ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

32 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1921/115/2011,

a fost condamnat inculpatul U.D., în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la

10 (zece) ani închisoare, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit.

b) C. pen. la 7 (șapte) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. la 6

(șase) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. la

6 (șase) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la 6 (șase) ani

închisoare, în baza art. 198 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la 7 (șapte) ani

închisoare, în baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. la 5 (cinci) ani închisoare, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 198 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 10 lit. a)

C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 51 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 33 lit. a)

C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare.

S-au interzis

inculpatului, ca pedeapsă accesorie, în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

S-au interzis

inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 (cinci)

ani, în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 02 iunie 2011 până la zi.

S-a constatat că în

cauză nu există părți civile.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1200 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar nr. 64-D/P/2010

din data de 27 iulie 2010, înregistrat la instanță sub nr. 1921/115/2011 din 27

iunie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul U.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001; deținere fără drept de materiale

pornografice cu minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003;

act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (2)

C. pen.; tentativă la infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

tentativă la infracțiunea de raport sexual cu un minor, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 20 raportat la art. 198 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză a fost

acvirat dosarul nr. 64-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Caraș-Severin, au fost administrate

probe testimoniale (G.I.D. – filele 102-103 dosar, S.E.R. – fila 104 dosar, J.A.L.

– fila 105 dosar, L.D. – fila 127 dosar, R.M.P. – fila 128 dosar, C.A.C. – fila

129 dosar, C.I. – fila 130, B.D.I. – fila 131, M.A.G. – fila 132, N.S.K. – fila

133, J.I.M. – fila 134 dosar, G.G. – fila 135 dosar, U.I.D. – fila 136, L.I.D.

– fila 187 dosar, T.A.I. – fila 188 dosar, I.C. – fila 189 dosar, C.M.L. – fila

190, U.A.O. – fila 191 dosar, B.C.M. – fila 192 dosar, R.O.A.M. – fila 193

dosar, U.A. – fila 215 dosar, A.F.M. – fila 234 dosar, P.V.A. – fila 235

dosar), s-a efectuat un raport de expertiză psihiatrică (filele 254-260 dosar).

Din studiul actelor

și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 24

noiembrie 2010 organele de poliție din cadrul S.C.C.O. Caraș-Severin s-au

sesizat din oficiu asupra faptului că inculpatul U.D. desfășoară activități

infracționale din sfera traficului de persoane, constând în recrutarea unor

minore și exploatarea acestora prin determinarea la întreținerea de raporturi

sexuale.

În perioada mai 2009

– mai 2011, inculpatul, direct sau folosindu-se de alte persoane, a recrutat

prin înșelăciune, intimidare, șantajare sau inducerea sentimentului că părțile

vătămate au nevoie de protecția lui, 12 minore cu vârste cuprinse între 14 și

17 ani pe care le-a exploatat, întreținând raporturi sexuale cu ele; prin

șantaj, intimidare și/sau violență inculpatul a ținut părțile vătămate într-o

stare de aservire, întreținând raporturi sexuale cu acesta și determinându-le

să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane, pentru obținerea de

beneficii, inculpatul pretextând că nu va fi tras la răspundere.

Astfel, inculpatul a

pretins că o va ajuta pe partea vătămată R.M.P. (în vârstă de 17 ani) în

relația acesteia cu fiul său și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale

normale și orale amenințând-o cu bătaia și aplicându-i lovituri cu o bâtă de

baseball.

În luna iunie 2010,

inculpatul, profitând de naivitatea minorei S.E.R. (în vârstă de 15 ani) și de

relațiile reci ale acesteia cu familia, a atras-o în domiciliul său,

determinând-o la întreținerea de raporturi sexuale normale, convingând-o să

revină (în același scop), pretextând că o va ajuta să se împace cu prietenul

său și propunându-i să întrețină raporturi sexuale și cu alt bărbat contra unor

sume de bani.

