ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1072/2014

Din declarațiile date de către minora R.M.P. (în prezent elevă în clasa a XII-a la Liceul Economic din municipiul Reșița), în faza de urmărire penală și menținute pe tot parcursul procesului penal, rezultă că aceasta a avut o relație de prietenie cu numitul U.l.D., fiul inculpatului U.D. Profitând de faptul că cei doi tineri nu aveau o relație de prietenie solidă, minora a fost căutată de către inculpat la școală și acesta i-a indus ideea că poate să o ajute în relația cu fiul său, propunându-i să vină la domiciliul lui în data de 22 mai 2009. Cei doi au plecat împreună, de la școală la domiciliul inculpatului unde, după o discuție de aproximativ 30 de minute acesta i-a dat o jucărie de pluș, spunându-i să vină a doua zi la el, fiind ziua de naștere a fiului său (în data de 23 mai ) și să aducă cu ea jucăria primită. A doua zi, sperând să se întâlnească cu numitul U.l.D., numita R.M.P. a mers la domiciliul inculpatului. Acesta era însă singur acasă și devenind violent verbal, amenințând-o cu bătaia, de fapt a și lovi-o cu o bâtă de baseball, a determinat-o să întrețină cu el raporturi sexuale normale și orale. La acea dată, numita R.M.P. avea vârsta de 17 ani, aspect cunoscut de către inculpat, în mod evident, întrucât acesta a căutat-o la școală în data de 22 mai 2009. În declarația dată în faza de urmărire penală, martora declară că a fost filmată cu aparatul unui telefon mobil în timpul consumării actului sexual; în declarația dată în fața instanței nu și-a mai menținut această afirmație.

O altă victimă a activității infracționale a inculpatului, minora S.E.R. ( în prezent elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița), a declarat că, aflându-se la fiul inculpatului, U.l.D., a venit și inculpatul, făcând cunoștință cu acesta. Fiind prietenă cu numitul T.A., inculpatul i-a propus să se întâlnească cu acesta la domiciliul său. Astfel, în cursul lunii iunie 2010, profitând de dragostea sus numitei față de prietenul său, de naivitatea ei și de relațiile reci ale acesteia cu propria familie, inculpatul a atras-o la domiciliul său, unde fiind singur cu ea a determinat-o la întreținerea de raporturi sexuale normale. Ulterior, a determinat-o să vină de mai multe ori la domiciliul său și a întreținut din nou, raporturi sexuale normale cu aceasta, inducându-i ideea că el o poate ajuta să se împace cu prietenul ei. în acea perioadă, minora S.E.R. avea vârsta de 15 ani. în declarația sa, numita S.E.R. arată faptul că inculpatul U.D. i-a propus și să întrețină relații sexuale cu un bărbat necunoscut, contra unor sume de bani, neprecizate, lucru care însă nu s-a realizat. Acest aspect este confirmat și de convorbirea telefonică din data de 26 noiembrie 2010, purtată între cei doi.

Minora J.l.M.M. (în prezent elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița) a fost racolată de către inculpat la începutul anului școlar 2010-2011, când aflând despre problemele acesteia cu un anume "Măcelaru" care a agresat-o și profitând de influența pe care o avea asupra minorelor S.E.R. și J.A.L., colege la același liceu cu aceasta, le-a determinat să o aducă la el pentru a-i rezolva problemele cu această persoană. Ajunsă la domiciliul inculpatului acesta a rămas singură cu el. Inculpatul a dat mai multe telefoane, după care i-a spus că nu o poate ajuta, decât dacă timp de 3 luni de zile vine la el și întreține raporturi sexuale cu el, altfel o să trimită în fiecare zi după ea la școală 20-30 băieți ca să o facă de râs în tot orașul. Astfel, prin constrângere și intimidare, inculpatul, profitând și de faptul că era singur cu minora, a determinat-o să întrețină cu el raporturi sexuale normale, permițându-i să plece doar după ce i-a promis că va reveni la el zilnic, timp de 3 luni. Pentru a scăpa de la acesta, minora a fost de acord însă nu a mai revenit, motiv pentru care inculpatul a căutat-o de câteva ori la școală. La momentul respective, luna septembrie 2010, minora avea vârsta de 14 ani.

