ÎCCJ, Decizia nr. 14/2015

ÎCCJ, Decizia nr. 14/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 950 din 27 octombrie

2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe

inculpatul K.K., în baza art. 253

1

C. pen. anterior, cu aplic.art.

41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., cu aplicarea art.

374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de

interese.

În baza art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în condițiile art. 65 C.

pen. anterior, a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție publică

implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 10 ani.

A făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani,

reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen. anterior.

A făcut aplicarea

art. 86

3

C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. în sensul că

pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se spună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. anterior.

În baza art. 359 C.

proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. a suspendat executarea

pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, nr. 1057/P/2011 din 13 ianuarie 2014 a fost trimis în

judecată în stare de libertate inculpatul K.K. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 253

1

C. pen. anterior, în formă

continuată (5 acte materiale).

Prin același

rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de K.K. sub aspectul

comiterii infracțiunii de conflict de interese în formă continuată pentru

faptele vizând perioada 17 decembrie 1996 - 15 iunie 2006, întrucât faptele nu

sunt prevăzute de legea penală.

Prin actul de

trimitere în judecată s-au reținut următoarele:

La data de 03

octombrie 2011, Agenția Națională de Integritate a trimis la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raportul de evaluare înregistrat sub

nr. 105649/G/11 din 26 septembrie 2011, prin care s-a reținut nerespectarea

dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese de către K.K.,

deputat în Parlamentul României, prin facilitarea succesivă a angajării fiului

său, K.S. și a soției sale, K.I.S. în cadrul biroului său parlamentar.

Cauza s-a înregistrat

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1057/P/2011.

Prin rezoluția cu

același număr din data de 30 iulie 2012, față de K.K. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese, prev.

de art. 253

1

C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen., reținându-se că în ceea ce privește faptele comise după data de 03

octombrie 2006, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni.

La data de 23

ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. 933/C2/2012 a prim-adjunctului procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

dispus, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art.

220 C. proc. pen., infirmarea Rezoluției nr. 1057/P/2011 din data de 30 iulie

2012 și trimiterea dosarului la Secția de urmărire penală și criminalistică în

vederea continuării cercetărilor.

Aspecte referitoare

la angajarea personalului pentru birourile parlamentare, tipurile de contracte

și perfectarea acestora:

- art. 38 alin. (6)

din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor (devenit art.

38 alin. (9) din lege), prevede că "angajarea personalului birourilor

parlamentare ale deputaților (...) se face prin încheierea unui contract de

muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe

baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se

face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (...), la

propunerea deputaților (...) în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta

se încheie între deputații (...) în cauză și persoana fizică";

- potrivit art. 38

alin. (5) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor,

drepturile bănești ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale

deputaților și senatorilor se asigură din sumele forfetare alocate lunar

demnitarilor (suma echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a

deputatului, respectiv a senatorului);

- din textul art. 6

alin. (7) din Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2006 pentru aprobarea Normelor privind

modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor

efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale (act normativ

în vigoare până în luna iulie 2013), rezultă că în cazul contractelor

individuale de muncă (în care, conform legii, deputatul nu este parte),

parlamentarul completează o "cerere de încadrare în muncă pe perioadă

determinată" (formular tip), prin care solicită angajarea unei persoane,

indicând numele acesteia, funcția conform nomenclatorului funcțiilor, salariul

și perioada de încadrare;

- în esență, dosarul

conținând formularul de contract individual de muncă semnat de viitorul angajat

și documentele specifice angajării (acte de stare civilă, acte de studii, avize

medicale, fișa cazier, etc.) se depune la Direcția resurse umane din cadrul

Camerei Deputaților, unde este verificat și avizat, și ulterior trimis pentru

avizare la Direcția salarizare și la Serviciul juridic;

- de asemenea,

contractul de muncă se supune avizării deputatului care a formulat solicitarea

de angajare;

- avizele se

concretizează prin semnarea formularului de contract la rubricile

corespunzătoare;

- după obținerea

tuturor avizelor, contractul individual de muncă este prezentat spre semnare

Secretarului General al Camerei Deputaților ca reprezentant legal al Camerei

Deputaților, moment din care se consideră perfectat;

- în ceea ce privește

contractele civile, acestea se încheie direct între deputat, în calitate de

beneficiar și persoana fizică, în calitate de prestator, fără a fi necesară

vreo altă viză; singura obligație a deputatului beneficiar vizează depunerea

unui exemplar al contractului civil la Direcția resurse umane din cadrul

Camerei Deputaților, activitate care este formală, deoarece contractul își

produce efecte de la data încheierii.

Situația de fapt:

I. Din actele de

evaluare efectuate la nivelul Agenției Naționale de Integritate, precum și din

actele de urmărire penală efectuate în cauză au rezultat următoarele:

K.K. a fost ales

deputat în Parlamentul României în legislaturile 1990 - 1992, 1992 - 1996, 2000

- 2004, 2004 - 2008, 2008 - 2012, 2012 - 2016.

În perioada 03

octombrie 2006 - 30 decembrie 2008, la propunerea și cu avizul inculpatului

K.K., K.S. (fiul inculpatului) a fost angajat în cadrul biroului său parlamentar

din circumscripția electorală nr. 28 din localitatea Târgu Mureș, în baza a

două contracte individuale de muncă pe durată determinată; de asemenea, în

perioada 15 decembrie 2008 - 18 mai 2009, inculpatul, în calitate de

beneficiar, a încheiat două contracte civile de prestări servicii în cadrul

biroului său parlamentar cu K.I.S. (soția inculpatului) și un contract civil de

prestări servicii cu K.S.

