ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1616/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1616/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 702 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat

inculpatul G.V.V., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a și b din același cod, pe o durată de 5 ani, după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. anterior.

S-a constatat cantitatea de 0,12 grame

heroină consumată în timpul analizelor de laborator.

A fost obligat inculpatul la plata

către stat a sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 93/D/P/2011 din 04

ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.,

a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G.V.V., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C.

pen. anterior.

În motivarea în fapt a

rechizitoriului, s-a arătat că, în urma unei cereri de comisie rogatorie

formulată de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite, D.C.C.O.,

Serviciul Antidrog s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unor date și

informații privind săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional ilicit de

droguri de mare risc de către o grupare infracțională formată din cetățeni

străini și români, printre care A.A., Y.Y. și H.K..

S-a mai arătat că, prin mijloace specifice

de investigații, s-a reușit identificarea unor persoane despre care existau

indicii că ar putea penetra grupul infracțional și care ar fi putut procura în

mod autorizat importante cantități de heroină de la membrii acestuia.

După autorizarea folosirii în cauză a

investigatorilor sub acoperire P.C., A.D., Ștefan Iulian și Protopopescu P.,

precum și a colaboratorilor acestora, G.P. și T.A., s-au obținut mijloace de

probă în sensul că numitul A.A. intenționa să organizeze, în vara anului 2011,

transportul unei importante cantități de heroină din Turcia în România.

La data de 12 iulie 2011, învinuitul A.A.

i-a propus investigatorului sub acoperire „P.C." - nume de cod să-i vândă

cantitatea de aproximativ 189 kg heroină în schimbul sumei de 2.500.000 euro, tranzacție

ce urma să aibă loc în cursul lunii iulie 2011. Ulterior, prețul de vânzare a

heroinei a fost stabilit la suma de 2.830.000 euro.

Discuția purtată în mediul ambiental

de învinuitul A.A. cu investigatorul sub acoperire „P.C." - nume de cod,

cu ocazia întâlnirii care a avut loc la data de 12 iulie 2011 într-o locație

din București, privea iminența realizării în România a unei tranzacții cu o

importantă cantitate de droguri.

La data de 21 iulie 2011, ora

14:00:09, unul dintre membrii grupului care acționa pe teritoriul României,

utilizatorul terminalului telefonic, a purtat în limba turcă o convorbire cu o

persoană încă neidentificată, referitoare la detaliile tranzacției cu droguri.

Interlocutorii au folosit un limbaj codificat, referindu-se la furnizorul de

droguri ca fiind „directorul depozitului", precum și la fotografierea

sumei de bani ce urmează a fi plătită ca preț al drogurilor.

În urma investigațiilor efectuate în

cauză, s-a stabilit că persoana cu apelativul F. menționat de cetățeanul străin

neidentificat în cuprinsul comunicărilor telefonice, cu privire la care existau

date și indicii că s-ar afla în legătură cu proprietarul din Turcia al

drogurilor, este învinuitul A.F.

În cursul zilelor de 20 iulie 2011 și

22 iulie 2011, colaboratorii „G.P." - nume de cod și „T.A." - nume de

cod, s-au întâlnit cu învinuitul A.F. și cu un alt bărbat, identificat ca fiind

cetățeanul turc C.A., ambii membri ai rețelei infracționale cercetate în cauză,

ocazie cu care au discutat condițiile încheierii tranzacției, convorbirile

purtate fiind interceptate și înregistrate audio-video în mediul ambiental.

De asemenea, învinuitul A.A. a amânat

în mod repetat încheierea tranzacției, motivând că nu a putut organiza

transportul drogurilor. înjurai datei de 15 iulie 2011, colaboratorii au fost

contactați de un alt membru al aceluiași grup, care s-a recomandat cu numele „C.",

identificat ca fiind numitul C.A.. Acesta s-a prezentat ca fiind cel care se va

ocupa de livrarea drogurilor, fixând ca dată la care ar fi trebuit predate

drogurile data de 23 iulie 2011.

În cursul zilei de 25 iulie 2011,

persoanele autorizate și membrii grupului infracțional au convenit să predea

suma de bani reprezentând contravaloarea cantității de aproximativ 189 kg

heroină în apartamentul în care locuia numitul S.H., situat în București,

sector 5. Simultan, drogurile urmau să fie predate într-o altă locație, ce urma

a fi indicată colaboratorilor autorizați doar după ce se confirma plata

prețului acestora.

La data de 25 iulie 2011, în

intervalul orelor 14:30 - 15:30, investigatorul „P.C." - nume de cod și

colaboratorul „T.A." - nume de cod, s-au deplasat în apartamentul din

București, sector 5, având asupra lor suma de 2.830.000 euro, convenită

anterior ca reprezentând contravaloarea cantității de aproximativ 189 kg

heroină. în apartamentul aflat la această adresă se mai aflau învinuitul A.F.

și numitul S.H., care i-au solicitat ulterior martorului A.I. să vină pentru a

verifica autenticitatea bancnotelor.

Imediat după ce suma de bani a fost

prezentată membrilor grupării, colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a

deplasat, conform indicațiilor primite, în Complexul Comercial L.M. din

sectorul 5 București, unde a fost abordat de inculpatul G.V.V.

După aproximativ trei ore de condus

haotic, fără o destinație clară, inculpatul G.V.V. a oprit autoturismul în

apropierea unei hale dezafectate amplasate pe un teren din vecinătatea com.

Ciorogârla, jud. Ilfov. Martorii cu identitatea protejată „P.Ș." și „G.P."

au declarat că, în locația respectivă, se aflau o persoană de sex bărbătesc,

identificată ca fiind martorul L.M., precum și mai multe pachete de formă

paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susținea că ar conține heroină.

Înregistrarea audio-video a surprins

momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului

G.V.V. o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu se observă urme de

materie, în vederea testării substanței aflate într-unui dintre pachetele

așezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de înregistrare).

