ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că: Prin sentința penală nr. 222 din 31 mai 2012 a Tribunalului lași, s-a dispus condamnarea inculpatului S.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., și la un an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, făcându-se, totodată, aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 alin. (1). În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.A.D. suma de 51 lei cu titlu de daune materiale și 22.500 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile P.C. suma de 108 lei cu titlu de daune materiale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 1357 C. civ., cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, inculpatul a mai fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Municipal Pașcani a sumei de 2342,69 lei cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu Iași a sumei de 10721,54 lei cu același titlu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, în fapt, că, în noaptea de 23 aprilie 2009, în jurul orei 22,30, partea vătămată P.A.D., împreună cu martorul B.B., au mers la discoteca organizată în satul Humosu, comuna Sirețel, județul Iași, unde se afla și inculpatul S.G.D., care, însoțit de mai mulți prieteni, își serba ziua onomastică.

La un moment dat, inculpatul a aruncat o doză de bere în perete, aceasta ricoșând și stropind partea vătămată și pe martorul B.B. Partea vătămată a ripostat, aruncând doza de bere către inculpat, fără, însă, să îl lovească, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor R.V.M., L.V., B.B., coroborate cu declarațiile părții vătămate P.A. și ale inculpatului. În acest context, a izbucnit un scandal verbal, aplanat, însă, de inculpat și de partea vătămată P.A., în cadrul căruia martorul L.V., prieten al inculpatului, a aplicat o lovitură cu palma peste cap martorului B.B. În jurul orei 1,00, petrecerea s-a terminat, astfel încât martorul L.V. a plecat cu mopedul, urmat fiind de autoturismul în care se aflau P.A.

și B.B. La scurt timp, inculpatul a plecat cu mașina sa însoțit de martorii R.V. și C.D. Iritați de gestul violent al martorului L.V., partea vătămată P.A. și martorul B.B., aflați în stare de ebrietate, au decis să-l urmărească pe acesta și săi aplice o corecție, așa cum rezultă din propriile lor declarații date în cursul urmăririi penale, dar și din declarațiile martorilor R.V. și L.V. Fiind încunoștiințat telefonic asupra acestui fapt de martorul L.V. care a contactat-o telefonic pe prietena sa, R.V., aflată în autoturism cu inculpatul, acesta din urmă s-a deplasat în sprijinul prietenului său. Pe drum, în apropierea bisericii și în vecinătatea casei părții vătămate, cele două autoturisme, al inculpatului și al părții vătămate, s-au intersectat, deplasându-se din direcții opuse, iar părțile au coborât din mașini, partea vătămată P.A.

încercând să-l lovească pe inculpat cu o bâtă din lemn. Inculpatul a parat lovitura, l-a dezarmat pe partea vătămată și i-a aplicat mai multe lovituri peste corp și în zona capului. Ca urmare, partea vătămată s-a refugiat în mașină, adresând injurii inculpatului, și a pornit către locuința sa, aflată în apropiere. Acest mod de derulare a conflictului a rezultat din declarațiile martorilor B.B. (care a confirmat că, împreună cu partea vătămată, l-au urmărit pe L.V., intenționând „să-i ceară socoteala”), L.V. (care a atestat că a fost urmărit de partea vătămată) și R.V., coroborate cu declarația inculpatului. Enervat de atitudinea părții vătămate, inculpatul a plecat cu autoturismul în urmărirea acesteia, a oprit imediat în urma mașinii conduse de martorul B.B.

și a pornit având asupra sa bâta de lemn în urmărirea părții vătămate, pe care a ajuns-o în curtea locuinței, la aproximativ 10 m de poartă. Aici a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului și o lovitură superficială cu un obiect tăietor, lovituri m urma cărora partea vătămată a căzut inconștientă la pământ. Ca urmare a intervenției tatălui părții vătămate, trezit de strigătele fiului și de loviturile percepute, inculpatul a oprit agresiunea și a părăsit locul faptei. Referindu-se la poziția procesuală a inculpatului, Tribunalul a arătat că acesta a recunoscut agresarea părții vătămate prin lovirea repetată, inclusiv în regiunea capului, cu o bâtă de basseball, fapt susținut și de părțile vătămate, dar și de martorii C.Șt.D., R.V.

