ÎCCJ, Decizia nr. 14/2015

Asupra apelului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 950 din 27 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpatul K.K., în baza art. 253 1 C. pen. anterior, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. În baza art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în condițiile art. 65 C. pen.

anterior, a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție publică implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 10 ani. A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 86 1 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

anterior. A făcut aplicarea art. 86 3 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. anterior. În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 1057/P/2011 din 13 ianuarie 2014 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul K.K. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 253 1 C. pen. anterior, în formă continuată (5 acte materiale). Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de K.K.

sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese în formă continuată pentru faptele vizând perioada 17 decembrie 1996 - 15 iunie 2006, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Prin actul de trimitere în judecată s-au reținut următoarele: La data de 03 octombrie 2011, Agenția Națională de Integritate a trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raportul de evaluare înregistrat sub nr. 105649/G/11 din 26 septembrie 2011, prin care s-a reținut nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese de către K.K., deputat în Parlamentul României, prin facilitarea succesivă a angajării fiului său, K.S. și a soției sale, K.I.S. în cadrul biroului său parlamentar.

Cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1057/P/2011. Prin rezoluția cu același număr din data de 30 iulie 2012, față de K.K. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253 1 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținându-se că în ceea ce privește faptele comise după data de 03 octombrie 2006, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. La data de 23 ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. 933/C2/2012 a prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 220 C. proc.

pen., infirmarea Rezoluției nr. 1057/P/2011 din data de 30 iulie 2012 și trimiterea dosarului la Secția de urmărire penală și criminalistică în vederea continuării cercetărilor. Aspecte referitoare la angajarea personalului pentru birourile parlamentare, tipurile de contracte și perfectarea acestora: - art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor (devenit art. 38 alin. (9) din lege), prevede că "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților (...) se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil.

În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (...), la propunerea deputaților (...) în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații (...) în cauză și persoana fizică"; - potrivit art. 38 alin. (5) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, drepturile bănești ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor se asigură din sumele forfetare alocate lunar demnitarilor (suma echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului); - din textul art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2006 pentru aprobarea Normelor privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale (act normativ în vigoare până în luna iulie 2013), rezultă că în cazul contractelor individuale de muncă (în care, conform legii, deputatul nu este parte), parlamentarul completează o "cerere de încadrare în muncă pe perioadă determinată" (formular tip), prin care solicită angajarea unei persoane, indicând numele acesteia, funcția conform nomenclatorului funcțiilor, salariul și perioada de încadrare; - în esență,

dosarul conținând formularul de contract individual de muncă semnat de viitorul angajat și documentele specifice angajării (acte de stare civilă, acte de studii, avize medicale, fișa cazier, etc.) se depune la Direcția resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, unde este verificat și avizat, și ulterior trimis pentru avizare la Direcția salarizare și la Serviciul juridic; - de asemenea, contractul de muncă se supune avizării deputatului care a formulat solicitarea de angajare; - avizele se concretizează prin semnarea formularului de contract la rubricile corespunzătoare; - după obținerea tuturor avizelor, contractul individual de muncă este prezentat spre semnare Secretarului General al Camerei Deputaților ca reprezentant legal al Camerei Deputaților, moment din care se consideră perfectat; - în ceea ce privește contractele civile, acestea se încheie direct între deputat, în calitate de beneficiar și persoana fizică, în calitate de prestator, fără a fi necesară vreo altă viză; singura obligație a deputatului beneficiar vizează depunerea unui exemplar al contractului civil la Direcția resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, activitate care este formală, deoarece contractul își produce efecte de la data încheierii.

Situația de fapt: I. Din actele de evaluare efectuate la nivelul Agenției Naționale de Integritate, precum și din actele de urmărire penală efectuate în cauză au rezultat următoarele: K.K. a fost ales deputat în Parlamentul României în legislaturile 1990 - 1992, 1992 - 1996, 2000 - 2004, 2004 - 2008, 2008 - 2012, 2012 - 2016. În perioada 03 octombrie 2006 - 30 decembrie 2008, la propunerea și cu avizul inculpatului K.K., K.S. (fiul inculpatului) a fost angajat în cadrul biroului său parlamentar din circumscripția electorală nr. 28 din localitatea Târgu Mureș, în baza a două contracte individuale de muncă pe durată determinată; de asemenea, în perioada 15 decembrie 2008 - 18 mai 2009, inculpatul, în calitate de beneficiar, a încheiat două contracte civile de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar cu K.I.S.