În concret:

1) La data de 03

octombrie 2006, urmare cererii de încadrare în muncă formulate de inculpatul

K.K., între Camera Deputaților și K.S. s-a încheiat contractul individual de

muncă nr. x1/2006, pentru perioada 03 octombrie 2006 - sfârșitul mandatului de

deputat; conform contractului, K.S. a fost angajat în funcția de consilier, cu

un salariu de bază brut lunar de 1.500 lei, activitatea acestuia urmând a fi

desfășurată în cadrul circumscripției electorale nr. 28 Mureș, la biroul

parlamentar al deputatului K.K., din localitatea Târgu Mureș.

Contractul a fost

avizat, între alții, de inculpatul K.K. și a încetat de drept la data de 15

decembrie 2008, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat (Ordinul

nr. 1359 din 11 decembrie 2008 al Secretarului general al Camerei Deputaților).

Din actele dosarului

(declarațiile inculpatului și copiile certificate ale actelor depuse în vederea

angajării) a rezultat că K.S. este fiul inculpatului K.K.

2) La data de 30

decembrie 2008, conform procedurii mai sus descrise, între Camera Deputaților

și K.S. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x1/2008, pentru

perioada 07 ianuarie 2009 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de

consilier în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu în

cuantum de 2.769 lei, valoare brută lunară.

Contractul a fost

avizat, între alții, de inculpatul K.K. și a încetat la data de 01 octombrie

2010, la cererea angajatului K.S. (Ordinul nr. 1167 din 04 octombrie 2010 al

Secretarului general al Camerei Deputaților).

Din Adresele nr.

57/7774 din 5 octombrie 2006 și nr. 57/395 din 15 ianuarie 2009 emise de

Serviciul administrare resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, a rezultat

că K.S. și-a desfășurat activitatea de consilier în cadrul biroului parlamentar

al inculpatului K.K. prin cumul, acesta având funcția de bază la Școala

"L.R." Târgu Mureș.

3) La data de 15

decembrie 2008, între inculpatul K.K., în calitate de beneficiar și K.S., s-a

încheiat contractul civil nr. x2/2008, având ca obiect prestarea de activități

în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., valabil pentru perioada 15

decembrie 2008 - sfârșitul mandatului; potrivit pct. II din contract, pentru

executarea activităților stabilite, părțile au convenit un tarif brut de

16,2882 lei/oră, corespunzător funcției de consilier.

Acest contract a fost

semnat de inculpat și de K.S.

Din Adresa nr.

57c/7501 din 15 decembrie 2011 emisă de Direcția de salarizare din cadrul

Camerei Deputaților, a rezultat că în perioada octombrie 2006 - septembrie

2010, în baza celor două contracte individuale de muncă și a contractului civil

nr. x2/2008, K.S. a obținut venituri nete în cuantum total de 49.218 lei.

4) La aceeași dată

(15 decembrie 2008), între inculpatul K.K., în calitate de beneficiar și

K.I.S., în calitate de prestator, s-a încheiat Contractul civil nr. x2/2008,

având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al

deputatului K.K., valabil pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul

mandatului; potrivit pct. II din contract, pentru executarea prestațiilor,

părțile au convenit un tarif brut de 6,5294 lei/oră, corespunzător funcției de

șef de cabinet.

Contractul a fost

semnat de inculpat și de K.I.S.

Din cuprinsul

extrasului pentru uz oficial din registrul de căsătorie, a rezultat că K.I.S.

este soția inculpatului K.K.

5) La data de 18 mai

2009, în același mod, între inculpatul K.K. și K.I.S., s-a încheiat contractul

civil nr. x4/2009, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului

său parlamentar, valabil pentru perioada 20 mai 2009 - sfârșitul mandatului de

deputat, cu un tarif brut de 6,50 lei/oră, corespunzător funcției de referent.

Din relațiile

comunicate de Camera Deputaților - Direcția de salarizare prin Adresa nr.

57c/7501 din 15 decembrie 2011, a rezultat că în perioada decembrie 2008 -

decembrie 2010, K.I.S. a fost remunerată în baza contractelor civile încheiate

cu inculpatul K.K., cu suma totală de 7.445 lei.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului K.K., constând în aceea că, în perioada 03 octombrie 2006

- 18 mai 2009, în calitate de deputat în Parlamentul României, cu intenție, în

mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a propus angajarea în

cadrul biroului său parlamentar a fiului său K.S., a avizat cele două contracte

individuale de muncă încheiate cu acesta și a încheiat trei contracte civile de

prestări servicii cu soția sa, K.I.S. și cu fiul său, K.S., contracte în baza

cărora s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceștia în cuantum

total de 56.663 lei, sume plătite din bugetul Camerei Deputaților, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă

continuată, prevăzută de art. 253

1

C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Faptele mai sus

descrise au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice, fiind

incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere intervalul de

timp în care evenimentele s-au derulat, similaritatea modului de acțiune precum

și faptul evident că s-a tins la obținerea aceluiași rezultat concret.