și B.B. Potrivit certificatului medico-legal eliberat părții vătămate P.A., acesta a prezentat un politraumatism cu plagă înțepată epigastru, hematom parietal epigastnc, plagă parietală stânga, fractură parietală stânga cu hematom extradural ce a necesitat craniectomie, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corp contondent și corp tăietor înțepător și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. în drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului S.G.D. întrunește, atât sub aspectul laturii obiective, cât si al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.

Susținerile inculpatului potrivit cărora a dorit doar să se apere, iar lovitura a ricoșat asupra capului părții vătămate, nu au fost reținute de instanță, atâta timp cât acesta a aplicai victimei nu doar o singură lovitură, ci mai multe, in zona capului, cu intensitate, urmărind partea vătămată și continuând agresarea acesteia chiar și după căderea ei la pământ, până ce a intervenit tatăl său, acționând, deci, cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul că a prevăzut și a urmărit punerea în primejdie a vieții părții vătămate. Sub aspectul locului unde s-a produs agresiunea, Tribunalul a reținut că, deși inculpatul a negat faptul că, în acel moment, partea vătămată P.A.D. s-ar fi aflat chiar în curtea locuinței sale, respectiva împrejurare rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză, făcând trimitere, în acest sens, la declarațiile părții vătămate P.C.

(care a arătat că l-a văzut pe inculpat în curtea sa, chiar lângă fiul său căzut la pământ, descriind în mod exact vestimentația acestuia), precum și la cele ale inculpatului (care, în declarația aflată la dosar a admis că a urmărit partea vătămată până în dreptul locuinței sale, unde a oprit mașina, nefiind reale susținerile conform cărora partea vătămată nu s-ar fi refugiat în curte, ci ar fi venit să îl atace cu un cuțit). Instanța a înlăturat declarațiile martorilor C.Șt.D., R.V. și L.V. în sensul că agresarea părții vătămate ar fi avut loc în drum, câtă vreme, așa cum a afirmat martorul B.B., numitul C. l-a agresat pe el, astfel încât nu a perceput în mod nemijlocit agresarea părții vătămate de către inculpat, în vreme ce martorul L.V.

a ajuns ulterior agresiunii la fața locului cu mopedul, iar martora R. a dat declarații contradictorii și în mod vădit părtinitoare inculpatului, susținând chiar că, din cauza temerii și a întunericului, nu la putut vedea pe P.A. dacă avea un cuțit sau nu, ori dacă altercația ar fi avut loc: pe drum, pentru ca, în cursul judecății, să nege integral acest episod al conflictului. În consecință, reținând că inculpatul a agresat partea vătămată chiar în curtea locuinței în care a pătruns pe nedrept, instanța a constatat că fapta acestuia întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, săvârșită pe timp de noapte, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, dedus din relațiile sociale lezate, privind dreptul fundamental și absolut la viață și dreptul la inviolabilitatea domiciliului, urmările produse, vizând atât punerea în primejdie a victimei, cât și cauzarea unei miirmitați fizice permanente părții vătămate P.A., coroborat cu împrejurările vizând persoana inculpatului, integrat social, având o familie și copii minori în întreținere, necunoscut cu antecedente penale sau cu un comportament antisocial în cadrul comunității, aspecte în raport cu care instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Totodată, Tribunalul a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., privind săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență și printr-o atingere gravă a demnității persoanei, câtă vreme partea vătămată a urmărit și agresat pe martorul L.V., prieten al inculpatului și care ia solicitat telefonic ajutorul, continuând să fie agresiv și la adresa inculpatului, în contextul în care, la întâlnirea cu acesta, a oprit autoturismul și a coborât din el având asupra sa o bâtă din lemn. Mai mult, partea vătămată, după epuizarea agresiunii care a avut loc în fața bisericii, a adresat injurii inculpatului.

Ca urmare, sa apreciat de către prima instanță că o astfel de conduită a părții vătămate, care ar fi putut evita conflictul îndreptându-se spre casă, fără să oprească, a fost ele natură să determine inculpatului o stare puternică de tulburare, în contextul căreia a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor. În acest sens, instanța a subliniat și faptul că leziunile suferite de partea vătămată, de natură să îi pună viața în primejdie, i au fost cauzate ca urmare a celor două episoade ale conflictului și nu doar în urma loviturilor aplicate în curtea propriei locuințe, unde a fost urmărit de inculpat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța de fond a apreciat, raportat la cuantumul acesteia, la persoana inculpatului, fără antecedente penale, integrat social, care are în îngrijire doi copii minori, care s-a prezentat în fața organelor judiciare și nu a împiedicat buna desfășurare a procesului penal, că realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Sub aspectul laturii civile, având in vedere cererile de constituire de parte civilă și principiul răspunderii pentru fapta proprie, prevăzut de art. 1357 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă Spitalul Municipal Pașcani a sumei de 2342,69 lei cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof.