Minora J.A.L. (elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița) a fost acostată de către inculpat prin intermediul programului Yahoo Messenger, acesta transmițându-i faptul că ar deține o filmare în care ea întreține raporturi sexuale cu prietenul ei. De asemenea, inculpatul i-a transmis că dacă nu vrea ca această filmare să nu fie postată prin toată școala ce o frecventează minora să ia legătura cu numita Socaciu Ecaterina și să vină la el, urmând a-i demonstra că deține într-adevăr această filmare. În data de 20 septembrie 2010 minora a luat legătura cu colega sa S.E.R., rugând-o să o conducă la inculpat. Cele două au mers la acesta acasă unde inculpatul i-a spus numitei J.A.L. că după ce a vizionat mai bine filmarea la care s-a referit a constatat că de fapt a confundat-o cu altă persoană, dar că ar vrea să mai stea cu ea de vorbă. După acestea, i-a cerut numitei S.E.R. să plece, rămânând singur cu minora J.A.L. în aceste condiții inculpatul i-a spus minorei care afirmase că este virgină, că nu o crede și că vrea să o verifice pentru a se convinge de acest lucru. A determinat-o să se dezbrace și i-a introdus degetele în vagin spunându-i că nu mai este virgină, după care a lăsat-o să plece. Ulterior întâlnindu-se cu minora, inculpatul i-a arătat niște acte, afirmând că acestea dovedesc faptul că lui nu poate să îi facă nimic poliția și că el are mare influență în Reșița, astfel încât ar face bine să îl asculte și să înceapă sa-l frecventeze, însă minora nu a mai revenit la domiciliul inculpatului întrucât a realizat intențiile acestuia. Astfel, deși a încercat să o intimideze și pe această minoră, inculpatul nu a reușit să o determine să se întâlnească în continuare cu el.

Minora C.A.C. ( în prezent elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic Traian Vuia din Reșița) a fost recrutată prin înșelăciune, fiindu-i insuflată temerea de către inculpat că niște persoane doresc să exercite asupra ei violențe și doar el o poate salva. A fost constrânsă psihic pe o perioadă de circa 2 luni de zile și exploatatată de către inculpat care a întreținut cu ea raporturi sexuale în mod repetat, minora având vârsta de 15 ani. Edificatoare în acest sens sunt și rezultatele interceptărilor telefonice realizate în cauză. Amenințările inculpatului au fost transmise minorei C.A.C. și prin intermediul altor persoane, edificatoare în acest sens fiind discuțiile telefonice dintre aceasta și numita S.E.R. precum și discuția dintre inculpat și numita S.E.R. Cele declarate de către minora C.A.C. au fost confirmate și de către numitele S.E., J.A.L., T.A. și R.O.A.M.

Minora G.G. (în prezent elevă în clasa a VIII-a la Școala Generală nr. 5 din Reșița) a fost recrutată în luna octombrie 2010, inculpatul folosindu-se de influența ce o avea asupra numitului T.A., pe fondul unor discuții privind obținerea de bani din practicarea prostituției. Ajunsă în locuința inculpatului și rămasă singură cu acesta, minora, aflându-se sub imperiul temerii, a fost obligată de inculpat să întrețină cu el raporturi sexuale, fiind amenințată printre altele și cu relațiile pe care inculpatul le are, acesta prezentându-i un act prin care era scos nevinovat după ce a violat o fată. Prin amenințare și constrângere, inculpatul a determinat-o pe minoră să întrețină un raport sexual cu numitul L.I.D., aspect confirmat și de acesta în declarația dată. După consumarea acestui raport sexual inculpatul a recompensat-o pe minoră. în acea perioadă minora avea vârsta de 14 ani, aspect cunoscut de către inculpat întrucât acesta a căutat-o și la școală, aceasta fiind elevă în clasa a VIII-a.