Procedând într-o

manieră similară, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu minora J.I.M.M.

pretextând că dacă va reveni la locuința sa și va întreține cu el raporturi

sexuale timp de 3 luni o va ajuta să rezolve problemele avute cu o anumită

persoană.

Minora J.A.L. a fost

„acostată” prin intermediul programului Yahoo Messenger, inculpatul spunându-i

că ar deține o înregistrare video în care minora și prietenul său întrețin

raporturi sexuale, pe care o va face publică dacă minora nu vine la domiciliul

său, dar nu a reușit să o intimideze pe victimă și să o convingă să revină la

domiciliul său.

Minora C.A.C. (în

vârstă de 15 ani) a fost recrutată prin înșelăciune, inculpatul spunându-i că,

chiar el o poate salva de cei ce doresc să o agreseze; astfel, timp de două

luni, minora a fost exploatată de inculpat, întreținând în mod repetat

raporturi sexuale; amenințările inculpatului au fost transmise direct și prin

intermediul altor persoane.

Minora G.G. (în

vârstă de 14 ani) a fost determinată să întrețină raporturi sexuale cu

inculpatul și cu numitul L.I.D. prin constrângere și amenințare.

Minora C.I. (în

vârstă de 16 ani) a fost racolată prin intermediul numitului A.H.G.S.,

inculpatul pretextând că dacă va întreține cu el raporturi sexuale o va ajuta

să cucerească un băiat de care era îndrăgostită.

Minora B.D.I. a fost

recrutată prin intermediul numitului U.A., cei doi întâlnindu-se la domiciliul

inculpatului, acesta propunându-i să întrețină relații sexuale cu alți bărbați,

însă minora nu a acceptat.

Minora L.D. (în

vârstă de 14 ani) a fost recrutată prin intermediul numitei T.A., prin

înșelăciune, pretextându-se că ar fi însărcinată, că va fi supusă unor

agresiuni și că singura persoană care o poate ajuta este inculpatul.

Minora M.A.G. (în

vârstă de 15 ani) a fost recrutată pe internet de inculpat, acesta pretextând

că are 24 de ani și invitând-o la locuința sa.

Minora N.S.K. (în

vârstă de 17 ani) a fost recrutată în februarie 2011 prin intermediul unei

colege de clasă, numita C.I., asupra căreia inculpatul avea influență, fiind

determinată să întrețină cu inculpatul un raport sexual, inculpatul profitând

de naivitatea sa.

Minora G.I.D. (în

vârstă de 15 ani) a fost racolată prin internet, fiind constrânsă fizic și

psihic pentru a întreține raporturi sexuale cu inculpatul.

Starea de fapt a

rezultat din declarațiile martorilor – victimele renunțând la calitatea de

parte vătămată – ce s-au coroborat cu aspectele rezultate din interceptările

convorbirilor telefonice.

În cursul urmăririi

penale, inculpatul a negat comiterea faptelor, iar în cursul judecății a

refuzat să dea declarații.

S-a reținut că

inculpatul a acționat prin amenințare, violență fizică, verbală, înșelăciune și

constrângere pentru a recruta pe minorele L.D., R.M.P., C.A.C., C.I., S.E.R., G.G.

și J.I., activitatea infracțională rămânând în stadiul tentative în ceea ce le

privește pe minorele G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G.

De asemenea,

inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (2) C.

pen., respectiv actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau

de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, și actul sexual, de orice

natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex între 15-18 ani, dacă

fapta este săvârșită de tutore sau curator ori de către supraveghetor,

îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa,

ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori

influența sa asupra acesteia.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. s-a avut în vedere vârsta

minorelor G.G. și J.I.M.M., inculpatul cunoscând-o, întrucât obișnuia să

frecventeze mediul școlar, iar referitor la alin. (2) al aceluiași text de

lege, inculpatul a săvârșit faptele profitând de autoritatea sa și de

încrederea naivă a minorelor față de persoana sa.

