ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1068/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 75 din 03 aprilie 2013, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul M.C., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice din: infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (victimă U.S.) și tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată U.V.) în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. (victimă U.S.) și infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (parte vătămată U.V.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul M.C., prin apărător ales, de reținere la încadrarea juridică a faptelor a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.C., fără antecedente penale, actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, arestat preventiv prin încheierea pronunțată la data de 6 ianuarie 2012 de către judecător Filip Gabriela din cadrul Tribunalului Vaslui, în Dosarul nr. 33/89/2012, în baza cărui a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din data de 6 ianuarie 2012), la următoarele pedepse: 18 (optsprezece) ani de închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.; 9 (nouă) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la săvârșirea inlrăBțiunifde omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175, lit i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. 3 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute în final, pedeapsa de 18 (optsprezece) ani de închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M.C. in baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 05 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ., au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de S.A.J. Vaslui, S.J.U. Vaslui și S.C.U. „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași.

A fost obligat pe inculpatul M.C. la plata următoarelor sume: 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal U.V.; 8.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă U.M.; 900,30 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S.A.J. Vaslui reprezentând contravaloarea transport parte vătămată U.V.; 1.522,62 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S.J.U. Vaslui reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate victimei U.S.; 5.007,80 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S.C.U. „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate U.V. în perioada 3-11 ianuarie 2012.

A fost respinsă cererea părții vătămate U.V. de acordare a despăgubirilor materiale, precum și a despăgubirilor periodice.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a bâtei, corp delict, folosită la comiterea infracțiunilor, aflat la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. 47/2012 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea ciomagului, aflat la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. 47/2012 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.

În baza art7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să fie prelevate probe biologice de la inculpatul M.C. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (faza de urmărire penală: 200 lei avocat B.G. - delegație din 06 ianuarie 2012 emisă de Baroul Vaslui) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 1.500 lei către partea vătămată U.V. cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales. în baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă U.M. cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales".

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.C. locuia în sat V., com. D., județul V. și lucra ca și agent de pază, fiind angajatul Primăriei com. Dragomirești. In aceeași localitate, domicilia și familia U., compusă din frații U.E., U.V. și U.S., precum și mama acestora, U.M.

În ziua de 2 ianuarie 2012, frații U., la solicitarea pădurarului, au mers la pădure pentru a o curăța (respectiv, a tăia vegetația dintre puieții nou plantați) și s-au întors acasă în jurul orelor 1600. S-au hotărât să meargă la un bar din sat pentru a cumpăra vin. Au plecat pe rând către barul „T.S.", ultimul ajungând în bar U.V., înjurai orelor 1800.

Între timp, în cursul aceleiași zile, pe la prânz, a mers la bar și inculpatul M.C. În bar se aflau mai multe persoane, printre care și martorii S.D., M.Ș. și B.V.

La un moment dat, martorul S.D. a început să cânte la acordeon, fiind acompaniat la tobe de către inculpat. Martorul B.V. s-a ridicat de la masă și a început să danseze. După el, s-a ridicat și martorul M.Ș. și a început să danseze și acesta. Atunci, inculpatul M.C. s-a oprit din cântat la tobe, s-a dus la martorul M.Ș. și a vrut să îl lovească cu pumnul, dar a intervenit martorul B.V., care s-a interpus între ei, precum și administratorul barului, T.M., care i-a cerut înculpatului să se liniștească și să părăsească barul este pentru toți și oricine poate dansa, dacă vrea. Inculpatul s-a potolit și s-a dus iar la tobe.

În bar au venit, pe rând, frații U., mai întâi U.S. și U.E., care s-au așezat la o masă și au luat câte un pahar cu vin, iar, la scurt timp, a venit și U.V., care s-a așezat la masă cu ei.

Întrucât în acea zi era sărbătoarea „Sfântului Vasile", U.V. s-a dus la martorul S.D. și l-a rugat să îi cânte melodia „Zii, Vasile, zii". A intervenit iar inculpatul M.C., care a spus că el cântă doar ce vrea el și nu cântă ce vrea U.V. U.V. s-a întors la masa sa, fără a exista în bar vreun conflict între aceștia. U.V. avea la el o cârjă din lemn, pe care o purta permanent, pentru a se sprijini în ea.

În jurul orelor 1830-1900, frații U. au ieșit din bar și s-au îndreptat către casă, după ce au cumpărat o sticlă de 2 (doi) litri cu vin. La aproximativ 5 (cinci) minute, după ei a plecat și inculpatul, care a mers în spatele lor la o distanță de aproximativ 200 de metri.

În dramul lor către casă, frații U. au trecut prin dreptul locuinței martorului V.G.G., care a ieși la poartă, iar ei i-au povestit ce s-a întâmplat în bar, amenințând că îl vor bate pe inculpat. Martorul le-a spus să plece acasă și să se liniștească.

Frații U. și-au continuat drumul către casă, însă nu au intrat imediat în locuința lor, ci au mai stat puțin în fața porții, așteptând.

Văzându-i pe frații U. așteptând, inculpatul a mers acasă pe un dram ocolit, prin vie și pe câmp. Când a ajuns acasă, s-a îmbrăcat în uniforma de pază și și-a luat bastonul cu el, după care a ieșit să facă patrulare, mergând pe drumul principal care trece prin fața locuinței familiei U. De la depărtare, i-a văzut pe aceștia stând încă în drum, astfel încât a sunat la apelul de urgență „112" și a anunțat că nu își poate face serviciul, întrucât sunt niște persoane care vor să îl bată.

