ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018 s-a dispus:

- în ceea ce îl privește pe inculpatul A., din infracțiunile de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe (3 fapte), prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., și conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de act sexual cu un minor, în formă continuată, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe (3 fapte), prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., și conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- în ceea ce îl privește pe inculpatul B., din infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

S-a constatat că toate infracțiunile deduse judecății au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) și, în consecință:

În temeiul art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 96 alin. (5) și (6) Noul C. pen., raportat la Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 5 luni stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu persoana vătămată C. și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 de metri de locuința, locul de muncă sau unitatea de învățământ pe care o frecventează aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 13 decembrie 2017 și până la zi (data pronunțării prezentei sentințe, 11 iulie 2018).

În temeiul art. 399 C. proc. pen., raportat la art. 208, art. 223 alin. (2) și art. 202 C. proc. pen., s-a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului A..

S-a constatat că persoana vătămată C. - asistată de reprezentantul legal D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus restituirea, către inculpatul A., a permisului de conducere provizoriu seria x, eliberat de Driver and Vehicle Licensing Agency, Marea Britanie, ambalat în plicul de la dosar instanță, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., raportat la art. 208 și art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul B..

Împotriva Sentinței penale nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018 cu privire la:

- intervenirea cauzei de încetare a procesului penal pentru cele trei infracțiuni de lovire reținute în sarcina inculpatului A.,

- cuantumul sporului prev. de art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

- cuantumul pedepsei rezultante;

- greșita schimbare a încadrării juridice și greșita achitare a inculpatului B..

A desființat, în parte, sentința penală apelată, sub aspectele arătate, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond;

Privitor la inculpatul A., a repus în individualitate pedeapsa principală rezultantă finală de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare, după cum urmează:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de . 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

d) - 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe (persoană vătămată C.) prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

e) - 11 luni închisoare - spor aplicat conform art. 38 - 39 C. pen.,

f) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe (fapte din mai 2017, 14 mai 2017 și 15 mai 2017) prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât persoană vătămată C. și-a retras plângerea penală (cele de la lit. d).

A constatat că infracțiunile deduse judecății (lit. a), b), c)) sunt concurente și, în baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare (de la lit. a)), la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea, de 8 luni închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

A menținut dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni stabilită în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 422 C. pen., a dedus în continuare arestul preventiv de la data de 11 iulie 2018 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele privind pedepsele complementare și accesorii.

II. Privitor la inculpatul B., în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 200 de zile amendă la un echivalent de 15 RON/1 zi -amendă, în speță pedeapsa de 3.000 RON amendă.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsă durata reținerii din data de 13 decembrie 2017.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1108 zile din pedeapsa de 7 ani și 10 luni aplicată prin Sentința penală nr. 131 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei decizii, la data de 12 aprilie 2019, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În cuprinsul cererii a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esență, a arătat că instanța de apel a stabilit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. cu nerespectarea dispozițiilor art. 96 alin. (4), alin. (5) C. pen., art. 44 C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și în raport de interpretarea dată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 11 din 5 mai 2016.

În opinia reprezentantului Ministerului Public, instanța de control judiciar ar fi trebuit să dispună repunerea în individualitate a pedepsei rezultante de 3 ani și 5 luni închisoare, să dispună încetarea procesului penal pentru cele trei pedepse de câte 3 luni închisoare stabilite pentru infracțiunile de lovire și alte violențe, astfel:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocare;

În conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 44 C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urma să se dispună contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Prin încheierea din data de 28 iunie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC din 5 aprilie 2016; Decizia nr. 226/RC din 14 iunie 2016, Decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

Preliminar analizării motivelor de recurs în casație invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte apreciază că se impune pentru stabilirea tratamentului sancționator aplicabil inculpatului, prezentarea antecedenței sale penale, astfel:

Prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 definitivă prin neapelare la data de 6 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru comiterea a trei infracțiuni de furt calificat în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din anul 1968 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. din anul 1968, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din anul 1968 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nou.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din anul 1968 a contopit cele trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare aplicate inculpatului A. pentru comiterea celor trei infracțiuni de furt calificat, inculpatul A. executând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. din anul 1968 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. din anul 1968.

