ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1477/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului penal de

față, constată că:

Prin sentința penală nr. 222 din 31 mai

2012 a Tribunalului lași,

s-a

dispus condamnarea inculpatului S.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., și la un an si 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., pedepse ce au fost contopite, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, făcându-se,

totodată, aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a

Il-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (2)

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5)

C. pen. și art. 359 alin. (1).

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile P.A.D. suma de 51 lei cu titlu de daune materiale și 22.500 lei

cu titlu de daune morale, iar părții civile P.C. suma de 108 lei cu titlu de

daune materiale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 1357 C. civ., cu referire la art. 313 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006, inculpatul a mai fost obligat la plata către partea civilă

Spitalul Municipal Pașcani a sumei de 2342,69 lei cu titlu de despăgubiri

civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu Iași

a sumei de 10721,54 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, în

fapt, că, în noaptea de 23 aprilie 2009, în jurul orei 22,30, partea vătămată P.A.D.,

împreună cu martorul B.B., au mers la discoteca organizată în satul Humosu,

comuna Sirețel, județul Iași, unde se afla și inculpatul S.G.D., care, însoțit

de mai mulți prieteni, își serba ziua onomastică. La un moment dat, inculpatul

a aruncat o doză de bere în perete, aceasta ricoșând și stropind partea vătămată

și pe martorul B.B. Partea vătămată a ripostat, aruncând doza de bere către

inculpat, fără, însă, să îl lovească, astfel cum rezultă din declarațiile

martorilor R.V.M., L.V., B.B., coroborate cu declarațiile părții vătămate P.A.

și ale inculpatului. În acest context, a izbucnit un scandal verbal, aplanat, însă,

de inculpat și de partea vătămată P.A., în cadrul căruia martorul L.V., prieten

al inculpatului, a aplicat o lovitură cu palma peste cap martorului B.B.

În jurul orei 1,00, petrecerea s-a

terminat, astfel încât martorul L.V. a plecat cu mopedul, urmat fiind de

autoturismul în care se aflau P.A. și B.B. La scurt timp, inculpatul a plecat

cu mașina sa însoțit de martorii R.V. și C.D. Iritați de gestul violent al

martorului L.V., partea vătămată P.A. și martorul B.B., aflați în stare de

ebrietate, au decis să-l urmărească pe acesta și săi aplice o corecție, așa cum

rezultă din propriile lor declarații date în cursul urmăririi penale, dar și

din declarațiile martorilor R.V. și L.V. Fiind încunoștiințat telefonic

asupra acestui fapt de martorul L.V. care a contactat-o telefonic pe prietena

sa, R.V., aflată în autoturism cu inculpatul, acesta din urmă s-a deplasat în sprijinul

prietenului său. Pe drum, în apropierea bisericii și în vecinătatea casei

părții vătămate, cele două autoturisme, al inculpatului și al părții vătămate,

s-au intersectat, deplasându-se din direcții opuse, iar părțile au coborât din

mașini, partea vătămată P.A. încercând să-l lovească pe inculpat cu o bâtă din

lemn. Inculpatul a parat lovitura, l-a dezarmat pe partea vătămată și i-a

aplicat mai multe lovituri peste corp și în zona capului. Ca urmare, partea vătămată

s-a refugiat în mașină, adresând injurii inculpatului, și a pornit către

locuința sa, aflată în apropiere. Acest mod de derulare a conflictului a rezultat

din declarațiile martorilor B.B. (care a confirmat că, împreună cu partea

vătămată, l-au urmărit pe L.V., intenționând „să-i ceară socoteala”), L.V. (care

a atestat că a fost urmărit de partea vătămată) și R.V., coroborate cu declarația

inculpatului.