I-a văzut, apoi, pe frații U. intrând în curtea lor, iar inculpatul s-a întors acasă, unde s-a înarmat cu o bâtă mai mare și a luat niște pietre în buzunar.

Între timp, frații U. au intrat în casă, s-au dezbrăcat de geci și se pregăteau să mănânce.

Inculpatul M.C. a mers iar, pe drumul principal și când a ajuns în dreptul locuinței familiei U., a început să arunce cu pietre în gard, câinele începând să latre. U.M., auzind câinele lătrând, le-a spus fiilor săi să iasă unul dintre ei în drum să vadă cine este.

A ieșit în drum U.V., care a luat cu el și cârja ce o purta de obicei. Când l-a văzut, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, U.V. căzând la pământ și începând să strige. A fost auzit de frații săi și, imediat, a ieșit în drum și U.S., neînarmat. Inculpatul i-a tras un pumn în față, astfel încât și acesta a căzut la pământ lângă fratele său. Inculpatul a început să îi lovească pe amândoi cu bâta și cu picioarele.

Inculpatul are un frate, M.N., care este tot agent de pază în comună și care făcea deja de patrulare, când s-au întâmplat evenimentele. în timp ce se deplasa pe drumul principal, M.N. a auzit vocea fratelui său spunând: „V., dacă te apropii, te lovesc!". Când s-a apropiat de ei, i-a văzut pe U.V. și U.S. fiind căzuți la pământ, iar pe fratele lui, M.C., lovindu-i cu bâta peste întreaga suprafață a corpului.

Nelu l-a împins cu piciorul în abdomen, astfel încât acesta a căzut iar la pământ peste fratele său. Inculpatul a continuat să-i lovească pe cei doi cu bâta și cu picioarele peste corp.

M.N. s-a dus către U.V. și i-a luat cârja, ce-i căzuse alături, după care s-a retras deoparte de locul conflictului.

Între timp a ieșit din casă și U.E., care a mers până la poartă și, văzându-i pe frații săi căzuți la pământ, a început să țipe, dar nu a avut curajul să iasă în drum, rămânând în cadrul porții, întrucât îi era frică să nu fie omorât.

Auzind țipetele, a ieșit din casă și U.M. și l-a văzut pe fiul său U.E. alergând către ea, spunându-i să nu iasă în drum, pentru că va fi și ea omorâtă. Cu toate acestea, U.M. a ieșit în drum, și-a văzut fiii căzuți la pământ și a început să strige la inculpat că i-a omorât copiii, după care a intrat repede în casă, a luat o pătură și l-a învelit.

Când a ieșit în drum să-l învelească pe U.V., M.C. a început să o înjure și i-a spus să intre în casă, în caz contrar o omoară și pe ea. U.M. a intrat în curte și nu a mai ieșit.

U.E. a mers la frații săi și a verificat dacă mai trăiesc, moment în care a văzut că U.S. încă mai mișca, spunând că îl doare în partea stângă, în dreptul coastelor. L-a târât până în curte, și apoi până în bucătărie, unde l-a pus pe pat. Din acest moment, U.S. nu a mai vorbit.

Inculpatul M.C. s-a oprit din agresiune și a sunat la apelul de urgență „112", anunțând evenimentul. Până la sosirea ambulanțelor, M.C. i-a cerut o cană de vin unui vecin care ieșise în drum, însă acesta nu a vrut să-i dea. A venit la fața locului și martorul V.G.G., căruia inculpatul i-a povestit ce a făcut, inclusiv că a luat pietre în buzunar, atunci când a plecat de acasă.

Au sosit două ambulanțe, care i-au luat pe frații U. și i-au transportat la spital.

Conflictul a fost văzut de martora U.M., care locuiește vis-a-vis de locuința familiei U. Această martoră, precum și martora G.C., care a ajuns la fața locului după ce conflictul se terminase, au declarat că, după ce ambulanțele i-au luat pe frații U., inculpatul a început să chiuie ca la nuntă.

U.S. a fost transportat la S.J.U. Vaslui, unde a fost operat însă, în data de 4 ianuarie 2012, a decedat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie din 4 ianuarie 2012 întocmit de către S.M.L.J. Vaslui, moartea lui U.S. a fost violentă și a avut drept cauză inițială un traumatism toraco-abdorninal cu fracturi costale și ruptură de splină, cu hemoperitoneu secundar (cauză antecedență). S-a intervenit operator, însă hemoragia a recidivat și s-a instalat un șoc hemoragie, aceasta fiind și cauza imediată de deces.

Traumatismul toraco-abdorninal s-a produs prin lovire activă cu corp dur, posibil lovire cu un corp dur alungit de tipul unei bâte de lemn.

La examenul necroptic au mai fost evidențiate și alte leziuni traumatice de tipul echimozei, excoriației, infiltratului sanguin, rapturii la nivelul rinichiului stâng, produse prin loviri cu și/sau de corp dur, posibil în circumstanțele aceluiași incident. Ruptura de la nivelul rinichiului stâng s-a produs prin lovire activă cu corp dur.

Între traumatismul toraco-abdorninal și moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Cel mai probabil victima și agresorul s-au aflat față în față, fără a exclude și varianta ca agresorul să se fi aflat și lateral de victimă, aceasta prezentând leziuni grave toraco-abdorninal pe partea stângă (fracturi costale pe stânga, ruptură de splină, ruptură la nivelul rinichiului stâng).

