ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1616/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 702 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul G.V.V., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenție. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b din același cod, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. S-a constatat cantitatea de 0,12 grame heroină consumată în timpul analizelor de laborator. A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 93/D/P/2011 din 04 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G.V.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În motivarea în fapt a rechizitoriului, s-a arătat că, în urma unei cereri de comisie rogatorie formulată de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite, D.C.C.O., Serviciul Antidrog s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unor date și informații privind săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc de către o grupare infracțională formată din cetățeni străini și români, printre care A.A., Y.Y. și H.K.. S-a mai arătat că, prin mijloace specifice de investigații, s-a reușit identificarea unor persoane despre care existau indicii că ar putea penetra grupul infracțional și care ar fi putut procura în mod autorizat importante cantități de heroină de la membrii acestuia.

După autorizarea folosirii în cauză a investigatorilor sub acoperire P.C., A.D., Ștefan Iulian și Protopopescu P., precum și a colaboratorilor acestora, G.P. și T.A., s-au obținut mijloace de probă în sensul că numitul A.A. intenționa să organizeze, în vara anului 2011, transportul unei importante cantități de heroină din Turcia în România. La data de 12 iulie 2011, învinuitul A.A. i-a propus investigatorului sub acoperire „P.C." - nume de cod să-i vândă cantitatea de aproximativ 189 kg heroină în schimbul sumei de 2.500.000 euro, tranzacție ce urma să aibă loc în cursul lunii iulie 2011. Ulterior, prețul de vânzare a heroinei a fost stabilit la suma de 2.830.000 euro. Discuția purtată în mediul ambiental de învinuitul A.A.

cu investigatorul sub acoperire „P.C." - nume de cod, cu ocazia întâlnirii care a avut loc la data de 12 iulie 2011 într-o locație din București, privea iminența realizării în România a unei tranzacții cu o importantă cantitate de droguri. La data de 21 iulie 2011, ora 14:00:09, unul dintre membrii grupului care acționa pe teritoriul României, utilizatorul terminalului telefonic, a purtat în limba turcă o convorbire cu o persoană încă neidentificată, referitoare la detaliile tranzacției cu droguri. Interlocutorii au folosit un limbaj codificat, referindu-se la furnizorul de droguri ca fiind „directorul depozitului", precum și la fotografierea sumei de bani ce urmează a fi plătită ca preț al drogurilor.

În urma investigațiilor efectuate în cauză, s-a stabilit că persoana cu apelativul F. menționat de cetățeanul străin neidentificat în cuprinsul comunicărilor telefonice, cu privire la care existau date și indicii că s-ar afla în legătură cu proprietarul din Turcia al drogurilor, este învinuitul A.F. În cursul zilelor de 20 iulie 2011 și 22 iulie 2011, colaboratorii „G.P." - nume de cod și „T.A." - nume de cod, s-au întâlnit cu învinuitul A.F. și cu un alt bărbat, identificat ca fiind cetățeanul turc C.A., ambii membri ai rețelei infracționale cercetate în cauză, ocazie cu care au discutat condițiile încheierii tranzacției, convorbirile purtate fiind interceptate și înregistrate audio-video în mediul ambiental.

De asemenea, învinuitul A.A. a amânat în mod repetat încheierea tranzacției, motivând că nu a putut organiza transportul drogurilor. înjurai datei de 15 iulie 2011, colaboratorii au fost contactați de un alt membru al aceluiași grup, care s-a recomandat cu numele „C.", identificat ca fiind numitul C.A.. Acesta s-a prezentat ca fiind cel care se va ocupa de livrarea drogurilor, fixând ca dată la care ar fi trebuit predate drogurile data de 23 iulie 2011. În cursul zilei de 25 iulie 2011, persoanele autorizate și membrii grupului infracțional au convenit să predea suma de bani reprezentând contravaloarea cantității de aproximativ 189 kg heroină în apartamentul în care locuia numitul S.H., situat în București, sector 5. Simultan, drogurile urmau să fie predate într-o altă locație, ce urma a fi indicată colaboratorilor autorizați doar după ce se confirma plata prețului acestora.

La data de 25 iulie 2011, în intervalul orelor 14:30 - 15:30, investigatorul „P.C." - nume de cod și colaboratorul „T.A." - nume de cod, s-au deplasat în apartamentul din București, sector 5, având asupra lor suma de 2.830.000 euro, convenită anterior ca reprezentând contravaloarea cantității de aproximativ 189 kg heroină. în apartamentul aflat la această adresă se mai aflau învinuitul A.F. și numitul S.H., care i-au solicitat ulterior martorului A.I. să vină pentru a verifica autenticitatea bancnotelor. Imediat după ce suma de bani a fost prezentată membrilor grupării, colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a deplasat, conform indicațiilor primite, în Complexul Comercial L.M. din sectorul 5 București, unde a fost abordat de inculpatul G.V.V.

După aproximativ trei ore de condus haotic, fără o destinație clară, inculpatul G.V.V. a oprit autoturismul în apropierea unei hale dezafectate amplasate pe un teren din vecinătatea com. Ciorogârla, jud. Ilfov. Martorii cu identitatea protejată „P.Ș." și „G.P." au declarat că, în locația respectivă, se aflau o persoană de sex bărbătesc, identificată ca fiind martorul L.M., precum și mai multe pachete de formă paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susținea că ar conține heroină. Înregistrarea audio-video a surprins momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului G.V.V. o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu se observă urme de materie, în vederea testării substanței aflate într-unui dintre pachetele așezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de înregistrare).