Mijloace de probă:

- raportul de

evaluare al A.N.I., înregistrat sub nr. 105649/G/II din 26 septembrie 2011 și

actele aferente;

- declarația

inculpatului K.K.;

- declarațiile

martorilor F.R. și M.I.;

- adresa din 15

decembrie 2011 a Camerei Deputaților;

- adresa din 14

decembrie 2011 a Camerei Deputaților - Direcția resurse umane, referitoare la

persoanele angajate la biroul parlamentar al deputatului K.K. în legislaturile

2004 - 2008 și 2008 - 2012;

- adresa din 15

decembrie 2011 emisă de Direcția de salarizare din cadrul Camerei Deputaților,

privind situația veniturilor lunare obținute în perioada de referință de către

K.I.S. și K.S. în baza contractelor încheiate la propunerea și cu inculpatul

K.K.;

- copie certificată a

contractului individual de muncă nr. x1/2006 încheiat cu K.S. și acte aferente

acestuia ;

- copie certificată a

contractului civil nr. x2/2008 încheiat cu K.S.;

- copie certificată a

contractului individual de muncă nr. x1/2008 încheiat cu K.S. și acte aferente

acestuia ;

- copii certificate

ale contractelor civile nr. x3/2008 și nr. x4/2009 încheiate cu K.I.S.;

- fotocopii ale

fișelor fiscale.

În cursul urmăririi

penale, cu ocazia audierii sale, K.K. a confirmat derularea evenimentelor așa

cum au fost descrise în cuprinsul actului de trimitere în judecată, însă și-a

susținut nevinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de

interese, precizând că nu există nicio interdicție legală privind angajarea

membrilor de familie în cadrul birourilor parlamentare, ci dimpotrivă era

necesar ca angajații biroului său parlamentar să fie persoane de încredere, cu

care să poată fi în contact permanent. Pe de altă parte, inculpatul a arătat că

parlamentarii nu sunt funcționari publici, motiv pentru care raportul de

evaluare întocmit de inspectorii de integritate la nivelul ANI a fost anulat de

instanța de judecată (contestația formulată de K.K. a fost admisă prin Sentința

civilă nr. 214 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării recursului formulat de ANI).

Procedând la analiza

activității derulate de inculpatul K.K. prin prisma dispozițiilor legale

incidente și a materialului de urmărire penală, procurorul a considerat că

aceasta se circumscrie infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.

253

1

C. pen. anterior, atât în planul laturii obiective, cât și sub

aspectul laturii subiective, sens în care a adus următoarele argumente de ordin

faptic și legal.

Conflictul de

interese pentru funcționarii publici este definit în art. 13 din Recomandarea

nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, conform căruia

"conflictul de interese se consideră că apare atunci când funcționarul

public are un interes personal care influențează sau pare să influențeze

îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate.

Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru

sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni,

pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații

politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii

pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus".

Potrivit O.E.C.D.

("Managing Conflict of Interest in the Public Service", în traducerea

din "Ghidul privind incompatibilitățile și conflictele de interese",

lucrare întocmită de Agenția Națională de Integritate în cooperare cu

Societatea Academică Română), "conflictul de interese implică un conflict

între datoria față de public și interesele personale ale unui oficial public.

Conflictul de interese apare atunci când interesele oficialului public ca

persoană privată influențează sau ar putea influența necorespunzător îndeplinirea

obligațiilor și responsabilităților oficiale".

Infracțiunea de

conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. a fost introdusă

prin Legea nr. 278/2006 și constă în "fapta funcționarului public care, în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la

luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos

material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv

(...)".

Din interpretarea

textului de incriminare, s-a constatat că fapta intră în sfera ilicitului penal

la momentul la care acțiunile funcționarului public sunt în mod evident

subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu

acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii, folosul

material pentru oricare dintre persoanele menționate în norma de incriminare a

fost realizat.

În toate celelalte

cazuri (de exemplu, obținerea de avantaje nepatrimoniale ori în situația

declanșării conflictului, dar nu și a consumării lui printr-o decizie

generatoare de folos material), încălcarea de către funcționar a conduitei

impuse de lege intră sub incidența procedurii de sancționare administrativă.

Având în vedere că

anterior, raportat la situația de fapt descrisă, față de K.K. s-a adoptat

soluția de neîncepere a urmăririi penale în prezenta cauză, precum și faptul că

în alte cauze similare prezentei, persoanele cercetate (foști sau actuali

parlamentari), inclusiv inculpatul K.K., au invocat în principal neîntrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, fie prin

lipsa calității de subiect activ a parlamentarului, fie prin lipsa vinovăției,

s-a apreciat ca fiind necesară discutarea următoarelor aspecte:

Calitatea de subiect

activ al infracțiunii de conflict de interese a parlamentarilor

Infracțiunea de

conflict de interese este o infracțiune cu subiect activ calificat respectiv,

funcționarul public ce are competența de a îndeplini acte sau/și de a participa

la luarea de decizii.

În accepțiunea

dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege

"orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu,

indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau

nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145";

art. 145 C. pen. definește termenul public ca fiind "tot ce privește

autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane

juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor

proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice

fel care, potrivit legii, sunt de interes public".

În Titlul III al

Constituției României, intitulat "Autoritățile publice" sunt cuprinse

reglementări privind Parlamentul, Președinția, Guvernul, organele

administrației publice și autoritatea judecătorească.