Infracțiunile au fost

săvârșite cu intenție directă, aspect ce rezultă din actele și probele

dosarului.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 s-a constatat că de la

inculpat au fost ridicate telefoane mobile pe care - se susține prin

rechizitoriu - au fost instalate sisteme informatice și stocate poze și filme

cu minorele cu care a avut relații sexuale; din actele dosarului nu rezultă

însă acest aspect că inculpatul ar fi fost deținătorul sau ar fi traficat

materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, simpla afirmație

făcută de o minoră, R.M.P., că ar fi fost filmată în timpul actului sexual,

fără a fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, neputând conduce la

existența faptei, astfel cum mai sus a fost descrisă, ca fiind săvârșită de

inculpat.

S-a reținut, de

asemenea, conform fișei de cazier judiciar că inculpatul este cunoscut cu

antecedente penale care constituie prim termen al recidivei. Astfel acesta a

fost condamnat prin sentința penală nr. 363 din 24 iulie 2003 a Judecătoriei

Reșița la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru același gen de

infracțiuni, respectiv art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 307 din 09 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1163/R din 03 decembrie 2003 a Curții

de Apel Timișoara - secția penală, aceasta a fost redusă la cinci ani

închisoare. Astfel s-a observat că inculpatul se află în stare de recidivă post

executorie, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul, în faza

cercetării judecătorești, a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice;

această probă a fost realizată la Laboratorul Institutului de Medicină Legală

Mina Minovici Timișoara, iar Comisia de Expertiză Psihiatrico-Legală de la I.M.L.

Timișoara a stabilit ca diagnostic tulburare de personalitate disocială cu note

impulsive și histrionice, apreciindu-se că, raportat la fapta pentru care este

cercetat, numitul U.D. a avut discernământ integru.

S-a concluzionat că

faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale

următoarelor infracțiuni:

înșelăciune, amenințare sau violență, ori prin alte forme de constrângere în

scopul exploatării sexuale prin ținere în stare de aservire a minorelor L.D., R.M.P.,

C.A.C., C.I., S.E.R., G.G. și J.I., constituie infracțiunea prevăzută de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un număr de 7 infracțiuni raportat la

numărul victimelor, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. –

unitate de rezoluție infracțională.

inculpatului U.D. de a recruta prin înșelăciune, amenințare, violență și alte

forme de constrângere, în scopul exploatării sexuale a minorelor G.I.D., J.A.L.,

B.D.I. și M.A.G., realizată în plan subiectiv cu intenție directă, constituie

tentativă la infracțiunea de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, un

număr de 4 infracțiuni, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

– unitate de rezoluție infracțională.

care începând cu luna ianuarie 2011 a întreținut în repetate rânduri raporturi

sexuale cu minora L.D., în vârstă de 14 ani, ulterior aceasta împlinind în data

de 03 iunie 2011 vârsta de 15 ani, constituie infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 198 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41

alin. (2) C. pen.

U.D. de a fi întreținut prin înșelăciune și amenințări un singur raport sexual

cu minora R.M.P. în cursul lunii mai 2009 (aceasta având vârsta de 17 ani)

constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.

U.D. de a fi realizat, în repetate rânduri începând cu luna octombrie a anului

2010 când minora avea vârsta de 15 ani, raporturi sexuale cu numita C.A.C.,

inculpatul abuzând de încrederea fetei și de autoritatea sa asupra acesteia,

constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

U.D. de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii noiembrie 2010 cu minora

C.I., în vârstă de 16 ani la acea dată, constituie infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.

iunie 2010 prin înșelăciune și ținerea într-o stare de aservire, inculpatul a

întreținut repetate raporturi sexuale cu minora în vârstă de 15 ani, S.E.R.,

activitate care se circumscrie infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

inculpat de a fi realizat un raport sexual în cursul lunii februarie 2011 cu

minora în vârstă de 17 ani, N.S.C., constituie infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 198 alin. (2) C. pen.

U.D. de a o fi determinat prin înșelăciune și amenințări, începând cu luna

octombrie 2010 pe minora în vârstă de 14 ani, G.G., să întrețină cu el două

raporturi sexuale, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.

