ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2015,

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a instanței

de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a art. 249 din

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și a dispus înaintarea dosarului Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 46/CA din 25 martie 2015, a admis excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă și a constatat ivit conflictul

de competență.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța,

secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că data sesizării instanței este 4 decembrie 2013, deci, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010,

și ale Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, stabilește că:

„(2) Instanța învestită

cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate,

constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea

litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o

încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

(3) În cazul în care a

constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în

fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a

ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative

cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul

judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către

instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile

prevăzute de prezenta lege.”

Deci, după intrarea în

vigoare a noului C. proc. civ., instanța de contencios administrativ nu mai este

competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocate în altă cauză,

acest atribut aparținând instanței care judecă fondul cauzei respective.

Prin urmare, curtea de

apel, ca instanță de contencios administrativ, nu poate avea competență în soluționarea

unei excepții de nelegalitate decât în situația în care este învestită și cu fondul

litigiului, caz în care este ținută a proceda conform alin. (3) din textul legal

anterior citat, ca orice altă instanță de fond.

Cum litigiul se judecă,

în fond, de către Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, această instanță este

competentă să soluționeze și excepția de nelegalitate invocată.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a

II-a civilă, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.G. și pârâta R.A.D.E.T. Constanța

în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 mai 2015.