Minora C.I. (în prezent elevă în clasa a X-a la Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița), în vârstă de 16 ani la momentul de început al victimizării a fost recrutată în cursul lunii noiembrie 2010 prin intermediul numitului A.H.G.S., prietenul și colegul ei de școală. Inculpatul, profitând de naivitatea ei, a înșelat-o spunându-i că dacă va întreține un raport sexual cu el, o va ajuta să cucerească un băiat de care minora era îndrăgostită. La fel ca și in cazul numitei S.E., U.D. i-a propus acesteia să se întâlnească cu numitul A.H.G.S. la locuința sa pentru a o ajuta să îi recâștige prietenia acestuia.

Minora B.D.M. (în prezent elevă în clasa a X-ala Colegiul Economic al BanaMui Montan Reșița) a fost recrutată cu ajutorul numitul U.A., inculpatul profitând de o relație mai veche a minorei cu acesta. Cei doi se întâlneau la locuința inculpatului și pe acest fond a venit propunerea inculpatului de a întreține raporturi sexuale cu diverși bărbați. Declarațiile minorei au fost confirmate de către martorul U.A., care a relatat faptul că inculpatul U.D. l-a învățat să o mintă pe minora B.D.M. pentru a o determina să întrețină relații sexuale cu alți bărbați pentru bani, însă aceasta nu a fost de acord.

Minora L.D. (în prezent elevă în clasa a VIII-a la Liceul Traian Vuia Reșița) în vârstă de 14 ani la momentul de început al victimizării - recrutată în luna ianuarie prin intermediul numitei T.A. prin înșelăciune, aceasta spunându-i că niște persoane doresc să exercite asupra ei violențe și că este însărcinată, iar U.D. este singurul care o poate ajuta sa scape de sarcina aceasta; fapta a avut loc pe fondul ignoranței minorei asupra aspectelor legate de viața sexuală.

Minora M.A.G. (în prezent elevă în clasa a IX-a la Liceul Diaconovici Tietz Reșița), în vârstă de 15 ani la momentul de început al victimizării. A fost recrutată prin înșelăciune în luna ianuarie 2011, de către inculpatul U.D. care a contactat-o prin intermediul adresei de messenger, prezentându-se ca fiind un tânăr de 24 de ani care dorește să o cunoască. I-a comunicat acesteia că poate veni la el acasă, spunându-i să o caute pe o colegă de-a sa de liceu pe nume C., cu care el este bun prieten. Profitând de prezența minorei în apartamentul său, inculpatul a determinat-o să se dezbrace și i-a introdus degetele în vagin. Minora a început să plângă iar inculpatul a lăsat-o să plece doar după ce i-a promis că va reveni la el a doua zi.

Minora N.S.K. (în prezent elevă în clasa a X-a la Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița) în vârstă de 17 ani la momenM de început al victimizării, a fost recrutată în luna februarie 2011, prin intermediul numitei C.I., colega sa de clasa, inculpatul profitând de influența ce o avea asupra acesteia din urmă. Profitând de naivitatea și de lipsa acesteia de cunoaștere a unor aspecte legate de viața sexuală, inculpatul a determinat-o să întrețină cu el un raport sexual, încercând apoi să o determine și la alte raporturi sexuale.