(soția inculpatului) și un contract civil de prestări servicii cu K.S. În concret: 1) La data de 03 octombrie 2006, urmare cererii de încadrare în muncă formulate de inculpatul K.K., între Camera Deputaților și K.S. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x1/2006, pentru perioada 03 octombrie 2006 - sfârșitul mandatului de deputat; conform contractului, K.S. a fost angajat în funcția de consilier, cu un salariu de bază brut lunar de 1.500 lei, activitatea acestuia urmând a fi desfășurată în cadrul circumscripției electorale nr. 28 Mureș, la biroul parlamentar al deputatului K.K., din localitatea Târgu Mureș. Contractul a fost avizat, între alții, de inculpatul K.K. și a încetat de drept la data de 15 decembrie 2008, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat (Ordinul nr. 1359 din 11 decembrie 2008 al Secretarului general al Camerei Deputaților).

Din actele dosarului (declarațiile inculpatului și copiile certificate ale actelor depuse în vederea angajării) a rezultat că K.S. este fiul inculpatului K.K. 2) La data de 30 decembrie 2008, conform procedurii mai sus descrise, între Camera Deputaților și K.S. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x1/2008, pentru perioada 07 ianuarie 2009 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de consilier în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu în cuantum de 2.769 lei, valoare brută lunară. Contractul a fost avizat, între alții, de inculpatul K.K. și a încetat la data de 01 octombrie 2010, la cererea angajatului K.S. (Ordinul nr. 1167 din 04 octombrie 2010 al Secretarului general al Camerei Deputaților).

Din Adresele nr. 57/7774 din 5 octombrie 2006 și nr. 57/395 din 15 ianuarie 2009 emise de Serviciul administrare resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, a rezultat că K.S. și-a desfășurat activitatea de consilier în cadrul biroului parlamentar al inculpatului K.K. prin cumul, acesta având funcția de bază la Școala "L.R." Târgu Mureș. 3) La data de 15 decembrie 2008, între inculpatul K.K., în calitate de beneficiar și K.S., s-a încheiat contractul civil nr. x2/2008, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., valabil pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului; potrivit pct. II din contract, pentru executarea activităților stabilite, părțile au convenit un tarif brut de 16,2882 lei/oră, corespunzător funcției de consilier.

Acest contract a fost semnat de inculpat și de K.S. Din Adresa nr. 57c/7501 din 15 decembrie 2011 emisă de Direcția de salarizare din cadrul Camerei Deputaților, a rezultat că în perioada octombrie 2006 - septembrie 2010, în baza celor două contracte individuale de muncă și a contractului civil nr. x2/2008, K.S. a obținut venituri nete în cuantum total de 49.218 lei. 4) La aceeași dată (15 decembrie 2008), între inculpatul K.K., în calitate de beneficiar și K.I.S., în calitate de prestator, s-a încheiat Contractul civil nr. x2/2008, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., valabil pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului; potrivit pct. II din contract, pentru executarea prestațiilor, părțile au convenit un tarif brut de 6,5294 lei/oră, corespunzător funcției de șef de cabinet.

Contractul a fost semnat de inculpat și de K.I.S. Din cuprinsul extrasului pentru uz oficial din registrul de căsătorie, a rezultat că K.I.S. este soția inculpatului K.K. 5) La data de 18 mai 2009, în același mod, între inculpatul K.K. și K.I.S., s-a încheiat contractul civil nr. x4/2009, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului său parlamentar, valabil pentru perioada 20 mai 2009 - sfârșitul mandatului de deputat, cu un tarif brut de 6,50 lei/oră, corespunzător funcției de referent. Din relațiile comunicate de Camera Deputaților - Direcția de salarizare prin Adresa nr. 57c/7501 din 15 decembrie 2011, a rezultat că în perioada decembrie 2008 - decembrie 2010, K.I.S. a fost remunerată în baza contractelor civile încheiate cu inculpatul K.K., cu suma totală de 7.445 lei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului K.K., constând în aceea că, în perioada 03 octombrie 2006 - 18 mai 2009, în calitate de deputat în Parlamentul României, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a propus angajarea în cadrul biroului său parlamentar a fiului său K.S., a avizat cele două contracte individuale de muncă încheiate cu acesta și a încheiat trei contracte civile de prestări servicii cu soția sa, K.I.S. și cu fiul său, K.S., contracte în baza cărora s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceștia în cuantum total de 56.663 lei, sume plătite din bugetul Camerei Deputaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253 1 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale). Faptele mai sus descrise au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere intervalul de timp în care evenimentele s-au derulat, similaritatea modului de acțiune precum și faptul evident că s-a tins la obținerea aceluiași rezultat concret. Mijloace de probă: - raportul de evaluare al A.N.I., înregistrat sub nr. 105649/G/II din 26 septembrie 2011 și actele aferente; - declarația inculpatului K.K.; - declarațiile martorilor F.R. și M.I.; - adresa din 15 decembrie 2011 a Camerei Deputaților; - adresa din 14 decembrie 2011 a Camerei Deputaților - Direcția resurse umane, referitoare la persoanele angajate la biroul parlamentar al deputatului K.K.