U.V. a fost transportat cu ambulanța la S.J.U. Vaslui, iar, de aici, a fost transportat la S.C.U. „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași, unde a fost internat și operat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 2012 întocmit de S.M.L.J. Vaslui, U.V. a prezentat leziuni traumatice de tipul contuziei și dilacerării cerebrale temporale drepte, fracturii ram ascendent mandibular drept, minimei lame de hematom subdural acut, fracturi liniare parietale stângi, fracturii marginea superioară omoplat drept și plăgii contuze epicraniene parietale stângi.

Leziunile s-au putut produce prin loviri cu și/sau de corpuri dure; fractura de mandibulă s-a produs, cel mai probabil, prin lovire activă.

Leziunile necesită 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii și au pus în primejdie viața părții vătămate. În urma traumatismului, suferit U.V. rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin craniectomie. Fractura mandibulei drepte este, cel mai probabil, anterioară traumatismului menționat.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen., care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevăruluf, precum și dispozițiile art. 175 C. proc. pen., conform cărora.'"declarațiile părții vătămate. făcute în cursur procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 3 C. proc. pen., impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe, ținând cont de întregul material probator administrat și nu doar de cele administrate nemijlocit în ședință publică. Altfel spus, nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței.

Totodată, instanța de fond a mai avut în vedere că simpla retractare sau modificare de către inculpați sau martori a unor declarații nu poate duce la înlăturarea, în mod automat și nemotivat, a declarațiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează și cu alte probe ale dosarului și că nu există o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanei vătămate, inculpatului sau martorului.

S-a mai reținut că uneori trebuie apreciat care dintre declarații reflectă adevărul, declarația dată într-un moment foarte apropiat de producerea faptei, declarație în care se relatează exact cu lux de amănunte evenimentul și o alta dată după scurgerea unui interval de timp în care se exprimă îndoiala cu privire la același aspect redat fidel în primele declarați. între o incertitudine exprimată în instanță și certitudinea cu privire la același aspect exprimată în faza de urmărire penală în declarațiile luate imediat după producerea evenimentului, instanța trebuie să aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul.

În lumina acestor principii, instanța de fond a dat eficiență declarațiilor date de către părți și martori în faza de urmărire penală, având în vedere faptul sunt situate la un interval de timp foarte apropiat de momentul săvârșirii faptelor.

De asemenea, instanța de fond a reținut că existența unui diferend, în bar, între partea vătămată U.V., care i-a solicitat inculpatului să îi cânte melodia „Zii, Vasile, Zii" și M.C., deși negată de către partea vătămată, este confirmată de către martorii T.M., M.Ș., S.D. (filele 168-169, 176-177, 180-181, 186 dosar de urmărire penală și filele 96, 153 dosar instanță).

Martorii au precizat că între inculpat și partea vătămată a avut loc un schimb de priviri pline de ură, fără a se recurge însă la acte de violență.

Martorul F.C. (filele 164-165 dosar de urmărire penală) a arătat că, totuși, între inculpat și partea vătămată a existat un schimb de replici. Astfel, M.C. i-a spus lui U.V. că, în situația în care nu își va vedea de treabă, îi va scoate și ultimii doi dinți, iar partea vătămată i-a spus inculpatului că va trece prin fața porții sale, când va merge acasă.

Din declarațiile martorului V.G.G. din 23 mai 2012 și 5 ianuarie 2012 (filele 159-160 și 161-163 dosar de urmărire penală și filele 63-64 vol. I dosar instanță), reiese că, în timp ce era în curtea sa, i-a văzut pe frații U.V., U.E. și U.S., care se certau între ei. U.V., care avea asupra sa un băț, pe care l-a observat și în alte ocazii, i-a relatat că s-a certat cu M.C. în bar și că se vor duce acasă, se vor înarma cu bâte, topoare, iar atunci când M.C. va trece către casă, îl vor bate și omorî.

S-a mai reținut că în ceea ce privește faza propriu-zisă a conflictului, inculpatul M.C. a avansat, în faza de urmărire penală, următoarea modalitate de derulare - în momentul în care a ajuns în dreptul podului din fața casei familiei U., i-a văzut pe frații U.V., E. și S. ieșind pe poartă, înarmați. Astfel, U.V. avea asupra sa o bâtă, E. un topor, iar S. un cuțit, fără a fi însă sigur de acest din urmă aspect.

A susținut că, mai întâi, s-a apropiat U.V., căruia i-a solicitat să se oprească, după care U.V. a încercat să îl lovească cu bâta, a parat lovitura acestuia, apoi l-a lovit cu pumnul în față, victima dezechilibrându-se și căzând la pământ. Susține și că, după . aceasta, i-a aplicat o lovitură în față și lui U.S., care a căzut și el la pământ, context în care l-a lovit cu bâta peste cap și peste corp, astfel ca partea vătămată să nu se poată ridica.

În acest interval de timp, U.S. a reușit să se ridice, moment în care, la fața locului, a venit fratele său M.N., care l-a împins pe U.S. cu piciorul, acesta căzând peste U.V., după care el a continuat să îi lovească pe cei doi cu picioarele și cu bâta.

Inculpatul a mai precizat că U.E. a rămas în spatele porții, în curte, iar, după ce mama inculpaților a ieșit afară și a început să țipe, a anunțat ambulanța. Apoi, U.S. s-a retras în casă, rămânând în drum U.V., la fața locului venind ulterior și martorii U.I. și V.G.G.

