F.

SA Dărmănești, X2 din 25 decembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA, X3 din 14

ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X4 din 25 ianuarie 2000, același beneficiar,

X5 din 29 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X6 din 25 februarie 2000 , beneficiar

SC M.F. SA, X7 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X8 din 8 martie 2000, beneficiar

SC M.F. SA, X9 din 19 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X10 din 22 mai

2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X11 din 23 mai 2000, beneficiar SC

A.L.D.P. SA Bacău, X12 din 25 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X13

din 28 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X14 din 29 iunie 2000, beneficiar

SC A. SA Slobozia, X15 din 5 iulie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X16 din

27 septembrie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X17 din 31 octombrie 2000, beneficiar

SC A.L.D.P. SA Bacău, X18 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău,

X19 din 15 noiembrie 2000, beneficiar SC G. SRL Onești, X20 din 30 noiembrie 2000,

beneficiar SC M. SA Comănești, X21 din 2 decembrie 2000, beneficiar SC T. SRL Huși,

X22 din 20 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X23 din 27 decembrie 2000, beneficiar

SC M.F. SA, X24 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X25

din 23 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X26 din 24 octombrie 2000,

beneficiar SC M.C. SRL București, X27 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C.

SRL București, X28 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL București, X29

din 10 noiembrie 2000, X30 din 13 noiembrie 2000, X31 din 15 noiembrie 2000, X32

din 24 noiembrie 2000, X33 din 20 noiembrie 2000, X34 din 2 decembrie 2000, X35

din 7 decembrie 2000, X36 din 19 decembrie 2000, X37 din 22 decembrie 2000, X38

din 28 decembrie 2000, beneficiar SC A.T.S. SA Fetești, Ialomița.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

cu aplicarea art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul

M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Comănești, la plata

către partea civilă a sumei de 3.219.408.049 ROL reprezentând contravaloare prejudiciu.

S-a mai reținut că în cauza menționată,

inculpatul M.I. a fost judecat în lipsă, hotărârea de condamnare rămânând definitivă

prin neapelare.

Întrucât mandatul de executare a pedepsei

închisorii din 1 martie 2004 nu a putut fi pus în executare, inculpatul M.I. nefiind

în țară, la data de 23 iunie 2008, pe numele condamnatului M.I. s-a emis mandat

european de arestare.

În baza acestui mandat, condamnatul M.I.

a fost arestat pe teritoriul Spaniei, în vederea predării în România, la data de

13 martie 2011, predarea efectivă realizându-se la data de 10 octombrie 2011.

Cererea de rejudecare

după extrădare formulată de condamnatul

M.I. la data de 19 octombrie 2011, inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești

sub nr. 7883/260/201 la fost declinată, spre competentă soluționare, prin sentința

penală nr. 562 din 28 noiembrie 2011, la Tribunalul Bacău, secția penală.

Argumentele soluției de declinare au vizat

modificarea competenței materiale a judecătoriilor și a tribunalelor, operată prin

Legea nr. 202/2010.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Bacău, secția penală, formând obiectul Dosarului nr. 7883/260/2011.

În procedura de rejudecare după extrădare,

tribunalul a procedat mai întâi la audierea inculpatului luând act de faptul că

acesta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând învinuirile ce i se aduc prin rechizitoriu și solicitând

ca judecarea sa să se realizeze pe baza probelor de la urmărirea penală.

Ca urmare, luând act și de faptul că inculpatul

a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea prejudiciului și la modul de calcul

a acestuia, instanța a apreciat că, pentru buna soluționare a cauzei, se impune

disjungerea laturii penale de cea civilă și soluționarea cu prioritate a laturii

penale.

Procedând în acest fel, prin sentința penală

nr. 218/D din 10 septembrie 2012 Tribunalul Bacău, secția penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 522

1

C. proc.

pen. și art. 406 C. proc. pen. a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare

formulată de condamnatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 266 din 11

februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Moinești în Dosarul nr. 5016/2003 și în

consecință:

S-a anulat sentința penală nr. 266 din

11 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Moinești în Dosarul nr. 5016/2003, numai

în ceea ce privește latura penală a cauzei.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fot condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata

unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția inculpatului M.I. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

S-a constatat că, prin punerea în executare

a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 1 martie 2004 emis de Judecătoria

Moinești, inculpatul a executat perioada de la 13 martie 2011-10 octombrie 2011

pe teritoriul Spaniei, și de la 11 octombrie 2011, când a intrat pe teritoriul României,

la zi.