În vederea stabilirii

calității de funcționar public în sensul normei penale, nu are relevanță titlul

însărcinării sau modalitatea de învestire (alegere, numire, repartizare,

concurs), fiind suficient ca subiectul calificat să exercite, în fapt, o

însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice,

instituții sau alte persoane juridice de interes public.

Este adevărat că, din

punct de vedere administrativ deputații și senatorii nu au o "fișă a

postului", care să le stabilească în concret atribuțiile de serviciu [n.n.

aspect invocat de inculpat în apărare], însă atribuțiile lor de serviciu derivă

din interpretarea și corelarea dispozițiilor legale aplicabile, fiind prevăzute

sub forma competențelor, drepturilor, obligațiilor, interdicțiilor și

incompatibilităților.

În contextul celor

mai sus expuse, a rezultat fără dubiu că parlamentarii au calitatea de

funcționari publici în sensul normei penale, fiind, prin urmare, subiecți

activi ai infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen.

De altfel, prin

Decizia nr. 279/2006 a Curții Constituționale, decizie prin care, între altele,

s-a constatat că dispozițiile art. 38 - 41 din Legea nr. 96/2006 sunt

constituționale, s-a arătat că "suveranitatea națională aparține poporului

român, care o exercită prin organele sale reprezentative, iar Parlamentul este

organul reprezentativ suprem al poporului român. Această poziționare a

Parlamentului în sistemul autorităților publice implică recunoașterea în

favoarea deputaților și senatorilor a unui statut special, cuprinzând și măsuri

de protecție a demnității publice pe care o exercită, de natură să le asigure

independența și prestigiul necesar în îndeplinirea atribuțiilor, la adăpost de

constrângeri materiale și tentații de corupție".

În același sens,

respectiv în legătură cu statutul special al parlamentarilor, tot Curtea

Constituțională, sesizată în baza dispozițiilor art. 146 lit. a) din

Constituție, analizând constituționalitatea proiectului legii de modificare a

Legii nr. 96/2006, a arătat că" (...) statutul constituțional și legal al

membrilor Parlamentului, ca reprezentanți ai poporului, este diferit de

statutul funcționarilor publici și, în general, de al celorlalți cetățeni, ceea

ce determină, în consecință, particularități cu privire la exercitarea anumitor

drepturi [fragment care, extras din context, a fost invocat în apărare de

inculpatul K.K., n.n.]" dar că "acest statut nu poate fi reținut ca

justificând o diferență de tratament juridic în raport cu celelalte categorii

de persoane cărora li se aplică Legea nr. 176/2010 (privind integritatea în

exercitarea funcțiilor și demnităților publice). Aceasta, întrucât, din

perspectiva obiectului și scopului acestei reglementări - care vizează

asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și

prevenirea corupției instituționale - toate persoanele menționate la art. 1

alin. (1) din lege se află în aceeași situație juridică, circumscrisă încă din

titlul reglementării, prin sintagma «funcții și demnități publice», în

considerarea căreia le revin obligații specifice" (Decizia nr. 81 din 27

februarie 2013).

Folosul material

Cu ocazia audierii,

inculpatul K.K. a susținut că soția și fiul, acesta din urmă fiind și profesor,

au prestat efectiv activitățile pentru care s-au făcut formele de

angajare/colaborare și că au contribuit în mod real la reușita sa de a fi ales

parlamentar în cinci mandate succesive, acreditând astfel ideea că sumele

achitate de la bugetul Camerei Deputaților cu titlu de salariu/de plată a

serviciilor reprezintă o legală retribuire a muncii prestate.

Prima instanță a

reținut că susținerile inculpatului, chiar reale, nu au relevanță în situația

analizată și nu sunt susceptibile de a înlătura răspunderea penală a acestuia;

este de remarcat că norma de incriminare nu cere ca folosul realizat să fie

unul injust (de exemplu, angajatul să nu fi prestat în realitate activitatea

remunerată, ori persoana angajată să nu existe), ci numai ca acesta să fi fost

efectiv obținut printr-o procedură favorizantă.

Cu alte cuvinte, deși

obținerea unui folos material este o condiție pentru realizarea laturii

obiective a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen., aceasta nu conferă faptei caracterul unei infracțiuni de prejudiciu,

întrucât principalul fascicol de relații sociale apărate de lege ține de

corecta și transparenta exercitare a autorității publice de către funcționarii

publici.

Latura subiectivă

Pe parcursul

cercetărilor, inculpatul K.K. nu a negat în niciun moment angajarea soției și a

fiului său la biroul său parlamentar însă a susținut că nu se consideră vinovat

de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale,

invocând următoarele aspecte:

- că nici un act

normativ și nici legea privind statutul parlamentarilor (în forma în vigoare la

data comiterii faptelor) nu impuneau în mod expres vreo restricție cu privire

la persoana angajată;

- că o bună

desfășurare a activității la nivelul biroului parlamentar impunea angajarea

unor persoane în care să poată avea deplină încredere;

- că până la

declanșarea verificărilor de către inspectorii A.N.I., nici personalul din

cadrul Secretariatului general al Camerei Deputaților care se ocupa efectiv de

formele de angajare, nu și-a pus problema existenței unui conflict de interese

în situația angajării rudelor/membrilor familiei deputaților la birourile

parlamentare;

- că problema a fost

analizată la nivelul Comisiei permanente a Camerei Deputaților și a Senatului,

care la data de 18 octombrie 2011, a hotărât că angajarea rudelor la birourile

parlamentare nu constituie conflict de interese.