Inculpatul M.C. a susținut și că nu a avut niciun moment asupra sa pietre, cu care să fi aruncat în gardul locuinței familiei U.

În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a detaliat precizând că U.S. a încercat cu un cuțit să îl lovească și că U.E. a fugit în ogradă, atunci când a fluturat bățul către el.

A mai arătat că U.V. s-a ridicat și a încercat să îl lovească din nou, astfel încât l-a lovit cu bățul în cap, iar partea vătămată a căzut. U.S. s-a ridicat, la rândul său, pentru a îl lovi, însă l-a prins de mâna în care avea cuțitul, l-a lovit în față și acesta a căzut, moment în care i-a mai aplicat 3-4 lovituri cu picioarele în zona abdomenului.

A mai indicat că, văzându-l pe U.V. inconștient, a încercat să-i facă respirație gură la gură, împrejurare în care S. s-a ridicat și a încercat să îl lovească. Atunci, M.N., fratele său care apăruse la fața locului, fără a avea posibilitatea de a preciza în ce împrejurări, l-a tras pe el într-o parte, iar pe U.S. l-a împins cu piciorul în zona pieptului, peste fratele său U.V. A mai arătat că frații U. erau gros îmbrăcați.

Martorul M.N., fratele inculpatului, a susținut, în declarația dată în faza de urmărire penală că i-a observat, la un moment dat, pe cei trei frați U. ieșind din curte, în drum, iar, apoi, a auzit vocea fratelui său spunând „V., dacă te apropii, te lovesc!". Arată că, atunci când a ajuns în dreptul lor, S. și Vasile erau culcați la pământ, iar inculpatul îl lovea cu bâta pe U.V. peste corp. în acest timp, U.E. era în cadrul porții, având în mână o secure, cu care bătea în poartă și îi amenința.

Precizează că, în timp ce U.V. era lovit, U.S. s-a ridicat de la pământ și a băgat mâna sub geacă, iar el, crezând că vrea să scoată un cuțit, l-a împins cu piciorul, U.S. cazând peste U.V., moment în care M.C. a început să îl lovească pe acesta cu bâta și picioarele peste corp.

Mai arată că el nu a aplicat nicio altă lovitură și că nu a văzut asupra lui U.S. vreun cuțit, ci doar a presupus că are victima un cuțit asupra sa.

În declarația dată în fața instanței de judecată, martorul a indicat faptul că, în timp ce se afla la aproximativ 50 de metri de locul evenimentelor, în dreptul casei familiei C., i-a observat pe cei trei frați U. ieșind din curte, în viteză mare. U.V. s-a îndreptat către inculpat, iar acesta i-a strigat să nu se apropie, pentru că, dacă va fi lovit, va riposta, M.C. a parat cu bâta lovitura lui U.V., l-a lovit apoi cu piciorul sau cu pumnul și partea vătămată a căzut. Spre M.C. s-a îndreptat apoi U.S., despre care martorul a afirmat că, probabil, avea un cuțit asupra sa, dar că nu a observat un astfel de obiect. U.S. a fost lovit de către inculpat și a căzut. Martorul arată că s-a dus și el la locul conflictului și le-a cerut să se liniștească, iar atunci U.E., care avea asupra sa un topor, a plecat în ogradă.

Mai arată că, la un moment dat, U.S. s-a ridicat de jos și a văzut cum scoate mâna din sân, observând atunci mânerul cuțitului. Arată că l-a împins cu talpa, speriindu-se, iar U.S. s-a împiedicat și a căzut peste U.V. Mai precizează că, după aceasta U.S. s-a ridicat din nou, și a încercat să îl lovească pe inculpat, însă M.C. i-a aplicat două-trei lovituri cu piciorul.

Modalitatea de derulare a faptelor prezentată de către inculpatul M.C. nu este cu susținerile martorului M.N. din fața instanței de judecată, existând însă diferențe semnificative între declarațiile acestora, dar și între declarațiile din faza de urmărire penală și declarațiile din fața instanței de judecată.

Astfel, în faza de urmărire penală, nici inculpatul și nici fratele acestuia nu au indicat, în mod cert, că victima U.S. ar fi avut un cuțit asupra sa, ci doar au arătat probabilitatea acestui aspect.

În fața instanței de judecată, M.C. arată însă că U.S. a încercat a îl lovi în două rânduri cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, aspect neconfirmat nici măcar de către fratele inculpatului, care a indicat, în fața instanței, doar că, în momentul în care a observat că victima ar fi încercat să scoată de la sân un cuțit - observând mânerul acestuia, l-a împins cu talpa pe U.S.

Instanța de fond a mai reținut că, în urma cercetării efectuată la fața locului de către organele de urmărire penală, deși au fost identificate bâta-corp delict și un ciomag, nu a fost descoperit niciun cuțit.

S-a mai avut în vedere, de asemenea, că deși în faza de urmărire penală, martorul M.N. a precizat că nu a asistat la faptele din fața locuinței familiei U. în integralitate, ajungând la fața locului doar atunci când frații U.S. și V. erau la pământ, în declarația dată în fața instanței de judecată, martorul a învederat că a asistat la evenimente în integralitatea lor, la început de la o distanță de 50 de metri, apropiindu-se apoi și cerând părților implicate să se liniștească.