S-au anulat vechile forme de executare

emise în baza sentinței penale nr. 266 din 11 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria

Moinești în Dosarul nr. 5016/2003 și s-a dispus emiterea de noi forme de executare.

În temeiul art. 320

1

alin.

(5) C. proc. pen. coroborat cu art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii

civile a cauzei în vederea efectuării de probatorii, fixându-se la data de 4

octombrie 2012.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii să se comunice

Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acesteia.

Rămânând în continuare investit cu judecarea

laturii civile a cauzei, Tribunalul Bacău a dispus efectuarea unei expertize contabile

cu obiectivele: stabilirea prejudiciului cauzat prin neintroducerea în contabilitate

a facturilor care se află la dosarul cauzei, și după stabilirea bazei de impozitare,

stabilirea TVA-ului și impozitului aferent acestui prejudiciu.

Prin raportul de expertiză contabilă întocmit

în cauză s-a constatat că obligația de plata rezultată din neînregistrarea în contabilitate

a facturilor aflate la dosarul cauzei, corespunzătoare bazei de impozitare de 4.296.445.348

ROL (429.644 RON), este în sumă totală de 1.936.252.633 ROL, respectiv 193.625 RON,

compunându-se din: 81.717 RON, taxa pe valoare adăugată și 111.908 RON, impozitul

pe profit.

Împotriva acestora concluzii, inculpatul,

prin apărător ales, a formulat obiecțiuni, arătând că în mod greșit s-a considerat

ca bază de impozitare valoarea facturilor ce nu au fost introduse în contabilitate,

ca și cum societatea nu ar fi avut activitate în acea perioadă.

S-a mai arătat că, în condițiile în care

societatea a avut într-adevăr activitate, modalitatea de calcul ar fi trebuit să

fie prin majorarea fictivă a veniturilor societății, prin introducerea facturilor

neînregistrate în contabilitate, urmată de scăderea cheltuielilor societății urmând

ca abia apoi, la această sumă finală, să se calculeze impozitul și respectiv TVA-ul.

Expertul a menționat că este de acord cu

susținerile inculpatului, însă numai în condițiile în care acesta va depune la dosar

documente care să ateste tranzacții similare din aceleași perioade fiscale.

Pe baza actelor și lucrările dosarului,

instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău cu nr. 142/P/2001 din 15 septembrie 2003 s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.I., pentru

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 și art. 13 din

Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen.

În actul de sesizare s-a reținut că M.I.

a fost administrator la SC N. SRL Comănești, calitate în care a efectuat diverse

tranzacții comerciale vânzând combustibil (păcură CLU), piese auto și alte bunuri.

Pentru a se sustrage obligațiilor fiscale care îi reveneau, M.I. a hotărât să nu

țină evidență contabilă corespunzătoare și să nu înregistreze facturile fiscale

întocmite cu ocazia livrării unor mărfuri.

În baza acestei rezoluții infracționale,

în perioada noiembrie 1999-decembrie 2000, inculpatul a emis către SC M.F. SA Dărmănești,

SC A.L.D.P. SA Bacău, SC A. SA Slobozia, SC G. SRL Onești, SC L.C. SRL Bacău, Cooperativa

Meșteșugărească SC M. SA Comănești, un număr de 26 facturi fiscale în valoare de

3.794.587.000 ROL care nu au fost înregistrate în contabilitate.

Ulterior, în anul 2002, SC N. SRL Comănești

a livrat către SC A.T.S. SA Fetești combustibil CLU tip 3 neînregistrând în contabilitate

cele 10 facturi fiscale întocmite, în valoare de 1.437.853.108 ROL.

Garda Financiară Bacău, în urma controalelor

efectuate a întocmit procesele-verbale din 30 aprilie 2001, din 25 iunie 2001 și

din 6 decembrie 2002 , constatând că prejudiciul total produs de M.I. este de 3.219.408.049

ROL și se compune din: 1.232.824.093 ROL impozit pe profit neînregistrat; 926.978.009

ROL taxa pe valoare adăugată neînregistrată; 577.931.212 ROL majorări de întârziere

pentru nevirarea în termen a impozitului pe profit; 461.684.735 ROL majorări de

întârziere pentru nevirarea în termen a TVA.

