ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1956/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1956/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
În baza actelor
si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 368 din 12 octombrie 2012 pronunțată de
Tribunalul Prahova a fost condamnat
inculpatul M.E.G.,
la pedepsele de 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit.
b), C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută
de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b); 7 ani
închisoare
și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și
lit.
b), C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
37 lit. a) C. pen.
și la 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de
risc pentru consum propriu prevăzută art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pentru
toate infracțiunile cu reținerea dispozițiile
art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 320
1
C. proc. pen.
Conform art. 86
5
C. pen.,
s-a dispus anularea suspendării
executării
sub supraveghere a pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 130 din 29 aprilie 2010 a
Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova,
definitivă
prin decizia penală nr. 265 din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova și 3
ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 11 mai 2010 a
Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova, definitivă
prin decizia penală nr.
229 din 06
octombrie 2010 a Tribunalului Prahova și în baza art. 36 raportat la art. 33
lit. a) și art.
34 lit. b) C. pen.,
aceste pedepse au fost contopite cu cele aplicate prin
prezenta sentință, urmând ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea,
aceea
de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor
prevăzute
de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 36
alin. (3) C. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din
pedeapsă reținerea din data de 17
februarie 2010.
În temeiul art.
71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa
accesorie a interzicerii
exercițiului drepturilor prevăzute de 64 lit. a), teza a II-a și lit.
b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul este
arestat în altă cauză. Î
n baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea
de !a inculpat a cantităților de 5 comprimate de
culoare portocalie, stanțate
pe una
dintre fețe cu logo-ul „P.B.”, care conțin MDMA ambalate și
sigilate cu sigiliul tip M.l. nr. 4179 și 7
comprimate de culoare portocalie ce conțin MDMA, ambalate și sigilate cu
sigiliul tip. M.l. nr. 4179, toate depuse
la Camera de Corpuri Delicte a
I.G.P.R.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul
nr. 448/D/P/2011
al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea
în judecată a inculpaților:
-
M.E.G.,
pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de
droguri de risc, trafic de droguri de mare risc, și deținere de droguri
de risc
pentru consum propriu, fapte
prevăzute de art. 2 alin, (1), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (
2) C. pen., pentru toate
faptele;
-
R.V.A.
pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de
droguri de risc, deținere de droguri de risc pentru consum propriu și
deținere
de droguri de mare risc
pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.;
Prin același
rechizitoriu s-a dispus față de inculpatul M.E.
G. scoaterea de sub urmărire penală
pentru săvârșirea infracțiunilor de
introducere în țară de droguri de risc prevăzute de art.
3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,
introducere în țară de droguri de
mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen. și deținere de droguri de mare risc
pentru consum propriu, prevăzute de
art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen. și aplicarea
finală a art. 33 C. pen., deoarece nu
sunt întrunite elementele constitutive ale acestora și
neînceperea urmăririi
penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000
combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 37 lit. a) C. pen., deoarece există o cauză
care înlătură
caracterul penal al faptei și anume, eroarea cu privire la vârsta
învinuitului
C.G.A.
Prin același
rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire
penală a
inculpatului C.G.A. pentru infracțiunea prevăzută de
art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen.
și neînceperea
urmăririi penale față de T.C., G.,
L.L.M., R.F.D., N.l.C.,
Ț. și M. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2)
din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece nu sunt
întrunite
elementele constitutive ale acestora și disjungerea cauzei față de
numiții C., C., D.
zis N. și G., pentru o mai bună înfăptuire
a justiției, aceștia urmând a fi
cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și
pedepsite de art.
2 alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1) și art. 4 alin. (1) și (2)
din
Legea
143/2000, de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, într-un nou dosar
penal.
Pe baza probelor
administrate în cauză, respectiv: proces verbal de
sesizare din
oficiu declarație colaborator S.M., proces verbal investigator sub acoperire V.M.,
planșe fotografice reprezentând
21 comprimate de culoare portocalie cu logo - ui «POWER
BUTTON» procurate autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 și 22
decembrie 2011, rapoartele de
constatare tehnico-științifică nr. 145131 din 16
decembrie 2011; nr. 145114 din 06 ianuarie 2012;
nr. 145259 din 24 ianuarie 2012,
procesele verbale de redare interceptări, convorbiri
telefonice și SMS
în baza autorizației emisă de Tribunalul Prahova; declarații
olograf ale învinuiților T.C.G., L.L.M.,
declarațiile martorilor L.L.M., R.F.D., N.
l.C., C.G.A., R.V.A. și declarațiile
inculpatului M.E.G., instanța de fond a reținut
vinovăția
acestuia pentru faptele
deduse judecății și următoarea situație de fapt:
La data de 13
decembrie 2011, lucrători de poliție judiciară din cadrul B.