Instanța de fond a apreciat că, prin declarațiile date, martorul M.N. a încercat a diminua gradul de vinovăție al fratelui său, declarațiile sale prezentând un puternic caracter subiectiv.

În acest sens s-a constatat că este neverosimil că, deși aflat la o distanță de aproximativ 50 de metri de locul în care fratele său ar fi fost atacat, deodată, de trei persoane înarmate, martorul să fi așteptat, urmărind totul de la distanță și neintervenind decât după ce doi dintre agresori ar fi fost puși la pământ.

Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatului și ale martorului M.N., fratele său, conform cărora frații U. au ieșit deodată din curtea casei, îmbrăcați în haine groase, susținerile inculpatului că U.S. și U.E. erau înarmați, precum și susținerile lui M.C. că nu ar fi avut pietre asupra sa sunt irrfirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

În acest sens s-a reținut că partea vătămată U.V. a precizat că, în timp ce era în bucătărie, a auzit câinii lătrând, moment în care mama sa i-a cerut să meargă afară pentru a vedea ce se întâmplă. A ieșit, îmbrăcat doar cu hainele de lucru, fără geacă, în drum observându-i pe ambii frați M. (filele 61-65 dosar de urmărire penală).

Martora U.M., mama victimei și a părții vătămate, în declarația dată în faza de urmărire penală (filele 152-153 dosar de urmărire penală), a arătat că, înjurai orelor 1900-1930, în timp ce avea mâncarea pe foc și întreaga familie era în casă, a auzit câinii lătrând, astfel încât le-a spus băieților săi să iasă pentru a vedea ce se întâmplă. Precizează că, mai întâi, a ieșit U.V., după care, la scurt timp, a auzit strigându-se „Au, Au. Le-a solicitat și celorlalți doi fii să iasă pentru a vedea ce se întâmplă, astfel că au plecat U.S., urmat de U.E.

Indică faptul că, la un moment dat, l-a văzut pe U.E. alergând în curte către ea, spunându-i să nu iasă în drum că va fi și ea omorâtă și că a fost lovit cu o piatră în umăr. Arată că a ieșit, totuși, în drum unde i-a văzut pe fiii săi căzuți pe un pod, iar alături de ei pe M.C., care avea ceva în mână, și pe M.N.

Martora a mai precizat că M.C. a amenințat-o și pe ea că o va omorî, astfel că s-a întors în curte, de unde l-a văzut pe M.C. lovindu-i fii cu picioarele.

A mai precizat că fiii săi, când au ieșit în drum, erau îmbrăcați doar în hainele de casă, nu erau înarmați și că, după plecarea ambulanțelor, M.C. a început a dansa și a chiui.

În declarația dată în fața instanței de judecată, martora a arătat că U.E. i-a relatat că a fost lovit cu piatra în mână de către M.C. și că, personal, a văzut cum M. cum îl Iovea pe U.

Martorul U.E., fratele victimei și al părții vătămate, în declarația dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, precizează că, în jurul orelor 1930, în timp ce erau în casă, a auzit câinii lătrând și zgomot de pietre în gard, astfel încât U.V. a ieșit să vadă ce se întâmplă, după el ieșind și U.S. Atunci când a auzit țipete, a ieșit să vadă ce se întâmplă și i-a văzut pe frații săi căzuți pe pod, alături de ei fiind frații M.C. și N.

Arată că, atunci când M.C. l-a observat, i-a strigat că îl va omorî și pe el și a venit după martor. Martorul mai precizează și că i-a observat pe ambii frați M. lovindu-i pe M.C. și M.N., în timp ce aceștia erau căzuți la pământ. Martorul a mai indicat că, după ce au plecat, ambulanțele M.C. a chiuit în drum.

Martora U.M. a arătat că, înjurai orelor 20.00, a auzit zgomote în drum, astfel încât s-a urcat pe masa din bucătărie, situată lângă geam, pentru a vedea ce se întâmplă în drum și i-a observat, în drum, pe U.S., U.V., M.C., care avea în mână sa o bâtă, și pe M.N.

M.C. l-a lovit pe U.V. cu bâta, acesta căzând la pământ, iar pe U.S. l-a lovit cu pumnul, și acesta căzând la pământ. U.E. era în curte, în pragul ușii, și nu a ieșit pe durata conflictului.

Martora arată că a ieșit din casă, pentru a vedea mai bine ce se întâmplă, și că s-a uitat, prin gard, pentru a nu fi observată de inculpatul M.C. A văzut cum M.C. a mai dat cu picioarele în cei doi frați U., iar apoi cum l-a împins pe U.S. într-o râpă adâncă de 1,5 metri.

După venirea ambulanțelor, a ieșit în drum și a văzut rezemată de gard o bâtă, lungă de aproximativ 1,5 metri și groasă de aproximativ 3 centimetri, pe care a vrut să o dea deoparte, însă M.N. i-a spus să nu o ia de acolo, deoarece dorește să o ducă la poliție, fiind bâta cu care U.V. i-ar fi atacat. A mai arătat că, la momentul în care a ieșit în drum, M.C. nu avea nimic în mână, singurul obiect văzut la fața locului fiind bâta rezemată de gardul său.

Precizează că l-a auzit pe M.C. amenințând-o pe U.M. că o va omorî și pe ea, iar după ce ambulanțele i-au luat pe frații U., inculpatul a început a chiui ca la nuntă (filele 154-155 dosar de urmărire penală). Martora a arătat că reușit să vadă derularea evenimentelor, întrucât are un bec în fața ușii, care luminează foarte bine atât curtea sa, cât și drumul, existând și lumină stradală.