Potrivit procesului-verb al de cercetare la fața locului, întocmit la data de 25 iulie 2011 de către procurorul de caz împreună cu lucrătorii de poliție delegați în cauză, în jurul orei 18:30, organele de urmărire penală au identificat locația unde se afla colaboratorul „G.P." - nume de cod, persoana căreia membrii grupului infracțional urmau să îi predea cantitatea de aproximativ 189 kg heroină. Cu această ocazie, la fața locului au fost găsiți inculpatul G.V.V. și martorul L.M.. în incinta halei și în portbagajul autoturismului de culoare gri, cu care colaboratorul „G.P." - nume de cod și inculpatul G.V.V. s-au deplasat în com.

Ciorogârla, au fost găsite și ridicate un număr de 189 pachete de formă paralelipipedică, învelite succesiv de la exterior spre interior într-o folie din plastic transparentă, un material textil de culoare albă pe suprafața căruia erau aplicate impresiunile unei ștampile de formă dreptunghiulară reprezentând un vultur și inscripția „555", precum și impresiunile unei ștampile rotunde reprezentând un vultur. în interiorul acestor pachete se afla o substanță pulverulentă de culoare bej-maronie. Prin rezoluția din data de 25 iulie 2011, lucrătorii de poliție delegați în cauză au dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice în vederea stabilirii naturii substanței conținute într-unui dintre cele 189 pachete ridicate de la fața locului.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2011 al specialiștilor din cadrul L.C.A.P.D. s-a stabilit că proba supusă examinării nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope. Ulterior, au fost analizate și celelalte 188 de pachete identice. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 23 august 2011 al specialiștilor din cadrul L.C.A.P.D., în cele 188 pachete supuse examinării era ambalată o substanță cu masa netă totală de 184,64 kg care nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope. De asemenea, în cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică dactiloscopică, în vederea identificării unor urme papilare pe banda adezivă a celor 189 pachete de formă paralelipipedică.

Astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 10 august 2011 întocmit de specialiști din cadrul I.G.P.R. - I.N.C., S.I.J., de pe probele puse la dispoziție în vederea analizării au fost ridicate patru fragmente de urme papilare ce conțineau suficiente detalii dactiloscopice caracteristice de identificare. în urma comparării acestora cu fragmentele papilare aflate în baza de date a sistemului A., nu s-a putut stabili identitatea persoanelor care le-au creat.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor discuții purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate în baza unor autorizații emise de Tribunalul București; procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; rapoartele de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor cumpărate de la persoanele cercetate penal în această cauză, realizată de către specialiștii din cadrul I.G.P.R.

- L.C.A.P.D., precum și adresele emise de către aceeași instituție; raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică; procese-verbale de investigare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze; procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe; declarațiile martorilor colaboratori „T.A." -nume de cod și „G.P." - nume de cod; declarație martor L.M.; declarație martor cu identitate protejată „P.Ș." - nume de cod; declarațiile învinuitului G.V.V.; proces-verbal întocmit în temeiul dispozițiilor art. 224 alin. (3), art. 2241 și următoarele C. proc. pen. anterior, precum și art. 22 din Legea nr. 143/2000; alte acte de urmărire penală. În rechizitoriu s-a arătat că, pe durata urmăririi penale, inculpatul G.V.V.

a avut o atitudine nesinceră. În față instanței de judecată, inculpatul G.V.V., deși s-a prezentat la termenul din 25 aprilie 2013, a solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător, pentru ca ulterior să nu se mai prezinte, din adresa D.G.P. a Municipiului București - S.I.C. reieșind ca inculpatul figurează ca urmărit național din data de 30 aprilie 2013. În cauză, instanța a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor din acte - investigatori/colaboratori cu identitate protejată - nume de cod A.D., G.P., T.A. și P.Ș. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 25 iulie 2011, inculpatul G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P.

- nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de substanță, care avea în conținut heroină, drog de mare risc, situație de fapt ce a fost avută în vedere pe baza procesului-verb al de sesizare din oficiu aflat la fila 3 voi. 1 d.u.p, conform căruia, pe teritoriul României, acționează o rețea infracțională formată din cetățeni turci și români, coordonată de către cetățeanul turc Y.Y. și A.A., cu preocupări pe linia traficului internațional de droguri, respectiv asigurarea transportului unor cantități de droguri din Turcia către țările de destinație, respectiv Germania. Conform ordonanței Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. din data de 29 aprilie 2011, s-au autorizat investigatorii sub acoperire cu nume de cod P.C., A.D.

și P.D., respectiv colaboratorii cu nume de cod G.P. și T.A., în vederea strângerii datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor și identificarea persoanelor, obținerea mijloacelor de probă și procurarea unei cantități de până la 500 mg. droguri de mare risc. Potrivit proceselor-verbale datate 07 iunie 2011, 14 iulie 2011, 16 iulie 2011 și 13 iulie 2011, întocmite de investigatorii sub acoperire, a rezultat că, în perioada 07 iunie 2011 - 23 iulie 2011, aceștia s-au întâlnit de mai multe ori cu cetățeanul turc A.A., în diferite locații, în vederea perfectării tranzacției ce avea ca obiect cantitatea de 189 kg heroină ce urma să sosească din Turcia. Conform procesului-verbal din 24 iulie 2011, încheiat de investigatorul sub acoperire P.C.