Dr. N. Oblu Iași a sumei de 10721,54 lei cu același titlu, reținând că adresa aflată la fila 51 din dosar, emisa de această din urmă unitate spitalicească, vizează perioada 25 - 31 august 2011, fără a se fi stabilit că există vreo legătură directă între fapta inculpatului și respectiva perioadă de spitalizare a părții vătămate. În ce privește constituirea de parte civilă a părții vătămate P.A. (care a solicitat 20.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale), Tribunalul, apreciind întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, dar ținând cont și de conduita provocatorie a părții vătămate, de natură să atragă o culpă de 25 % a acesteia în producerea prejudiciului, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 51 lei cu titlu de daune materiale (conform chitanțelor 0001832/2009, 25403/2009, 09801224/2009 și 029017/2009, cu excluderea chitanței 1052/2009 emisă de Asociația de Proprietari Ș.M.

pe numele P.D.) și de 22.500 lei cu titlu de daune morale, la evaluarea in concreto a cuantumului prejudiciului material instanța constatând că partea civilă nu a propus nicio probă pentru dovedirea cheltuielilor legate de deplasările la spital și din/în străinătate. Totodată, s-a reținut că, din probele aflate la dosar, nu rezultă existența unei legături cauzale între demisia de la locul de muncă și fapta inculpatului, după cum salariul solicitat și calculat de partea vătămată în toată perioada de la data demisiei și până la 12 aprilie 2012 nu are caracter cert, existând posibilitatea ca acesta să nu mai fie încasat în respectiva perioadă și din alte motive, neimputabile inculpatului, astfel încât solicitarea părții vătămate în acest sens a fost apreciată ca nefondată.

Cu referire la daunele morale, instanța a avut în vedere la cuantificarea acestora gravitatea infracțiunii, urmările grave și ireversibile produse asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate, stabilind un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică. Totodată, Tribunalul, în baza principiului răspunderii pentru fapta proprie, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile P.C. suma de 108 lei cu titlu de daune materiale reprezentând costul deplasărilor în fața instanței, apreciind ca neîntemeiată solicitarea de obligare a inculpatului la plata zilelor de lucru pierdute, prejudiciul în acest caz neavând caracter cert, din moment ce simpla depunere la dosar a adeverinței de salariat nu demonstrează existența prejudiciului material în sensul solicitat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul ele pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă P.A.D. criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunilor penale aplicate inculpatului și solicitând majorarea cuantumului acestora, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în regim privativ de libertate. În plus, apelantul parte civilă a formulat critici cu privire ia modul de soluționare a laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la repararea integrală a prejudiciului cauzat, prin plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin decizia penală nr. 157 din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă P.A.D., a desființat, în parte, sentința pronunțată de Tribunal și, rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul S.G.D. din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen.

[(prin înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen.)]. A fost menținută pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Totodată, a fost majorat cuantumul daunelor materiale și morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civila P.A.D., astfel: de la 51 lei la 68 lei, daune materiale, și de la 22.500 lei la 27.000 lei, daune morale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel, în acord cu susținerile procurorului, a reținut că incidentul dintre părți s-a derulat în trei etape, respectiv: prima etapă, în discoteca din sat, când inculpatul, fără niciun motiv, a aruncat o doză de bere în peretele localului, în așa fel încât conținutul să-i atingă pe partea vătămată și pe însoțitorul acesteia. S-a arătat că acest gest al inculpatului nu se încadrează în tiparele unei conduite firești pe care o persoană trebuie să o aibă într-un spațiu public, mai ales dacă deranjează pe alții, a doua etapă, când inculpatul, comunicându-i-se că prietenul său era urmărit, a decis să intervină, angajându-se într-o urmărire a urmăritorului prietenului său.