Instanța de fond a

reținut că argumentele invocate în apărare nu sunt apte să înlăture vinovăția

inculpatului în ceea privește infracțiunea de conflict de interese.

Astfel, cu ocazia

audierii în prezenta cauză, martorii M.I. (șef al Serviciului juridic) și F.R.

(consilier parlamentar în cadrul Direcției resurse umane) au susținut că

raportat la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 republicată

(redactarea în vigoare până în iulie 2013), în limitele funcției lor le incumba

obligația de a examina propunerile de angajare a personalului birourilor

parlamentare ale deputaților doar în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor

formale (studii, stare medicală, limite de retribuire, vechime în muncă, durata

contractului, etc.): martorii au mai arătat că formularea propunerii de

angajare la biroul parlamentar ținea exclusiv de voința deputatului în cauză,

ei neavând competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie

ori situații de incompatibilitate sau de conflict între deputat și persoana

propusă pentru angajare.

În paralel cu

verificările inițiate de Inspecția de Integritate a A.N.I., Comisia permanentă

a Camerei Deputaților și Senatului privind statutul deputaților și al

senatorilor, constituită în temeiul art. 60 din Legea nr. 96/2006 republicată

și întrunită la data de 18 octombrie 2011 în vederea analizării și

interpretării unitare a prevederile art. 38 alin. (6) din aceeași lege, a

hotărât că "situația de conflict de interese nu poate fi reținută în

privința angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaților și

senatorilor, prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a

unui contract civil, indiferent de calitatea persoanei angajate"

(Hotărârea din data de 18 octombrie 2011, publicată în "M. Of. al

României" - Partea a II-a nr. 29/C/19.10.2011).

Cu toate acestea, așa

cum rezultă din declarațiile martorilor M.I. și F.R. ulterior adoptării

hotărârii sus-menționate, cel puțin la nivelul Camerei Deputaților, s-a

solicitat verificarea propunerilor de angajare și sub aspectul existenței unei

relații de rudenie/afinitate și nu s-au mai încheiat contracte noi prin care să

fi fost angajate persoane dintre cele expres enumerate în art. 253

1

C. pen.; totuși, contractele încheiate cu persoane din categoria celor

menționate și aflate în derulare nu au fost reziliate.

S-a reținut însă că

respectiva comisie nu este organ de legiferare, interpretare ori de aplicare a

legii în materie penală, nu se poate substitui legiuitorului și nici puterii

judecătorești și nu poate formula aprecieri cu valoare de principiu ori de

îndrumare în ceea ce privește existența unei infracțiuni, a conținutului

constitutiv al acesteia și/sau a sferei de aplicare a unor norme de

incriminare, astfel că hotărârea pronunțată la data de 18 octombrie 2011 nu

este de natură să împiedice ori să limiteze incidența dispozițiilor art. 253

1

C. pen.

Pe de altă parte,

deși hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, nu este lipsit de

importanță faptul că, la momentul adoptării sale, mai mult de jumătate dintre

participanții la ședința comisiei se aflau sau se aflaseră anterior în situații

similare de conflict de interese constând în facilitarea angajării unor rude

(deputații A.S., G.M., P.A. și I.L.).

În ceea ce privește

argumentele inculpatului referitoare la relația de deplină

încredere/confidențialitate pe care trebuia să o aibă cu persoanele

angajate/colaboratorii, s-a apreciat că nici acestea nu pot fi reținute ca

valabile și exoneratoare de răspundere penală, fiind discutabil dacă acestea au

reflectat în realitate dorința de a promova interesul național.

În condițiile în care

dreptul de a formula propunerile de angajare și de a încheia contractele civile

de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar, acte determinante în

situația analizată, aparținea exclusiv inculpatului K.K., s-a constatat că prin

declanșarea procedurilor de angajare a membrilor familiei sale, interesul

național a fost subsumat interesului particular al inculpatului; în acest

context, apare ca evidentă intenția frauduloasă a inculpatului de a acționa în

interesul direct al familiei sale, căreia i-a facilitat obținerea de foloase

materiale din bugetul Camerei Deputaților.

Circumstanțe

personale:

Inculpatul K.K. este

căsătorit, are studii superioare, este deputat în Parlamentul României din anul

1990, are un copil major și nu are antecedente penale.

Cu ocazia audierii,

acesta a recunoscut situația de fapt reținută însă a susținut că nu a comis

nicio infracțiune.

Aspecte procesuale:

Cauza s-a înregistrat

inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1057/P/2011.

Prin rezoluția cu același

număr din data de 30 iulie 2012, față de K.K. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 253

1

C. pen.,

în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținându-se că în ceea ce

privește faptele comise după data de 03 octombrie 2006, sunt incidente

dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La data de 23

ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. 933/C2/2012 a prim-adjunctului procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

dispus, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art.

220 C. proc. pen., infirmarea Rezoluției nr. 1057/P/2011 din data de 30 iulie

2012.

Prin Rezoluția nr.

1057/P/2011 din data de 07 martie 2013, ora 1200, s-a dispus începerea

urmăririi penale față de K.K., pentru comiterea infracțiunii de conflict de

interese în formă continuată, prevăzută de art. 253

1

C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Învinuirea,

drepturile conferite de lege și obligațiile impuse de calitatea de inculpat

i-au fost aduse la cunoștință lui K.K. la data de 18 martie 2013; inculpatul a

fost de acord să dea declarații în cauză.