în legislaturile 2004 - 2008 și 2008 - 2012; - adresa din 15 decembrie 2011 emisă de Direcția de salarizare din cadrul Camerei Deputaților, privind situația veniturilor lunare obținute în perioada de referință de către K.I.S. și K.S. în baza contractelor încheiate la propunerea și cu inculpatul K.K.; - copie certificată a contractului individual de muncă nr. x1/2006 încheiat cu K.S. și acte aferente acestuia ; - copie certificată a contractului civil nr. x2/2008 încheiat cu K.S.; - copie certificată a contractului individual de muncă nr. x1/2008 încheiat cu K.S. și acte aferente acestuia ; - copii certificate ale contractelor civile nr. x3/2008 și nr. x4/2009 încheiate cu K.I.S.; - fotocopii ale fișelor fiscale.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, K.K. a confirmat derularea evenimentelor așa cum au fost descrise în cuprinsul actului de trimitere în judecată, însă și-a susținut nevinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese, precizând că nu există nicio interdicție legală privind angajarea membrilor de familie în cadrul birourilor parlamentare, ci dimpotrivă era necesar ca angajații biroului său parlamentar să fie persoane de încredere, cu care să poată fi în contact permanent. Pe de altă parte, inculpatul a arătat că parlamentarii nu sunt funcționari publici, motiv pentru care raportul de evaluare întocmit de inspectorii de integritate la nivelul ANI a fost anulat de instanța de judecată (contestația formulată de K.K.

a fost admisă prin Sentința civilă nr. 214 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării recursului formulat de ANI). Procedând la analiza activității derulate de inculpatul K.K. prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului de urmărire penală, procurorul a considerat că aceasta se circumscrie infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior, atât în planul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, sens în care a adus următoarele argumente de ordin faptic și legal.

Conflictul de interese pentru funcționarii publici este definit în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, conform căruia "conflictul de interese se consideră că apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus". Potrivit O.E.C.D.

("Managing Conflict of Interest in the Public Service", în traducerea din "Ghidul privind incompatibilitățile și conflictele de interese", lucrare întocmită de Agenția Națională de Integritate în cooperare cu Societatea Academică Română), "conflictul de interese implică un conflict între datoria față de public și interesele personale ale unui oficial public. Conflictul de interese apare atunci când interesele oficialului public ca persoană privată influențează sau ar putea influența necorespunzător îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților oficiale". Infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen.

a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006 și constă în "fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv (...)". Din interpretarea textului de incriminare, s-a constatat că fapta intră în sfera ilicitului penal la momentul la care acțiunile funcționarului public sunt în mod evident subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii, folosul material pentru oricare dintre persoanele menționate în norma de incriminare a fost realizat.

În toate celelalte cazuri (de exemplu, obținerea de avantaje nepatrimoniale ori în situația declanșării conflictului, dar nu și a consumării lui printr-o decizie generatoare de folos material), încălcarea de către funcționar a conduitei impuse de lege intră sub incidența procedurii de sancționare administrativă. Având în vedere că anterior, raportat la situația de fapt descrisă, față de K.K.

s-a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale în prezenta cauză, precum și faptul că în alte cauze similare prezentei, persoanele cercetate (foști sau actuali parlamentari), inclusiv inculpatul K.K., au invocat în principal neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, fie prin lipsa calității de subiect activ a parlamentarului, fie prin lipsa vinovăției, s-a apreciat ca fiind necesară discutarea următoarelor aspecte: Calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese a parlamentarilor Infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune cu subiect activ calificat respectiv, funcționarul public ce are competența de a îndeplini acte sau/și de a participa la luarea de decizii.

În accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege "orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145"; art. 145 C. pen. definește termenul public ca fiind "tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public". În Titlul III al Constituției României, intitulat "Autoritățile publice" sunt cuprinse reglementări privind Parlamentul, Președinția, Guvernul, organele administrației publice și autoritatea judecătorească.

În vederea stabilirii calității de funcționar public în sensul normei penale, nu are relevanță titlul însărcinării sau modalitatea de învestire (alegere, numire, repartizare, concurs), fiind suficient ca subiectul calificat să exercite, în fapt, o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public. Este adevărat că, din punct de vedere administrativ deputații și senatorii nu au o "fișă a postului", care să le stabilească în concret atribuțiile de serviciu [n.n. aspect invocat de inculpat în apărare], însă atribuțiile lor de serviciu derivă din interpretarea și corelarea dispozițiilor legale aplicabile, fiind prevăzute sub forma competențelor, drepturilor, obligațiilor, interdicțiilor și incompatibilităților.