- nume de cod, în perioada 20 iulie 2011 - 23 iulie 211, membrii rețelei au avut mai multe întâlniri, pentru a stabili detaliile tranzacției cu droguri, întâlniri la care au participat cetățenii turci C.A. și A.F., pentru ca, în procesul-verb al din 26 iulie 2011, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, să precizeze că, la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 14,30, colaboratorul G.P. - nume de cod, s-a întâlnit la L.M. cu numitul F., care i-a indicat prin semne o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul G.V.V. Instanța de fond a constatat că mențiunile din procesele-verbale mai sus arătate sunt confirmate de depoziția colaboratorului cu identitate protejată - G.P.

nume de cod, care a declarat: "(...) Cunosc faptul că prin Ordonanța nr. 30/A/2011 din data de 29 aprilie 2011 am fost autorizat în calitate de colaborator cu identitatea protejată „G.P." pentru a strânge date și informații despre o rețea infracțională din care fac parte cetățeni turci și români care acționează pe teritoriul României și care este implicată în activități ilicite de trafic de droguri de mare risc. De asemenea, prin aceeași ordonanță am fost autorizat să procur, sub supravegherea investigatorilor sub acoperire „P.C.", „A.D." și „P.D.", cantitatea de maxim 500 kg droguri de mare risc. In acest sens, în perioada aprilie - iulie 2011 m-am întâlnit în diferite locații din București cu o persoană cu numele A., cetățean turc, care mi-a propus să îmi vândă cantitatea de aproximativ 13 kg heroină.

Ulterior, A. mi-a spus că poate procura o cantitate mai mare de heroină, respectiv 189 kg în schimbul sumei de aproximativ 2.580.000 euro. A. a amânat în mod repetat predarea drogurilor, motivând că nu a reușit să organizeze transportul din Turcia. In jurul datei de 15 iulie am fost contactat de un alt membru al grupului din care face parte A. care s-a recomandat cu numele C. și care s-a prezentat ca fiind cel care se va ocupa de tranzacția cu heroină. C. mi-a spus că drogurile vor fi predate în jurul datei de 23 iulie 2011 simultan cu plata în numerar a celor 2.830.000 euro. Anterior, C. a mai propus și alte variante privind modalitatea de plată, inclusiv prin transfer bancar, prin intermediul unor proprietari de case de schimb valutar din București.

C. mi-a spus că drogurile nu vor fi predate decât după ce intră în posesia banilor, urmând ca abia ulterior să desemnez o persoană de încredere care să fie condusă la locația unde este depozitată heroina. La unele dintre aceste întâlniri pe care le-am avut cu C. a participat și un alt reprezentant al proprietarului din Turcia al drogurilor care s-a recomandat cu numele F.. La data de 25 iulie 2011, conform indicațiilor primite, m-am dus la L.M., loc în care F. mi-a indicat prin semne o persoană despre care am aflat ulterior că se numește G.V.V. Am coborât cu acesta în parcare, el s-a suit la volanul autoturismului cu care am venit noi și timp de aproximativ trei ore a condus prin oraș, cu scopul de a se verifica dacă este urmărit, timp în care am discutat cu acesta și mi-a zis că are la el staniol pentru a proba marfa". În acest timp, G.V.V.

a purtat mai multe convorbiri telefonice, iar în ultima convorbire telefonică în care a fost apelat, acesta a răspuns „Domnule director, în 10 minute ajungem" apoi ne-a spus și nouă că mergem să aducem heroina. Am ajuns în localitatea Ciorogârla și pe un drum care ducea către Autostradă, la distanță scurtă după terminarea caselor, a oprit autoturismul în dreptul unei hale neterminate. Aici, a pornit avariile, a spus să deschidem capota mașinii și m-a chemat în interiorul acestei hale, loc în care am văzut mai multe pachete așezate pe jos și în saci. Tot aici, se afla o persoană despre care am aflat ulterior că se numește L. și pe care l-am văzut că ascultă ordinele lui G.V.V. Numitul G.V.V. mi-a întins un pachet spunând să fac un test al „ mărfii", dar eu am refuzat să fac testul cu acel pachet și am luat un alt pachet de pe jos.

Am tăiat ambalajul acestui pachet, am văzut conținutul și am spus că aceasta nu e heroină. Atunci numitul G.V.V. mi-a luat pachetul din mână, a rupt o bucată din conținutul pachetului, l-a învelit într-o bucată de staniol, apoi s-a îndepărtat de mine către marginea halei, loc în care cu o altă piatră s-a făcut că lovește staniolul în care învelise bucata de „ marfă". În acest timp, eu nu am fost atent dacă acesta a lovit cu piatra în staniol sau în pardoseala de ciment deoarece am luat un alt pachet să testez conținutul. Nu am avut timp să tai ambalajul deoarece numitul G.V.V. m-a chemat să testăm conținutul. Am ajuns lângă el și am văzut în mana lui o bucată de staniol în care se afla un praf din care am luat puțin, l-am pus pe o altă bucată de stanoil și l-am încălzit cu bricheta.