Potrivit procesului-verb al de

cercetare la fața locului, întocmit la data de 25 iulie 2011 de către

procurorul de caz împreună cu lucrătorii de poliție delegați în cauză, în jurul

orei 18:30, organele de urmărire penală au identificat locația unde se afla

colaboratorul „G.P." - nume de cod, persoana căreia membrii grupului

infracțional urmau să îi predea cantitatea de aproximativ 189 kg heroină. Cu

această ocazie, la fața locului au fost găsiți inculpatul G.V.V. și martorul L.M..

în incinta halei și în portbagajul autoturismului de culoare gri, cu care

colaboratorul „G.P." - nume de cod și inculpatul G.V.V. s-au deplasat în

com. Ciorogârla, au fost găsite și ridicate un număr de 189 pachete de formă

paralelipipedică, învelite succesiv de la exterior spre interior într-o folie

din plastic transparentă, un material textil de culoare albă pe suprafața

căruia erau aplicate impresiunile unei ștampile de formă dreptunghiulară

reprezentând un vultur și inscripția „555", precum și impresiunile unei ștampile

rotunde reprezentând un vultur. în interiorul acestor pachete se afla o

substanță pulverulentă de culoare bej-maronie.

Prin rezoluția din data de 25 iulie

2011, lucrătorii de poliție delegați în cauză au dispus efectuarea unei

constatări tehnico-științifice în vederea stabilirii naturii substanței

conținute într-unui dintre cele 189 pachete ridicate de la fața locului. Prin

raportul de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2011 al specialiștilor

din cadrul L.C.A.P.D. s-a stabilit că proba supusă examinării nu conținea

substanțe stupefiante sau psihotrope.

Ulterior, au fost analizate și

celelalte 188 de pachete identice. Potrivit concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică din 23 august 2011 al specialiștilor din cadrul L.C.A.P.D.,

în cele 188 pachete supuse examinării era ambalată o substanță cu masa netă

totală de 184,64 kg care nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope.

De asemenea, în cauză a fost efectuată

o constatare tehnico-științifică dactiloscopică, în vederea identificării unor

urme papilare pe banda adezivă a celor 189 pachete de formă paralelipipedică.

Astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

din 10 august 2011 întocmit de specialiști din cadrul I.G.P.R. - I.N.C., S.I.J.,

de pe probele puse la dispoziție în vederea analizării au fost ridicate patru

fragmente de urme papilare ce conțineau suficiente detalii dactiloscopice

caracteristice de identificare. în urma comparării acestora cu fragmentele

papilare aflate în baza de date a sistemului A., nu s-a putut stabili

identitatea persoanelor care le-au creat.

Situația de fapt reținută prin

rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale

de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor discuții purtate în

mediul ambiental, interceptate și înregistrate în baza unor autorizații emise

de Tribunalul București; procese-verbale întocmite de către investigatorii sub

acoperire; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice;

rapoartele de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor

cumpărate de la persoanele cercetate penal în această cauză, realizată de către

specialiștii din cadrul I.G.P.R. - L.C.A.P.D., precum și adresele emise de

către aceeași instituție; raport de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică; procese-verbale de investigare a persoanelor implicate în

activitățile care fac obiectul prezentei cauze; procese-verbale de verificare a

unor persoane, domicilii și reședințe; declarațiile martorilor colaboratori „T.A."

-nume de cod și „G.P." - nume de cod; declarație martor L.M.; declarație

martor cu identitate protejată „P.Ș." - nume de cod; declarațiile

învinuitului G.V.V.; proces-verbal întocmit în temeiul dispozițiilor art. 224

alin. (3), art. 2241 și următoarele C. proc. pen. anterior, precum și art. 22

din Legea nr. 143/2000; alte acte de urmărire penală.

În rechizitoriu s-a arătat că, pe

durata urmăririi penale, inculpatul G.V.V. a avut o atitudine nesinceră.

În față instanței de judecată,

inculpatul G.V.V., deși s-a prezentat la termenul din 25 aprilie 2013, a

solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător, pentru ca ulterior să

nu se mai prezinte, din adresa D.G.P. a Municipiului București - S.I.C.

reieșind ca inculpatul figurează ca urmărit național din data de 30 aprilie

2013.

În cauză, instanța a procedat la

audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor din acte -

investigatori/colaboratori cu identitate protejată - nume de cod A.D., G.P., T.A.

și P.Ș.

Analizând întregul material probator

administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 25

iulie 2011, inculpatul G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. -

nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de substanță, care avea în conținut

heroină, drog de mare risc, situație de fapt ce a fost avută în vedere pe baza

procesului-verb al de sesizare din oficiu aflat la fila 3 voi. 1 d.u.p, conform

căruia, pe teritoriul României, acționează o rețea infracțională formată din

cetățeni turci și români, coordonată de către cetățeanul turc Y.Y. și A.A., cu

preocupări pe linia traficului internațional de droguri, respectiv asigurarea

transportului unor cantități de droguri din Turcia către țările de destinație,

respectiv Germania.

Conform ordonanței Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. din data de 29 aprilie

2011, s-au autorizat investigatorii sub acoperire cu nume de cod P.C., A.D. și P.D.,

respectiv colaboratorii cu nume de cod G.P. și T.A., în vederea strângerii

datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor și identificarea

persoanelor, obținerea mijloacelor de probă și procurarea unei cantități de

până la 500 mg. droguri de mare risc.

Potrivit proceselor-verbale datate 07

iunie 2011, 14 iulie 2011, 16 iulie 2011 și 13 iulie 2011, întocmite de

investigatorii sub acoperire, a rezultat că, în perioada 07 iunie 2011 - 23

iulie 2011, aceștia s-au întâlnit de mai multe ori cu cetățeanul turc A.A., în

diferite locații, în vederea perfectării tranzacției ce avea ca obiect

cantitatea de 189 kg heroină ce urma să sosească din Turcia.