C.C.O. Ploiești
s-au sesizat din oficiu în
legătură
cu faptul că numitul „E.”, era implicat în activități de trafic și
consum ilicit de droguri de risc și de mare risc,
pe raza județul Prahova.
Drogurile,
respectiv cannabis, rezină de cannabis, cocaină și comprimate
ecstasy, erau procurate de inculpat de la surse
neidentificate, posibil din
străinătate.
O parte din
cantitățile de droguri cu care se aproviziona inculpatul era
destinată
consumului propriu, iar o altă parte era vândută persoanelor
interesate de pe raza județului
Prahova.
Prin ordonanța
emisă la aceeași dată sub nr. 43/A/2011 D.I.I.C.O.T. –
B.C.C.O. Ploiești a autorizat
folosirea investigatorului sub acoperire cu nume
de cod „V.M.”, a
colaboratorului acestuia, cu nume de cod „S.M.”, precum
și procurarea cantităților de 500 grame cannabis, 500 grame rezină de
cannabis și 500 comprimate ecstasy de la
inculpat, sau persoane din
anturajul acestuia.
Astfel, în baza
acestei ordonanțe, la data de 13 decembrie 2011, colaboratorul
investigatorului
sub acoperire cu nume de cod „S.M.” a procurat de
la inculpatul „E.”,
un comprimat de culoare portocalie, cu logo-ul „Power
Button”, contra
sumei de 100 lei, la 16 decembrie 2011 a procurat de la același
inculpat 10
comprimate, contra sumei de 700 lei și apoi la 22 decembrie
2011 încă 10
comprimate, cu același logo „Power Button”, contra sumei de
700 lei,
comprimate care au fost înaintate Laboratorului Central de Analiză și
Profil al
Drogurilor din cadrul I.G.P.R, care prin Raportul de Constatare
Tehnico Științifică nr. 145131 din
data de 16 decembrie 2011, nr. 5214 din
06
ianuarie 2012 și respectiv nr. 145259 din 24 ianuarie 2012 a concluzionat că
probele
supuse analizei reprezintă
MDMA (ecstasy), drog de mare risc, inclus pe
Tabelul Anexă nr. I al Legii
nr. 143/2000.
În urma
activităților specifice efectuate de investigatorul sub acoperire
și colaboratorul
acestuia s-a reușit identificarea numitului „E.”, în persoana
inculpatului M.E.G.
Instanța a reținut că inculpatul a
utilizat în desfășurarea activităților
infracționale,
mai multe posturi telefonice, care aparțineau prietenilor din
grupul său, încercând în acest mod să îngreuneze
activitatea organelor de
cercetare penală.
În cele din urmă
a fost identificat postul telefonic mobil cu nr.
0724.xxx.xxx, utilizat exclusiv de
inculpatul M.E.G. și pe baza înregistrării autorizate a convorbirilor
telefonice s-a reținut că acesta deținea
cantități importante de droguri, pe care intenționa să le
comercializeze, în
perioada
imediat următoare, lansând în acest sens oferte în rândul consumatorilor de
droguri.
Totodată, pe
baza proceselor verbale de redare a convorbirilor
telefonice
interceptate în mod autorizat purtate de inculpat de la postul
telefonic mobil
cu nr. 0724.xxx.xxx, tribunalul a reținut că inculpatul a purtat
mai multe
discuții codificate (folosind diverși termeni pentru a ascunde
tranzacțiile cu
droguri, după cum urmează: „adidași” pentru cannabis, „H”
pentru rezină de
cannabis, „albă” pentru cocaină, „vin” și „d-alea noi” pentru
comprimate
ecstasy, precum și alți termeni des uzitați în limbajul dealerilor și
consumatorilor de
droguri), cu dealeri secundari de droguri, precum și cu mai
mulți
consumatori care se aprovizionau în mod obișnuit de la acesta,
aparentele
exprimări greșite existente în conținutul SMS-urilor și uneori chiar
al convorbirilor
fiind identice cu frazele construite de inculpat, respectiv în
data de 16 decembrie 2011, 17
decembrie 2011 și 18 decembrie 2011.