După ce am văzut că lichidul rezultat după topire lăsa urme negre, mi-am dat seama că este heroină, dar că nu are puritatea ridicată și i-am spus acest lucru lui G.V.V. Acesta mi-a spus că nu e adevărat ca este heroină bună și a luat din praful aflat în staniol și l-a încălzit pe o altă bucată de staniol, timp în care eu am încercat să-l sun pe colaboratorul T.A. -nume de cod, să-i spun că marfa nu este de calitate, dar nu am reușit să iau legătura cu el. In tot acest timp, au fost cărați către mașina cu care am venit, mai mulți saci (nu am fost atent să văd exact câți) care au fost puși în portbagaj". De asemenea, instanța de fond a mai constatat că declarația colaboratorului cu identitate protejată G.P.

este confirmată de depoziția martorului P.Ș. - nume de cod, care a precizat: "(...) La data de 25 iulie 2011, în calitate de lucrator M.A.I. am participat la efectuarea unor activități în Dosarul D.I.I.C.O.T. nr. 93/D/P/2011. Rolul meu a fost acela de a însoți un bărbat, a cărui identitate nu o cunosc, dar despre care mi s-a comunicat de către ofițerii de caz că este colaborator autorizat, în vederea asigurării pazei și protecției acestuia la încheierea unei tranzacții cu o importantă cantitate de heroină. În jurul orelor 12:00, m-am deplasat împreună cu colaboratorul autorizat, cu autoturismul, în zona M.L. din București, unde urma să aibă loc întâlnirea colaboratorului cu membrii rețelei de traficanți.

Am intrat în incinta mall-ului, iar la un moment dat, colaboratorul a văzut o persoană de sex bărbătesc despre care mi-a dat de înțeles că este cel cu care trebuia să se întâlnească, după care de noi s-a apropiat un alt bărbat și s-a adresat persoanei care mă însoțea. (...). Acest individ i-a solicitat colaboratorului autorizat cheile autoturismului cu care am venit la locul întâlnirii, fără a se prezenta, părând că este cunoscut pentru amândoi motivul pentru care se aflau în acel loc. Mie individul nu mi-a adresat nici un cuvânt, ignorând total prezența mea. Ne-am deplasat împreună în parcarea subterană a centrului comercial, individul fiind cel care s-a așezat pe locul șoferului, colaboratorul pe locul pasagerului din dreapta față, iar eu pe bancheta din spate.

Individul a condus autoturismul cu care ne deplasasem eu și colaboratorul la locul întâlnirii timp de aproximativ 3-4 ore, traseul fiind unul haotic, practic fără a avea o destinație clară, doar pentru a verifica dacă mașina nu este urmărită de către autorități. Pe timpul deplasării șoferul a încălcat în mod repetat regulile de circulație, a pătruns în intersecție pe culoarea roșie, a intrat pe contrasens, a încălcat marcajul sens unic. (...). La un moment dat am oprit la un restaurant și am băut toți trei o cafea. (...). După aproximativ 30-40 minute după ce am părăsit restaurantul, am observat că individul conduce autoturismul în afara Bucureștiului, fără a putea să-mi dau seama despre direcția în care ne îndreptăm.

A oprit autoturismul în câmp, în fața unei hale dezafectate, iar șoferul mi-a cerut să rămân la mașină spunăndu-mi să ridic capota și să mă fac că o repar, ceea ce am și făcut. La un moment dat s-a apropiat de mașină colaboratorul autorizat și am reușit să schimbăm câteva cuvinte. L-am întrebat unde ne aflăm și mi-a spus că la intrarea în Ciorogârla, spre autostradă. De asemenea, l-am întrebat pe colaborator dacă „suntem la marfă", iar el mi-a confirmat că da, dându-mi de înțeles că are asupra lui cele necesare testării substanței pe care urma să o primească pentru a verifica dacă este sau nu heroină. Am auzit că sunt strigat și m-am îndreptat spre hala unde se aflau colaboratorul și șoferul.

Abia atunci am observat că împreună cu ei mai era un alt bărbat cu constituție astenică. Individul care ne-a condus la fata locului mi-a cerut să încarc în sacii de rafie care se aflau pe pardoseală câte 20-25 pachete de formă paralelipipedică dintre cele depozitate în acel loc. Eu am observat că erau aproximativ 200 de pachete ce aveau aplicate o ștampilă colorată, apreciind că fiecare pachet avea greutate de aproximativ 1 kilogram. Am procedat astfel cum mi s-a cerut și am încărcat 20-25 pachete într-un sac pe care l-am dus în portbagajul mașinii. In acel moment am anunțat dispozitivul operativ despre situația în care mă aflam . Am revenit în incinta halei și am procedat similar cu cel de-al doilea sac.

Am avut contact vizual timp de câteva secunde cu colaboratorul autorizat pe care l-am întrebat dacă totul este în regulă și dacă pot da semnalul de intervenție, iar el mi-a confirmat că da, dând aprobator din cap. Am dus cel de-al doilea sac în autoturism și am anunțat dispozitivul că voi interveni. Am invocat apariția unui echipaj de poliție, am profitat de starea de neatenție și agitație a individului care ne-a condus în locul în care ne aflam și l-am imobilizat. In momentul în care la fața locului a ajuns dispozitivul de intervenție, au am plecat imediat pentru că se efectuau filmări, iar eu nu aveam echipaj de protecție, riscând astfel să îmi devoalez identitatea. Azi, data de 19 iunie 2012, mi-a fost prezentată planșa foto nr. l, ocazie cu care la poziția nr. 2 am recunoscut persoana la care m-am referit anterior, cu care eu și colaboratorul autorizat ne-am întâlnit la M.L.

din București și care, la data de 25 iulie 2011, a condus autoturismul în București până la locația de pe raza com. Ciorogărla în persoana inculpatului G.V.V." Martorul L.M. a declarat că: „(...) în urmă cu doua sau trei zile m-am întâlnit cu G.V. în mod întâmplător la o terasă situată în apropiere de locuința acestuia, cunoscută în cartier cu numele „La șina". G.V. m-a întrebat cum stau cu banii și că vrea sa-i fac un serviciu, respectiv sa-l ajut să încarce și să descarce niște pachete. La acel moment nu am discutat cu G.V. nici despre locația unde se aflau depozitate aceste colete, nici despre conținutul lor și nici despre ceea ce vrea sa facă cu ele. Nu mi-a spus ce suma de bani urma sa o obțin ca urmare a serviciului pe care am promis ca îl fac.

