ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1956/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 368 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul M.E.G., la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b); 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pentru toate infracțiunile cu reținerea dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.

Conform art. 86 5 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 130 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 265 din 07 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 11 mai 2010 a Judecătoriei Câmpina, jud. Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 229 din 06 octombrie 2010 a Tribunalului Prahova și în baza art. 36 raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse au fost contopite cu cele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 17 februarie 2010. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Î n baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de !a inculpat a cantităților de 5 comprimate de culoare portocalie, stanțate pe una dintre fețe cu logo-ul „P.B.”, care conțin MDMA ambalate și sigilate cu sigiliul tip M.l. nr. 4179 și 7 comprimate de culoare portocalie ce conțin MDMA, ambalate și sigilate cu sigiliul tip. M.l. nr. 4179, toate depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 448/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - M.E.G., pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 2 alin, (1), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. ( 2) C. pen., pentru toate faptele; - R.V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, deținere de droguri de risc pentru consum propriu și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; Prin același rechizitoriu s-a dispus față de inculpatul M.E.

G. scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen. și aplicarea finală a art. 33 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., deoarece există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume, eroarea cu privire la vârsta învinuitului C.G.A. Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.G.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de T.C., G., L.L.M., R.F.D., N.l.C., Ț. și M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora și disjungerea cauzei față de numiții C., C., D. zis N. și G., pentru o mai bună înfăptuire a justiției, aceștia urmând a fi cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, într-un nou dosar penal.

Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu declarație colaborator S.M., proces verbal investigator sub acoperire V.M., planșe fotografice reprezentând 21 comprimate de culoare portocalie cu logo - ui «POWER BUTTON» procurate autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 și 22 decembrie 2011, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 145131 din 16 decembrie 2011; nr. 145114 din 06 ianuarie 2012; nr. 145259 din 24 ianuarie 2012, procesele verbale de redare interceptări, convorbiri telefonice și SMS în baza autorizației emisă de Tribunalul Prahova; declarații olograf ale învinuiților T.C.G., L.L.M., declarațiile martorilor L.L.M., R.F.D., N. l.C., C.G.A., R.V.A.

și declarațiile inculpatului M.E.G., instanța de fond a reținut vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății și următoarea situație de fapt: La data de 13 decembrie 2011, lucrători de poliție judiciară din cadrul B. C.C.O. Ploiești s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că numitul „E.”, era implicat în activități de trafic și consum ilicit de droguri de risc și de mare risc, pe raza județul Prahova. Drogurile, respectiv cannabis, rezină de cannabis, cocaină și comprimate ecstasy, erau procurate de inculpat de la surse neidentificate, posibil din străinătate. O parte din cantitățile de droguri cu care se aproviziona inculpatul era destinată consumului propriu, iar o altă parte era vândută persoanelor interesate de pe raza județului Prahova.

Prin ordonanța emisă la aceeași dată sub nr. 43/A/2011 D.I.I.C.O.T. – B.C.C.O. Ploiești a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „V.M.”, a colaboratorului acestuia, cu nume de cod „S.M.”, precum și procurarea cantităților de 500 grame cannabis, 500 grame rezină de cannabis și 500 comprimate ecstasy de la inculpat, sau persoane din anturajul acestuia.

Astfel, în baza acestei ordonanțe, la data de 13 decembrie 2011, colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.M.” a procurat de la inculpatul „E.”, un comprimat de culoare portocalie, cu logo-ul „Power Button”, contra sumei de 100 lei, la 16 decembrie 2011 a procurat de la același inculpat 10 comprimate, contra sumei de 700 lei și apoi la 22 decembrie 2011 încă 10 comprimate, cu același logo „Power Button”, contra sumei de 700 lei, comprimate care au fost înaintate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R, care prin Raportul de Constatare Tehnico Științifică nr. 145131 din data de 16 decembrie 2011, nr. 5214 din 06 ianuarie 2012 și respectiv nr. 145259 din 24 ianuarie 2012 a concluzionat că probele supuse analizei reprezintă MDMA (ecstasy), drog de mare risc, inclus pe Tabelul Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.

În urma activităților specifice efectuate de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia s-a reușit identificarea numitului „E.”, în persoana inculpatului M.E.G. Instanța a reținut că inculpatul a utilizat în desfășurarea activităților infracționale, mai multe posturi telefonice, care aparțineau prietenilor din grupul său, încercând în acest mod să îngreuneze activitatea organelor de cercetare penală. În cele din urmă a fost identificat postul telefonic mobil cu nr. 0724.xxx.xxx, utilizat exclusiv de inculpatul M.E.G. și pe baza înregistrării autorizate a convorbirilor telefonice s-a reținut că acesta deținea cantități importante de droguri, pe care intenționa să le comercializeze, în perioada imediat următoare, lansând în acest sens oferte în rândul consumatorilor de droguri.