Enervat de atitudinea părții vătămate,

inculpatul a plecat cu autoturismul în urmărirea acesteia, a oprit imediat în

urma mașinii conduse de martorul B.B. și a pornit având asupra sa bâta de lemn

în urmărirea părții vătămate, pe care a ajuns-o în curtea locuinței, la

aproximativ 10 m de poartă. Aici a aplicat părții vătămate mai multe lovituri

în zona capului și o lovitură superficială cu un obiect tăietor, lovituri m

urma cărora partea vătămată a căzut inconștientă la pământ. Ca urmare a

intervenției tatălui părții vătămate, trezit de strigătele fiului și de

loviturile percepute, inculpatul a oprit agresiunea și a părăsit locul faptei.

Referindu-se la poziția procesuală a

inculpatului, Tribunalul a arătat că acesta a recunoscut agresarea părții

vătămate prin lovirea repetată, inclusiv în regiunea capului, cu o bâtă de

basseball, fapt susținut și de părțile vătămate, dar și de martorii C.Șt.D., R.V.

și B.B.

Potrivit certificatului medico-legal eliberat

părții vătămate P.A., acesta a prezentat un politraumatism cu plagă înțepată

epigastru, hematom parietal epigastnc, plagă parietală stânga, fractură

parietală stânga cu hematom extradural ce a necesitat craniectomie, leziuni ce

s-au putut produce prin loviri cu corp contondent și corp tăietor înțepător și

au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

în drept, instanța a apreciat că fapta

inculpatului S.G.D. întrunește, atât sub aspectul laturii obiective, cât si al

celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de

omor. Susținerile inculpatului potrivit cărora a dorit doar să se apere, iar

lovitura a ricoșat asupra capului părții vătămate, nu au fost reținute de

instanță, atâta timp cât acesta a aplicai victimei nu doar o singură lovitură,

ci mai multe, in zona capului, cu intensitate, urmărind partea vătămată și

continuând agresarea acesteia chiar și după căderea ei la pământ, până ce a

intervenit tatăl său, acționând, deci, cu vinovăție sub forma intenției directe,

în sensul că a prevăzut și a urmărit punerea în primejdie a vieții părții

vătămate.

Sub aspectul locului unde s-a produs

agresiunea, Tribunalul a reținut că, deși inculpatul a negat faptul că, în acel

moment, partea vătămată P.A.D. s-ar fi aflat chiar în curtea locuinței sale, respectiva

împrejurare rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză,

făcând trimitere, în acest sens, la declarațiile părții vătămate P.C. (care a

arătat că l-a văzut pe inculpat în curtea sa, chiar lângă fiul său căzut la

pământ, descriind în mod exact vestimentația acestuia), precum și la cele ale

inculpatului (care, în declarația aflată la dosar a admis că a urmărit partea

vătămată până în dreptul locuinței sale, unde a oprit mașina, nefiind reale susținerile

conform cărora partea vătămată nu s-ar fi refugiat în curte, ci ar fi venit să

îl atace cu un cuțit). Instanța a înlăturat declarațiile martorilor C.Șt.D., R.V.

și L.V. în sensul că agresarea părții vătămate ar fi avut loc în drum, câtă

vreme, așa cum a afirmat martorul B.B., numitul C. l-a agresat pe el, astfel

încât nu a perceput în mod nemijlocit agresarea părții vătămate de către

inculpat, în vreme ce martorul L.V. a ajuns ulterior agresiunii la fața locului

cu mopedul, iar martora R. a dat declarații contradictorii și în mod vădit

părtinitoare inculpatului, susținând chiar că, din cauza temerii și a

întunericului, nu la putut vedea pe P.A. dacă avea un cuțit sau nu, ori dacă

altercația ar fi avut loc: pe drum, pentru ca, în cursul judecății, să nege integral

acest episod al conflictului.