în dimineața zilei de 25 iulie 2011, G. m-a sunat și m-a întrebat dacă îmi amintesc de discuția pe care am avut-o în urma cu câteva zile și dacă am timp în după-amiaza zilei de 25 iulie 2011 să mă întâlnesc cu el la Ciorogărla (...). în jurul orei 14,14 am plecat la domiciliu și m-am îndreptat spre Autogara Militari de unde am luat un microbuz care efectuează transport persoane pe ruta București - Ciorogărla. M-am întâlnit cu G.V. în centrul com. Borcel de lângă Notariat, locație pe care mi-a comunicat-o telefonic. G.V. a venit neînsoțit la întâlnire, fiind deja la masă în momentul sosirii mele. Cu ocazia discuției purtate G.V. mi-a spus că în cursul deplasării urma să efectuez o tranzacție având ca obiect un număr de 189 pachete în care se afla ipsos.

Acesta mi-a spus ca persoana care urmează să cumpere pachetele va fi indusa în eroare în sensul ca i se va spune că în pachete sunt substanțe anabolizante sau suplimente nutritive (...). Am fost condus de G.V. la locația unde se aflau depozitate pachetele, respectiv o hala în curs de demolare, situata pe câmp, la ieșirea din com. Ciorogărla. Am văzut la față locului mai mulți saci în care se aflau pachete în forma paralelipipedică, învelite intr-un material textil și cu o folie din material plastic. îmi amintesc că pe aceste pachete era aplicat un desen ca o ștampila. G.V. mi-a spus să descarc pachetele din saci și să îi așez pe podeaua halei astfel încât să poată fi ușor numărate. Eu trebuia să păzesc aceste pachete aproximativ jumătate de ora până ce V. semna cu clientul.

în fapt am așteptat aproximativ 2 ore. G.V. a venit însoțit de alte doua persoane într-un autoturism de teren, de unde mă aflam eu nu am văzut marca autoturismului și culoarea acestuia. G.V. a vorbit cu însoțitorii lui în limba româna și împreună au numărat pachetele. Unul dintre însoțitorii lui V. a ales un pachet din grămada pe care l-a tăiat cu briceagul. în pachet a curs o cantitate mica de pulbere pe o bucată de staniol. Nu am văzut dacă pe bucata de staniol se afla o alta substanța mai înainte ca individul să pună pulberea pe care a scos-o cu briceagul din pachet. Ulterior, individul a dat foc pulberii, nu cunosc de ce a procedat în acest mod și nici nu am auzit ce a discutat Văii și individul menționat - între timp V. mi-a spus să încarc pachetele în saci de pe podea, ceea ce am și făcut.

Cel de-al treilea pasager a transportat un sac în mașina după care a revenit și și-a declinat calitatea de polițist". Audiat în fața instanței de judecată, martorul L.M. și-a menținut doar în parte declarațiile date în faza de urmărire penală, în sensul că nu și-a menținut precizarea din declarațiile anterioare referitoare la împrejurarea că pachetele respective i-au fost aduse inculpatului G.V.V. de către numitul „M." Instanța a apreciat, în urma coroborării declarațiilor martorului L.M. cu depozițiile celorlalți martori, că mențiunea celui dintâi, făcută în timpul judecății, în sensul că: „(...) Eu nu l-am întrebat pe G. de unde avea aceste pachete, ci am presupus că le adusese din Turcia (...)", este conformă cu adevărul.

Audiat în față instanței de judecată, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a arătat că își menține în totalitate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală și a precizat că, la data de 25 iulie 2011, a făcut parte din dispozitivul de supraveghere și a văzut când colaboratorul G.P. - nume de cod și P.Ș. s-au întâlnit cu inculpatul G. la L.M. în București. A mai arătat martorul că s-au întâlnit toți trei, s-au deplasat către mașina cu care venise P. și s-au urcat în autoturism, inculpatul G. așezându-se pe locul șoferului. Martorul a precizat că inculpatul G. și martorii G.P. și Ș.P. s-au plimbat cu mașina prin București aproximativ 3 ore pentru a verifica dacă este sau nu urmărit, iar după ce au oprit o singură dată la o terasă, inculpatul G. a condus mașina spre Ciorogârla, unde a oprit undeva pe câmp, lângă o hală dezafectată.

A mai arătat investigatorul sub acoperire că, în tot acest interval de timp, el a avut contact audio și video cu mașina în care se afla inculpatul G. și că, în hala respectivă, au intrat doar P. și G. La un moment dat, a declarat martorul, l-a observat pe P.Ș. cărând doi saci la portbagajul mașinii, care a dat semnalul de intervenție. La finalul depoziției sale, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a învederat: "(...) G.P. a fost percheziționat înainte de a se întâlni cu G. dar și după intervenție, ocazie cu care s-a constatat că P. avea după intervenție asupra sa o folie de staniol pe care erau urme de heroină (...)". Instanța de judecată a constatat că situația de fapt, care a fost cunoscută prin depozițiile martorilor, mai sus arătate, este confirmată și de înregistrările audio-video în mediul ambiental.