Conform procesului-verbal din 24 iulie

2011, încheiat de investigatorul sub acoperire P.C. - nume de cod, în perioada

20 iulie 2011 - 23 iulie 211, membrii rețelei au avut mai multe întâlniri,

pentru a stabili detaliile tranzacției cu droguri, întâlniri la care au

participat cetățenii turci C.A. și A.F., pentru ca, în procesul-verb al din 26

iulie 2011, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, să precizeze că,

la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 14,30, colaboratorul G.P. - nume de

cod, s-a întâlnit la L.M. cu numitul F., care i-a indicat prin semne o persoană

de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul G.V.V.

Instanța de fond a constatat că

mențiunile din procesele-verbale mai sus arătate sunt confirmate de depoziția

colaboratorului cu identitate protejată - G.P. nume de cod, care a declarat:

"(...) Cunosc faptul că prin Ordonanța nr. 30/A/2011 din data de 29

aprilie 2011 am fost autorizat în calitate de colaborator cu identitatea

protejată „G.P." pentru a strânge date și informații despre o rețea

infracțională din care fac parte cetățeni turci și români care acționează pe

teritoriul României și care este implicată în activități ilicite de trafic de

droguri de mare risc. De asemenea, prin aceeași ordonanță am fost autorizat să

procur, sub supravegherea investigatorilor sub acoperire „P.C.", „A.D."

și „P.D.", cantitatea de maxim 500 kg droguri de mare risc. In acest sens,

în perioada aprilie - iulie 2011 m-am întâlnit în diferite locații din București

cu o persoană cu numele A., cetățean turc, care mi-a propus să îmi vândă

cantitatea de aproximativ 13 kg heroină. Ulterior, A. mi-a spus că poate

procura o cantitate mai mare de heroină, respectiv 189 kg în schimbul sumei de

aproximativ 2.580.000 euro. A. a amânat în mod repetat predarea drogurilor,

motivând că nu a reușit să organizeze transportul din Turcia. In jurul datei de

15 iulie am fost contactat de un alt membru al grupului din care face parte A.

care s-a recomandat cu numele C. și care s-a prezentat ca fiind cel care se va

ocupa de tranzacția cu heroină. C. mi-a spus că drogurile vor fi predate în

jurul datei de 23 iulie 2011 simultan cu plata în numerar a celor 2.830.000

euro. Anterior, C. a mai propus și alte variante privind modalitatea de plată,

inclusiv prin transfer bancar, prin intermediul unor proprietari de case de schimb

valutar din București. C. mi-a spus că drogurile nu vor fi predate decât după

ce intră în posesia banilor, urmând ca abia ulterior să desemnez o persoană de

încredere care să fie condusă la locația unde este depozitată heroina. La unele

dintre aceste întâlniri pe care le-am avut cu C. a participat și un alt

reprezentant al proprietarului din Turcia al drogurilor care s-a recomandat cu

numele F.. La data de 25 iulie 2011, conform indicațiilor primite, m-am dus la L.M.,

loc în care F. mi-a indicat prin semne o persoană despre care am aflat ulterior

că se numește G.V.V. Am coborât cu acesta în parcare, el s-a suit la volanul

autoturismului cu care am venit noi și timp de aproximativ trei ore a condus

prin oraș, cu scopul de a se verifica dacă este urmărit, timp în care am

discutat cu acesta și mi-a zis că are la el staniol pentru a proba marfa".

În acest timp, G.V.V. a purtat mai

multe convorbiri telefonice, iar în ultima convorbire telefonică în care a fost

apelat, acesta a răspuns „Domnule director, în 10 minute ajungem" apoi

ne-a spus și nouă că mergem să aducem heroina. Am ajuns în localitatea

Ciorogârla și pe un drum care ducea către Autostradă, la distanță scurtă după

terminarea caselor, a oprit autoturismul în dreptul unei hale neterminate.

Aici, a pornit avariile, a spus să deschidem capota mașinii și m-a chemat în

interiorul acestei hale, loc în care am văzut mai multe pachete așezate pe jos

și în saci. Tot aici, se afla o persoană despre care am aflat ulterior că se

numește L. și pe care l-am văzut că ascultă ordinele lui G.V.V. Numitul G.V.V.

mi-a întins un pachet spunând să fac un test al „ mărfii", dar eu am

refuzat să fac testul cu acel pachet și am luat un alt pachet de pe jos. Am

tăiat ambalajul acestui pachet, am văzut conținutul și am spus că aceasta nu e

heroină. Atunci numitul G.V.V. mi-a luat pachetul din mână, a rupt o bucată din

conținutul pachetului, l-a învelit într-o bucată de staniol, apoi s-a

îndepărtat de mine către marginea halei, loc în care cu o altă piatră s-a făcut

că lovește staniolul în care învelise bucata de „ marfă". În acest timp,

eu nu am fost atent dacă acesta a lovit cu piatra în staniol sau în pardoseala

de ciment deoarece am luat un alt pachet să testez conținutul. Nu am avut timp

să tai ambalajul deoarece numitul G.V.V. m-a chemat să testăm conținutul. Am

ajuns lângă el și am văzut în mana lui o bucată de staniol în care se afla un

praf din care am luat puțin, l-am pus pe o altă bucată de stanoil și l-am

încălzit cu bricheta.

După ce am văzut că lichidul rezultat

după topire lăsa urme negre, mi-am dat seama că este heroină, dar că nu are

puritatea ridicată și i-am spus acest lucru lui G.V.V. Acesta mi-a spus că nu e

adevărat ca este heroină bună și a luat din praful aflat în staniol și l-a

încălzit pe o altă bucată de staniol, timp în care eu am încercat să-l sun pe

colaboratorul T.A. -nume de cod, să-i spun că marfa nu este de calitate, dar nu

am reușit să iau legătura cu el. In tot acest timp, au fost cărați către mașina

cu care am venit, mai mulți saci (nu am fost atent să văd exact câți) care au

fost puși în portbagaj".

De asemenea, instanța de fond a mai

constatat că declarația colaboratorului cu identitate protejată G.P. este

confirmată de depoziția martorului P.Ș. - nume de cod, care a precizat: "(...)