În consecință, reținând că inculpatul

a agresat partea vătămată chiar în curtea locuinței în care a pătruns pe

nedrept, instanța a constatat că fapta acestuia întrunește atât sub aspectul

laturii obiective, cât și al celei subiective, elementele constitutive ale

infracțiunii de violare de domiciliu, săvârșită pe timp de noapte, prevăzute de

art. 192 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor,

instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a avut în

vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, dedus din relațiile

sociale lezate, privind dreptul fundamental și absolut la viață și dreptul la

inviolabilitatea domiciliului, urmările produse, vizând atât punerea în primejdie

a victimei, cât și cauzarea unei miirmitați fizice permanente părții

vătămate P.A., coroborat cu împrejurările vizând persoana inculpatului,

integrat social, având o familie și copii minori în întreținere, necunoscut cu

antecedente penale sau cu un comportament antisocial în cadrul comunității,

aspecte în raport cu care instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Totodată, Tribunalul a reținut

aplicabilitatea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., privind săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență

și printr-o atingere gravă a demnității persoanei, câtă vreme partea vătămată a

urmărit și agresat pe martorul L.V., prieten al inculpatului și care ia

solicitat telefonic ajutorul, continuând să fie agresiv și la adresa

inculpatului, în contextul în care, la întâlnirea cu acesta, a oprit

autoturismul și a coborât din el având asupra sa o bâtă din lemn. Mai mult,

partea vătămată, după epuizarea agresiunii care a avut loc în fața bisericii, a

adresat injurii inculpatului. Ca urmare, sa apreciat de către prima instanță că

o astfel de conduită a părții vătămate, care ar fi putut evita conflictul

îndreptându-se spre casă, fără să oprească, a fost ele natură să determine

inculpatului o stare puternică de tulburare, în contextul căreia a săvârșit

infracțiunea de tentativă de omor. În acest sens, instanța a subliniat și

faptul că leziunile suferite de partea vătămată, de natură să îi pună viața în

primejdie, i au fost cauzate ca urmare a celor două episoade ale conflictului

și nu doar în urma loviturilor aplicate în curtea propriei locuințe, unde a

fost urmărit de inculpat.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei rezultante, instanța de fond a apreciat, raportat la

cuantumul acesteia, la persoana inculpatului, fără antecedente penale, integrat

social, care are în îngrijire doi copii minori, care s-a prezentat în fața

organelor judiciare și nu a împiedicat buna desfășurare a procesului penal, că

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza și prin

suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Sub aspectul laturii civile, având in

vedere cererile de constituire de parte civilă și principiul răspunderii pentru

fapta proprie, prevăzut de art. 1357 C. civ., instanța l-a obligat pe inculpat

la plata către partea civilă Spitalul Municipal Pașcani a sumei de 2342,69 lei

cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență Prof. Dr. N. Oblu Iași a sumei de 10721,54 lei cu același titlu,

reținând că adresa aflată la fila 51 din dosar, emisa de această din urmă

unitate spitalicească, vizează perioada 25 - 31 august 2011, fără a se fi

stabilit că există vreo legătură directă între fapta inculpatului și respectiva

perioadă de spitalizare a părții vătămate.

În ce privește constituirea de parte civilă

a părții vătămate P.A. (care a solicitat 20.000 lei daune materiale și 40.000

lei daune morale), Tribunalul, apreciind întrunite condițiile răspunderii

pentru fapta proprie, dar ținând cont și de conduita provocatorie a părții

vătămate, de natură să atragă o culpă de 25 % a acesteia în producerea

prejudiciului, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 51 lei cu titlu de

daune materiale (conform chitanțelor 0001832/2009, 25403/2009, 09801224/2009 și

029017/2009, cu excluderea chitanței 1052/2009 emisă de Asociația de

Proprietari Ș.M. pe numele P.D.) și de 22.500 lei cu titlu de daune morale, la evaluarea

in concreto a cuantumului prejudiciului material instanța constatând că partea

civilă nu a propus nicio probă pentru dovedirea cheltuielilor legate de

deplasările la spital și din/în străinătate. Totodată, s-a reținut că, din

probele aflate la dosar, nu rezultă existența unei legături cauzale între

demisia de la locul de muncă și fapta inculpatului, după cum salariul solicitat

și calculat de partea vătămată în toată perioada de la data demisiei și până la

12 aprilie 2012 nu are caracter cert, existând posibilitatea ca acesta să nu mai

fie încasat în respectiva perioadă și din alte motive, neimputabile

inculpatului, astfel încât solicitarea părții vătămate în acest sens a fost

apreciată ca nefondată. Cu referire la daunele morale, instanța a avut în

vedere la cuantificarea acestora gravitatea infracțiunii, urmările grave și

ireversibile produse asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate,

stabilind un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului

preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în

această modalitate specifică.

Totodată, Tribunalul, în baza

principiului răspunderii pentru fapta proprie, l-a obligat pe inculpat să

plătească părții civile P.C. suma de 108 lei cu titlu de daune materiale

reprezentând costul deplasărilor în fața instanței, apreciind ca neîntemeiată

solicitarea de obligare a inculpatului la plata zilelor de lucru pierdute,

prejudiciul în acest caz neavând caracter cert, din moment ce simpla depunere

la dosar a adeverinței de salariat nu demonstrează existența prejudiciului

material în sensul solicitat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul ele pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă P.A.D.

criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări a sancțiunilor penale aplicate inculpatului și solicitând

majorarea cuantumului acestora, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și

schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în regim privativ de

libertate.

În plus, apelantul parte civilă a

formulat critici cu privire ia modul de soluționare a laturii civile,

solicitând obligarea inculpatului la repararea integrală a prejudiciului

cauzat, prin plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei

de 40.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin decizia penală nr. 157 din 1

noiembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea

civilă P.A.D., a desființat, în parte, sentința pronunțată de Tribunal și,

rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică dată faptei săvârșite de inculpatul S.G.D. din infracțiunea de

tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire

la art. 76 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a C. pen., cu referire

la art. 76 alin. (2) C. pen. [(prin înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen.)].

A fost menținută pedeapsa principală de

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Totodată, a fost majorat cuantumul

daunelor materiale și morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către

partea civila P.A.D., astfel: de la 51 lei la 68 lei, daune materiale, și de la

22.500 lei la 27.000 lei, daune morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței apelate și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a

cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Pentru a decide astfel,

Curtea de apel, în acord cu

susținerile procurorului, a reținut că incidentul dintre părți s-a derulat în

trei etape, respectiv: prima etapă, în discoteca din sat, când inculpatul, fără

niciun motiv, a aruncat o doză de bere în peretele localului, în așa fel încât conținutul

să-i atingă pe partea vătămată și pe însoțitorul acesteia. S-a arătat că acest

gest al inculpatului nu se încadrează în tiparele unei conduite firești pe care

o persoană trebuie să o aibă într-un spațiu public, mai ales dacă deranjează pe

alții, a doua etapă, când inculpatul, comunicându-i-se că prietenul său era

urmărit, a decis să intervină, angajându-se într-o urmărire a urmăritorului

prietenului său. S-a reținut de către instanță că L.V. nu i-a cerut în mod

direct ajutorul, ci a contactat-o pe prietena iui, precum și faptul că, față de

acțiunea agresivă a părții vătămate cu care a fost întâmpinat, inculpatul a reacționat

disproporționat, lovindu-l în mod repetat cu obiectul cu care P.A. l-a lovit,

mai întâi, atât în zona capului și peste corp; a treia etapă, după consumarea primei

agresiuni, inculpatul nu s-a considerat satisfăcut, urmărind partea vătămată

atât pe drumul public, cât și în curtea casei lui, unde l-a lovit din nou, de

această dată și cu un obiect tăietor, care i-a provocat o plagă. Ca și prima

instanță, Curtea a reținut că, în urma loviturilor, partea vătămată a intrat în

stare de inconștiență, însă inculpatul a continuat să o lovească și după ce

aceasta a căzut la pământ, concluziile medico-legale fiind edificatoare în privința

intensității și multitudinii loviturilor aplicate.

