ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată din data de 7 octombrie 2014, în Dosarul nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanta A.N.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul A.O.S., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate în data de 19 octombrie 2007 la Ambasada României din Madrid, din culpa exclusivă a pârâtului; stabilirea locuinței minorei M.N. la domiciliul reclamantei; exercitarea autorității părintești asupra minorei să se realizeze în comun cu pârâtul; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv Huțuleac.

Prin Sentința civilă nr. 446 din 18 martie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, iar, ca situație de fapt, că ultimul domiciliu conjugal al părților a fost în satul Buru, comuna Iara, județul Cluj. Prin cererea de chemare în judecată din data de 14.10.2014, în Dosarul nr. 5161/328/2014 al Judecătoriei Turda, reclamantul A.O.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.M.

ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei; autoritatea părintească asupra minorei M.N., născută în data de 27 decembrie 2012, să fie exercitată exclusiv de reclamant; să se stabilească locuința minorei la reclamant; să fie obligată pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei; să se dispună revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv Huțuleac. Judecătoria Turda, prin încheierea din ședința publică din data de 8 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 5161/328/2014 a admis excepția de litispendență și a dispus conexarea cauzei, având ca obiect acțiunea civilă formulată de soțul A.O.S., la Dosarul civil nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Turda, având ca obiect acțiunea civilă formulată de soția A.N.M.

Învestit cu soluționarea cererilor de divorț formulate de soții A.O.S. și A.N.M., precum și cu cele accesorii și incidentale acestora, Judecătoria Turda, prin Sentința civilă nr. 1234 din 19 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut, pe baza probelor administrate, că în înțelesul dispozițiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ. ultima locuință comună a părților a fost comuna Frumosu, sat Dragoșa, județul Suceava, acolo unde cei doi soți au achiziționat un imobil și unde au locuit împreună după ce s-au întors din Spania.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 914 alin. (1) C. proc. civ., devenit art. 915 alin. (1) după reactualizarea și republicarea în Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015, cererea de divorț este de competența judecătoriei din circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

În Dosarul nr. 2577/205/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, la care a fost atașat Dosarul nr. 5161/328/2014 al Judecătoriei Turda, urmare a admiterii excepției de litispendență prin încheierea de ședință din 8 mai 2015 a Judecătoriei Turda pronunțată în Dosarul nr. 5161/328/2014, au fost administrate probe pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, invocată de către pârât, din care a rezultat că după ce s-au întors din Spania, părțile și-au achiziționat o gospodărie în satul Dragoșa, comuna Frumosu, județul Suceava și au locuit acolo până în cursul lunii mai 2014, când pârâtul a plecat de la domiciliul conjugal și s-a mutat în satul său natal, localitatea Buru, comuna Iara, județul Cluj.

Martorii audiați au arătat că cei doi soți mergeau doar ocazional la locuința părinților pârâtului, în satul Buru, după care reveneau la locuința lor comună în satul Dragoșa. De asemenea, prin adresa nr. 1009 din 11 februarie 2015, Primăria comunei Frumosu, județul Suceava a adus la cunoștința instanței faptul că familia A.O.S. și A.N.M. erau înscriși în evidențele autorității teritoriale locale ca având domiciliul în comuna Frumosu, sat Dragoșa, județul Suceava în anul 2014 și până la data emiterii adresei - 11 februarie 2015. Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, iar cum din actele Dosarului nr. 2577/206/2014 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rezultă că ultimul domiciliu comun al celor doi soți a fost în satul Dragoșa, comuna Frumosu, județul Suceava, Înalta Curte, față de regula înscrisă în art. 915 alin. (1) C. proc.

civ., anterior menționat, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.