Minora G.I.D. (în prezent elevă în clasa a VIII-a la Liceul de Artă „Sabin Pătrata" din Reșița, în vârstă de 15 ani la momentul de început al racolării și al încercării inculpatului de a avea raporturi sexuale cu ea, a fost recrutată prin intermediul internetului; inculpatul creându-și un cont fals pe Yahoo Messenger prezentându-se drept D.A., un fost elev la Liceul de Arta din Reșița, a contactat-o pe minora conversând cu aceasta. Inculpatul a stabilit împreuna cu numita C.E. sa o aducă pe victimă în locuința sa, aceasta urmând să se prezinte ca fiind verișoara lui A. Astfel, a fost atrasă în apartamenM inculpatului U.D. întrucât victima nu avea 15 ani împliniți, inculpatul nu a întreținut raporturi sexuale cu ea, dar după ce a împlinit această vârstă, a încercat să o oblige să întrețină raporturi sexuale, iar urmare a refuzului a trecut la amenințări și diverse alte forme de constrângere, lovind-o peste față cu brutalitate. Datorită faptului că inculpatul U.D. a agresat-o fizic pe numita G.I.D. aceasta a depus plângere la poliția municipiului Reșița pentru amenințare și loviri. Prin încheierea nr. 13 din 03 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 1620/115/2011, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaMui U.D., încheiere în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 13 din 03 iunie 2011, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 03 iunie 2011 până în data de 02 iulie 2011. Măsura de arest preventiv a inculpaMui a fost prelungită în faza de urmărire penală și apoi în faza cercetării judecătorești. Instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută prin actul de inculpare, rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză - victimele inculpatului au renunțat la statutul de parte vătămată în cauză - cu aspectele rezultate în urma interceptărilor telefonice, probe aflate la dosarul cauzei. Totodată, s-a reținut că inculpatul U.D. a avut în cursul urmăririi penale o atitudine total nesinceră și de negare a faptelor reținute în sarcina sa. Aceeași atitudine a adoptat-o acesta și cu ocazia audierii lui de către instanța de judecată în cadrul propunerii de arestare preventivă, în data de 03 iunie 2011; în faza cercetării judecătorești, inculpatul a refuzat să dea declarație instanței de judecată, prevalându-se de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. pen., conform încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2011. Instanța de fond a avut în vedere că în sarcina inculpatului se rețin, în primul rând, săvârșirea unor infracțiuni legate de traficul de persoane. S-a reținut că potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiune recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. Dacă fapta este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, infracțiunea este în formă agravantă. În prezentul dosar, inculpatul a acționat recrutând minorele fie prin amenințare, violență fizică și verbală, fie prin înșelăciune și constrângere - cazul minorelor L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.I. De asemenea, inculpatul a practicat același scenariu de recrutare față de alte fete, respectiv G.I.D., J.A.L., B.D.M. și M.A.G., caz în care activitatea sa infracțională nu s-a finaliza, rămânând în stadiul de tentativă. De asemenea, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, și actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influența sa asupra acesteia. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., instanța de fond a avut în vedere vârsta minorelor G.G. și J.I.M.M., inculpatul cunoscând-o, întrucât obișnuia să frecventeze mediul școlar. În ce privește alin. (2) al aceluiași text de lege, inculpatul a săvârșit faptele profitând de autoritatea sa și de încrederea, ce-i drept naivă, a minorelor față de persoana sa. Instanța de fond a apreciat că infracțiunile sunt săvârșite cu intenție directă, aspect ce rezultă din actele și probele dosarului. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003, s-a reținut că, textul de lege impune săvârșirea acestei fapte penale prin răspândirea, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice. De la inculpat au fost ridicate telefoane mobile pe care - se susține prin rechizitoriu - au fost instalate sisteme informatice și stocate poze și filme cu minorele cu care a avut relații sexuale; din actele dosarului nu rezultă acest aspect, nu rezultă că inculpatul ar fi fost deținătorul sau ar fi traficat materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Simpla afirmație făcută de o minoră, R.M.P., cum că ar fi fost filmată în timpul actului sexual, fără a fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, nu poate conduce la existența faptei, astfel cum mai sus a fost descrisă, ca fiind săvârșită de inculpat. Totodată, prima instanță a mai avut în vedere că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale care constituie prim termen al recidivei. Astfel acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 363 din 24 iulie 2003 a Judecătoriei Reșița la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru același gen de infracțiuni, respectiv art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen. Prin Decizia penală nr. 307 din 09 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1163/R din 03 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, aceasta a fost redusă la cinci ani închisoare. În acest sens s-a constat faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. Inculpatul, în faza cercetării judecătorești, a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice; această probă a fost realizată la laboratorul I.M.L. Mina Minovici Timișoara, iar Comisia de Expertiză Psihiatrico-Legală de la I.M.L. Timișoara a stabilit ca diagnostic tulburare de personalitate disocială cu note impulsive și histrionice și consideră că, raportat la fapta pentru care este cercetat, numitul U.D. a avut discernământ integru. Instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: 1. Recrutarea prin înșelăciune, amenințare sau violență, ori prin alte forme de constrângere în scopul exploatării sexuale prin ținere în stare de aservire a minorelor L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.I., constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un număr de 7 infracțiuni raportat la numărul victimelor. Sunt aplicabile prevederile art. 41, alin. (2) C. pen. - unitate de rezoluție infracțională. 2. Încercarea inculpatului U.D. de a recruta prin înșelăciune, amenințare, violență și alte forme de constrângere, în scopul exploatării sexuale a minorelor G.I.D., J.A.L., B.D.l. și M.A.G., realizată în plan subiectiv cu intenție directă, constituie tentativă la infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un număr de 4 infracțiuni. Sunt aplicabile prevederile art. 41, alin. (2) C. pen. - unitate de rezoluție infracțională. 3. Fapta inculpatului care începând cu luna ianuarie 2011 a întreținut în repetate rânduri raporturi sexuale cu minora L.D., ulterior aceasta împlinind în data de 03 iunie 2011 vârsta de 15 ani, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. 4. Fapta inculpatului U.D. de a fi întreținut prin înșelăciune și amenințări un singur raport sexual cu minora R.M.P. în cursul lunii mai 2009 (aceasta având vârsta de 17 ani) constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. 5. Fapta inculpatului U.D. de a fi realizat, în repetate rânduri începând cu luna octombrie a anului 2010 când minora avea vârsta de 15 ani, raporturi sexuale cu numita C.A.C., inculpatul abuzând de încrederea fetei și de autoritatea sa asupra acesteia, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 6. Fapta inculpatului U.D. de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii noiembrie 2010 cu minora C.I., în vârstă de 16 ani la acea dată, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. 7. Începând cu luna iunie 2010, prin înșelăciune și ținerea într-o stare de aservire, inculpatul a întreținut repetate raporturi sexuale cu minora în vârstă de 15 ani, S.E.R., activitate care se circumscrie infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 8. Fapta aceluiași inculpat de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii februarie 2011 cu minora în vârstă de 17 ani, N.S.C., constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. 9. Fapta inculpatului U.D. de a o fi determinat prin înșelăciune și amenințări, începând cu luna octombrie 2010 pe minora în vârstă de 14 ani, G.G., să întrețină cu el două raporturi sexuale, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. 10. În cursul lunii septembrie 2010 inculpatul U.D. a întreținut un raport sexual cu minora J.I.M.M., în vârstă de 14 ani în acea perioadă, activitate care se circumscrie infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) C. pen. 11. Fapta inculpatului U.D. de a fi încercat prin înșelăciune, amenințări și violențe, să întrețină raporturi sexuale în cursul lunii mai 2011 cu minora, G.I.D. în cursul lunii septembrie 2010 cu minora în vârstă de 15 ani J.A.L. în cursul lunii ianuarie 2011 cu minora în vârstă de 15 ani M.A.G., constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 198 alin. (2) C. pen. - 4 infracțiuni raportat la numărul victimelor. Fiind unitate de rezoluție infracțională sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. Conform prevederilor art. 20 C. pen. tentativa infracțiunii incriminate prin dispozițiile art. 198 C. pen. se pedepsește. Față de minora B.D.M. nu există dovezi privind săvârșirea infracțiunii în această formă și conținut. 12. Fapta inculpatului de a fi deținut fără drept, materiale pornografice cu minori, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (în speță telefon mobil dotat cu sistem de operare) constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș Severin și inculpatul U.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivare s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe din oficiu asupra acordării daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate minore, în conformitate cu prevederile art. 17 C. proc. pen. S-a mai susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, deși din declarația victimei R.M.P. rezultă că inculpatul a filmat-o cu telefonul mobil în timp ce întreținea cu aceasta relații sexuale. Această declarație se coroborează cu declarația martorei C.A., care a afirmat că inculpatul i-a povestit că deține pe un telefon mobil mai multe filmulețe cu R.M. în timp ce întreținea raporturi sexuale cu ea, cu declarațiile martorilor U.l.D. și G.I.D., din care rezultă că inculpatul deținea pe un telefon mobil, filmulețe pornografice cu diverse fete, precum și declarația martorului A.H.G.S. care menționează că inculpatul s-a lăudat că deține filme pornografice cu fete pe calculator și pe C.D.