Prin Rezoluțiile nr.

1057/P/2011 din datele de 08 octombrie 2013, 28 octombrie 2013, respectiv 27

noiembrie 2013, s-au respins cererile de suplimentare a probatoriului formulate

de inculpatul K.K., în sensul solicitării de relații de la Biroul Permanent al

Camerei Deputaților.

Inculpatul nu a fost

asistat juridic, iar materialul de urmărire penală i-a fost prezentat la data

de 27 noiembrie 2013.

II. Din actele

dosarului a rezultat că K.I.S. și K.S. (soția și fiul inculpatului) au lucrat

în cadrul biroului parlamentar al inculpatului K.K. și pe perioada exercitării

mandatelor de deputat în legislaturile 1996 - 2000, 2000 - 2004, dar și în

legislatura 2004 - 2008, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 253

1

C. pen., după cum urmează:

La data de 17

decembrie 1996, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera

Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x5/1996,

pentru perioada 01 decembrie 1996 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru

funcția de referent, cu un salariu de bază de 405.710 lei, spor de vechime de

25% și compensație de 17.000 lei.

Contractul a fost avizat,

între alții, de K.K. și a încetat la data de 01 decembrie 1998.

La data de 14

decembrie 1998, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera

Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x6/1998,

pentru perioada 01 decembrie 1998 - sfârșitul mandatului ele deputat, pentru

funcția de referent, cu un salariu de bază de 1.301.830, spor de vechime 25%,

spor de confidențialitate 15% și spor de stabilitate 11 %.

Contractul a fost

avizat, între alții, de K.K. și a încetat la data de 11 decembrie 2000.

La data de 19

decembrie 2000, prin parcurgerea aceleiași proceduri, între Camera Deputaților

și K.I.S. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x7/2000, pentru

perioada 11 decembrie 2000 - 11 decembrie 2002, pentru funcția de șef de

cabinet în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de

bază lunar de 3.509.000 lei, spor de vechime 25%, spor de confidențialitate 15%

și spor de stabilitate 17%; contractul a fost avizat, între alții, de K.K..

La data de 06

decembrie 2002, între Camera Deputaților și K.I.S. s-a încheiat contractul

individual de muncă nr. x8/2002, valabil în perioada 12 decembrie 2002 -

sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de șef cabinet în cadrul

biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de bază lunar de

5.025.739 lei, spor de vechime 25%, spor de confidențialitate 15% și spor de

stabilitate 20%.

Contractul a fost

avizat, între alții, de K.K. și a încetat de drept, prin expirarea termenului

pentru care a fost încheiat, la data de 13 decembrie 2004.

La data de 20

decembrie 2004, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera

Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x9/2004,

pentru perioada 31 decembrie 2004 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru

funcția de șef cabinet, cu un salariu de bază de 6.072.000 lei și spor de

vechime 25%.

Contractul a fost

avizat, între alții, de K.K. și a încetat la data de 01 iunie 2006.

La data de 15 iunie

2006, prin parcurgerea aceleiași proceduri, între Camera Deputaților și K.I.S.

s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x9/2006, pentru perioada 19

iunie 2006 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de șef cabinet în

cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de bază lunar de

797 lei, spor de vechime 25% și spor de confidențialitate 15%; contractul a

fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat de drept la data de 15 decembrie

2008, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat.

La data de 14 iunie

2006, între deputatul K.K., în calitate de beneficiar și soția sa K.I.S., în

calitate de prestator, s-a încheiat contractul civil nr. y1/2006, având ca

obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului

K.K., din localitatea Târgu Mureș, valabil pentru perioada 01 iunie 2006 -

sfârșit de mandat; potrivit pct. II din contract, pentru executarea

prestațiilor, părțile au convenit un tarif brut de 4,6882 lei/oră,

corespunzător funcției de șef cabinet.

La aceeași dată,

între deputatul K.K. în calitate de beneficiar și fiul său, K.S., în calitate

de prestator, s-a încheiat contractul civil nr. y1/2006, având ca obiect

prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., din

localitatea Târgu Mureș, valabil pentru perioada 15 iunie 2006 - sfârșit de

mandat; potrivit pct. II din contract, pentru executarea prestațiilor, părțile

au convenit un tarif brut de 11 lei/oră, corespunzător funcției de consilier.

Întrucât conflictul

de interese a fost incriminat prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și

completarea codului penal precum și pentru modificarea și completarea altor

legi, publicată în M. Of. nr. 601/12.07.2006, s-a constatat că raportat la

faptele descrise la pct. II, sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc.

pen., motiv pentru care, față de K.K. s-a adoptat soluția de neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 253

1

C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale comise în perioada 17

decembrie 1996 - 15 iunie 2006).

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la

data de 27 ianuarie 2014, primind prim termen de judecată la data de 15 mai

2014, iar prin încheierea definitivă din 15 mai 2014, în baza art. 6 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 255/2013 cauza a fost înaintată judecătorului de cameră

preliminară în vederea realizării procedurii în conformitate cu dispozițiile

art. 342 și următoarele.

În urma finalizării

procedurii de cameră preliminară, judecătorul prin încheierea din 26 iunie 2014

(rămasă definitivă prin neformularea contestației) în temeiul art. 346 alin.