În cadrul procedurii de rejudecare după

extrădare, în raport de manifestarea de voință a inculpatului care a invocat

art. 320

1

C. proc. pen., s-a reținut ca situație de fapt cea prezentată

în rechizitoriu, cu excepția actelor materiale privind cele 10 facturi fiscale emise

de SC N. SRL Comănești către SC A.T.S. SA Fetești, care au fost apreciate ca fiind

rezultatul unei erori de dactilografiere, dat fiind faptul că facturile în discuție

au fost emise în cursul anului 2000.

În drept, faptele comise de inculpatul

M.I. de a nu ține evidența contabilă în mod corespunzător și de a nu înregistra

în contabilitate mai multe facturi fiscale a fost apreciată ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 12 și art.

13 din Legea nr. 87/1994. Situația de fapta fost reținută pe baza materialului probator

administrat, respectiv: procesele-verbale întocmite de Garda Financiară Bacău; adresa

din 9 decembrie 2002; nota explicativă dată de M.I.; declarațiile lui U.G., T.A.;

expertiza contabilă efectuată cu prilejul rejudecării cauzei.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului,

s-a constatat că, potrivit raportului de expertiză contabilă, acesta este de 1.936.252.633

ROL, respectiv 193.625 RON și se compune din: 81.717 RON, taxa pe valoare adăugată;

111.908 RON, impozitul pe profit.

S-a mai constatat că obiecțiunile formulate

de condamnat la raportul de expertiză contabilă sunt neîntemeiate întrucât acesta

nu a făcut dovada susținerilor sale.

Ca urmare, constatând întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale, Tribunalul, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998

7

C. civ. (aplicabil la momentul sesizării instanței,

înainte de 15 februarie 2013) a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC N. SRL Comănești, la plata sumei de 193.625 RON către partea civilă

Ministerul Fiananțelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P.S. Bacău.

Totodată, s-a dispus înregistrarea în contabilitate

a facturilor fiscale indicate în cuprinsul dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat apel partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bacău și inculpatul M.I.

În cuprinsul motivelor de apel, partea

civilă a contestat cuantumul prejudiciului reținut a fi fost produs de către inculpatul

M.I., susținând că, în mod greșit, prima instanță nu a luat în considerare valoarea

superioară stabilită prin raportul de expertiză, în cauză negăsindu-și aplicabilitatea

principiul neagravării situației în propria cale de atac întrucât Tribunalul Bacău

a soluționat cauza pe fond, în primă instanță.

Și inculpatul M.I. a criticat sentința

sub aspectul cuantumului prejudiciului, arătând că expertul contabil nu a luat în

considerare facturile de intrare pe activitățile societății, situație în care prin

scăderea valorii acestora s-ar fi calculat un prejudiciu mai mic.

Prin decizia penală

nr. 166 din 8 octombrie 2013 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie au fost respinse, ca nefodate,

apelurile declaate în cauză.

În considerentele acestei hotărâri s-a

reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 266/2004 a Judecătoriei

Moinești, definitivă prin neapelare la 1 martie 2004, s-a procedat, sub aspectul

laturii civile, la obligarea inculpatului la plata sumei de 3.219.408.049 ROL către

partea civilă cu titlu de contravaloare prejudiciu.

La baza stabilirii acestui prejudiciu au

stat procesele-verbale de calcul întocmite de Garda Financiară Bacău la nivelul

anilor 2001-2002, informațiile oferite de Administrația Financiară și facturile

fiscale emise de societatea administrată de inculpat către SC A.T.S. SA Fetești,

în perioada noiembrie-decembrie 2000, reținându-se că suma totală aferentă de 1.208.279.930

ROL nu a fost înregistrată în contabilitatea societății.

Ulterior, în urma admiterii cererii de

rejudecare după extrădare, s-a dispus anularea sentinței penale nr. 266/2004 a Judecătoriei

Moinești, iar prin sentința penală nr. 218/D din 10 septembrie 2012 a Tribunalului

Bacău a fost rejudecată latura penală a cauzei, dispunându-se, totodată, disjungerea

laturii civile.

În cauză s-a procedat la administrarea

unei expertize contabile pentru evidențierea prejudiciului produs în urma activității

infracționale a inculpatului, prin concluziile raportului de expertiză stabilindu-se

un prejudiciu de 193.625 RON, superior așadar prejudiciului la care a fost obligat

inculpatul prin hotărârea inițială de condamnare, valoarea mai mare fiind explicabilă

prin faptul că a fost luat în considerare un număr mai mare de facturi care au intrat

în contabilitatea societății.