-uri. Sentința a mai fost criticată și în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, în sensul că față de pericolul social al infracțiunilor, antecedentele penale a inculpatului se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum egal cu maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor. Inculpatul nu a motivat apelul, fiind susținut oral de către apărătorul ales care prin concluziile formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului. II. Prin Decizia penală nr. 179/A din 02 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1921/115/2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin împotriva sentinței penale nr. 32/2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1921/115/2012, a desființat sentința apelată și rejudecând cauza: În baza art. 17 art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească persoanelor vătămate L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., H.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.M. și M.A.G. câte 10 000 lei pentru fiecare. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate. în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.D. împotriva aceleiași sentințe. în baza art. 381 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului U.D. și s-a dedus în continuare din pedeapsă arestul preventiv din data de 29 martie 2012 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța deprim control judiciar, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul parchetului este fondat, iar al inculpatului nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la apelul parchetului s-a constatat că este întemeiat doar în ce privește omisiunea primei instanței de a se pronunța asupra daunelor morale cuvenite victimelor minore. În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art. 17, alin. (1) C. proc. pen., acțiunea penală se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Prin urmare, s-a apreciat că, în raport cu prevederile art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., prima instanță era obligată să se pronunțe din oficiu, asupra reparării pagubelor și a daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate minore L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., H.S.K., J.I.M.M., G.G.,G.I.D., J.A.L., B.D.M. și M.A.G., chiar dacă acestea nu s-au constiMt părți civile în cauză. Instanța de apel a apreciat că prejudiciul moral cauzat persoanelor vătămate este dovedit și rezultă din umilințele și suferințele psihice la care au fost expuse minorele prin obligarea lor, în modalitățile arătate, să întrețină cu inculpaM raporturi sexuale precum și din neplăcerile create, în colectivitate și în special în mediul școlar în urma mediatizării activității infracționale a inculpaMui, astfel că se impune obligarea inculpatului la plata unor daune morale pentru fiecare victimă minoră. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003, s-a constatat că instanța de fond, în mod întemeiat a dispus achitarea inculpatului, nefiind dovedit că inculpaM ar fi fost deținătorul sau ar fi traficat materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Doar declarația făcută de minora R.M.P. că a fost filmată în timpul actului sexual sau declarațiile unor martori care au relatat că inculpaM a deținut pe un telefon mobil filmulețe pornografice cu fete nu sunt suficiente pentru a stabili existența unei asemenea infracțiuni în condițiile în care nu a fost găsit un sistem informatic, care să aparțină inculpaMui, în care să fie stocate materiale pornografice. Doar după analizarea unor asemenea materiale, care să fie stocate într-un sistem informatic, organul judiciar are posibilitatea să decidă dacă asemenea materiale au un conținut pornografic și în ce măsură sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a apreciat că sentința apelată este temeinică. În acest sens s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaMui și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracteral adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autoralui pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. S-a apreciat că în speță, instanța de fond a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al infracțiunilor, împrejurările și condițiile în care acestea au fost săvârșite și, chiar dacă inculpatul este recidivist, cuantumul pedepsei de 10 ani închisoare răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art. 52 C. pen., considerent pentru care nu se impune nici reducerea pedepsei, conform solicitării inculpatului. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul U.D. III. Prin Decizia penală nr. 403 din 05 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de inculpatul U.D., împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 02 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost casată decizia penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. -Biroul Teritorial Caraș-Severin și inculpatul U.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin. A fost menținută starea de arest a inculpatului U.D. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, precum și suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., N.