(1) cu referire la art. 345 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca nefondate

cererile și excepțiile formulate de inculpatul K.K. În temeiul art. 346 C.

proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, respectiv a

Rechizitoriului nr. 1057/P/2011 din 13 ianuarie 2014 al Ministerului Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și

trimis în judecată în stare de libertate inculpatul K.K. pentru comiterea

infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (5 acte

materiale), precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării

actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății, stabilindu-se

termen de judecată la 4 septembrie și dispunându-se comunicarea câte unui

exemplar din încheiere procurorului și inculpatului care aveau drept de

contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

La termenul de

judecată cu procedură completă, în ședința publică, din 4 septembrie 2014 s-a

prezentat inculpatul K.K. asistat de apărător ales. În conformitate cu prevederile

art. 374 C. proc. pen., apreciindu-se procedura de citare ca legal îndeplinită

și cauza în stare de judecată, s-a dat citire actului prin care s-a dispus

trimiterea în judecată, instanța aducând la cunoștința acestuia în ce constă

învinuirea, precum și drepturile procesuale pe care le are și totodată punând

în vedere că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți,

dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa (art. 374 alin.

(4) C. proc. pen.). În același context procesual, instanța l-a înștiințat pe

inculpat în legătură cu dispoziția de favoare privind atenuarea răspunderii

penale - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. aplicabile în cadrul procedurii

simplificate de judecată.

Inculpatul K.K.,

asistat de avocat ales, a declarat în fața instanței de judecată că solicită ca

judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale și a înscrisurilor prezentate de părți, arătând că recunoaște în

totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței, fără însă a fi

de acord cu încadrările lor juridice, apreciind că acest aspect nu îl privează

de posibilitatea de a solicita judecata conform procedurii simplificate.

În același sens, la

dosarul cauzei, inculpatul a depus și o declarație (semnată și de avocatul său)

în care a făcut aceste precizări, subliniind că a comis faptele convins că ele

nu constituie infracțiune, convingere întărită de cutuma existentă în sfera în

care-și desfășoară activitatea și confirmată de împrejurarea că interdicția

legală a survenit ulterior, când faptele încetaseră. De asemenea, s-a mai

arătat în acea declarație extrajudiciară pe care inculpatul a înțeles să o

depună la dosarul cauzei în vederea conturării poziției sale procesuale, că i-a

fost întărită convingerea inocenței și de reglementările din alte state cu

regim democratic.

Odată cu audierea sa

nemijlocită în fața instanței, inculpatul a solicitat acordarea unui termen

pentru a depune acte, înscrisuri în circumstanțiere. În ședința publică din 27

octombrie 2014 inculpatul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri cu

valoare de acte în circumstanțiere: sinteze activități parlamentare, extrase de

presă.

Având în vedere

manifestarea de voință a inculpatului în sensul de a solicita ca judecata să

aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a

înscrisurilor (acte în circumstanțiere) depuse la dosar, în contextul procesual

al recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, astfel cum au

fost constatate și descrise în actul de acuzare, precum și aspectul că Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu a identificat vreo rațiune

pentru care la termenul din 4 septembrie 2014 să respingă cererea privind

judecata simplificată, cercetarea judecătorească în prezenta cauză s-a

desfășurat potrivit art. 375 C. proc. pen. - art. 377 alin. (1) C. proc. pen.,

cu consecința aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în privința

rezolvării acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului K.K.

Prin urmare, instanța

a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și

recunoscută integral de către inculpat, în sensul celor arătate în actele de

evaluare efectuate la nivelul Agenției Naționale de Integritate, precum și din

actele de urmărire penală efectuate în cauză.

În consecință, prima

instanță a reținut în sarcina inculpatului K.K. săvârșirea infracțiunii de

conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253

1

C.

pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte

materiale), faptele descrise în actul de trimitere în judecată constituind

elementele acestei infracțiuni, săvârșită în formă continuată - în baza unei

unice rezoluții infracționale, comițând 5 acte materiale recurente.

O primă observație

reținută de instanță a fost cea legată de principiul aplicării legii penale mai

favorabile conform art. 5 C. pen.

În baza evaluării

globale, Înalta Curte de Casație și Justiție a identificat că lege mai

favorabilă dispozițiile art. 253

1

C. pen. anterior, constatând că

limitele de pedeapsă prevăzute de lege conform vechiului C. pen. pentru

infracțiunea dedusă judecății sunt între 6 luni și 5 ani, pe când în

conformitate cu actualul C. pen., art. 301 sancționează aceeași infracțiune cu

pedepse ale cărei limite sunt situate între 1 - 5 ani.

În împrejurarea în

care exigențele tragerii la răspundere penală a inculpatului K.K. au fost

îndeplinite, iar conduita procesuală a inculpatului s-a manifestat în sensul recunoașterii

învinuirii în raport cu apărarea formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție

a constatat următoarele:

Instanța a reținut că

solicitarea privind constatarea lipsei de pericol social a infracțiunii, astfel

cum a formulat apărarea nu poate fi primită în virtutea următoarelor argumente:

Infracțiunea ce face

obiectul judecății, prin prisma calității subiectului activ, a împrejurărilor

concrete în care a fost comisă, inclusiv a caracterului său de infracțiune

continuată (5 acte materiale), a elementelor care conturează latura subiectivă

- nu poate fi apreciată ca aducând o atingere minimă valorii sociale apărate de

lege. Pe de altă parte, prin conținutul său concret fapta inculpatului prezintă

gradul de pericol social specific infracțiunii, neputând fi considerată ca

lipsită în mod vădit de importanță.