În această situație, în mod justificat,

instanța care a rejudecat cauza ca urmare a solicitării inculpatului, după extrădarea

acestuia, a reținut valoarea inițială, calculată cu prilejul primei judecăți, în

respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, evident

aplicabil și în situația rejudecării după extrădare.

Ca urmare, s-a apreciat că apelul părții

civile este neîntemeiat.

În ceea ce privește apelul inculpatului,

s-a reținut, deopotrivă, că susținerile acestuia în sensul că expertul nu a luat

în considerare, în mod corespunzător, facturile de achiziție ale produselor comercializate,

situație în care prejudiciul ar fi avut o valoare mai redusă, sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a reținut că din toată documentația

aflată la dosar rezultă că nu a putut fi identificată evidența contabilă pentru

întreaga perioadă 1998-2000, din conținutul procesului-verbal încheiat la 24

aprilie 2001 de Garda Financiară Bacău reieșind că înscrisurile contabile au fost

distruse. Or, având în vedere faptul că după inițierea procedurilor penale, inculpatul

a părăsit teritoriul țării, fiind dat în urmărire generală din anul 2002, s-a apreciat

că fiind evident faptul că documentele contabile au fost distruse prin ardere de

către inculpat (așa cum de altfel acesta a și recunoscut în declarația inițială

dată organelor Gărzii Financiare Bacău, la data de 22 februarie 2001).

Prin urmare, s-a apreciat ca fiind justă

modalitatea de stabilire a prejudiciului prin luarea în considerare a prețului obținut

de inculpat prin comercializarea produselor petroliere, nefiind posibilă stabilirea

modalității de achiziționare datorită activităților frauduloase ale inculpatului

Și împotriva acestei hotărâri, în termen

legal,

a declarat recurs partea

civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 1 noiembrie 2013.

La primul termen de judecată, din 5 noiembrie

2013, recurenta parte civilă a solicitat amânarea cauzei în vederea formulării și

depunerii motivelor de recurs.

Motivele de recurs formulate de partea

civilă la data de 6 ianuarie 2014 au fost transmise, pe fax, purtând mențiunea transmiterii

lor la data de 5 mai 2004.

În cuprinsul lor, recurenta parte civilă

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare,

obligarea condamnatul M.I., în solidar cu SC N. SRL Comănești, la plata sumei de

321.940,80 RON la care se adaugă accesoriile aferente obligațiilor fiscale, către

partea civilă Ministerul Fiannțelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Bacău. Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Bacău.

Analizând recursul formulat conform dispozițiilor

art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel,

nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează

în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale

toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale

legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de

art. 385 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului,

art. 385

1

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

), că instanța

de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute

în art. 385 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre

aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului

termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.,

se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se constată că decizia penală

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, la data de 8 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15

februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

actul normativ menționat, care trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată, așa cum obligă dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă, însă, că partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Bacău și-a motivat recursul abia la data de 6 ianuarie 2014, în preziua ședinței

de judecată, incertitudinea care poartă asupra datei transmiterii efective la instanță,

generată de înscrierea pe memoriul cuprinzând motivele de recurs, ca dată de transmitere

prin fax, a zilei de 5 mai 2004, evident eronată, fiind înlăturată prin faptul menționării

pe același înscris a numărului documentului și a datei acestuia, din 6 ianuarie

2014.

Prin urmare, în raport de data întocmirii

memoriului cuprinzând motivele de recurs, 6 ianuarie 2014, este evident faptul că

momentul transmiterii lor pe fax, la instanță, putea fi data de 6 ianuarie 2014

sau 7 ianuarie 2014, ambele situate însă în afara intervalului de timp prevăzut

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. în care recurenta parte civilă

era îndrituită a depune motivele căii de atac exercitate.

Prin urmare, partea civilă a încălcat astfel

obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, se constată că, prin

obiectul lor, criticile formulate de partea civilă se puteau invoca numai în cadrul

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. care, prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, nu se poate lua în considerare

din oficiu.

Ca urmare, față de această împrejurare,

Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre

cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat

de pct. 17

2

al art. 385 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor

formulate de partea civilă, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, constatând că recurenta

parte civilă nu și-a motivat în termen recursul, nerespectând condițiile formale

prevăzute de art. 385 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., precum și faptul că

în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care se iau în considerare

din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Totodată, având în vedere faptul că partea

civilă se află în culpă procesuală, o va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva deciziei

penale nr. 166 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu intimatului condamnat

M.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie

2014.