În contextul celor mai sus expuse, a rezultat fără dubiu că parlamentarii au calitatea de funcționari publici în sensul normei penale, fiind, prin urmare, subiecți activi ai infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen. De altfel, prin Decizia nr. 279/2006 a Curții Constituționale, decizie prin care, între altele, s-a constatat că dispozițiile art. 38 - 41 din Legea nr. 96/2006 sunt constituționale, s-a arătat că "suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, iar Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român.

Această poziționare a Parlamentului în sistemul autorităților publice implică recunoașterea în favoarea deputaților și senatorilor a unui statut special, cuprinzând și măsuri de protecție a demnității publice pe care o exercită, de natură să le asigure independența și prestigiul necesar în îndeplinirea atribuțiilor, la adăpost de constrângeri materiale și tentații de corupție". În același sens, respectiv în legătură cu statutul special al parlamentarilor, tot Curtea Constituțională, sesizată în baza dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, analizând constituționalitatea proiectului legii de modificare a Legii nr. 96/2006, a arătat că" (...) statutul constituțional și legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanți ai poporului, este diferit de statutul funcționarilor publici și, în general, de al celorlalți cetățeni, ceea ce determină, în consecință, particularități cu privire la exercitarea anumitor drepturi [fragment care, extras din context, a fost invocat în apărare de inculpatul K.K., n.n.]" dar că "acest statut nu poate fi reținut ca justificând o diferență de tratament juridic în raport cu celelalte categorii de persoane cărora li se aplică Legea nr. 176/2010 (privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice).

Aceasta, întrucât, din perspectiva obiectului și scopului acestei reglementări - care vizează asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale - toate persoanele menționate la art. 1 alin. (1) din lege se află în aceeași situație juridică, circumscrisă încă din titlul reglementării, prin sintagma «funcții și demnități publice», în considerarea căreia le revin obligații specifice" (Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013). Folosul material Cu ocazia audierii, inculpatul K.K. a susținut că soția și fiul, acesta din urmă fiind și profesor, au prestat efectiv activitățile pentru care s-au făcut formele de angajare/colaborare și că au contribuit în mod real la reușita sa de a fi ales parlamentar în cinci mandate succesive, acreditând astfel ideea că sumele achitate de la bugetul Camerei Deputaților cu titlu de salariu/de plată a serviciilor reprezintă o legală retribuire a muncii prestate.

Prima instanță a reținut că susținerile inculpatului, chiar reale, nu au relevanță în situația analizată și nu sunt susceptibile de a înlătura răspunderea penală a acestuia; este de remarcat că norma de incriminare nu cere ca folosul realizat să fie unul injust (de exemplu, angajatul să nu fi prestat în realitate activitatea remunerată, ori persoana angajată să nu existe), ci numai ca acesta să fi fost efectiv obținut printr-o procedură favorizantă. Cu alte cuvinte, deși obținerea unui folos material este o condiție pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen., aceasta nu conferă faptei caracterul unei infracțiuni de prejudiciu, întrucât principalul fascicol de relații sociale apărate de lege ține de corecta și transparenta exercitare a autorității publice de către funcționarii publici.

Latura subiectivă Pe parcursul cercetărilor, inculpatul K.K.

nu a negat în niciun moment angajarea soției și a fiului său la biroul său parlamentar însă a susținut că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, invocând următoarele aspecte: - că nici un act normativ și nici legea privind statutul parlamentarilor (în forma în vigoare la data comiterii faptelor) nu impuneau în mod expres vreo restricție cu privire la persoana angajată; - că o bună desfășurare a activității la nivelul biroului parlamentar impunea angajarea unor persoane în care să poată avea deplină încredere; - că până la declanșarea verificărilor de către inspectorii A.N.I., nici personalul din cadrul Secretariatului general al Camerei Deputaților care se ocupa efectiv de formele de angajare, nu și-a pus problema existenței unui conflict de interese în situația angajării rudelor/membrilor familiei deputaților la birourile parlamentare; - că problema a fost analizată la nivelul Comisiei permanente a Camerei Deputaților și a Senatului, care la data de 18 octombrie 2011, a hotărât că angajarea rudelor la birourile parlamentare nu constituie conflict de interese.

Instanța de fond a reținut că argumentele invocate în apărare nu sunt apte să înlăture vinovăția inculpatului în ceea privește infracțiunea de conflict de interese. Astfel, cu ocazia audierii în prezenta cauză, martorii M.I. (șef al Serviciului juridic) și F.R.