La data de 25 iulie 2011, în calitate de lucrator M.A.I. am participat la

efectuarea unor activități în Dosarul D.I.I.C.O.T. nr. 93/D/P/2011. Rolul meu a

fost acela de a însoți un bărbat, a cărui identitate nu o cunosc, dar despre

care mi s-a comunicat de către ofițerii de caz că este colaborator autorizat,

în vederea asigurării pazei și protecției acestuia la încheierea unei

tranzacții cu o importantă cantitate de heroină. În jurul orelor 12:00, m-am

deplasat împreună cu colaboratorul autorizat, cu autoturismul, în zona M.L. din

București, unde urma să aibă loc întâlnirea colaboratorului cu membrii rețelei

de traficanți. Am intrat în incinta mall-ului, iar la un moment dat,

colaboratorul a văzut o persoană de sex bărbătesc despre care mi-a dat de

înțeles că este cel cu care trebuia să se întâlnească, după care de noi s-a

apropiat un alt bărbat și s-a adresat persoanei care mă însoțea. (...). Acest

individ i-a solicitat colaboratorului autorizat cheile autoturismului cu care

am venit la locul întâlnirii, fără a se prezenta, părând că este cunoscut

pentru amândoi motivul pentru care se aflau în acel loc. Mie individul nu mi-a

adresat nici un cuvânt, ignorând total prezența mea. Ne-am deplasat împreună în

parcarea subterană a centrului comercial, individul fiind cel care s-a așezat

pe locul șoferului, colaboratorul pe locul pasagerului din dreapta față, iar eu

pe bancheta din spate. Individul a condus autoturismul cu care ne deplasasem eu

și colaboratorul la locul întâlnirii timp de aproximativ 3-4 ore, traseul fiind

unul haotic, practic fără a avea o destinație clară, doar pentru a verifica

dacă mașina nu este urmărită de către autorități. Pe timpul deplasării șoferul

a încălcat în mod repetat regulile de circulație, a pătruns în intersecție pe

culoarea roșie, a intrat pe contrasens, a încălcat marcajul sens unic. (...).

La un moment dat am oprit la un restaurant și am băut toți trei o cafea. (...).

După aproximativ 30-40 minute după ce am părăsit restaurantul, am observat că

individul conduce autoturismul în afara Bucureștiului, fără a putea să-mi dau

seama despre direcția în care ne îndreptăm. A oprit autoturismul în câmp, în

fața unei hale dezafectate, iar șoferul mi-a cerut să rămân la mașină

spunăndu-mi să ridic capota și să mă fac că o repar, ceea ce am și făcut. La un

moment dat s-a apropiat de mașină colaboratorul autorizat și am reușit să

schimbăm câteva cuvinte. L-am întrebat unde ne aflăm și mi-a spus că la

intrarea în Ciorogârla, spre autostradă. De asemenea, l-am întrebat pe

colaborator dacă „suntem la marfă", iar el mi-a confirmat că da, dându-mi

de înțeles că are asupra lui cele necesare testării substanței pe care urma să

o primească pentru a verifica dacă este sau nu heroină. Am auzit că sunt

strigat și m-am îndreptat spre hala unde se aflau colaboratorul și șoferul.

Abia atunci am observat că împreună cu ei mai era un alt bărbat cu constituție

astenică. Individul care ne-a condus la fata locului mi-a cerut să încarc în

sacii de rafie care se aflau pe pardoseală câte 20-25 pachete de formă

paralelipipedică dintre cele depozitate în acel loc. Eu am observat că erau

aproximativ 200 de pachete ce aveau aplicate o ștampilă colorată, apreciind că

fiecare pachet avea greutate de aproximativ 1 kilogram. Am procedat astfel cum

mi s-a cerut și am încărcat 20-25 pachete într-un sac pe care l-am dus în

portbagajul mașinii. In acel moment am anunțat dispozitivul operativ despre

situația în care mă aflam . Am revenit în incinta halei și am procedat similar

cu cel de-al doilea sac. Am avut contact vizual timp de câteva secunde cu

colaboratorul autorizat pe care l-am întrebat dacă totul este în regulă și dacă

pot da semnalul de intervenție, iar el mi-a confirmat că da, dând aprobator din

cap. Am dus cel de-al doilea sac în autoturism și am anunțat dispozitivul că

voi interveni. Am invocat apariția unui echipaj de poliție, am profitat de

starea de neatenție și agitație a individului care ne-a condus în locul în care

ne aflam și l-am imobilizat. In momentul în care la fața locului a ajuns

dispozitivul de intervenție, au am plecat imediat pentru că se efectuau

filmări, iar eu nu aveam echipaj de protecție, riscând astfel să îmi devoalez

identitatea. Azi, data de 19 iunie 2012, mi-a fost prezentată planșa foto nr.

l, ocazie cu care la poziția nr. 2 am recunoscut persoana la care m-am referit

anterior, cu care eu și colaboratorul autorizat ne-am întâlnit la M.L. din

București și care, la data de 25 iulie 2011, a condus autoturismul în București

până la locația de pe raza com. Ciorogărla în persoana inculpatului G.V.V."