Martorul V.G.G. (declarația de la filele 159-160 dosar de urmărire penală), a precizat, cu privire la iluminatul stradal, că este bec în fața casei familiei U. sau a familiei C., care locuiește la 50 de metri de familia U., existând posibilitatea de a se vedea locul în care s-a comis fapta.

Martorul M.N. (filele 61-62 dosar instanță) a arătat că, la locul evenimentelor, era luminat stradal, iar inculpatul M.C. (filele 56-58 dosar instanță) precizează că era vizibilitate la o distanță de aproximativ 50 de metri.

Pentru a se stabili dacă martora avea posibilitatea de a observa derularea evenimentelor, în faza de urmărire penală, s-a efectuat un experiment judiciar (filele 189-191 dosar de urmărire penală și 193-197 dosar de urmărire penală), în care s-a reținut că U.M., a indicat primul moment, când s-a urcat în șezut pe masa din bucătărie, constatându-se o vizibilitate bună către drumul public și podețul din fața locuinței familiei U. S-a indicat al doilea loc, pe prispă la colțul bucătăriei, de unde s-a privit în drum, existând, de asemenea, vizibilitate către locul faptei.

S-a indicat un buștean, de lângă gardul împrejmuitor, pe care martora s-a urcat și a privit în drum, vizibilitatea fiind bună. Martora a arătat apoi că a privit prin spațiul liber dintre porțile de acces în curte, vizibilitatea fiind redusă. U.M. a mai indicat două locuri situate la poarta mică de acces în curte, precum și gardul împrejmuitor, unde a încercat să privească, vizibilitatea fiind redusă.

Martorul V.G.G. (filele 159-160 și 161-163 vol. I dosar de urmărire penală), a precizat că, atunci când a ajuns la locul conflictului, a observat cum se acordau îngrijiri medicale fraților U.V. și U.S., în timp ce U.E. și U.M. erau în fața porții, iar frații M.C. și M.N., erau peste drum.

Martorul a precizat că, la fața locului, era și U.I., un vecin și că, după plecarea ambulanțelor, l-a întrebat pe M.C. ce s-a întâmplat, iar acesta i-a relatat modalitatea de derulare a conflictului, aceste aspecte fiind auzite și de către U.I.

M.C. i-a precizat că, după ce a fost acasă și s-a îmbrăcat în vederea efectuării serviciului de pază, a plecat și ajungând pe o uliță, în apropierea locuinței familiei U. a văzut că este așteptat de către frații U., astfel că s-a întors acasă, a pus câteva pietre în buzunar și a plecat pe drum către centrul satului, prin fața casei familiei U.

A arătat inculpatul că U.V. i-a ieșit cu o bâtă în față, iar când s-a apropiat la o distanță de aproximativ 3 metri, a scos o piatră din buzunar și l-a lovit pe U.V. în cap, iar după ce partea vătămată a căzut la pământ, i-a mai aplicat lovituri cu picioarele și cu bâta.

I-a mai relatat că U.S. ar fi sărit în ajutorul fratelui său, având o mână băgată în haină, la piept, cu intenția de a scoate un cuțit. M.N., care între timp ajunsese la fața locului, l-a lovit cu piciorul în piept pe Severică, iar cu bastonul, pe care îl avea în mână, l-a lovit peste gură.

Inculpatul i-a mai precizat că l-a lovit pe U.S. cu pumnul în zona feței, victima căzând într-o râpă din fața porții, după care, i-a mai aplicat lovituri cu bâta.

Martorul a mai subliniat că a văzut în mâna lui M.C. o bâtă, pe care a recunoscut-o ca fiind a părții vătămate U.V. și că M.C. mai avea în mână o altă bâtă, mai scurtă decât prima.

În declarația dată în fața instanței de judecată (filele 63-64 dosar instanță), martorul a mai indicat și faptul că inculpatul i-a dat din mâna sa o piatră, pe care el a aruncat-o.

Martorul U.I. (filele 174-175 dosar de urmărire penală), a precizat că, în jurul orelor 2030, stând în casă a auzit-o pe U.M. strigând după ajutor, astfel încât a ieșit în drum, unde i-a văzut pe U.V., întins pe jos, nemișcat, pe podul din scândură, iar pe U.S., tot lângă pod, în șanț.

Lângă poarta sa, se aflau frații M., îmbrăcați în uniformă de pază. Aceștia aveau în mâini doi pari, unul dintre aceștia fiind indicat ca aparținându-i lui U.V. U.M. le reproșa celor doi că i-au omorât copiii, iar inculpatul M.C. i-a vorbit urât și i-a adresat cuvinte injurioase.

A mai precizat martorul că, la fața locului, a venit și V.G.G. și că, în așteptarea ambulanțelor, M.N. i-a povestit că, în timp ce venea dinspre drumul național 2 F, l-a văzut pe fratele său lovindu-i pe U.V. și Severică, iar, când a ajuns la fața locului, l-a observat pe Severică cum pune o mână sub haină. întrucât a crezut că U.S. are un cuțit, i-a aplicat un picior în zona stomacului, U.S. căzând la pământ.

A mai precizat că frații U.V. și Severică nu aveau haine groase (geci), ci erau îmbrăcați sumar, cu haine subțiri, de lucru. Deși în declarația dată în fața instanței de judecată, martorul a arătat că victimele erau îmbrăcate cu haine groase, instanța urmează a da eficiență declarației de la urmărire penală, față de faptul că a fost luată la un moment foarte apropiat de cel al săvârșirii faptelor.