Din discuțiile
inculpatului M.E.G. cu colaboratorul având
nume cod „S.M.” a rezultat că
acesta dorea să se deplaseze în
perioada următoare în străinătate, respecți Olanda, de
unde urma să procure
cantități importante de droguri, respectiv comprimate
ecstasy, cocaină și
rezină
de cannabis,
Pentru a se
identifica toți participanții la comiterea infracțiunilor și a se
reuși prinderea
în flagrant a inculpatului M.E.G. s-a reînnoit
autorizația de interceptare și
înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de
acesta de la telefonul său mobil cu
0724.xxx.xxx. Î
n urma exploatării autorizațiilor
nr. 649 (1), 649 (2) emise de Tribunalul
Prahova, a rezultat că inculpatul M.E.G. a purtat mai multe
discuții codificate cu dealeri secundar droguri,
precum și cu mai mulți consumatori care se aprovizionau de la acesta, în datele
de 02 ianuarie 2012,
03 ianuarie
2012, în jurul orelor 22.22, 05 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 17 ianuarie
2012 și la
18 ianuarie 2012 precum
și faptul că în perioada următoare inculpatul urma să se
întoarcă din
Olanda cu cantități importante de droguri.
Astfel, la data
de 29 ianuarie 2011, inculpatul M.E.G. a avut o
convorbire cu un bărbat
neidentificat, aflat la postul telefonic cu nr.
0723.xxx.xxx, căruia i-a menționat:
„Bă, stai liniștit, că nu mai e mult. Uite, mâine eu mă duc să-mi fac
buletinul, știi ... Și pe urmă, să dau două-trei
telefoane și de mâine, maxim două
săptămâni, trei săptămâni, vin eu cu
soru-mea, știi. După ce vin cu soru-mea, s-a terminat
toată distracția, că.. s-
a
întors E. S-a întors nebunul.”.
Totodată, se mai arată că inculpatul a
purtat mai multe discuții
telefonice și cu
inculpatul R.V.A. zis „G.”, utilizator al
postului telefonic cu nr.
0729.xxx.xxx, persoană ce deținea cantități importante de rezină de cannabis, o
parte din aceste droguri fiind
comercializate
inculpatului M.E.G., relevante, fiind mesajele tip
SMS trimise la data
de 09 februarie 2012.
Pentru
identificarea făptuitorului „G.” și a celorlalți participanți la
săvârșirea de infracțiuni s-a
autorizat interceptarea și înregistrarea
convorbirilor
telefonice purtate de acesta de la postul telefonic mobil cu nr.
0729.xxx.xxx, el deținând cantități importante de
rezină de cannabis (hașiș),
pe care
dorea să le comercializeze, căutând consumatori sau dealeri
secundari.
Din convorbirile
telefonice interceptate în care se discuta despre
tranzacții sau
consum de diferite droguri de risc și mare risc, prin folosirea
unor limbaje
codificate, nu s-a reușit identificarea titularilor acelor posturi
telefonice
întrucât aceștia au folosit în general cartele prepaid.
Organele de
anchetă deși au așteptat plecarea inculpatului în Olanda,
urmărindu-se
capturarea întregii cantități de droguri cu care s-ar fi întors în
țară și
pregătindu-se o acțiune de prindere în flagrant, nu s-a reușit acest
lucru întrucât
inculpatul a fost arestat în baza unui mandat de executare a
pedepsei, pentru
săvârșirea uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa ca
stare de recidivă.
Printre
consumatorii de droguri de risc și mare risc identificați și care s-au
aprovizionat de la inculpat se află inculpații R.V.A. și C.
G.A., iar persoanele cunoscute doar cu
poreclele sau
apelativele „C.”, „G.”, „Ț.”,
„C.”, D., zis „N.” și „M.” nu au
putut
fi identificate datorită informațiilor insuficiente obținute de la inculpați.
Din probele
existente în cauză, respectiv convorbiri telefonice și sms-
uri transmise la
09 februarie 2012, orele 21:53:03 - 22:40:07 și 10 februarie 2012, între
orele 14:30:47 - 17:37:07,
tribunalul a reținut că inculpatul M.E.
G. a oferit la schimb inculpatului R.V.A. circa o
jumătate
de gram de cocaină pentru consum și a primit de la acesta din urmă
circa un
gram de hașiș, pentru propriul consum precum și faptul că cel din urmă a
comercializat droguri de risc către „C.”, „Ț.” și „M”, achiziționate
de la dealeri stradali din municipiul
București, și avea relații specifice
traficului
și consumului ilicit de droguri cu „C." și D., zis „N.".