(consilier parlamentar în cadrul Direcției resurse umane) au susținut că raportat la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 republicată (redactarea în vigoare până în iulie 2013), în limitele funcției lor le incumba obligația de a examina propunerile de angajare a personalului birourilor parlamentare ale deputaților doar în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor formale (studii, stare medicală, limite de retribuire, vechime în muncă, durata contractului, etc.): martorii au mai arătat că formularea propunerii de angajare la biroul parlamentar ținea exclusiv de voința deputatului în cauză, ei neavând competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situații de incompatibilitate sau de conflict între deputat și persoana propusă pentru angajare.

În paralel cu verificările inițiate de Inspecția de Integritate a A.N.I., Comisia permanentă a Camerei Deputaților și Senatului privind statutul deputaților și al senatorilor, constituită în temeiul art. 60 din Legea nr. 96/2006 republicată și întrunită la data de 18 octombrie 2011 în vederea analizării și interpretării unitare a prevederile art. 38 alin. (6) din aceeași lege, a hotărât că "situația de conflict de interese nu poate fi reținută în privința angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor, prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil, indiferent de calitatea persoanei angajate" (Hotărârea din data de 18 octombrie 2011, publicată în "M. Of.

al României" - Partea a II-a nr. 29/C/19.10.2011). Cu toate acestea, așa cum rezultă din declarațiile martorilor M.I. și F.R. ulterior adoptării hotărârii sus-menționate, cel puțin la nivelul Camerei Deputaților, s-a solicitat verificarea propunerilor de angajare și sub aspectul existenței unei relații de rudenie/afinitate și nu s-au mai încheiat contracte noi prin care să fi fost angajate persoane dintre cele expres enumerate în art. 253 1 C. pen.; totuși, contractele încheiate cu persoane din categoria celor menționate și aflate în derulare nu au fost reziliate.

S-a reținut însă că respectiva comisie nu este organ de legiferare, interpretare ori de aplicare a legii în materie penală, nu se poate substitui legiuitorului și nici puterii judecătorești și nu poate formula aprecieri cu valoare de principiu ori de îndrumare în ceea ce privește existența unei infracțiuni, a conținutului constitutiv al acesteia și/sau a sferei de aplicare a unor norme de incriminare, astfel că hotărârea pronunțată la data de 18 octombrie 2011 nu este de natură să împiedice ori să limiteze incidența dispozițiilor art. 253 1 C. pen. Pe de altă parte, deși hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, nu este lipsit de importanță faptul că, la momentul adoptării sale, mai mult de jumătate dintre participanții la ședința comisiei se aflau sau se aflaseră anterior în situații similare de conflict de interese constând în facilitarea angajării unor rude (deputații A.S., G.M., P.A.

și I.L.). În ceea ce privește argumentele inculpatului referitoare la relația de deplină încredere/confidențialitate pe care trebuia să o aibă cu persoanele angajate/colaboratorii, s-a apreciat că nici acestea nu pot fi reținute ca valabile și exoneratoare de răspundere penală, fiind discutabil dacă acestea au reflectat în realitate dorința de a promova interesul național.

În condițiile în care dreptul de a formula propunerile de angajare și de a încheia contractele civile de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar, acte determinante în situația analizată, aparținea exclusiv inculpatului K.K., s-a constatat că prin declanșarea procedurilor de angajare a membrilor familiei sale, interesul național a fost subsumat interesului particular al inculpatului; în acest context, apare ca evidentă intenția frauduloasă a inculpatului de a acționa în interesul direct al familiei sale, căreia i-a facilitat obținerea de foloase materiale din bugetul Camerei Deputaților. Circumstanțe personale: Inculpatul K.K. este căsătorit, are studii superioare, este deputat în Parlamentul României din anul 1990, are un copil major și nu are antecedente penale.

Cu ocazia audierii, acesta a recunoscut situația de fapt reținută însă a susținut că nu a comis nicio infracțiune. Aspecte procesuale: Cauza s-a înregistrat inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1057/P/2011. Prin rezoluția cu același număr din data de 30 iulie 2012, față de K.K. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 253 1 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținându-se că în ceea ce privește faptele comise după data de 03 octombrie 2006, sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. La data de 23 ianuarie 2013, prin Ordonanța nr. 933/C2/2012 a prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și art. 220 C. proc.

pen., infirmarea Rezoluției nr. 1057/P/2011 din data de 30 iulie 2012. Prin Rezoluția nr. 1057/P/2011 din data de 07 martie 2013, ora 1200, s-a dispus începerea urmăririi penale față de K.K., pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale). Învinuirea, drepturile conferite de lege și obligațiile impuse de calitatea de inculpat i-au fost aduse la cunoștință lui K.K. la data de 18 martie 2013; inculpatul a fost de acord să dea declarații în cauză. Prin Rezoluțiile nr. 1057/P/2011 din datele de 08 octombrie 2013, 28 octombrie 2013, respectiv 27 noiembrie 2013, s-au respins cererile de suplimentare a probatoriului formulate de inculpatul K.K., în sensul solicitării de relații de la Biroul Permanent al Camerei Deputaților.