La filele 14-18 vol.II d.u.p se află câteva planșe foto care redau momentul în care inculpatul G. și martorul L.M. au intrat în incinta depozitului, momentul în care inculpatul G. prezintă pachetele, apoi momentul în care același inculpat a luat în mână unul dintre pachete și pregătea să-i testeze conținutul, respectiv imagini din care rezultă cum inculpatul G. a mărunțit proba și a procurat o folie de aluminiu pentru a testa substanța. Relevante în cauză au fost, în opinia instanței de judecată, și înregistrările audio din mediul ambiental, care surprind momentul în care inculpatul G.V.V. i-a cerut colaboratorului să testeze cu bricheta substanța. Astfel, colaboratorul și-a manifestat, inițial, neîncrederea privind calitatea „mărfii": „nu plimbă cum vreau eu.nu plimbă așa clar . nu plimbă ca lacrima", ulterior a confirmat că e „în regulă". Înregistrarea audio-video în mediul ambiental a surprins și demersurile ulterioare ale inculpatului G.V.V.

și ale martorului L.M. de a încărca în saci din plastic pachetele așezate inițial pe pardoseală: Potrivit procesului-verbal de cercetare la față locului, după intervenția organelor de politie, a reieșit că, la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 18,30, la ieșirea din com. Ciorogârla, în interiorul halei dezafectate, se aflau două persoane de sex bărbătesc identificate ca fiind martorul L.M. și inculpatul G.V.V., iar în prezența martorilor asistenți M.D. și S.J., colaboratorul G.P. - nume de cod, a predat o substanță pulverulentă de culoare maronie învelită în folie de staniol, despre care a declarat că a primit-o de la inculpatul G. Audiați în faza de urmărire penală, martorii asistenți M.D., respectiv S.J., au precizat că, pe perioada constatării la față locului, colaboratorul G.P.

a predat organelor de politie o folie de staniol ce conținea un praf de culoare maro, ce a fost ambalată într-un plic și i s-a aplicat sigiliul. Conform raportului de constatare tehnico-științifică, proba înaintată în cauză privind pe inculpatul G.V.V. este constituită din 0,12 grame substanță ce conține heroină. Heroina face parte din Tabelul - anexă nr. l din Legea nr. 143/2000. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului G.V.V., acesta a declarat că cele 189 de pachete descoperite de politie i-au fost aduse de numitul M. ce locuiește în Ciorogârla, susținere ce a fost combătută în întregime de întregul material probator mai sus prezentat.

De asemenea, inculpatul a înțeles să recunoască anumite aspecte din faptele petrecute la data de 25 iulie 2011, cu anumite mențiuni privind conținutul pachetelor și al substanței testate. Inculpatul G. a menționat: "(...) Ne-am deplasat spre Ciorogârla cu un autoturism de teren ce aparținea celor doi, dar pe care l-am condus eu pentru că nu mai condusesem de mult o mașină. Mi-au plimbat câteva ore în București pentru ca Ibrahim mi-a spus că îmi va da confirmarea să predau marfa doar când vor fi rezolvate niște probleme legate de bani. în cele din urmă am ajuns la hala din Ciorogârla, iar unul dintre cei doi bărbați, respectiv cetățeanul străin, a luat un pachet, l-a tăiat cu briceagul și a lăsat să curgă o cantitate de substanță pe o folie din staniol.

A constatat că are aspect zgrunțuros și mi-a cerut să o pisez. I-am înmânat acestuia folia cu substanța pisată, dar am observat că a mai scos din buzunar o folie similară pe care a trecut-o prin focul unei brichete (...)". Față de întregul material probator administrat în cauză, instanța de judecată a apreciat că poziția procesuală a inculpatului G.V.V. a fost parțial sinceră, reținând depozițiile acestuia numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă. Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului G.V.V. care, la data de 25 iulie 2011, a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de substanță, care avea în conținut heroină, drog de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, și anume limitele de pedeapsă C. pen., circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă, astfel cum au fost stabilite prin lege, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu a colaborat cu organele de urmărire penală, la data săvârșirii faptei nu era angajat în muncă și nu dispunea nici de o altă sursă de venituri licită, este dat în urmărire națională și este cunoscut cu antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior, de mai multe ori, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată de Judecătoria sectorului 6 București prin sentința penala nr. 1070 din 16 mai 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 2547 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului București, arestat la data de 04 ianuarie 2006, eliberat la data de 07 noiembrie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 278 zile, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care instanța a reținut în sarcina inculpatului și aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor accesorii, instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudentei C.E.D.O.care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern. A fost avut în vedere că, prin ratificarea de către România, prin Legea nr. 30/1994, a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la Convenție, aceasta a devenit drept intern, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Constituție, iar dispozițiile sale, împreună cu întreaga jurisprudență a C.E.D.O., au devenit obligatorii pentru organele judiciare ale statului român.

Prevederile Convenției și ale protocoalelor adiționale împreună cu jurisprudența Curții formează un bloc de convenționalitate, care este direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forță constituțională și supralegislativă, potrivit art. 20 din Constituția revizuită. Prin urmare, întreaga jurisprudența a Curții a devenit obligatorie pentru România, nu numai cea din hotărârile pronunțate de Curte împotriva statului român. S-a reținut că, în hotărârea C.E.D.O. din 28 septembrie 2004, pronunțată în cauza Sabou și Pârcălab c. României, Curtea a constatat că reglementarea națională nu corespunde exigentelor Convenției, în condițiile în care interzicerea exercitării drepturilor se aplică în mod automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoare, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii și interesele legitime proteguite în cauză.

