ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2015, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 46/CA din 25 martie 2015, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă și a constatat ivit conflictul de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că data sesizării instanței este 4 decembrie 2013, deci, în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, și ale Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, stabilește că: „(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. (3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. (4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.” Deci, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., instanța de contencios administrativ nu mai este competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocate în altă cauză, acest atribut aparținând instanței care judecă fondul cauzei respective. Prin urmare, curtea de apel, ca instanță de contencios administrativ, nu poate avea competență în soluționarea unei excepții de nelegalitate decât în situația în care este învestită și cu fondul litigiului, caz în care este ținută a proceda conform alin. (3) din textul legal anterior citat, ca orice altă instanță de fond.

Cum litigiul se judecă, în fond, de către Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, această instanță este competentă să soluționeze și excepția de nelegalitate invocată. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. , Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.G. și pârâta R.A.D.E.T. Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2015.