Martorul L.M. a declarat că: „(...) în

urmă cu doua sau trei zile m-am întâlnit cu G.V. în mod întâmplător la o terasă

situată în apropiere de locuința acestuia, cunoscută în cartier cu numele „La

șina". G.V. m-a întrebat cum stau cu banii și că vrea sa-i fac un

serviciu, respectiv sa-l ajut să încarce și să descarce niște pachete. La acel

moment nu am discutat cu G.V. nici despre locația unde se aflau depozitate

aceste colete, nici despre conținutul lor și nici despre ceea ce vrea sa facă

cu ele. Nu mi-a spus ce suma de bani urma sa o obțin ca urmare a serviciului pe

care am promis ca îl fac. în dimineața zilei de 25 iulie 2011, G. m-a sunat și

m-a întrebat dacă îmi amintesc de discuția pe care am avut-o în urma cu câteva

zile și dacă am timp în după-amiaza zilei de 25 iulie 2011 să mă întâlnesc cu

el la Ciorogărla (...). în jurul orei 14,14 am plecat la domiciliu și m-am

îndreptat spre Autogara Militari de unde am luat un microbuz care efectuează

transport persoane pe ruta București - Ciorogărla. M-am întâlnit cu G.V. în

centrul com. Borcel de lângă Notariat, locație pe care mi-a comunicat-o

telefonic. G.V. a venit neînsoțit la întâlnire, fiind deja la masă în momentul

sosirii mele. Cu ocazia discuției purtate G.V. mi-a spus că în cursul

deplasării urma să efectuez o tranzacție având ca obiect un număr de 189

pachete în care se afla ipsos. Acesta mi-a spus ca persoana care urmează să

cumpere pachetele va fi indusa în eroare în sensul ca i se va spune că în

pachete sunt substanțe anabolizante sau suplimente nutritive (...). Am fost

condus de G.V. la locația unde se aflau depozitate pachetele, respectiv o hala

în curs de demolare, situata pe câmp, la ieșirea din com. Ciorogărla. Am văzut

la față locului mai mulți saci în care se aflau pachete în forma

paralelipipedică, învelite intr-un material textil și cu o folie din material

plastic. îmi amintesc că pe aceste pachete era aplicat un desen ca o ștampila. G.V.

mi-a spus să descarc pachetele din saci și să îi așez pe podeaua halei astfel

încât să poată fi ușor numărate. Eu trebuia să păzesc aceste pachete

aproximativ jumătate de ora până ce V. semna cu clientul. în fapt am așteptat

aproximativ 2 ore. G.V. a venit însoțit de alte doua persoane într-un autoturism

de teren, de unde mă aflam eu nu am văzut marca autoturismului și culoarea

acestuia. G.V. a vorbit cu însoțitorii lui în limba româna și împreună au

numărat pachetele. Unul dintre însoțitorii lui V. a ales un pachet din grămada

pe care l-a tăiat cu briceagul. în pachet a curs o cantitate mica de pulbere pe

o bucată de staniol. Nu am văzut dacă pe bucata de staniol se afla o alta

substanța mai înainte ca individul să pună pulberea pe care a scos-o cu

briceagul din pachet. Ulterior, individul a dat foc pulberii, nu cunosc de ce a

procedat în acest mod și nici nu am auzit ce a discutat Văii și individul

menționat - între timp V. mi-a spus să încarc pachetele în saci de pe podea,

ceea ce am și făcut. Cel de-al treilea pasager a transportat un sac în mașina

după care a revenit și și-a declinat calitatea de polițist".

Audiat în fața instanței de judecată,

martorul L.M. și-a menținut doar în parte declarațiile date în faza de urmărire

penală, în sensul că nu și-a menținut precizarea din declarațiile anterioare

referitoare la împrejurarea că pachetele respective i-au fost aduse

inculpatului G.V.V. de către numitul „M."

Instanța a apreciat, în urma

coroborării declarațiilor martorului L.M. cu depozițiile celorlalți martori, că

mențiunea celui dintâi, făcută în timpul judecății, în sensul că: „(...) Eu nu

l-am întrebat pe G. de unde avea aceste pachete, ci am presupus că le adusese

din Turcia (...)", este conformă cu adevărul.

Audiat în față instanței de judecată,

investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a arătat că își menține în

totalitate declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală și a

precizat că, la data de 25 iulie 2011, a făcut parte din dispozitivul de

supraveghere și a văzut când colaboratorul G.P. - nume de cod și P.Ș. s-au

întâlnit cu inculpatul G. la L.M. în București.

A mai arătat martorul că s-au întâlnit

toți trei, s-au deplasat către mașina cu care venise P. și s-au urcat în

autoturism, inculpatul G. așezându-se pe locul șoferului.

Martorul a precizat că inculpatul G.

și martorii G.P. și Ș.P. s-au plimbat cu mașina prin București aproximativ 3

ore pentru a verifica dacă este sau nu urmărit, iar după ce au oprit o singură

dată la o terasă, inculpatul G. a condus mașina spre Ciorogârla, unde a oprit

undeva pe câmp, lângă o hală dezafectată.

A mai arătat investigatorul sub

acoperire că, în tot acest interval de timp, el a avut contact audio și video

cu mașina în care se afla inculpatul G. și că, în hala respectivă, au intrat

doar P. și G.

La un moment dat, a declarat martorul,

l-a observat pe P.Ș. cărând doi saci la portbagajul mașinii, care a dat

semnalul de intervenție.

La finalul depoziției sale,

investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a învederat: "(...) G.P.

a fost percheziționat înainte de a se întâlni cu G. dar și după intervenție,

ocazie cu care s-a constatat că P. avea după intervenție asupra sa o folie de

staniol pe care erau urme de heroină (...)".

Instanța de judecată a constatat că

situația de fapt, care a fost cunoscută prin depozițiile martorilor, mai sus

arătate, este confirmată și de înregistrările audio-video în mediul ambiental.

La filele 14-18 vol.II d.u.p se află

câteva planșe foto care redau momentul în care inculpatul G. și martorul L.M.

au intrat în incinta depozitului, momentul în care inculpatul G. prezintă

pachetele, apoi momentul în care același inculpat a luat în mână unul dintre

pachete și pregătea să-i testeze conținutul, respectiv imagini din care rezultă

cum inculpatul G. a mărunțit proba și a procurat o folie de aluminiu pentru a

testa substanța.

Relevante în cauză au fost, în opinia

instanței de judecată, și înregistrările audio din mediul ambiental, care

surprind momentul în care inculpatul G.V.V. i-a cerut colaboratorului să

testeze cu bricheta substanța.

Astfel, colaboratorul și-a manifestat,

inițial, neîncrederea privind calitatea „mărfii": „nu plimbă cum vreau

eu.nu plimbă așa clar . nu plimbă ca lacrima", ulterior a confirmat că e

„în regulă".