Inculpatul nu a fost asistat juridic, iar materialul de urmărire penală i-a fost prezentat la data de 27 noiembrie 2013. II. Din actele dosarului a rezultat că K.I.S. și K.S. (soția și fiul inculpatului) au lucrat în cadrul biroului parlamentar al inculpatului K.K. și pe perioada exercitării mandatelor de deputat în legislaturile 1996 - 2000, 2000 - 2004, dar și în legislatura 2004 - 2008, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 253 1 C. pen., după cum urmează: La data de 17 decembrie 1996, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x5/1996, pentru perioada 01 decembrie 1996 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de referent, cu un salariu de bază de 405.710 lei, spor de vechime de 25% și compensație de 17.000 lei.

Contractul a fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat la data de 01 decembrie 1998. La data de 14 decembrie 1998, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x6/1998, pentru perioada 01 decembrie 1998 - sfârșitul mandatului ele deputat, pentru funcția de referent, cu un salariu de bază de 1.301.830, spor de vechime 25%, spor de confidențialitate 15% și spor de stabilitate 11 %. Contractul a fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat la data de 11 decembrie 2000. La data de 19 decembrie 2000, prin parcurgerea aceleiași proceduri, între Camera Deputaților și K.I.S.

s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x7/2000, pentru perioada 11 decembrie 2000 - 11 decembrie 2002, pentru funcția de șef de cabinet în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de bază lunar de 3.509.000 lei, spor de vechime 25%, spor de confidențialitate 15% și spor de stabilitate 17%; contractul a fost avizat, între alții, de K.K.. La data de 06 decembrie 2002, între Camera Deputaților și K.I.S. s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x8/2002, valabil în perioada 12 decembrie 2002 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de șef cabinet în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de bază lunar de 5.025.739 lei, spor de vechime 25%, spor de confidențialitate 15% și spor de stabilitate 20%.

Contractul a fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat de drept, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, la data de 13 decembrie 2004. La data de 20 decembrie 2004, urmare cererii formulate de deputatul K.K., între Camera Deputaților și K.I.S., s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x9/2004, pentru perioada 31 decembrie 2004 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de șef cabinet, cu un salariu de bază de 6.072.000 lei și spor de vechime 25%. Contractul a fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat la data de 01 iunie 2006. La data de 15 iunie 2006, prin parcurgerea aceleiași proceduri, între Camera Deputaților și K.I.S.

s-a încheiat contractul individual de muncă nr. x9/2006, pentru perioada 19 iunie 2006 - sfârșitul mandatului de deputat, pentru funcția de șef cabinet în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., cu un salariu de bază lunar de 797 lei, spor de vechime 25% și spor de confidențialitate 15%; contractul a fost avizat, între alții, de K.K. și a încetat de drept la data de 15 decembrie 2008, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat. La data de 14 iunie 2006, între deputatul K.K., în calitate de beneficiar și soția sa K.I.S., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul civil nr. y1/2006, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., din localitatea Târgu Mureș, valabil pentru perioada 01 iunie 2006 - sfârșit de mandat; potrivit pct. II din contract, pentru executarea prestațiilor, părțile au convenit un tarif brut de 4,6882 lei/oră, corespunzător funcției de șef cabinet.

La aceeași dată, între deputatul K.K. în calitate de beneficiar și fiul său, K.S., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul civil nr. y1/2006, având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului parlamentar al deputatului K.K., din localitatea Târgu Mureș, valabil pentru perioada 15 iunie 2006 - sfârșit de mandat; potrivit pct. II din contract, pentru executarea prestațiilor, părțile au convenit un tarif brut de 11 lei/oră, corespunzător funcției de consilier. Întrucât conflictul de interese a fost incriminat prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea codului penal precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în M. Of. nr. 601/12.07.2006, s-a constatat că raportat la faptele descrise la pct. II, sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc.