Totodată, inculpatul R.V.A. era la curent cu
deținerea de
pastile ecstasy (MDMA)
de către inculpatul M.E.G., acesta din
urmă solicitându-i să caute
cumpărători pentru ele, așa cum rezultă din declarațiile sale.
La termenul de
judecata din data de 09 octombrie 2012, înainte de începerea
cercetării
judecătorești, inculpatul M.E.G. a recunoscut
săvârșirea faptelor prezentate în
actul de sesizare a instanței, și-a însușit probele administrate în cursul
urmăririi penale, solicitând ca judecata să se
facă după procedura simplificată
prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen.
Pe baza
mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a reținut
că faptele deduse
judecății sunt dovedite atât sub aspect obiectiv cât și
subiectiv, în sensul că în cursul
lunii octombrie 2011, inculpatul a
comercializat
droguri de risc și droguri de mare risc, respectiv cannsabis,
cocaină și comprimate ecstasy mai multor persoane,
printre consumatori aflându-se R.V.A., C.G.A., precum și alte
persoane cunoscute doar cu apelativele „C.",
„G.", „Ț.", „C.",
D.,
zis „N." și „M.", și a deținut droguri de risc pentru consum propriu.
Întrucât inculpatul R.V.A. a negat
orice implicare în
traficul de
droguri de risc sau de mare risc, recunoscând doar fapta cea mai ușoară și
anume consumul de droguri de mare risc, tribunalul în baza art. 38
C.
proc. pen., a disjuns cauza față de acesta.
La
individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile
generale prevăzute
de art. 72 C. pen., respectiv: limitele minime și maxime ale
textelor de lege
incriminatorii, gradul sporit de pericol social al faptelor,
persoana
inculpatului care nu este la prima abatere, fiind recidivist, poziția sa
procesuală
precum și dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., reducând limitele de
pedeapsă
cu o treime, pedepsele aplicate au fost contopite cu acelea
stabilite prin
sentințele penale nr. 130 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina și
nr. 142 din 11
mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, rămase definitive, ca urmare a
aplicării dispozițiilor
art. 86
5
C. pen., privind anularea suspendarea sub
supraveghere a
executării acestora, și s-a dispus ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, inculpatul M.E.G.
a declarat apel pentru netemeinicie, susținând în esență
că
pedepsele aplicate, ca durată și
modalitate de executare sunt prea aspre,
fa{ă de conduita procesuală de recunoaștere și regret a faptelor comise
și de
incidența dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.,
solicitând admiterea
apelului, desființarea
sentinței în parte, reducerea pedepselor și schimbarea
modalității de executare în sensul aplicării dispozițiilor
art. 86
1
C. proc. pen.
,
respectiv suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Prin decizia
penală nr. 10 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea
de Apel Ploiești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefundat,
apelul declarat de inculpatul M.E., arestat în
altă cauză și aflat în Penitenciarul
Ploiești împotriva sentinței penale nr. 368
din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în
cursul urmăririi penală, însușite în
totalitate de inculpat și a declarației de recunoaștere
a săvârșirii faptelor în
modalitatea descrisă în actul de sesizare, instanța de
fond a stabilit în mod
temeinic
situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Modalitatea de
acțiune și de comitere a actelor materiale care compun
elementele
constitutive ale infracțiunilor deduse judecății sunt dovedite fără
nici un dubiu
cu: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale ale
investigatorului
sub acoperire cu nume de cod „V.M., planșele
fotografice reprezentând
comprimatele de culoare portocalie cu logo-ul
„Power Button" procurate
autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 și 22 decembrie 2011,
rapoartele de
constatare tehnico-științifică nr. 145131 din 16 decembrie 2011,
145114 din 06
ianuarie 2012 și nr. 145259 din 24 ianuarie 2012, procesele verbale de redare
convorbirilor
telefonice și SMS-urilor interceptate autorizat, declarațiile
învinuiților T.C.G.,
L.L.M., R.F.
D., N.l.C., C.G.A., ale inculpatului R.
V.A. care se coroborează cu
declarațiile apelantului M.E.G.
, din care rezultă că apelantul a comercializat droguri
de risc și
droguri de mare risc, pe raza județului Prahova, droguri pe care le
procura
de la persoane neidentificate, posibil din străinătate și o parte din
acestea au
fost folosite
pentru consumul propriu.