Totodată, pe baza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat purtate de inculpat de la postul telefonic mobil cu nr. 0724.xxx.xxx, tribunalul a reținut că inculpatul a purtat mai multe discuții codificate (folosind diverși termeni pentru a ascunde tranzacțiile cu droguri, după cum urmează: „adidași” pentru cannabis, „H” pentru rezină de cannabis, „albă” pentru cocaină, „vin” și „d-alea noi” pentru comprimate ecstasy, precum și alți termeni des uzitați în limbajul dealerilor și consumatorilor de droguri), cu dealeri secundari de droguri, precum și cu mai mulți consumatori care se aprovizionau în mod obișnuit de la acesta, aparentele exprimări greșite existente în conținutul SMS-urilor și uneori chiar al convorbirilor fiind identice cu frazele construite de inculpat, respectiv în data de 16 decembrie 2011, 17 decembrie 2011 și 18 decembrie 2011. Din discuțiile inculpatului M.E.G.

cu colaboratorul având nume cod „S.M.” a rezultat că acesta dorea să se deplaseze în perioada următoare în străinătate, respecți Olanda, de unde urma să procure cantități importante de droguri, respectiv comprimate ecstasy, cocaină și rezină de cannabis, Pentru a se identifica toți participanții la comiterea infracțiunilor și a se reuși prinderea în flagrant a inculpatului M.E.G. s-a reînnoit autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de acesta de la telefonul său mobil cu 0724.xxx.xxx. Î n urma exploatării autorizațiilor nr. 649 (1), 649 (2) emise de Tribunalul Prahova, a rezultat că inculpatul M.E.G.

a purtat mai multe discuții codificate cu dealeri secundar droguri, precum și cu mai mulți consumatori care se aprovizionau de la acesta, în datele de 02 ianuarie 2012, 03 ianuarie 2012, în jurul orelor 22.22, 05 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 17 ianuarie 2012 și la 18 ianuarie 2012 precum și faptul că în perioada următoare inculpatul urma să se întoarcă din Olanda cu cantități importante de droguri. Astfel, la data de 29 ianuarie 2011, inculpatul M.E.G. a avut o convorbire cu un bărbat neidentificat, aflat la postul telefonic cu nr. 0723.xxx.xxx, căruia i-a menționat: „Bă, stai liniștit, că nu mai e mult. Uite, mâine eu mă duc să-mi fac buletinul, știi ... Și pe urmă, să dau două-trei telefoane și de mâine, maxim două săptămâni, trei săptămâni, vin eu cu soru-mea, știi.

După ce vin cu soru-mea, s-a terminat toată distracția, că.. s- a întors E. S-a întors nebunul.”. Totodată, se mai arată că inculpatul a purtat mai multe discuții telefonice și cu inculpatul R.V.A. zis „G.”, utilizator al postului telefonic cu nr. 0729.xxx.xxx, persoană ce deținea cantități importante de rezină de cannabis, o parte din aceste droguri fiind comercializate inculpatului M.E.G., relevante, fiind mesajele tip SMS trimise la data de 09 februarie 2012. Pentru identificarea făptuitorului „G.” și a celorlalți participanți la săvârșirea de infracțiuni s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de acesta de la postul telefonic mobil cu nr. 0729.xxx.xxx, el deținând cantități importante de rezină de cannabis (hașiș), pe care dorea să le comercializeze, căutând consumatori sau dealeri secundari.

Din convorbirile telefonice interceptate în care se discuta despre tranzacții sau consum de diferite droguri de risc și mare risc, prin folosirea unor limbaje codificate, nu s-a reușit identificarea titularilor acelor posturi telefonice întrucât aceștia au folosit în general cartele prepaid. Organele de anchetă deși au așteptat plecarea inculpatului în Olanda, urmărindu-se capturarea întregii cantități de droguri cu care s-ar fi întors în țară și pregătindu-se o acțiune de prindere în flagrant, nu s-a reușit acest lucru întrucât inculpatul a fost arestat în baza unui mandat de executare a pedepsei, pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina sa ca stare de recidivă. Printre consumatorii de droguri de risc și mare risc identificați și care s-au aprovizionat de la inculpat se află inculpații R.V.A.