pen., motiv pentru care, față de K.K. s-a adoptat soluția de neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 253 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale comise în perioada 17 decembrie 1996 - 15 iunie 2006). Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 ianuarie 2014, primind prim termen de judecată la data de 15 mai 2014, iar prin încheierea definitivă din 15 mai 2014, în baza art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 255/2013 cauza a fost înaintată judecătorului de cameră preliminară în vederea realizării procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 342 și următoarele. În urma finalizării procedurii de cameră preliminară, judecătorul prin încheierea din 26 iunie 2014 (rămasă definitivă prin neformularea contestației) în temeiul art. 346 alin. (1) cu referire la art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpatul K.K. În temeiul art. 346 C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, respectiv a Rechizitoriului nr. 1057/P/2011 din 13 ianuarie 2014 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de libertate inculpatul K.K. pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (5 acte materiale), precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății, stabilindu-se termen de judecată la 4 septembrie și dispunându-se comunicarea câte unui exemplar din încheiere procurorului și inculpatului care aveau drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare. La termenul de judecată cu procedură completă, în ședința publică, din 4 septembrie 2014 s-a prezentat inculpatul K.K. asistat de apărător ales. În conformitate cu prevederile art. 374 C. proc. pen., apreciindu-se procedura de citare ca legal îndeplinită și cauza în stare de judecată, s-a dat citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța aducând la cunoștința acestuia în ce constă învinuirea, precum și drepturile procesuale pe care le are și totodată punând în vedere că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa (art. 374 alin. (4) C. proc.

pen.). În același context procesual, instanța l-a înștiințat pe inculpat în legătură cu dispoziția de favoare privind atenuarea răspunderii penale - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. aplicabile în cadrul procedurii simplificate de judecată. Inculpatul K.K., asistat de avocat ales, a declarat în fața instanței de judecată că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței, fără însă a fi de acord cu încadrările lor juridice, apreciind că acest aspect nu îl privează de posibilitatea de a solicita judecata conform procedurii simplificate.

În același sens, la dosarul cauzei, inculpatul a depus și o declarație (semnată și de avocatul său) în care a făcut aceste precizări, subliniind că a comis faptele convins că ele nu constituie infracțiune, convingere întărită de cutuma existentă în sfera în care-și desfășoară activitatea și confirmată de împrejurarea că interdicția legală a survenit ulterior, când faptele încetaseră. De asemenea, s-a mai arătat în acea declarație extrajudiciară pe care inculpatul a înțeles să o depună la dosarul cauzei în vederea conturării poziției sale procesuale, că i-a fost întărită convingerea inocenței și de reglementările din alte state cu regim democratic. Odată cu audierea sa nemijlocită în fața instanței, inculpatul a solicitat acordarea unui termen pentru a depune acte, înscrisuri în circumstanțiere.

În ședința publică din 27 octombrie 2014 inculpatul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri cu valoare de acte în circumstanțiere: sinteze activități parlamentare, extrase de presă. Având în vedere manifestarea de voință a inculpatului în sensul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor (acte în circumstanțiere) depuse la dosar, în contextul procesual al recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, astfel cum au fost constatate și descrise în actul de acuzare, precum și aspectul că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu a identificat vreo rațiune pentru care la termenul din 4 septembrie 2014 să respingă cererea privind judecata simplificată, cercetarea judecătorească în prezenta cauză s-a desfășurat potrivit art. 375 C. proc.

pen. - art. 377 alin. (1) C. proc. pen., cu consecința aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în privința rezolvării acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului K.K. Prin urmare, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută integral de către inculpat, în sensul celor arătate în actele de evaluare efectuate la nivelul Agenției Naționale de Integritate, precum și din actele de urmărire penală efectuate în cauză. În consecință, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului K.K. săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale), faptele descrise în actul de trimitere în judecată constituind elementele acestei infracțiuni, săvârșită în formă continuată - în baza unei unice rezoluții infracționale, comițând 5 acte materiale recurente.

O primă observație reținută de instanță a fost cea legată de principiul aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. În baza evaluării globale, Înalta Curte de Casație și Justiție a identificat că lege mai favorabilă dispozițiile art. 253 1 C. pen. anterior, constatând că limitele de pedeapsă prevăzute de lege conform vechiului C. pen. pentru infracțiunea dedusă judecății sunt între 6 luni și 5 ani, pe când în conformitate cu actualul C. pen., art. 301 sancționează aceeași infracțiune cu pedepse ale cărei limite sunt situate între 1 - 5 ani. În împrejurarea în care exigențele tragerii la răspundere penală a inculpatului K.K.

au fost îndeplinite, iar conduita procesuală a inculpatului s-a manifestat în sensul recunoașterii învinuirii în raport cu apărarea formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele: Instanța a reținut că solicitarea privind constatarea lipsei de pericol social a infracțiunii, astfel cum a formulat apărarea nu poate fi primită în virtutea următoarelor argumente: Infracțiunea ce face obiectul judecății, prin prisma calității subiectului activ, a împrejurărilor concrete în care a fost comisă, inclusiv a caracterului său de infracțiune continuată (5 acte materiale), a elementelor care conturează latura subiectivă - nu poate fi apreciată ca aducând o atingere minimă valorii sociale apărate de lege.