Într-o altă hotărâre pronunțată într-o cauză contra României (C.E.D.O., cauza Cumpănă și Mazăre c. României, Hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în „M. Of. al României", partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005), Curtea, fără a analiza încălcarea art. 8 din Convenție, a arătat că: „Pedeapsa aplicată reclamanților a fost însoțită de interzicerea tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen.

O asemenea interdicție aplicabilă în dreptul român în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ce privește necesitatea, nu este adecvată în cauză și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților.^ Curtea a aplicat aceleași considerente și în cauza Hirst contra Marii Britanii (C.E.D.O., Marea Cameră, cauza Hirst c. Marii Britanii (nr. 2), Hotărârea din 6 octombrie 2005). Obiectul plângerii reclamantului l-a constituit lipsirea totală a dreptului de vot, ca urmare a calității sale de deținut condamnat la detențiune pe viață pentru omucidere și decăzut astfel din dreptul de vot pe durata executării pedepsei, potrivit art. 3 din Legea din 1983 cu privire la reprezentarea populației (Representation of the People Act 1983) care prevedea că: „toate persoanele condamnate sunt, pe durata detenției într-un penitenciar pe durată executării pedepsei, nu au capacitatea legală de a vota la alegerile parlamentare sau locale, oricare ar fi acestea"), în materia drepturilor electorale.

În privința proporționalității măsurii cu scopul urmărit, Curtea a arătat că: "Atunci când pronunță o hotărâre de condamnare, instanțele penale din Anglia și din Țara Galilor nu menționează nimic despre privarea de dreptul de vot și nu apare nicio legătură directă între actele comise de către o persoană și decăderea din dreptul de vot impusă acesteia, în afară de faptul că o instanță a considerat necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate. Dacă marja de apreciere este largă, aceasta nu este totuși nelimitată. în plus, deși situația a fost un pic ameliorată prin legea din 2000, care a acordat pentru prima oară dreptul de vot persoanelor în detenție provizorie, art. 3 din legea nr. 1983 rămâne un instrument care nu cunoaște nuanțări și care răpește dreptul de vot, garantat de către Convenție, unui număr mare de persoane, și aceasta într-o manieră nediferențiată.

Această dispoziție impune o restricție globală tuturor deținuților care își ispășesc pedeapsa și independent de natura sau de gravitatea infracțiunilor pe care au comis-o și de situația personală. Nu se poate considera decât că o astfel de restricție generală, automată și nediferențiată a unui drept consacrat de către Convenție și care are o importanță crucială, depășește o marjă de apreciere acceptabilă, oricât de largă ar fi aceasta, și că este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. l". Curtea a respins astfel, în jurisprudența sa, posibilitatea ca un deținut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenție prin simplul fapt că acesta este încarcerat ca urmare a unei condamnări și a afirmat că privarea automată de dreptul de vot, întemeiată doar pe ceea ce ar putea leza opinia publică, nu este compatibilă cu sistemul Convenției, care recunoaște toleranța și deschiderea spiritului ca fiind caracteristicile unei societăți democratice.

Prin urmare, instanța de judecată a considerat că interzicerea ope legis, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără un control, din partea instanței, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. anterior - respectiv: dreptul de a alege și de a fi. ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii - nu este conformă exigențelor convenționale.

S-a mai reținut că, în hotărârea din 29 februarie 1996, pronunțată în cauza Skanavi et Chryssarthakopoulos nr. 193/94, Curtea Europeană de Justiție a arătat că statele membre nu sunt libere să prevadă sancțiuni disproporționate, de natură să împiedice libera circulație a persoanelor și serviciilor, ceea ce presupune că, în aprecierea limitării drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avută în vedere proporționalitatea consecințelor juridice cu situația care le-a generat. De asemenea, a fost avută în vedere și Decizia nr. 74/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen.

anterior, a decis: "Dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Astfel, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, de împrejurările cauzei, de scopurile urmărite prin săvârșirea infracțiunii, de persoana inculpatului G.V.V., instanța de judecată a apreciat că, în baza art. 71 C. pen. anterior, se impune numai interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea celorlalte drepturi neîndeplinind exigențele mai sus arătate.

De asemenea, instanța de fond a constatat că, în ceea ce privește cantitatea de 0,12 grame heroină, aceasta a fost consumată în timpul analizelor de laborator. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.V.V., solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond, în rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen. anterior, în sensul că inculpatul nu săvârșit fapta. A apreciat că sentința penală atacată este o copie a rechizitoriului, iar instanța fondului nu a ținut cont că nu este îndeplinit nici elementul subiectiv și nici obiectul material al infracțiunii. Totodată, a solicitat a se avea în vedere declarația martorului L.M., precum și rezultatul expertizei, de unde rezultă în mod clar că nu era vorba de heroină, ci de ipsos.