La stabilirea în

concret a gradului de pericol social, specific infracțiunii, Înalta Curte de

Casație și Justiție a avut în vedere modalitatea concretă în care s-a săvârșit

infracțiunea - în perioada 3 octombrie 2006 - 18 mai 2009, în calitate de

deputat în Parlamentul României în mod repetat, în baza unei rezoluții unice,

propunând angajarea în cadrul biroului său parlamentar a fiului său și a soției

sale, contracte în baza cărora s-a realizat un folos material pentru aceștia.

Contrar celor

susținute de apărare, cu privire la pretinsa lipsă de precizie,

predictibilitate și previziune a legii penale, în sensul că la data faptelor nu

exista o interdicție legală privind angajarea membrilor de familie în cadrul

birourilor parlamentare - Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că

infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

anterior (text legal incident în cauză) a fost introdusă prin Legea nr.

278/2006, iar interpretarea textului de incriminare determină concluzia că

fapta inculpatului intră în sfera ilicitului penal în momentul în care

activitățile funcționarului public se înscriu interesului particular

concretizat într-o conduită de a nu acționa cu transparență și de a nu se

abține de la luarea unei decizii, cu scopul realizării unui folos material

pentru oricare dintre persoanele menționate în norma de incriminare.

Nici apărările

construite cu privire la lipsa de calitate a subiectului activ al infracțiunii,

respectiv aceea de funcționar public, nu au fost primite în considerarea

faptului că în lămurirea statutului aparte al membrilor Parlamentului, Curtea

Constituțională a statuat deși "statutul constituțional și legal al

membrilor Parlamentului, ca reprezentanți ai poporului, este diferit de

statutul funcționarilor publici și, în general, de al celorlalți cetățeni (...)

dar că acest statut nu poate fi reținut ca justificând o diferență de tratament

juridic în raport cu celelalte categorii de persoane cărora li se aplică Legea

nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților

publice" (a se vedea Decizia nr. 279/2006 a C.C., Decizia nr. 81 din 27

februarie 2013).

S-a mai reținut că

infracțiunea de conflict de interese este prin natura sa o infracțiune de

pericol, obținerea unui folos material fiind condiția pentru realizarea laturii

obiective, fără însă a conferi acestei fapte caracterul unei infracțiuni de

prejudiciu, valoarea socială ocrotită de legiuitor constând în corecta și

transparenta exercitare a autorităților publice de către funcționarii publici.

În raport cu

elementele de ordin subiectiv ale infracțiunii de care a fost acuzat inculpatul

și față de apărările formulate, instanța de fond a reținut că în împrejurările

în care dreptul de a iniția propuneri de angajare și de a încheia contracte

civile de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar aparține într-o

manieră exclusivă inculpatului, este dovedită intenția frauduloasă a

inculpatului K.K. de a acționa în interesul direct al familiei sale, căreia i-a

facilitat obținerea de foloase materiale, ceea ce face ca interesul național,

în slujba căruia se afla inculpatul, să fie subsumat celui particular al

inculpatului.

În consecință,

constatând întrunite cerințele tragerii la răspundere penală a inculpatului

K.K. pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, infracțiune pe care a

recunoscut-o, atitudine procesuală a cărei manifestare a determinat în

condițiile legii, aplicarea dispozițiilor privind procedura simplificată a

judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la individualizarea

pedepsei în acord cu dispozițiile art. 74 C. pen.

Având în vedere

circumstanțele reale de comitere a faptei precum și elementele care

caracterizează persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei

comise, precum și funcțiile pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție a

considerat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, rezultate în

urma aplicării dispozițiilor de favoare ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe o durată de 4 ani,

termen de încercare - scopul general și special al prevenției sociale va fi

îndeplinit. Pedeapsa astfel stabilită, în natura, cuantumul și modalitatea de

executare, a fost apreciată ca fiind de natură a restabili ordinea de drept

încălcată și a asigura deopotrivă reinserția socială a inculpatului.

Instanța a reținut că

inculpatul prezintă circumstanțele personale favorabile, este căsătorit, are

studii superioare, nu prezintă antecedente penale, fiind apreciat în familie,

la locul de muncă, societate.

În ceea ce privește

aplicarea pedepsei complementare, s-a reținut că pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi care constă

într-o interzicere temporară a exercițiului anumitor drepturi ale condamnatului

ca un complement sau adaos la pedeapsa principală aplicată acestuia. Ea este o

privare relativă care privește numai exercițiul, nu și capacitatea de a dobândi

un astfel de drept și temporară fiindcă nu este niciodată dispusă pe durată

nedeterminată, ci numai limitată în timp.

Interzicerea unor

drepturi este în același timp, o pedeapsă determinată, legea prevăzând exact

drepturile al căror exercițiu poate fi interzis, instanța de judecată urmând să

determine concret dreptul sau drepturile pe care le interzice și durata exactă

a interzicerii.

Condițiile de

aplicare a pedepsei complementare sunt prevăzute în art. 65 C. pen., ca

modalitate de aplicare a interzicerea unor drept