și C. G.A., iar persoanele cunoscute doar cu poreclele sau apelativele „C.”, „G.”, „Ț.”, „C.”, D., zis „N.” și „M.” nu au putut fi identificate datorită informațiilor insuficiente obținute de la inculpați. Din probele existente în cauză, respectiv convorbiri telefonice și sms- uri transmise la 09 februarie 2012, orele 21:53:03 - 22:40:07 și 10 februarie 2012, între orele 14:30:47 - 17:37:07, tribunalul a reținut că inculpatul M.E. G. a oferit la schimb inculpatului R.V.A. circa o jumătate de gram de cocaină pentru consum și a primit de la acesta din urmă circa un gram de hașiș, pentru propriul consum precum și faptul că cel din urmă a comercializat droguri de risc către „C.”, „Ț.” și „M”, achiziționate de la dealeri stradali din municipiul București, și avea relații specifice traficului și consumului ilicit de droguri cu „C." și D., zis „N.". Totodată, inculpatul R.V.A.

era la curent cu deținerea de pastile ecstasy (MDMA) de către inculpatul M.E.G., acesta din urmă solicitându-i să caute cumpărători pentru ele, așa cum rezultă din declarațiile sale. La termenul de judecata din data de 09 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M.E.G. a recunoscut săvârșirea faptelor prezentate în actul de sesizare a instanței, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând ca judecata să se facă după procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a reținut că faptele deduse judecății sunt dovedite atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, în sensul că în cursul lunii octombrie 2011, inculpatul a comercializat droguri de risc și droguri de mare risc, respectiv cannsabis, cocaină și comprimate ecstasy mai multor persoane, printre consumatori aflându-se R.V.A., C.G.A., precum și alte persoane cunoscute doar cu apelativele „C.", „G.", „Ț.", „C.", D., zis „N." și „M.", și a deținut droguri de risc pentru consum propriu. Întrucât inculpatul R.V.A. a negat orice implicare în traficul de droguri de risc sau de mare risc, recunoscând doar fapta cea mai ușoară și anume consumul de droguri de mare risc, tribunalul în baza art. 38 C. proc.

pen., a disjuns cauza față de acesta. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele minime și maxime ale textelor de lege incriminatorii, gradul sporit de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care nu este la prima abatere, fiind recidivist, poziția sa procesuală precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., reducând limitele de pedeapsă cu o treime, pedepsele aplicate au fost contopite cu acelea stabilite prin sentințele penale nr. 130 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina și nr. 142 din 11 mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, rămase definitive, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 86 5 C. pen., privind anularea suspendarea sub supraveghere a executării acestora, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul M.E.G. a declarat apel pentru netemeinicie, susținând în esență că pedepsele aplicate, ca durată și modalitate de executare sunt prea aspre, fa{ă de conduita procesuală de recunoaștere și regret a faptelor comise și de incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței în parte, reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. proc. pen. , respectiv suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Prin decizia penală nr. 10 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul M.E., arestat în altă cauză și aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 368 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penală, însușite în totalitate de inculpat și a declarației de recunoaștere a săvârșirii faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, instanța de fond a stabilit în mod temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Modalitatea de acțiune și de comitere a actelor materiale care compun elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății sunt dovedite fără nici un dubiu cu: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale ale investigatorului sub acoperire cu nume de cod „V.M., planșele fotografice reprezentând comprimatele de culoare portocalie cu logo-ul „Power Button" procurate autorizat la 13 decembrie 2011, 16 decembrie 2011 și 22 decembrie 2011, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 145131 din 16 decembrie 2011, 145114 din 06 ianuarie 2012 și nr. 145259 din 24 ianuarie 2012, procesele verbale de redare convorbirilor telefonice și SMS-urilor interceptate autorizat, declarațiile învinuiților T.C.G., L.L.M., R.F.

D., N.l.C., C.G.A., ale inculpatului R. V.A. care se coroborează cu declarațiile apelantului M.E.G. , din care rezultă că apelantul a comercializat droguri de risc și droguri de mare risc, pe raza județului Prahova, droguri pe care le procura de la persoane neidentificate, posibil din străinătate și o parte din acestea au fost folosite pentru consumul propriu.