Înregistrarea audio-video în mediul

ambiental a surprins și demersurile ulterioare ale inculpatului G.V.V. și ale

martorului L.M. de a încărca în saci din plastic pachetele așezate inițial pe

pardoseală:

Potrivit procesului-verbal de

cercetare la față locului, după intervenția organelor de politie, a reieșit că,

la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 18,30, la ieșirea din com.

Ciorogârla, în interiorul halei dezafectate, se aflau două persoane de sex

bărbătesc identificate ca fiind martorul L.M. și inculpatul G.V.V., iar în

prezența martorilor asistenți M.D. și S.J., colaboratorul G.P. - nume de cod, a

predat o substanță pulverulentă de culoare maronie învelită în folie de

staniol, despre care a declarat că a primit-o de la inculpatul G.

Audiați în faza de urmărire penală,

martorii asistenți M.D., respectiv S.J., au precizat că, pe perioada constatării

la față locului, colaboratorul G.P. a predat organelor de politie o folie de

staniol ce conținea un praf de culoare maro, ce a fost ambalată într-un plic și

i s-a aplicat sigiliul.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică, proba înaintată în cauză privind pe inculpatul G.V.V. este

constituită din 0,12 grame substanță ce conține heroină. Heroina face parte din

Tabelul - anexă nr. l din Legea nr. 143/2000. Proba a fost consumată în

procesul analizelor de laborator.

În ceea ce privește poziția procesuală

a inculpatului G.V.V., acesta a declarat că cele 189 de pachete descoperite de

politie i-au fost aduse de numitul M. ce locuiește în Ciorogârla, susținere ce

a fost combătută în întregime de întregul material probator mai sus prezentat.

De asemenea, inculpatul a înțeles să

recunoască anumite aspecte din faptele petrecute la data de 25 iulie 2011, cu

anumite mențiuni privind conținutul pachetelor și al substanței testate.

Inculpatul G. a menționat: "(...)

Ne-am deplasat spre Ciorogârla cu un autoturism de teren ce aparținea celor

doi, dar pe care l-am condus eu pentru că nu mai condusesem de mult o mașină.

Mi-au plimbat câteva ore în București pentru ca Ibrahim mi-a spus că îmi va da

confirmarea să predau marfa doar când vor fi rezolvate niște probleme legate de

bani. în cele din urmă am ajuns la hala din Ciorogârla, iar unul dintre cei doi

bărbați, respectiv cetățeanul străin, a luat un pachet, l-a tăiat cu briceagul

și a lăsat să curgă o cantitate de substanță pe o folie din staniol. A

constatat că are aspect zgrunțuros și mi-a cerut să o pisez. I-am înmânat

acestuia folia cu substanța pisată, dar am observat că a mai scos din buzunar o

folie similară pe care a trecut-o prin focul unei brichete (...)".

Față de întregul material probator

administrat în cauză, instanța de judecată a apreciat că poziția procesuală a

inculpatului G.V.V. a fost parțial sinceră, reținând depozițiile acestuia numai

în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Instanța de fond a constatat că, în

drept, fapta inculpatului G.V.V. care, la data de 25 iulie 2011, a oferit

colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de

substanță, care avea în conținut heroină, drog de mare risc, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen. anterior, și anume limitele de pedeapsă C. pen., circumstanțele reale

în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol social al faptei, limitele de

pedeapsă, astfel cum au fost stabilite prin lege, precum și circumstanțele

personale ale inculpatului, faptul că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei,

nu a colaborat cu organele de urmărire penală, la data săvârșirii faptei nu era

angajat în muncă și nu dispunea nici de o altă sursă de venituri licită, este

dat în urmărire națională și este cunoscut cu antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior, de mai multe

ori, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare

aplicată de Judecătoria sectorului 6 București prin sentința penala nr. 1070

din 16 mai 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 2547 din 14 noiembrie 2005

a Tribunalului București, arestat la data de 04 ianuarie 2006, eliberat la data

de 07 noiembrie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 278 zile, fapta

dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, motiv

pentru care instanța a reținut în sarcina inculpatului și aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Cu privire la modalitatea de

individualizare a pedepselor accesorii, instanța de fond a apreciat că

dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma

Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a

jurisprudentei C.E.D.O.care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2)

și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.

A fost avut în vedere că, prin

ratificarea de către România, prin Legea nr. 30/1994, a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor

adiționale la Convenție, aceasta a devenit drept intern, potrivit dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Constituție, iar dispozițiile sale, împreună cu întreaga

jurisprudență a C.E.D.O., au devenit obligatorii pentru organele judiciare ale statului

român.

Prevederile Convenției și ale

protocoalelor adiționale împreună cu jurisprudența Curții formează un bloc de

convenționalitate, care este direct aplicabil în sistemul de drept românesc,

având forță constituțională și supralegislativă, potrivit art. 20 din

Constituția revizuită. Prin urmare, întreaga jurisprudența a Curții a devenit

obligatorie pentru România, nu numai cea din hotărârile pronunțate de Curte

împotriva statului român.

S-a reținut că, în hotărârea C.E.D.O.

din 28 septembrie 2004, pronunțată în cauza Sabou și Pârcălab c. României,

Curtea a constatat că reglementarea națională nu corespunde exigentelor

Convenției, în condițiile în care interzicerea exercitării drepturilor se

aplică în mod automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei

persoane care execută o pedeapsă cu închisoare, în absența oricărui control

exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul

infracțiunii și interesele legitime proteguite în cauză.