(1) cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

septembrie 2010 inculpatul U.D. a întreținut un raport sexual cu minora J.I.M.M.,

în vârstă de 14 ani în acea perioadă, activitate care se circumscrie

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 alin. (1) C. pen.

inculpatului U.D. de a fi încercat prin înșelăciune, amenințări și violențe, să

întrețină raporturi sexuale în cursul lunii mai 2011 cu minora în vârstă de 15

ani, G.I.D., în cursul lunii septembrie 2010 cu minora în vârstă de 15 ani J.A.L.,

în cursul lunii ianuarie 2011 cu minora în vârstă de 15 ani M.A.G., constituie

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 198 alin.

(2) C. pen. (4 infracțiuni raportat la numărul victimelor). Fiind unitate de

rezoluție infracțională, sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform prevederilor art. 20 C. pen. tentativa infracțiunii incriminate prin

dispozițiile art. 198 C. pen. se pedepsește. Față de minora B.D.I. nu există

dovezi privind săvârșirea infracțiunii în această formă și conținut.

inculpatului de a fi deținut fără drept, materiale pornografice cu minori, pe

un mijloc de stocare a datelor informatice (în speță telefon mobil dotat cu

sistem de operare) constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva sentinței

Tribunalului Caraș-Severin au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin și inculpatul

U.D.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Biroul Teritorial Caraș Severin

a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, omisiunea pronunțării

din oficiu asupra acordării daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate

minore, în conformitate cu prevederile art. 17 C. proc. pen., greșita achitare

a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 51 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003 deși din declarația victimei R.M.P. rezultă că

inculpatul a filmat-o cu telefonul mobil în timp ce întreținea cu aceasta

relații sexuale, această declarație coroborându-se cu declarația martorei C.A.,

care a afirmat că inculpatul i-a povestit că deține pe un telefon mobil mai

multe filmulețe cu R.M. în timp ce întreținea raporturi sexuale cu ea, cu

declarațiile martorilor U.I.D. și G.I.D. din care rezultă că inculpatul deținea

pe un telefon mobil filmulețe pornografice cu diverse fete, precum și

declarația martorului A.H.G.S. care menționează că inculpatul s-a lăudat că

deține filme pornografice cu fete pe calculator și pe CD-uri, greșita

individualizare a pedepsei, deoarece față de pericolul social al

infracțiunilor, antecedentele penale a inculpatului se impunea condamnarea

inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum egal cu maximul special prevăzut

de lege și aplicarea unui spor.

Inculpatul nu a

motivat apelul, fiind susținut oral de către apărătorul ales care prin

concluziile formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia nr. 179/A

din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a

fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

DIICOT – Biroul Teritorial Caraș Severin, desființată sentința apelată, iar în

rejudecare obligat inculpatul să plătească persoanelor vătămate L.D., R.M.P., C.A.C.,

C.I., S.E.R., N.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G. câte

10.000 lei; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 29 martie 2012 la zi.

S-a reținut, în

esență, că prima instanță era obligată, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1)

și (3) C. proc. pen., să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubelor și

daunelor morale cuvenite persoanelor vătămate minore, chiar dacă acestea nu

s-au constituit părți civile, în speță, prejudiciul moral fiind dovedit și

rezultând din suferințele psihice și umilințele la care minorele au fost expuse

prin obligarea lor să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul și neplăcerile

create în societate – în special în mediul școlar – în urma mediatizării

activității infracționale a inculpatului.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003 s-a

arătat că soluția de achitare este justă, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul

a deținut sau traficat materiale pornografice cu minori într-un sistem

informatic; s-a mai apreciat că sancțiunile aplicate au fost just

individualizate, fiind apte a conduce la realizarea scopurilor și funcțiilor

pedepselor, prima instanță dând o justă aplicare dispozițiilor art. 52 și art. 72

C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel

după cum rezultă din motivele scrise de recurs (filele 72-76 dosar recurs) și

concluziile orale ale apărătorului ales al acestuia, expuse în partea

introductivă a prezentei decizii pentru:

- încălcarea

dreptului la apărare prin admiterea apelului parchetului cu privire la latura

civilă (cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen.);

- lipsa probelor care

să susțină acuzațiile aduse inculpatului, lipsind latura subiectivă a

infracțiunilor și neexistând acțiuni de exploatare sexuală, de constrângere a

minorelor sau inducere în eroare a acestora, impunându-se achitarea

inculpatului conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea

cuantumului pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen. (cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 și 18 C. proc. pen.);

- nepronunțarea

asupra cererii de achitare și restituire a cauzei la prima instanță.

Analizând recursul

prin prisma cazurilor de casare invocate de apărare și din oficiu de către

instanță (motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.)

potrivit art. 385

9

alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 385

8

C. proc. pen. se constată că recursul declarat de inculpat este fondat și va fi

admis pentru considerentele ce urmează:

Astfel după cum

rezultă din verificarea actelor dosarului și a hotărârii recurate, în apel,

inculpatul U.D. a invocat, între altele, necesitatea achitării sale, această

solicitare rezultând inclusiv din aspectele consemnate în încheierea de

dezbateri. Cu toate acestea, din considerentele deciziei atacate se constată că

în mod eronat instanța de apel a apreciat că apelul nu a fost motivat în scris

și că în susținerile orale apărarea a solicitat doar reducerea pedepselor.

Rezultă, așadar, că

instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului

părții la un proces echitabil, astfel după cum sfera acestei noțiuni a fost

determinată în jurisprudența instanței europene. Se constată că noțiunea în discuție

include dreptul apărării la a-și exprima opinia cu privire la acuzațiile ce

sunt aduse inculpatului și, în mod corelativ, există obligația instanței de a

observa, a analiza și a se pronunța în concret și motivat cu privire la tezele

și susținerile avansate de apărare.

A accepta o ipoteză

contrară este inadmisibil, deoarece constituie o totală golire de conținut a

drepturilor apărării, dreptul prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale devenind

esențialmente teoretic și vădit iluzoriu.

Se reține, totodată,

că instanța de apel a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil - în

componența dreptului la apărare și prin aceea că, prin ignorarea dispozițiilor art.

378 alin. (2) C. proc. pen., nu a procedat la audierea inculpatului față de

care prima instanță pronunțase o soluție de achitare cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; procedând în maniera

descrisă a fost privat atât inculpatul de dreptul de a-și exprima opinia și de

a formula apărări cu privire la respectiva faptă, dar și însăși instanța de

posibilitatea de a proceda în mod nemijlocit la administrarea acestei probe.

Se apreciază, astfel,

că încălcarea dreptului la apărare al inculpatului sub aspectele relevate,

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., impune admiterea recursului declarat de inculpat, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara pentru

rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Caraș Severin și inculpatul U.D.

împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul

Caraș Severin.

Cu ocazia rejudecării

apelurilor instanța va analiza complet apărările invocate de inculpat în apel

și recurs, procedând, totodată, la audierea acestuia, astfel după cum prevăd

dispozițiile art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește

starea de arest a inculpatului, se constată că se impune menținerea acesteia

având în vedere soluția, chiar nedefinitivă, pronunțată de prima instanță,

natura și gravitatea faptelor despre care există indicii că au fost comise de

către inculpat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. a)

din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului; onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat

în sumă de 100 lei și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate vor fi

suportate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 179/A din 02

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara – secția penală.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara în vederea

rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Caraș Severin și

inculpatul U.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 29 martie 2013 pronunțată

de Tribunalul Caraș Severin.

Menține starea de

arest a inculpatului U.D.

Suma de 100 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului

inculpat, precum și suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate L.D., R.M.P., C.A.C., C.I.,

S.E.R., N.S.K., J.I.M.M., G.G., G.I.D., J.A.L., B.D.I. și M.A.G. se suportă din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 05 februarie 2013.