Raportat la modalitatea în care s-au

desfășurat evenimentele, instanța de apel a apreciat că tulburarea sau emoția

puternică puteau fi stârnite de P.A.D. numai în partea a doua a episodului

conflictual, însă debutul și finalul nu au aparținut acestuia. Astfel,

rezultatele grave vătămătoare nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu ar fi

continuat agresiunea și după ce victima s-a retras spre locuința sa, iar

injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat la acel moment nu pot să

explice păstrarea stării emoționale puternice, inculpatul acționând, mai

degrabă, din răzbunare, în mod premeditat. Așa fiind, Curtea a constatat că,

față de modul cum s-au derulat faptele, nu se poate retine scuza provocării

față de inculpat.

În ce privește circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța de control judiciar a

apreciat că aceasta a fost în mod corect reținută, având în vedere că

inculpatul a depus în faza apelului înscrisuri din care rezultă că, pană la

momentul comiterii faptei, s-a bucurat de bună reputație în familie, societate

și în comunitatea din care făcea parte, respectiv comuna Sirețel, jud. lași,

critica formulată sub acest aspect fiind apreciată ca nefondată.

Ca neîntemeiată a fost considerată de

Curtea de apel și critica referitoare la greșita individualizare a sancțiunii

penale aplicate sub aspectul modalității de executare, arătându-se că scopul

preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și

fără executarea acesteia, inculpatul îndeplinind cerințele pentru aplicarea

dispozițiilor art. 86 C. pen. Astfel, față de profilul socio-moral ai

inculpatului, care este ia o vârstă tânăra, iară antecedente penale, a avut un

comportament bun în familie și societate până la comiterea faptelor penale,

instanța de control judiciar a constatat că modalitatea de executare aleasă de

prima instanță este justificată, existând convingerea că simpla condamnare constituie

un avertisment serios pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, acesta

nu va mai săvârși alte infracțiuni. De asemenea, s-a apreciat că măsurile de

supraveghere la care a fost suspus inculpatul sunt în măsură să contribuie la

reflecțiile sale cu privire la respectarea ordinii de drept, în așa fel încât

să nu mai intre în contact cu legea penală.

Cu referire la latura civilă, Curtea a

arătat că, în raport de înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării

reținută în favoarea inculpatului de prima instanță și, pe cale de consecință,

a culpei de 25 % reținută în sarcina părții vătămate, se impune majorarea

cuantumului daunelor materiale si morale la care acuzatul a fost obligat către

aceasta din urmă, de la 51 lei la 68 lei, daune materiale și de la 22.500 lei

la 27.000 lei, daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, partea civilă P.A.D.,

fără, însă, a-l motiva și a arăta criticile concrete pe

care înțelege; să îl formuleze cu privire la hotărârea atacată, conform art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen. De asemenea,

deși legal citat pentru termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013,

recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu și-a

desemnat un reprezentant convențional în cauză pentru a-i susține calea de atac

promovată. Potrivit art. 385

10

C. proc. pen., recursul trebuie să fie

motivat [(alin. (1)], iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea

de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de

recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată [(alin. (2)]. În

situația în care nu sunt respectate aceste cerințe formale, instanța va lua în

considerare numai acele cazuri de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pot fi examinate din oficiu [(alin. (

2

1

)].

Având în vedere faptul că recurentul

parte civilă nu și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului promovat, in

condițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., și nici nu

s-a prezentat, personal sau prin reprezentant, la termenul de judecată la care

au avut loc dezbaterile, pentru a-și susține calea de atac declarată, precum și

împrejurarea că, examinând cauza în limitele prevăzute de art. 385 alin. (2

1

)

C. proc. pen., nu

s-a

constatat

incidența vreunuia dintre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din

oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul formulat de partea civilă și, față de faptul că acesta este cel care

se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va

obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă P.A.D. împotriva deciziei penale nr. 157 din 1

noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă, la plata,

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat S.G.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

aprilie 2013.