Decizia nr. 3219/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Obiectul cererii deduse judecății Prin contestația adresată Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractantă reprezentată de Orașul Eforie, a contestat, în temeiul art. 255 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006, procedura vizând atribuirea contractului de achiziție publica având ca obiect „Concesionarea serviciului de administrare și exploatare a sistemului de plata a parcărilor asigurarea respectării regulilor de parcare și de plata a acesteia pe domeniul public din orașul Eforie” CPV 98351000-8 serviciul de gestionare a parcărilor de autovehicule: invitație de participare (concesionare) nr. 2351 din 16 iulie 2013 JOUE 2013/S 137-237425, solicitând: - anularea deciziei autorității contractante de anulare a procedurii a actelor subsecvente; - obligarea autorității contractante la evaluarea ofertei SC A. SRL, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și respectiv a H.G. nr. 925/2006, în sensul acceptării acesteia ca fiind conformă; - obligarea autorității contractante la continuarea procedurii de licitație publică deschisă, la emiterea unui nou raport de evaluare și la comunicarea către ofertanți a deciziei autorității contractante.

Decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor Prin Decizia nr. 3892/C11/4554 din 30 octombrie 2013, Consiliul Național de Soluționare a contestațiilor a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune în acest sens, C.N.S.C. a reținut, în esență, că autoritatea contractantă a precizat, ca temei legal al modalității de atribuire a delegării de gestiune prin concesiune a serviciilor de administrare și exploatare a parcărilor cu plată în orașul Eforie, dispozițiile O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local șl H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local. Analizând prevederile legale sus-menționate, C.N.S.C. a constatat, pe de o parte, faptul că legiuitorul a stabilit o procedură specifică de atribuire a contractului în cauză, diferită față de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar, pe de altă parte, că verificarea legalității actelor emise de către autoritatea contractantă cade în sarcina acesteia și a instanțelor competente, nefiind incidente, în cauză, prevederile art. 255 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Tribunalului Constanța Prin sentința civilă nr. 255/CA din 29.01.2014, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței generale a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, reținând că procedura de achiziție publică a fost organizată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr. 925/2006, fiind incidente dispozițiile art. 266 alin. (1), respectiv art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, pentru soluționarea conflictului de competență.

Regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Constanța Prin sentința civilă nr. 8/CA din 06.03.2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență, a dispus în sensul stabilirii competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța. În motivarea acestei soluții, Curtea a apreciat că litigiul dedus judecății este de competența generală a instanțelor judecătorești și nu a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. În speță, procedura de atribuire, prin „licitație deschisă”, a contractului de servicii, având ca obiect: „contract de concesiune a serviciilor de administrare și exploatare a parcărilor cu plată în orașul Eforie” este supusă dispozițiilor O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local șl H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local. Legislația specifică procedurii de atribuire, respectiv O.G. nr. 71/2002 și H.G. nr. 955/2004 nu face trimitere la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006 în sensul dispozițiilor art. 255 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 337/2006. În consecință, față de caracterul special al dispozițiilor O.G. nr. 71/2002 și H.G. nr. 955/2004, dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, menționate în documentația de atribuire, sunt aplicabile doar în ceea ce privește normele de drept material ce reglementează procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii și doar în măsura în care legislația specifică serviciilor de administrare a domeniului public și privat nu conține norme contrare. Față de limitele învestirii, cauza a fost restituită instanței judecătorești în fața căreia s-a ivit conflictul de competență, aceasta având și competența de a soluționa excepția de necompetență materială invocată de intimată, asupra căreia C.N.S.C. sau Tribunalul Constanța nu s-au pronunțat.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța după restituirea cauzei Prin sentința civilă nr. 2075/CA din 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de autoritatea pârâtă, și a fost declinată competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 42 din Regulamentul din 15.06.2004 cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local aprobat prin H.G. nr. 955/2004, care prevăd că în cazul unui răspuns negativ la contestația depusă de către ofertantul respins, ofertantul se va putea adresa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul autorității administrației publice locale competente.

Hotărârea Judecătoriei Constanța Prin sentința civilă nr. 4071 din 08 aprilie 2015, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării plângerii formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Eforie, în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale. În cauză, prin contestația formulată, reclamanta solicită anularea unei decizii emise de pârâtă în calitate de autoritate contractantă și obligarea acesteia la continuarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică. Față de aceste dispoziții legale enunțate, rezultă ca litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, situație în care competența materială pentru soluționarea acestuia, în prima instanță, aparține curții de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Constanța Prin sentința civilă nr. 110/CA din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de petenta SC A. SRL și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. În motivarea soluției, curtea de apel a arătat că, așa cum a reținut și Tribunalul Constanța când a admis excepția necompetenței sale materiale, litigiul de față urmează a fi soluționat, în primă instanță, de către Judecătoria Constanța, având în vedere existența reglementărilor speciale prevăzute de O.U.G. nr. 71/2002 și H.G. nr. 955/2004. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 133 C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Decizia Înalta Curte de Casație și Justiție Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. 2010 și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin regulatorul de competență pronunțat în cauză de Curtea de Apel Constanța (sentința civilă nr. 8/CA din 06.03.2014) s-a stabilit competența generală a instanțelor judecătorești, cauza fiind restituită Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de necompetență materială asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat. Sentința civilă nr. 8/CA din 06.03.2014 a Curții de Apel Constanța are autoritate de lucru judecat nu numai în ce privește dispozitivul (chestiunea tranșată), ci și considerentele care susțin și justifică soluția pronunțată în cauză, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 430 alin. (2) noul C. proc. civ. Or, motivând regulatorul de competență, Curtea de Apel Constanța a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale O.G. nr. 71/2005 și H.G. nr. 955/2007 și a făcut trimitere la prevederile art. 40-42 din Regulamentul-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local (Anexa nr. 2 la H.G. nr. 955/2004). Potrivit art. 42 din acest Regulament-cadru, competența de soluționare a contestației aparține „judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul autorității administrației publice locale competente”. Înalta Curte constă că Tribunalul Constanța s-a conformat considerentelor sentinței civile nr. 8/CA din 06.03.2014 a Curții de Apel Constanța și, aplicând dispozițiile mai sus arătate, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Deși în cauză nu au fost formulate cereri adiționale care să modifice pretențiile inițiale, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 4071 din 08.04.2015, neglijând considerentele regulatorului de competență pronunțat în cauză, a aplicat normele cu caracter general prevăzute de noul C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, încălcând autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 8/CA din 06.03.2014 a Curții de Apel Constanța. Așa fiind, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.