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.M. și M.A.G. se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs, analizând de atac exercitată de inculpat, prin prisma cazurilor de casare invocate de apărare și din oficiu de către instanță (motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.) potrivit art. 385 9 alin. (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 385 8 C. proc. pen., a constatat că recursul declarat de inculpat este fondat și a fost admis pentru considerentele ce urmează: Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului și a hotărârii recurate, în apel, inculpatul U.D. a invocat, între altele, necesitatea achitării sale, această solicitare rezultând inclusiv din aspectele consemnate în încheierea de dezbateri. Cu toate acestea, din considerentele deciziei atacate s-a constatat că în mod eronat instanța de apel a apreciat că apelul nu a fost motivat în scris și că în susținerile orale apărarea a solicitat doar reducerea pedepselor. Rezultă, așadar, că instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului părții la un proces echitabil, astfel după cum sfera acestei noțiuni a fost determinată în jurisprudenta instanței europene. S-a constatat că noțiunea în discuție include dreptul apărării la a-și exprima opinia cu privire la acuzațiile ce sunt aduse inculpatului și, în mod corelativ, există obligația instanței de a observa, a analiza și a se pronunța în concret și motivat cu privire la tezele și susținerile avansate de apărare. A accepta o ipoteză contrară este inadmisibil, deoarece constituie o totală golire de conținut a drepturilor apărării, dreptul prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale devenind esențiahnente teoretic și vădit iluzoriu. S-a reținut, totodată, că instanța de apel a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil - în componența dreptului la apărare și prin aceea că, prin ignorarea dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen., nu a procedat la audierea inculpatului față de care prima instanță pronunțase o soluție de achitare cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; procedând în maniera descrisă a fost privat atât inculpatul de dreptul de a-și exprima opinia și de a formula apărări cu privire la respectiva faptă, dar și însăși instanța avea posibilitatea de a proceda în mod nemijlocit la administrarea acestei probe. S-a apreciat, astfel, că încălcarea dreptului la apărare al inculpatului sub aspectele relevate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 10 C. proc. pen., au impus admiterea recursului declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin și inculpatul U.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin. Cu ocazia rejudecării apelurilor s-a dispus ca instanța să analizeze complet apărările invocate de inculpat în apel și recurs, procedând, totodată, la audierea acestuia, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 378 alin. (2) C. proc. pen. În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, s-a constatat că se impune menținerea acesteia având în vedere soluția, chiar nedefinitivă, pronunțată de prima instanță, natura și gravitatea faptelor despre care există indicii că au fost comise de către inculpat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru rejudecarea apelurilor, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 1921/115/2011* din 12 martie 2013 . IV. Prin Decizia penală nr. 147/A din 17 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul U.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1921/115/2011 din 27 iunie 2011. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin împotriva aceleiași hotărâri. A fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând cauza: În baza art. 17 art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul U.D. să plătească persoanelor vătămate L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., H.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.M. și M.A.G., câte 10.000 lei daune morale. Au fost menține în rest dispozițiile hotărârii atacate. în baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, arestul preventiv de la 29 martie 2012 la zi. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel. în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, pentru soluționarea apelului declarat de procuror. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar, în rejudecare, a reținut următoarele: La termenul de judecată din 17 iulie 2013, instanța de apel a audiat inculpatul și martorul propus de apărare și încuviințat. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul declarat de procuror este fondat, în privința omisiunii primei instanțe de a se pronunța, din oficiu, asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoanele vătămate minore nu s-au constituit părți civile, cauza urmând a fi rejudecată sub acest aspect. Astfel, s-a reținut că, din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant U.D. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcma lui prin rechizitoriu și pentru care prima instanță a pronunțat condamnarea, respectiv trafic de minori în formă continuată, tentativă de trafic de minori în formă continuată, 4 fapte de tentativă de act sexual cu un minor și 8 fapte de act sexual cu un minor. Instanța de apel și-a însușit starea de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat de instanța de fond. Instanța de prim control judiciar a avut în vedere că, săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate R.M.P. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale martorului U.l.D. (fiul inculpatului). Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate S.E.R. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate B.D.M. și C.I., procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate (purtate la 26 noiembrie 2010 ora 11:59:52 și 10 ianuarie 2011 ora 18:37:18). Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate J.l.M.M. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate J.A.L. și S.E.R. Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate C.A.C. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate S.E.R. și J.A.L. și ale martorilor R.O.A.M. și T.A.l., cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate (purtate la 10 decembrie 2010 ora 18:02:49, 19 ianuarie 2011 ora 14:55:30, 19 ianuarie 2011 ora 15:14:31, 13 decembrie 2010 ora 14:40:58, 13 decembrie 2010 ora 15:25:42). Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate G.G. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale martorului L.l.D. Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate C.I. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate B.D.M. și S.E.R., a martorului A.H.G.S. Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate L.D. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate C.I. și S.E.R., procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate (purtate la 16 februarie 2011 ora 12:33:24, 16 februarie 2011 ora 22:27:48 și 17 februarie 2011 ora 22:24:36). Săvârșirea de către inculpat a faptei de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate N.S.K. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanei vătămate C.I. Săvârșirea de către inculpat a faptei de tentativă de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate J.A.L. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanei vătămate S.E.R. Săvârșirea de către inculpat a faptei de tentativă de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate B.D.I. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanei vătămate C.I., ale martorului U.A.O. Săvârșirea de către inculpat a faptei de tentativă de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate M.A.G. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanei vătămate S.E.R. Săvârșirea de către inculpat a faptei de tentativă de act sexual cu un minor împotriva persoanei vătămate G.l.D. este dovedită cu declarațiile acesteia, ale persoanelor vătămate C.I. și S.E.R. Săvârșirea de către inculpat a faptei de trafic de minori împotriva persoanelor vătămate R.M.P., L.D., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.l.M.M. este dovedită cu declarațiile acestora, ale persoanelor vătămate J.A.L. și B.D.I., ale martorilor R.O.A.M., T.A.l., A.H.G.S., L.l.D. și U.l.D. (fiul inculpatului), cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate (purtate la 10 decembrie 2010 ora 18:02:49, 19 ianuarie 2011 ora 14:55:30, 19 ianuarie 2011 ora 15:14:31, 13 decembrie 2010 ora 14:40:58, 13 decembrie 2010 ora 15:25:42, 16 februarie 2011 ora 12:33:24, 16 februarie 2011 ora 22:27:48, 17 februarie 2011 ora 22:24:36, 26 noiembrie 2010 ora 11:59:52 și 10 ianuarie 2011 ora 18:37:18). Săvârșirea de către inculpat a faptei de tentativă de trafic de minori împotriva persoanelor vătămate G.l.D., J.A.L., B.D.l. și M.A.G. este dovedită cu declarațiile acestora, ale persoanelor vătămate C.I. și S.E.R., ale martorului U.A.O. Instanța de apel a apreciat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri situate peste minimele prevăzute de lege, unele în jurul mediei aritmetice dintre minimul și maximul special și una în cuantumul maxim special (10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 7 la 18 ani; 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de trafic de minori, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 ani și 6 luni la 9 ani; patru pedepse de câte 5 ani închisoare, trei pedepse de câte 6 ani închisoare și o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunile de act sexual cu un minor, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 10 ani; 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de act sexual cu un minor, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 an și 6 luni la 5 ani), iar cu ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă. Aceste pedepse nu pot fi reduse. Forma continuată a infracțiunilor de trafic de minori și de tentativă de trafic de minori, starea de recidivă postexecutorie atrasă de o condamnare și pentru o infracțiune tot contra vieții sexuale (viol), precum și conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului (a încercat în permanență inducerea în eroare a organelor judiciare, îngreunând aflarea adevărului în cauză; a avut o atitudine sfidătoare la adresa primei instanțe și a instanței de apel în al doilea ciclu procesual - a încercat tergiversarea soluționării cauzei în primă instanță, solicitând, după epuizarea probatoriului, un termen pentru a da declarație, iar după respingerea cererii de amânare și întrebarea sa de către președintele instanței dacă dă declarație la acel termen a arătat că nu dă declarație deoarece nu se simte bine și că insistă să dea declarație cu privire la fapte; la termenul din 10 aprilie 2013, după respingerea motivată de către instanța de apel a cererii de amânare formulate de apărătorul ales, a recuzat completul de judecată și a arătat că nu dă declarație în fața acelui complet) nu pot servi ca suport juridic pentru reținerea de circumstanțe atenuante sau reducerea pedepselor. Instanța de apel a apreciat că nu poate fi admisă solicitarea parchetului sub aspectul majorării pedepselo