S-a reținut de către instanță că L.V. nu i-a cerut în mod direct ajutorul, ci a contactat-o pe prietena iui, precum și faptul că, față de acțiunea agresivă a părții vătămate cu care a fost întâmpinat, inculpatul a reacționat disproporționat, lovindu-l în mod repetat cu obiectul cu care P.A. l-a lovit, mai întâi, atât în zona capului și peste corp; a treia etapă, după consumarea primei agresiuni, inculpatul nu s-a considerat satisfăcut, urmărind partea vătămată atât pe drumul public, cât și în curtea casei lui, unde l-a lovit din nou, de această dată și cu un obiect tăietor, care i-a provocat o plagă. Ca și prima instanță, Curtea a reținut că, în urma loviturilor, partea vătămată a intrat în stare de inconștiență, însă inculpatul a continuat să o lovească și după ce aceasta a căzut la pământ, concluziile medico-legale fiind edificatoare în privința intensității și multitudinii loviturilor aplicate.

Raportat la modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele, instanța de apel a apreciat că tulburarea sau emoția puternică puteau fi stârnite de P.A.D. numai în partea a doua a episodului conflictual, însă debutul și finalul nu au aparținut acestuia. Astfel, rezultatele grave vătămătoare nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu ar fi continuat agresiunea și după ce victima s-a retras spre locuința sa, iar injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat la acel moment nu pot să explice păstrarea stării emoționale puternice, inculpatul acționând, mai degrabă, din răzbunare, în mod premeditat. Așa fiind, Curtea a constatat că, față de modul cum s-au derulat faptele, nu se poate retine scuza provocării față de inculpat.

În ce privește circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța de control judiciar a apreciat că aceasta a fost în mod corect reținută, având în vedere că inculpatul a depus în faza apelului înscrisuri din care rezultă că, pană la momentul comiterii faptei, s-a bucurat de bună reputație în familie, societate și în comunitatea din care făcea parte, respectiv comuna Sirețel, jud. lași, critica formulată sub acest aspect fiind apreciată ca nefondată. Ca neîntemeiată a fost considerată de Curtea de apel și critica referitoare la greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate sub aspectul modalității de executare, arătându-se că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul îndeplinind cerințele pentru aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen.

Astfel, față de profilul socio-moral ai inculpatului, care este ia o vârstă tânăra, iară antecedente penale, a avut un comportament bun în familie și societate până la comiterea faptelor penale, instanța de control judiciar a constatat că modalitatea de executare aleasă de prima instanță este justificată, existând convingerea că simpla condamnare constituie un avertisment serios pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni. De asemenea, s-a apreciat că măsurile de supraveghere la care a fost suspus inculpatul sunt în măsură să contribuie la reflecțiile sale cu privire la respectarea ordinii de drept, în așa fel încât să nu mai intre în contact cu legea penală.

Cu referire la latura civilă, Curtea a arătat că, în raport de înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării reținută în favoarea inculpatului de prima instanță și, pe cale de consecință, a culpei de 25 % reținută în sarcina părții vătămate, se impune majorarea cuantumului daunelor materiale si morale la care acuzatul a fost obligat către aceasta din urmă, de la 51 lei la 68 lei, daune materiale și de la 22.500 lei la 27.000 lei, daune morale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, partea civilă P.A.D., fără, însă, a-l motiva și a arăta criticile concrete pe care înțelege; să îl formuleze cu privire la hotărârea atacată, conform art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. De asemenea, deși legal citat pentru termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013, recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu și-a desemnat un reprezentant convențional în cauză pentru a-i susține calea de atac promovată. Potrivit art. 385 10 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat [(alin. (1)], iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată [(alin. (2)]. În situația în care nu sunt respectate aceste cerințe formale, instanța va lua în considerare numai acele cazuri de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pot fi examinate din oficiu [(alin. ( 2 1 )]. Având în vedere faptul că recurentul parte civilă nu și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului promovat, in condițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și nici nu s-a prezentat, personal sau prin reprezentant, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, pentru a-și susține calea de atac declarată, precum și împrejurarea că, examinând cauza în limitele prevăzute de art. 385 alin. (2 1 ) C. proc. pen., nu s-a constatat incidența vreunuia dintre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă și, față de faptul că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.A.D. împotriva deciziei penale nr. 157 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă, la plata, sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.G.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.