Într-o altă hotărâre pronunțată într-o

cauză contra României (C.E.D.O., cauza Cumpănă și Mazăre c. României, Hotărârea

din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în „M. Of. al României",

partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005), Curtea, fără a analiza încălcarea art. 8

din Convenție, a arătat că: „Pedeapsa aplicată reclamanților a fost însoțită de

interzicerea tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. O asemenea

interdicție aplicabilă în dreptul român în mod automat oricărei persoane

condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se

aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ce

privește necesitatea, nu este adecvată în cauză și nu se justifică în raport cu

natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a

reclamanților.^

Curtea a aplicat aceleași considerente

și în cauza Hirst contra Marii Britanii (C.E.D.O., Marea Cameră, cauza Hirst c.

Marii Britanii (nr. 2), Hotărârea din 6 octombrie 2005). Obiectul plângerii

reclamantului l-a constituit lipsirea totală a dreptului de vot, ca urmare a

calității sale de deținut condamnat la detențiune pe viață pentru omucidere și

decăzut astfel din dreptul de vot pe durata executării pedepsei, potrivit art.

3 din Legea din 1983 cu privire la reprezentarea populației (Representation of

the People Act 1983) care prevedea că: „toate persoanele condamnate sunt, pe

durata detenției într-un penitenciar pe durată executării pedepsei, nu au

capacitatea legală de a vota la alegerile parlamentare sau locale, oricare ar

fi acestea"), în materia drepturilor electorale.

În privința proporționalității măsurii

cu scopul urmărit, Curtea a arătat că: "Atunci când pronunță o hotărâre de

condamnare, instanțele penale din Anglia și din Țara Galilor nu menționează

nimic despre privarea de dreptul de vot și nu apare nicio legătură directă

între actele comise de către o persoană și decăderea din dreptul de vot impusă

acesteia, în afară de faptul că o instanță a considerat necesară aplicarea unei

pedepse privative de libertate. Dacă marja de apreciere este largă, aceasta nu

este totuși nelimitată. în plus, deși situația a fost un pic ameliorată prin

legea din 2000, care a acordat pentru prima oară dreptul de vot persoanelor în

detenție provizorie, art. 3 din legea nr. 1983 rămâne un instrument care nu

cunoaște nuanțări și care răpește dreptul de vot, garantat de către Convenție,

unui număr mare de persoane, și aceasta într-o manieră nediferențiată. Această

dispoziție impune o restricție globală tuturor deținuților care își ispășesc

pedeapsa și independent de natura sau de gravitatea infracțiunilor pe care au

comis-o și de situația personală. Nu se poate considera decât că o astfel de

restricție generală, automată și nediferențiată a unui drept consacrat de către

Convenție și care are o importanță crucială, depășește o marjă de apreciere

acceptabilă, oricât de largă ar fi aceasta, și că este incompatibilă cu art. 3

din Protocolul nr. l".

Curtea a respins astfel, în

jurisprudența sa, posibilitatea ca un deținut să fie decăzut din drepturile

sale garantate de Convenție prin simplul fapt că acesta este încarcerat ca

urmare a unei condamnări și a afirmat că privarea automată de dreptul de vot,

întemeiată doar pe ceea ce ar putea leza opinia publică, nu este compatibilă cu

sistemul Convenției, care recunoaște toleranța și deschiderea spiritului ca

fiind caracteristicile unei societăți democratice.

Prin urmare, instanța de judecată a

considerat că interzicerea ope legis, indiferent de infracțiunea pentru care se

aplică pedeapsa principală și fără un control, din partea instanței, a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. anterior - respectiv:

dreptul de a alege și de a fi. ales în autoritățile publice sau în funcțiile

elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a

desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru

săvârșirea infracțiunii - nu este conformă exigențelor convenționale.

S-a mai reținut că, în hotărârea din

29 februarie 1996, pronunțată în cauza Skanavi et Chryssarthakopoulos nr.

193/94, Curtea Europeană de Justiție a arătat că statele membre nu sunt libere

să prevadă sancțiuni disproporționate, de natură să împiedice libera circulație

a persoanelor și serviciilor, ceea ce presupune că, în aprecierea limitării

drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avută în

vedere proporționalitatea consecințelor juridice cu situația care le-a generat.

De asemenea, a fost avută în vedere și

Decizia nr. 74/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție, care,

admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu

privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevăzute la

art. 64 lit. a)-c) C. pen. anterior, a decis: "Dispozițiile art. 71 C.

pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face

în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în

funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, față de natura și gravitatea

faptei săvârșite, de împrejurările cauzei, de scopurile urmărite prin

săvârșirea infracțiunii, de persoana inculpatului G.V.V., instanța de judecată

a apreciat că, în baza art. 71 C. pen. anterior, se impune numai interzicerea

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective

publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de

stat, interzicerea celorlalte drepturi neîndeplinind exigențele mai sus

arătate.

De asemenea, instanța de fond a

constatat că, în ceea ce privește cantitatea de 0,12 grame heroină, aceasta a

fost consumată în timpul analizelor de laborator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpatul G.V.V., solicitând admiterea căii de atac, desființarea

hotărârii atacate, iar pe fond, în rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen. anterior, în

sensul că inculpatul nu săvârșit fapta.

A apreciat că sentința penală atacată

este o copie a rechizitoriului, iar instanța fondului nu a ținut cont că nu

este îndeplinit nici elementul subiectiv și nici obiectul material al infracțiunii.

Totodată, a solicitat a se avea în

vedere declarația martorului L.M., precum și rezultatul expertizei, de unde

rezultă în mod clar că nu era vorba de heroină, ci de ipsos.

Inculpatul a precizat că acea

cantitate de heroină a apărut pentru ca investigatorii sub acoperire să-și

justifice fapta.

Prin Decizia penală nr. 381/A din 17

decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis

apelul declarat de inculpatul G.V.V. împotriva sentinței penale nr. 702/F din 26

septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința

penală atacată și, în rejudecare:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 74

alin. (2) în ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod, a fost

condamnat inculpatul G.V.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

A fost redusă durata pedepsei

complementare de la 5 ani la 3 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au

rămas în sarcina statului.