Inculpatul a precizat că acea cantitate de heroină a apărut pentru ca investigatorii sub acoperire să-și justifice fapta. Prin Decizia penală nr. 381/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.V.V. împotriva sentinței penale nr. 702/F din 26 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 74 alin. (2) în ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod, a fost condamnat inculpatul G.V.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior. A fost redusă durata pedepsei complementare de la 5 ani la 3 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a constatat apelul ca fiind fondat, în considerarea următoarelor argumente: În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt constând în aceea că, la data de 25 iulie 2011, apelantul inculpat G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,12 grame de substanță, care avea în conținut heroină, drog de mare risc.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în ambele faze procesuale. Relevante, în acest sens, au fost următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor discuții purtate în mediul ambiental; procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; procesul-verb al de cercetare la fața locului; planșele fotografice; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către specialiștii din cadrul I.G.P.R.

- L.C.A.P.D., precum și adresele emise de către aceeași instituție; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică; procesele-verbale de investigare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze; procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe; declarațiile martorilor colaboratori „T.A." - nume de cod și „G.P." - nume de cod; declarațiile martorului L.M.; declarațiile martorului cu identitate protejată „P.Ș." - nume de cod; declarația investigatorului „P.C.", precum și declarațiile învinuitului G.V.V., date în faza de urmărire penală. Astfel, instanța de apel a reținut că, imediat după ce suma de bani a fost prezentată membrilor grupării, colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a deplasat, conform indicațiilor primite, în Complexul Comercial L.M.

din sectorul 5 București, unde a fost abordat de către inculpatul G.V.V. Așa cum a reieșit din declarațiile coroborate ale inculpatului cu cele ale martorilor cu identitate protejată „P.Ș." și „G.P.", cel care a condus autoturismul, de culoare gri, pe traseul L.M. – com. Ciorogârla, județul Ilfov, a fost inculpatul. Martorii sus menționați au arătat că inculpatul a condus haotic, încălcând în mod repetat regulile de circulație și fără a avea o destinație clară, verificând în permanență să nu fie urmărit în trafic. Or, un astfel de comportament relevă, fără dubiu, grija inculpatului în a se asigura că nu este depistat de către organele de urmărire penală. După aproximativ trei ore de condus, inculpatul G.V.V.

a oprit autoturismul în apropierea unei hale dezafectate, amplasată pe un teren din vecinătatea corn. Ciorogârla, jud. Ilfov. Martorii cu identitate protejată „P.Ș." și „G.P." au arătat că, în locația respectivă, se afla o persoană de sex bărbătesc, identificată ca fiind martorul L.M., precum și mai multe pachete de formă paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susținea că ar conține heroină.

Din cuprinsul discuției purtate de colaboratorul „G.P." cu inculpatul în incinta acelei hale dezafectate, a rezultat că cei doi vorbeau despre o tranzacție cu heroină, aspect relevat de demersurile întreprinse pentru verificarea naturii substanței conținute în pachetele aflate pe podea - testate prin încălzirea substanței pe o folie de aluminiu - și de predarea, de către inculpat, colaboratorului „G.P.", a unui număr de 189 de pachete, de formă paralelipipedică, cu aspect specific, identic cu cel din fotografiile procurate anterior de colaboratori de la membrii rețelei cu care au negociat tranzacția cu heroină. Înregistrarea audio-video a surprins momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului G.V.V.

o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu s-au observat urme de materie, în vederea testării substanței aflate într-unui dintre pachetele așezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de înregistrare). Din înregistrarea audio a reieșit că inculpatul i-a cerut colaboratorului să testeze substanța cu bricheta, acesta din urmă confirmând, ulterior, că este „în regulă". De asemenea, înregistrarea audio-video a surprins și demersurile ulterioare ale inculpatului și ale martorului L.M. de a încărca, în saci de plastic, pachetele așezate, inițial, pe pardoseală. Pe de altă parte, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 25 iulie 2011, a rezultat că, în jurul orelor 18:30, organele de urmărire penală au identificat locația unde se afla colaboratorul „G.P." - nume de cod, persoană căreia membrii grupului infracțional urmau să îi predea cantitatea de aproximativ 189 kg de heroină.

Cu această ocazie, la fața locului au fost găsiți inculpatul G.V.V. și martorul L.M. În incinta halei și în portbagajul autoturismului de culoare gri, cu care colaboratorul „G.P." - nume de cod și inculpatul G.V.V. s-au deplasat în corn. Ciorogârla, au fost găsite și ridicate un număr de 189 pachete de formă paralelipipedică, învelite succesiv, de la exterior spre interior, într-o folie din plastic transparentă, un material textil de culoare albă pe suprafața căruia erau aplicate impresiunile unei ștampile de formă dreptunghiulară reprezentând un vultur și inscripția „555", precum și impresiunile unei ștampile rotunde reprezentând un vultur. În interiorul acestor pachete se afla o substanță pulverulentă de culoare bej-maronie.

Colaboratorul „G.P." a predat organelor de urmărire penală folia de aluminiu, în care era împachetată o substanță pulverulentă, de culoare maronie, arătând că a primit-o de la inculpat. Analizându-se această substanță, cu masa netă de 0,12 grame, s-a stabilit că proba conținea heroină (după cum rezultă din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică din 27 iulie 2011 al specialiștilor din cadrul L.C.A.P.D.). Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului, au fost găsite, printre altele, un ceas de mână de culoare închisă și un lanț masiv, identice cu cele din fotografiile primite de colaboratorii autorizați de la membrii grupării, precum și două fragmente de bancnote cu cupiura de un dolar american - o jumătate dintr-o bancnotă și un sfert dintr-o altă bancnotă -și mai multe înscrisuri personale pe care erau notate numere de telefon cu indicativ de Turcia și de România.

Or, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „P.C.", la datele de 13 și d