Procesele verbale
de redarea convorbirilor telefonice interceptate în
mod autorizat
atestă că inculpatul, pentru a nu fi descoperit a folosit un
limbaj
codificat, respectiv „adidași" pentru canabis, „h" pentru rezină de
cannabis,
„albă" pentru cocaină, „vin și d-alea noi" pentru comprimate
ecstasy, precum
și alți termeni folosiți în limbajul dealerilor și consumatorilor
de droguri și
pentru stabilirea întregii activități infracționale s-a autorizat folosirea
investigatorului sub acoperire „V.M." și a colaboratorului
sub acoperire
sub numele „S.M.", reușindu-se identificarea
consumatorilor
de droguri de risc și de mare risc, care se aprovizionau de la
apelant, precum
și a inculpaților R.V.A., trimis în judecată
prin același rechizitoriu, față de
care instanța a disjuns cauza și C.
G.A., care a fost scos de sub urmărire penală prin actul
de
sesizare
al instanței sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu prezintă
gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
Din coroborarea
probelor administrate în cauză se constată că
vinovăția inculpatului a fost
dovedită cu certitudine, așa cum corect a reținut
și instanța de
fond și încadrările juridice stabilite sunt legale, fiind
corespunzătoare
faptelor comise, cu excepția reținerii stării de recidivă
postexecutorie
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 4
alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.,
încadrarea juridică legală fiind reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a)
C. pen.
La
individualizarea pedepselor, Curtea constată că s-a realizat o justă
valorificare a
criteriilor de individualizare înscrise în art. 72 C. pen.,
ținându-se seama
de gravitatea faptelor, numărul mare al actelor materiale
comise, urmarea
produsă constând în starea de pericol creată pentru relațiile
sociale
referitoare în special la sănătatea publică dar și la ordinea de drept,
consecințele ce
s-ar fi putut produce dacă nu ar fi intervenit organele de
urmărire penală
pentru stoparea activității infracționale, limitele de pedeapsă
prevăzute de legea specială și datele
ce caracterizează persoana inculpatului.
Gradul ridicat
de pericol social al faptelor comise este evidențiat și de
limitele de
pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de trafic de droguri de
mare risc (10-20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi),
precum și de
dimensiunile din ce în ce mai mari ale fenomenului de trafic de droguri,
narcomania în rândul tinerilor a crescut având consecințe dintre cele
mai grave pentru
viața și sănătatea lor, numărul mare al persoanelor atrase
în sfera
consumului de droguri care în final devin dependente de atari
substanțe, precum
și absența conștientizării gravității faptelor.
De asemenea, din
actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul
a manifestat o
preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu droguri:
canabis, rezină
de canabis, cocaină și comprimate ecstasy, crease o rețea
de consumatori
și avea legături cu mai mulți dealeri, ceea ce evidențiază
amploarea
activității infracționale inițiate de acesta precum și periculozitatea
pentru ordinea de drept.
Împrejurarea că
inculpatul a avut o poziție sinceră recunoscând și
regretând fapta
comisă nu reprezintă o virtute care să atragă reținerea circumstanțelor
atenuante și reducerea pedepselor sub limita minimă,
recunoașterea
vinovăției a fost valorificată corect de instanța de fond prin
reducerea
limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel că pedepsele aplicate
pentru fiecare
infracțiune sunt just individualizate în raport de gravitatea
faptelor comise,
astfel că nu se justifică reducerea acestora cum a solicitat
recurentul
întrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja
atât inculpatul
cât și posibilii infractori să comită fapte asemănătoare.
Și în ceea ce
privește modalitatea de executare a pedepsei în regim
de detenție, este
legal stabilită, față de starea de recidivă postcondamnatorie
a inculpatului,
care anterior a mai fost condamnat prin sentințele penale nr. 130 din 29
aprilie 2010 și nr. 142 din 11 mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, așa cum
rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosar urmărire penală, așa încât
stabilirea
altei modalități de executare nu se poate dispune, fiind interzisă expres
de
legiuitor în dispozițiile
art. 86
1
lit. b) C. pen.
La analiza din
oficiu s-a constată însă că hotărârea de condamnare
este nelegală
întrucât, în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptele
deduse judecății
sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost
condamnat prin
sentințele penale sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. B6
5
C. pen., privind
anularea suspendării sub supraveghere a executării
pedepselor și contopirea acestora.