Examinând legalitatea și temeinicia

sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen. anterior, instanța de apel a constatat apelul ca fiind fondat, în

considerarea următoarelor argumente:

În mod corect, instanța de fond a

reținut situația de fapt constând în aceea că, la data de 25 iulie 2011,

apelantul inculpat G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de

cod, cantitatea de 0,12 grame de substanță, care avea în conținut heroină, drog

de mare risc.

Situația de fapt a fost reținută de

instanța de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat

în ambele faze procesuale.

Relevante, în acest sens, au fost

următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de redare în scris a unor

comunicări telefonice și a unor discuții purtate în mediul ambiental;

procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire;

procesul-verb al de cercetare la fața locului; planșele fotografice; rapoartele

de constatare tehnico-științifică întocmite de către specialiștii din cadrul I.G.P.R.

- L.C.A.P.D., precum și adresele emise de către aceeași instituție; raportul de

constatare tehnico-științifică dactiloscopică; procesele-verbale de investigare

a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze;

procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe;

declarațiile martorilor colaboratori „T.A." - nume de cod și „G.P." -

nume de cod; declarațiile martorului L.M.; declarațiile martorului cu

identitate protejată „P.Ș." - nume de cod; declarația investigatorului „P.C.",

precum și declarațiile învinuitului G.V.V., date în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța de apel a reținut că,

imediat după ce suma de bani a fost prezentată membrilor grupării,

colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a deplasat, conform indicațiilor

primite, în Complexul Comercial L.M. din sectorul 5 București, unde a fost

abordat de către inculpatul G.V.V.

Așa cum a reieșit din declarațiile

coroborate ale inculpatului cu cele ale martorilor cu identitate protejată „P.Ș."

și „G.P.", cel care a condus autoturismul, de culoare gri, pe traseul L.M.

– com. Ciorogârla, județul Ilfov, a fost inculpatul.

Martorii sus menționați au arătat că

inculpatul a condus haotic, încălcând în mod repetat regulile de circulație și

fără a avea o destinație clară, verificând în permanență să nu fie urmărit în

trafic. Or, un astfel de comportament relevă, fără dubiu, grija inculpatului în

a se asigura că nu este depistat de către organele de urmărire penală.

După aproximativ trei ore de condus,

inculpatul G.V.V. a oprit autoturismul în apropierea unei hale dezafectate,

amplasată pe un teren din vecinătatea corn. Ciorogârla, jud. Ilfov.

Martorii cu identitate protejată „P.Ș."

și „G.P." au arătat că, în locația respectivă, se afla o persoană de sex

bărbătesc, identificată ca fiind martorul L.M., precum și mai multe pachete de

formă paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susținea că ar conține

heroină.

Din cuprinsul discuției purtate de

colaboratorul „G.P." cu inculpatul în incinta acelei hale dezafectate, a

rezultat că cei doi vorbeau despre o tranzacție cu heroină, aspect relevat de

demersurile întreprinse pentru verificarea naturii substanței conținute în

pachetele aflate pe podea - testate prin încălzirea substanței pe o folie de

aluminiu - și de predarea, de către inculpat, colaboratorului „G.P.", a

unui număr de 189 de pachete, de formă paralelipipedică, cu aspect specific,

identic cu cel din fotografiile procurate anterior de colaboratori de la

membrii rețelei cu care au negociat tranzacția cu heroină.

Înregistrarea audio-video a surprins

momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului

G.V.V. o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu s-au observat urme de

materie, în vederea testării substanței aflate într-unui dintre pachetele

așezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de

înregistrare).

Din înregistrarea audio a reieșit că

inculpatul i-a cerut colaboratorului să testeze substanța cu bricheta, acesta

din urmă confirmând, ulterior, că este „în regulă". De asemenea,

înregistrarea audio-video a surprins și demersurile ulterioare ale inculpatului

și ale martorului L.M. de a încărca, în saci de plastic, pachetele așezate,

inițial, pe pardoseală.

Pe de altă parte, conform

procesului-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 25 iulie

2011, a rezultat că, în jurul orelor 18:30, organele de urmărire penală au

identificat locația unde se afla colaboratorul „G.P." - nume de cod,

persoană căreia membrii grupului infracțional urmau să îi predea cantitatea de

aproximativ 189 kg de heroină.

Cu această ocazie, la fața locului au

fost găsiți inculpatul G.V.V. și martorul L.M.

În incinta halei și în portbagajul

autoturismului de culoare gri, cu care colaboratorul „G.P." - nume de cod

și inculpatul G.V.V. s-au deplasat în corn. Ciorogârla, au fost găsite și

ridicate un număr de 189 pachete de formă paralelipipedică, învelite succesiv,

de la exterior spre interior, într-o folie din plastic transparentă, un

material textil de culoare albă pe suprafața căruia erau aplicate impresiunile

unei ștampile de formă dreptunghiulară reprezentând un vultur și inscripția

„555", precum și impresiunile unei ștampile rotunde reprezentând un

vultur.

În interiorul acestor pachete se afla

o substanță pulverulentă de culoare bej-maronie.

Colaboratorul „G.P." a predat

organelor de urmărire penală folia de aluminiu, în care era împachetată o

substanță pulverulentă, de culoare maronie, arătând că a primit-o de la

inculpat. Analizându-se această substanță, cu masa netă de 0,12 grame, s-a

stabilit că proba conținea heroină (după cum rezultă din conținutul raportului

de constatare tehnico-științifică din 27 iulie 2011 al specialiștilor din

cadrul L.C.A.P.D.).

Cu ocazia percheziției corporale

efectuate asupra inculpatului, au fost găsite, printre altele, un ceas de mână

de culoare închisă și un lanț masiv, identice cu cele din fotografiile primite

de colaboratorii autorizați de la membrii grupării, precum și două fragmente de

bancnote cu cupiura de un dolar american - o jumătate dintr-o bancnotă și un

sfert dintr-o altă bancnotă -și mai multe înscrisuri personale pe care erau

notate numere de telefon cu indicativ de Turcia și de România.

Or, așa cum rezultă din

procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „P.C.", la datele

de 13 și d