Procesele verbale de redarea convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat atestă că inculpatul, pentru a nu fi descoperit a folosit un limbaj codificat, respectiv „adidași" pentru canabis, „h" pentru rezină de cannabis, „albă" pentru cocaină, „vin și d-alea noi" pentru comprimate ecstasy, precum și alți termeni folosiți în limbajul dealerilor și consumatorilor de droguri și pentru stabilirea întregii activități infracționale s-a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „V.M." și a colaboratorului sub acoperire sub numele „S.M.", reușindu-se identificarea consumatorilor de droguri de risc și de mare risc, care se aprovizionau de la apelant, precum și a inculpaților R.V.A., trimis în judecată prin același rechizitoriu, față de care instanța a disjuns cauza și C. G.A., care a fost scos de sub urmărire penală prin actul de sesizare al instanței sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din coroborarea probelor administrate în cauză se constată că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine, așa cum corect a reținut și instanța de fond și încadrările juridice stabilite sunt legale, fiind corespunzătoare faptelor comise, cu excepția reținerii stării de recidivă postexecutorie pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., încadrarea juridică legală fiind reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, Curtea constată că s-a realizat o justă valorificare a criteriilor de individualizare înscrise în art. 72 C. pen., ținându-se seama de gravitatea faptelor, numărul mare al actelor materiale comise, urmarea produsă constând în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare în special la sănătatea publică dar și la ordinea de drept, consecințele ce s-ar fi putut produce dacă nu ar fi intervenit organele de urmărire penală pentru stoparea activității infracționale, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Gradul ridicat de pericol social al faptelor comise este evidențiat și de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (10-20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), precum și de dimensiunile din ce în ce mai mari ale fenomenului de trafic de droguri, narcomania în rândul tinerilor a crescut având consecințe dintre cele mai grave pentru viața și sănătatea lor, numărul mare al persoanelor atrase în sfera consumului de droguri care în final devin dependente de atari substanțe, precum și absența conștientizării gravității faptelor.

De asemenea, din actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul a manifestat o preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu droguri: canabis, rezină de canabis, cocaină și comprimate ecstasy, crease o rețea de consumatori și avea legături cu mai mulți dealeri, ceea ce evidențiază amploarea activității infracționale inițiate de acesta precum și periculozitatea pentru ordinea de drept.

Împrejurarea că inculpatul a avut o poziție sinceră recunoscând și regretând fapta comisă nu reprezintă o virtute care să atragă reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor sub limita minimă, recunoașterea vinovăției a fost valorificată corect de instanța de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel că pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune sunt just individualizate în raport de gravitatea faptelor comise, astfel că nu se justifică reducerea acestora cum a solicitat recurentul întrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja atât inculpatul cât și posibilii infractori să comită fapte asemănătoare.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție, este legal stabilită, față de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, care anterior a mai fost condamnat prin sentințele penale nr. 130 din 29 aprilie 2010 și nr. 142 din 11 mai 2010 ale Judecătoriei Câmpina, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la dosar urmărire penală, așa încât stabilirea altei modalități de executare nu se poate dispune, fiind interzisă expres de legiuitor în dispozițiile art. 86 1 lit. b) C. pen. La analiza din oficiu s-a constată însă că hotărârea de condamnare este nelegală întrucât, în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. B6 5 C. pen., privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor și contopirea acestora.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că infracțiunile au fost săvârșite în perioada octombrie - decembrie 2011, deci după rămânerea definitivă a hotărârilor anterioare de condamnare (17 noiembrie 2010, 06 octombrie 2010), și instanța avea obligația să aplice dispozițiile art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere și să dispună executarea cumulului aritmetic (respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare), dar instanța de control judiciar fiind investită numai cu soluționarea apelului declarat de inculpat nu poate înlătura această nelegalitate, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației juridice în propria cale de atac înscris în art. 372 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.E.G. , solicitând, prin apărătorul său, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate iar, ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Atât infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, cât și cea de deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, se caracterizează printr-un grad ridicatele pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății și chiar a vieții omenești, însă pericolul social generic, „reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei”.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul în care inculpatul a manifestat o preocupare permanentă pentru aprovizionarea cu droguri: canabis, rezină de canabis, cocaină și comprimate ecstasy, crease o rețea de consumatori și avea legături cu mai mulți dealeri, ceea ce evidențiază amploarea activității infracționale inițiate de acesta precum și periculozitatea pentru ordinea de drept. Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care a acționat inculpatul, iar împrejurarea că inculpatul a avut o poziție sinceră recunoscând și regretând fapta comisă a fost valorificată corect de instanța de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat o pedeapsă just și corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane. Înalta Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală, dreptul la viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanța de fond, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului. Înalta Curte apreciază dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora în cauză, cauza a fost just inoralizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Referitor la solicitarea inculpatului B din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei, de a i se aplica art. 81 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect și just individualizat.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefundat, recursul inculpatului M.E.G. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E.G. împotriva deciziei penale nr. 10 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 6 iunie 2013.