Din actele și
lucrările dosarului rezultă că infracțiunile au fost săvârșite în perioada
octombrie - decembrie 2011, deci după rămânerea definitivă a
hotărârilor
anterioare de condamnare (17 noiembrie 2010, 06 octombrie
2010), și
instanța avea obligația să aplice dispozițiile art. 86
4
C. pen.,
privind
revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere și să
dispună
executarea cumulului aritmetic (respectiv pedeapsa de 10 ani
închisoare),
dar instanța de control judiciar fiind investită numai cu soluționarea
apelului
declarat de inculpat nu poate înlătura această nelegalitate, întrucât
s-ar
încălca
principiul neagravării situației juridice în propria cale de atac înscris
în art. 372 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs inculpatul M.E.G.
, solicitând, prin
apărătorul său, admiterea recursului,
casarea
deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate iar, ca modalitate de
executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C.
pen., invocându-se temeiul de
casare
prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Recursul
declarat de inculpat nu este întemeiat, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 72
C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține
seama de
dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă
fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de
persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Chiar dacă
individualizarea pedepsei este un proces interior, strict
personal al
judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci
din contră el
trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului
material
probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în
lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei
înseamnă consacrarea
explicită a principiului individualizării pedepsei, așa
încât respectarea
acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca
să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în
vederea
realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă
sub aspectul
naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât
gravității faptei
și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod
real persoana
infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub
influența pedepsei.
Funcțiile de
constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi
realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii,
care să țină
seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată
să se schimbe,
în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de
societate.
Exemplaritatea
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei
infractorului, contribuind la
reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care
este supus acesta, sunt puse în situația de a
reflecta asupra propriei lor
comportări viitoare și de a se abține de la
săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul
individualizării pedepsei aplicată inculpatului în speță de față, Înalta Curte
constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale
prevăzute de art.
72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social
concret ridicat
al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de
săvârșire ale acesteia.
Atât
infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, cât și cea
de deținere fără
drept de droguri de risc pentru consum propriu, se
caracterizează
printr-un grad ridicatele pericol social, având în vedere
frecvența pe care o înregistrează în
prezent acest tip particular de
infracțiune,
cu consecințe tragice asupra sănătății și chiar a vieții omenești,
însă
pericolul social generic, „reflectat în limitele ridicate de pedeapsă
stabilite de legiuitor, nu se identifică cu
pericolul social concret, determinat
pentru
fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei”.
Pedeapsa trebuie
adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și
cu
periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul în care
inculpatul a
manifestat o preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu
droguri:
canabis, rezină de canabis, cocaină și comprimate ecstasy, crease o
rețea de consumatori și avea legături
cu mai mulți dealeri, ceea ce
evidențiază
amploarea activității infracționale inițiate de acesta precum și
periculozitatea
pentru ordinea de drept.
Înalta Curte constată că în cauză nu
se impune reținerea de
circumstanțe
atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în
care a acționat inculpatul, iar împrejurarea că inculpatul a avut
o poziție sinceră recunoscând și regretând fapta
comisă a fost valorificată
corect de
instanța de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Înalta
Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile
legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat
o pedeapsă just și corect
individualizată, raportat la pericolul social
extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială
ocrotită de lege prin
incriminarea unei
astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea
persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.
Înalta Curte
apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de
respect față de
valori sociale fundamentale protejate de legea penală,
dreptul la
viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei motiv pentru
care aplicarea unei pedepse mai
blânde, nu se justifică.
Aplicarea unei
pedepse privative de libertate este aptă să ducă la
îndeplinirea
scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel
stabilită de
instanța de fond, având caracterul atât al unei măsuri de
constrângere, cât
și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Înalta Curte
apreciază dispozițiile legale mai sus
arătate, iar instanțele au aplicat criteriile de
individualizare și au
acordat
semnificația cuvenită acestora
în cauză, cauza
a fost just inoralizată și nu se constată existența
unor motive care să
justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Referitor la
solicitarea inculpatului B din punct de vedere al modalității
de executare a
pedepsei, de a i se aplica art. 81 C. pen., Înalta Curte
nu o va mai
analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi
executată de
inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect și just individualizat.
Ca atare,
hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de
casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Față de
considerentele arătate mai sus, constatând nefondate
motivele de
recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele
prevăzute de art.
385
9
alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi
luat în
considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) din
același cod, urmează a respinge, ca nefundat, recursul inculpatului M.E.G.
Totodată, în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400
lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea
din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E.G.
împotriva deciziei penale nr. 10
din 21 ianuarie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de
familie.
Constată că
inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare
către stat, din
care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul
desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publica, azi 6 iunie 2013.