Martora G.C. a arătat că l-a văzut pe U.V. întins la pământ și învelit cu o pătură și că, în timp ce frați U. erau urcați în ambulanțe, inculpatul chiuia.

În ceea ce privește gradul mai mare de implicare în derularea evenimentelor al martorului M.N., învederat de U.V., U.E. și U.M., instanța de fond a constatat că nu există un suport probatoriu, singurul aspect dovedit fiind faptul că atunci când U.S. a reușit să se ridice de la pământ, l-a împins cu piciorul în abdomen, astfel încât acesta a căzut din nou la pământ peste fratele său U.V., lovituri cu o bâtă, pumnii și picioarele victimei U.S. și părții vătămate U.V., cauzându-le leziuni traumatice care au produs decesul primului și punerea în primejdie a vieții celuilalt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și din tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., instanța de fond a reținu că în primul rând că pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a unei persoane ca fiind omor sau tentativă la infracțiunea de omor este necesară întrunirea mai multor condiții - folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă moartea; vizarea unei zone vitale; intensitatea ridicată a loviturii.

Pe de altă parte, există tentativă la infracțiunea de omor atunci când făptuitorul a început acțiunea de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul, deci activitatea infracțională a fost curmată de cauze exterioare voinței inculpatului, indiferent de ce natură ar fi acestea.

S-a mai reținut că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., precum și infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., se comit cu forma de vinovăție a praeterintenției, și nu cu intenție directă sau indirectă, pentru existența laturii subiective a infracțiunii fiind necesară intenția făptuitorului de a lovi sau de a produce o vătămare a integrității corporale (intenție care poate fi directă sau indirectă) și culpa (ușurință sau neglijență) în ceea ce privește rezultatul mai grav, respectiv decesul persoanei sau punerea în primejdie a vieții victimei.

S-a apreciat că în cauza de față, există intenția de a ucide, întrucât inculpatul M.C. s-a folosit de un obiect vulnerant, apt să conducă la suprimarea vieții; a aplicat victimei U.S. și părții vătămate U.V. multiple lovituri, peste întreaga suprafață a corpului, cu o intensitate ridicată, dovadă fiind consecințele acestora evidențiate de actele medico-legale întocmite în cauză, inclusiv rupturi ale unor organe (moartea lui U.S. a fost violentă și a avut drept cauză inițială un traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale și ruptură de splină, cu hemoperitoneu secundar. La examenul necroptic au mai fost evidențiate și alte leziuni traumatice de tipul echimozei, excoriației, infiltratului sanguin, rupturii la nivelul rinichiului stâng, produse prin loviri cu și/sau de corp dur, posibil în circumstanțele aceluiași incident. Ruptura de la nivelul rinichiului stâng s-a produs prin lovire activă cu corp dur; U.V. a prezentat leziuni traumatice de tipul contuziei și dilacerării cerebrale temporale drepte, fracturii ram ascendent mandibular drept, minimei lame de hematom subdural acut, fracturi liniare parietale stângi, fracturii marginea superioară omoplat drept și plăgii confuze epicraniene parietale stângi, iar în urma traumatismului suferit U.V. a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin craniectomie).

Nu se poate susține că M.C. nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat.

În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului că M.C. nu a venit cu intenția de a ucide, instanța de fond a apreciat că intenția - ca formă de vinovăție - poate fi atât premeditată, dar și spontană (repentină), formă care este întâlnită în prezenta cauză.

Referitor la eventuala incidență, în cauza de față, a stării de provocare, circumstanță atenuantă legală obligatorie, instanța de fond a reținut că întrunirea condițiilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. se impune a fi analizată strict la situația de fapt reținută de către instanță.

Totodată, s-a mai avut în vedere că, pentru reținerea provocării este necesară mdeplinirea cumulativă a trei condiții - infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs^ prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În aprecierea situațiilor concrete a contextului faptic în care art. 73 lit. b) C. pen. ar avea aplicabilitate, trebuie avute în vedere și persoanele implicate, profilul socio-profesional al acestora și alte aspecte ce pot circumstanția și configura mobilul acțiunii, al pretinsului act provocator.

S-a apreciat că în favoarea inculpatului M.C. nu poate fi însă reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, față de următoarele considerente: nu a existat o amenințare directă a fraților U. la adresa lui M.C., inculpatul presupunând că vor să îl bată, din cauza incidentului din bar și ca urmare a faptului că i-a văzut pe aceștia așteptând în fața porții, chiar daca frații U. au avut, inițial, intenția de a îl agresa pe inculpat, au renunțat la această idee, atunci când au intrat in casă, s-au dezbrăcat de haine și se pregăteau să mănânce; inculpatul, după ce frații U. au intrat în casă, a trecut din nou pe lângă locuința acestora și a aruncat cu pietre în gard, iar în lipsa acestei atitudini a inculpatului M.C. acest conflict nu ar mai fi avut loc; atunci când U.V. a ieșit în drum, a fost lovit imediat de către inculpat, fără a mai avea timp să folosească acea cârjă ce o avea asupra sa. După căderea părții vătămate la pământ, inculpatul a continuat agresiunea, atât cu bâta, cât și cu picioarele. U.S., care nu era înarmat și care a ieșit in curte pentru a vedea ce se întâmplă cu fratele său, a fost, de asemenea, lovit imediat și în mod repetat de către inculpat, atunci când acesta a ieșit în drum. Nu s-a probat că U.S. ar fi avut cuțit asupra sa, de altfel chiar fratele inculpatului arătând că, doar a presupus că U.S. ar fi vrut să scoată un cuțit.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

La alegerea și individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, dispozițiile părții generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 175 C. pen., reduse conform art. 20 C. pen. în ceea ce privește infracțiunea săvârșită față de U.V., împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a mai reținut că potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

Instanța de fond a mai avut în vedere că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca și circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Instanța de fond a apreciat că gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat, astfel încât nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că nu se pot omite, așadar, agresivitatea deosebită a inculpatului, multiplele lovituri aplicate victimelor, caracterul continuu al atacului, și nici faptul că, inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul derulării procesului penal.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că în conținutul raportului de expertiza medico-legală psihiatrică din 2012, întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici", în cadrul examenului psihologic efectuat, se reține că inculpatul relevă accentuate tendințe de instabilitate psihică, tendințe depresive iar, în sfera sexualității domină sadomasochismul; ambivalență și ambitendință în punctul sadism; în sfera Pulsiunilor E-ului: „ E-ul care își satisface în profesia sa nevoile pulsionale amenințătoare".

Atitudinea violentă a inculpatului este confirmată și de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză. Astfel, potrivit concluziilor acesteia, inculpatul M.C. prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocia!" și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Față de aceste elemente, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi ales prin aplicarea față de inculpatul M.C. a următoarelor pedepse: 18 (optsprezece) ani de închisoare și 6 (șase ani interzicerea unor drepturi, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art., 174 - 175 lit. i) C. pen.; 9 (nouă) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că acest cuantum al pedepselor, reflectă natura infracțiunilor săvârșite, împrejurările comiterii acestora și circumstanțele personale ale inculpatului. Riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o gravitate și violență ridicate sancțiunea aplicată ar fi una modică.

Inculpatul are nevoie să conștientizeze prin reeducare, în această perioadă de timp, asupra gravității faptelor sale, raportat la normele de conviețuire socială.

Modalitatea de executare, care nu poate fi decât în regim de detenție, reflectă la rândul său urmările periculoase socialmente ale faptei comise de inculpat, asigurând totodată realizarea scopurilor preventiv-educativ și de constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., fiind respectat și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că, la termenul de judecată din 5 septembrie 2012:

- U.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu: suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile efectuate pe durata spitalizării, 40.000 lei cu titlu daune morale, precum și despăgubiri periodice raportate la venitul minim pe economie, într-un cuantum care va fi stabilit în funcție de concluziile expertizei medico-legale cu privire la capacitatea de muncă.

- U.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile efectuate la înmormântare și la praznicele ulterioare, precum și cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.

În cursul urmăririi penale, S.C.U. „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 5.007,80 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S.C.U. „Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate U.V. în perioada 3-11 ianuarie 2012 (fila 97 dosar de urmărire penală).

S.A.J. Vaslui s-a constituit parte civilă cu suma de 900,30 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S.A.J. Vaslui reprezentând contravaloarea transport parte vătămată U.V. (filele 99-100 dosar de uixnărire penală).

S.J.U. Vaslui s-a constituit parte civilă cu suma de 1.522,62 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate victimei U.S. (filele 102-103 dosar de urmărire penală).

Instanța de fond a avut în vedere că sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin acțiunea civilă exercitată în cursul procesului penal aparține părții civile. Cererea de acordare a despăgubirilor materiale poate fi respinsă de către instanța de judecată în cazul în care partea civilă nu face dovada întinderii prejudiciului care să justifice despăgubirile solicitate.

Partea vătămată U.V. a solicitat suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada spitalizării, fără a administra însă nicio probă în acest sens. Fără a nega existența unor cheltuieli ale părții vătămate cu acest titlu, în lipsa oricărei probe care să demonstreze întinderea prejudiciului, Tribunalul va respinge cererea părții vătămate U.V. de acordare a despăgubirilor materiale reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada spitalizării.

În ceea ce privește solicitarea aceleiași părți vătămate de acordare de despăgubiri periodice raportat la venitul minim pe economie, Tribunalul constată că prin Raportul de expertiză medico- legală din 2012 întocmit în data de 18 martie 2013 de către S.M.L.J. Vaslui s-a stabilit că, din punct de vedere funcțional, U.V. are o incapacitate adaptativă în procent de 30%, dar care nu poate fi încadrată în grad de invaliditate și ca urmare are capacității de muncă păstrată conform criteriilor de expertiză medicală în vigoare.

Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanța de fond a respins solicitarea părții vătămate U.V. de acordare a despăgubirilor periodice.

În ceea ce privește solicitarea părții civile U.M. de acordare a sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile efectuate la praznice și la înmormântările ulterioare, instanța de fond a acordat suma de 8.000 lei.

Martora N.G. a însoțit membrii familiei la cumpărături, despre care a indicat că s-au ridicat la aproximativ 8.000-9.000 lei.

Ajutorul dat la înmormântare părții civile U.M. de către sora defunctului, S.L., fiind un ajutor oferit în considerarea victimelor infracțiunilor, nu este de natură a exonera pe inculpat de obligația de a acoperi prejudiciul cauzat.

Referitor la solicitarea părții vătămate U.V. de acordare a daunelor morale, ținându-se seama și de Rec