Pe de altă parte, prin conținutul său concret fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, neputând fi considerată ca lipsită în mod vădit de importanță. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, specific infracțiunii, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere modalitatea concretă în care s-a săvârșit infracțiunea - în perioada 3 octombrie 2006 - 18 mai 2009, în calitate de deputat în Parlamentul României în mod repetat, în baza unei rezoluții unice, propunând angajarea în cadrul biroului său parlamentar a fiului său și a soției sale, contracte în baza cărora s-a realizat un folos material pentru aceștia.

Contrar celor susținute de apărare, cu privire la pretinsa lipsă de precizie, predictibilitate și previziune a legii penale, în sensul că la data faptelor nu exista o interdicție legală privind angajarea membrilor de familie în cadrul birourilor parlamentare - Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior (text legal incident în cauză) a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006, iar interpretarea textului de incriminare determină concluzia că fapta inculpatului intră în sfera ilicitului penal în momentul în care activitățile funcționarului public se înscriu interesului particular concretizat într-o conduită de a nu acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii, cu scopul realizării unui folos material pentru oricare dintre persoanele menționate în norma de incriminare.

Nici apărările construite cu privire la lipsa de calitate a subiectului activ al infracțiunii, respectiv aceea de funcționar public, nu au fost primite în considerarea faptului că în lămurirea statutului aparte al membrilor Parlamentului, Curtea Constituțională a statuat deși "statutul constituțional și legal al membrilor Parlamentului, ca reprezentanți ai poporului, este diferit de statutul funcționarilor publici și, în general, de al celorlalți cetățeni (...) dar că acest statut nu poate fi reținut ca justificând o diferență de tratament juridic în raport cu celelalte categorii de persoane cărora li se aplică Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice" (a se vedea Decizia nr. 279/2006 a C.C., Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013). S-a mai reținut că infracțiunea de conflict de interese este prin natura sa o infracțiune de pericol, obținerea unui folos material fiind condiția pentru realizarea laturii obiective, fără însă a conferi acestei fapte caracterul unei infracțiuni de prejudiciu, valoarea socială ocrotită de legiuitor constând în corecta și transparenta exercitare a autorităților publice de către funcționarii publici.

În raport cu elementele de ordin subiectiv ale infracțiunii de care a fost acuzat inculpatul și față de apărările formulate, instanța de fond a reținut că în împrejurările în care dreptul de a iniția propuneri de angajare și de a încheia contracte civile de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar aparține într-o manieră exclusivă inculpatului, este dovedită intenția frauduloasă a inculpatului K.K. de a acționa în interesul direct al familiei sale, căreia i-a facilitat obținerea de foloase materiale, ceea ce face ca interesul național, în slujba căruia se afla inculpatul, să fie subsumat celui particular al inculpatului. În consecință, constatând întrunite cerințele tragerii la răspundere penală a inculpatului K.K.

pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, infracțiune pe care a recunoscut-o, atitudine procesuală a cărei manifestare a determinat în condițiile legii, aplicarea dispozițiilor privind procedura simplificată a judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la individualizarea pedepsei în acord cu dispozițiile art. 74 C. pen. Având în vedere circumstanțele reale de comitere a faptei precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei comise, precum și funcțiile pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, rezultate în urma aplicării dispozițiilor de favoare ale art. 396 alin. (10) C. proc.

pen., a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare - scopul general și special al prevenției sociale va fi îndeplinit. Pedeapsa astfel stabilită, în natura, cuantumul și modalitatea de executare, a fost apreciată ca fiind de natură a restabili ordinea de drept încălcată și a asigura deopotrivă reinserția socială a inculpatului. Instanța a reținut că inculpatul prezintă circumstanțele personale favorabile, este căsătorit, are studii superioare, nu prezintă antecedente penale, fiind apreciat în familie, la locul de muncă, societate. În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare, s-a reținut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi care constă într-o interzicere temporară a exercițiului anumitor drepturi ale condamnatului ca un complement sau adaos la pedeapsa principală aplicată acestuia.

Ea este o privare relativă care privește numai exercițiul, nu și capacitatea de a dobândi un astfel de drept și temporară fiindcă nu este niciodată dispusă pe durată nedeterminată, ci numai limitată în timp. Interzicerea unor drepturi este în același timp, o pedeapsă determinată, legea prevăzând exact drepturile al căror exercițiu poate fi interzis, instanța de judecată urmând să determine concret dreptul sau drepturile pe care le interzice și durata exactă a interzicerii. Condițiile de aplicare a pedepsei complementare sunt prevăzute în art. 65 C. pen., ca modalitate de aplicare a interzicerea unor drept