Prin Sentința penală nr. 633 din 11 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018 s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată; la 3 pedepse a câte 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe (persoană vătămată C.); la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor; la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 96 alin. (5) și (6) Noul C. pen., raportat la Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 5 luni stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

Prin Decizia penală nr. 214 din data de 20 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond a repus în individualitate pedeapsa principală rezultantă finală de 3 (trei) ani și 5 (cinci) luni închisoare, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe (fapte din mai 2017, 14 mai 2017 și 15 mai 2017) prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât persoană vătămată C. și-a retras plângerea penală (cele de la lit. d)).

A constatat că infracțiunile deduse judecății (lit. a), b), c)) sunt concurente și, în baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare (de la lit. a)), la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea, de 8 luni închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

A menținut dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 2 luni stabilită în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel la momentul stabilirii tratamentului sancționator aplicabil inculpatului A. a reținut, în raport de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., "dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune, în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta."

Or, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă, ci a unei pluralități intermediare, având în vedere că pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț, nu îndeplinește condiția de a fi prim termen al recidivei postcondamnatorii, față de prevederile art. 41 alin. (1) C. pen., potrivit cărora pedeapsa închisorii trebuie să fie mai mare de 1 an.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile referitoare la pluralitatea intermediară, reglementată de art. 44 alin. (1) C. pen.: "există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă."

Sancționarea pluralității intermediare se face potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, prevăzut de art. 39 C. pen., aplicabile în situația în care noua infracțiune a fost comisă înainte de începerea executării pedepsei care atrage starea de pluralitate intermediară sau în timpul executării acesteia.

Astfel, spre deosebire de C. pen. anterior, potrivit căruia tratamentul sancționator al pluralității intermediare în cazul săvârșirii unei infracțiuni înăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere presupunea cumulul aritmetic între cele două pedepse (art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen. anterior), actualul Cod adoptă în cazul revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și dispunerea executării pedepsei, aplicarea regulilor de la art. 39 C. pen., respectiv cumulul juridic.

Aplicând aspectele anterior menționate în concret în speță, se constată că mecanismul de aplicare și stabilire a pedepsei era următorul:

1) aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile concurente (1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen.),

2) constatarea pluralității intermediare în raport de condamnarea anterioară (pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț pentru care s-a dispus revocarea),

3) stabilirea pedepsei finale, potrivit art. 39 C. pen., în sensul aplicării celei mai grele, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse (pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 1 (un) an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare).

Evaluând, în acest cadru, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de apel este nelegală și se impune restabilirea tratamentului sancționator prin reducerea cuantumului pedepsei rezultante de la 3 ani și 2 luni la 2 ani și 6 luni.

În susținerea acestui aspect, Înalta Curte reține și dispozițiile Deciziei nr. 11 din 5 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia "în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei Curții Constituționale nr. 65/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit C. pen. anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86

1

din C. pen. anterior și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen."

Potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei" alin. (5) "pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia și, rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocarea.

Va înlătura sporul de 8 luni închisoare aplicat conform art. 38 - 39 lit. b) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) și alin. (5) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 1 (un) an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare.

Va deduce măsura reținerii din data de 13 decembrie 2017, arestului preventiv de la 14 decembrie 2017 la 20 februarie 2019 și în continuare detenția la zi.

Va menține restul dispozițiilor deciziei penale apelate care nu contravin prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 20 februarie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocarea.

Înlătură sporul de 8 luni închisoare aplicat conform art. 38 - 39 lit. b) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) și alin. (5) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele:

a) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

b) - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

c) - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

d) - 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 461 din 5 decembrie 2014 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă, prin neapelare, la data de 6 ianuarie 2015) pentru care s-a dispus revocarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 1 (un) an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare.

Deduce măsura reținerii din data de 13 decembrie 2017, arestului preventiv de la 14 decembrie 2017 la 20 februarie 2019 și în continuare detenția la zi.

Menține restul dispozițiilor deciziei penale apelate care nu contravin prezentei.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de Parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL