ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza actelor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 250 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele: A fost respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 - 175 lit. a), d) C. pen. A fost condamnat inculpatul O.C. la pedepsele de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii provocare ilegală a avortului, prev. de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.; 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. și ped.

de art. 20 raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen., 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea de 9 ani închisoare și a fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului O.C.. în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 29 martie 2011 lăzi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.I.M. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să achite părții civile echivalentul în lei, la cursul B.N.R., la data plății efective, a sumei de 20 000 euro, reprezentând daune morale. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să achite suma de 10.566,53 lei, la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, către Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Cuza Vodă" Iași, sumă ce reprezintă cheltuieli de spitalizare ale părții civile S.I.M.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care vor fi incluse onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Public și onorariul apărătorului din oficiu al părții civile, în cursul judecății, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținui următoarele: „Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de provocare ilegală a avortului, prev. de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.; omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen.; tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174-176 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele: În perioada octombrie 2010 - martie 2011, inculpatul a lovit-o în mod repetat în abdomen, cu corpuri contondente, pe concubina sa, S.I.M., cu intenția de a o face sa piardă o sarcina rezultata în urma relației cu un alt bărbat. Urmare agresiunilor inculpatului, partea vătămata a născut prematur doi feți, în luna martie 2011, unul dintre aceștia fiind născut mort, iar cel de-al doilea, care s-a născut viu, a decedat după câteva minute.

In aceste condiții, și viața părții vătămate a fost pusă în primejdie, aceasta suferind un sepsis sever cu disfuncție severă- multiplă de organe. În luna noiembrie 2010, inculpatul a legat-o pe partea vătămata S.I.M. de mâini și de picioare, a urcat-o pe o buturuga dintr-o anexa a locuinței și a spânzurat-o cu o funie de o grindă, lăsând-o într-o poziție precară pe acea buturugă, iar el plecând de acasă. Partea vătămata a fost salvată în ultima clipa de către o vecina al cărei soț auzise gemetele lui S.I.M., care se sufoca și și-a alarmat soția. Inculpatul, prezent în fața instanței nu a dat declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

în faza de judecată s-au administrat probatorii ample: au fost audiați partea vătămată, care s-a constituit și parte civilă, martorii din lucrări, precum și martorii propuși de inculpat, s-au depus acte în circumstanțiere și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică al părții vătămate, însă acesta nu a putu fi efectuat datorită refuzului părții vătămate de a se prezenta la JML Iași. De asemenea, a fost admisă solicitarea inculpatului, prin apărător, de avizare a raportului de necropsie din 11 aprilie 2011 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași. După depunerea acestui aviz, instanța, constatând că, prin concluziile comisiei se contraziceau concluziile inițiale ale raportului de necropsie, s-a considerat necesar a se solicita un punct de vedere al C.S.E.

Mina Minovici București, asupra contradicțiilor evidente dintre cele două acte medicale. în cauză a fost înaintat și acest răspuns de la C.S.E. Mina Minovici București, răspuns care a susținut concluziile avizului formulat de Comisia de avizare din cadrul T.M.T. Analizănd ansamblul probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, instanța va reține următoarea situație de fapt, care de altfel a fost reținută corect si în actul de inculpare, cu unele precizări, ca urmare a probatoriului administrat în cursul judecății în fața instanței: Inculpatul O.C. are o relație de concubinaj de aproximativ 12 ani cu partea vătămata S.I.M., iar din conviețuirea celor doi au rezultat trei copii minori, cel mai mare având în prezent vârsta de 10 ani.

Familia locuiește într-un imobil situat în sat. Domnita, com. Tibana, județul Iași, imobil care are practic o singura camera locuibilă și altele două nefinisate și folosite ca anexă. Imobilul în cauză este de drept proprietatea părții vătămate, fiind lăsat moștenire acesteia de către tatăl sau. De circa 5-6 ani de zile, inculpatul a început să consume în exces băuturi alcoolice, inclusiv spirt îndoit cu apă, perioadă în care a început să o bată pe concubina sa, atât cu pumnii și picioarele, cât și cu alte obiecte găsite în gospodărie (pari, sapa, furca, etc). Acest aspect a fost reținut în rechizitoriu, însă din declarațiile martorilor audiați în cursul judecății nu a rezultat că inculpatul ar fi fost un mare consumator de băuturi alcoolice, ci doar ca ar fi consumat ocazional.

Mai mult a rezultat cu certitudine, din actele în circumstanțiere și din declarațiile martorilor audiați în cauză faptul că inculpatul lucra, avea grija de cele trei fete, precum și de gospodărie. Deși inculpatul, prin apărător, a încercat să evidențieze comportamentul părții vătămate S.I.M., pentru a justifica faptele sale, instanța de fond a reținut doar aspectele legate de comportamentul inculpatului, aspecte care se vor reflecta în cuantumul pedepselor aplicate. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că, tot din declarațiile martorilor audiați a rezultat cu certitudine că inculpatul o lovea pe partea vătămată. Astfel, aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor A.O., S.L., S.V., N.E., S.V., F.V., declarații care se coroborează cu declarația părții vătămate S.I.M.

Martora S.L. a arătat că a văzut-o pe partea vătămată cu urme de lovituri, iar ceilalți martori au auzit de la partea vătămată sau de la alte persoane că aceasta ar fi fost lovită de inculpat. Inculpatul a insistat foarte mult, în apărarea sa, asupra motivului pentru care ar fi. fost lovită partea vătămată, respectiv faptul că nu făcea curățenie, nu avea grijă de copii, nu făcea mâncare. Se pare că partea vătămată și inculpatul au mai avut certuri, tot din aceste motive, însă trebuie avută în vedere și starea părții vătămate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală psihiatrică, coroborat cu declarațiile tuturor martorilor audiați care o cunoșteau pe partea vătămată, și anume aspectul că aceasta are o debilitate mintală ușoară.

De altfel, inculpatul cunoștea toate aceste lucruri, după o conviețuire cu partea vătămată, cu care are și trei copii. Instanța de fond a avut în vedere că aplicarea de corecții fizice părții vătămate, oricare ar fi motivul, nu poate fi. considerat un element circumstanțial, în favoarea inculpatului. S-a mai reținut că, bătăile sau loviturile aplicate, probabil din motivele arătate mai sus, inculpatei au culminat in luna iunie 2010, când inculpatul a alungat-o de acasă pe partea vătămata. Neavând rude care sa o primească, partea vătămata a mers în municipiul Iași, în ideea de a trai din cerșit. De aici, a ajuns la o stână din apropierea municipiului lași unde a rămas până în luna septembrie 2010. în aceasta perioada a întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați, rămânând însărcinată.

La data de 8 septembrie 2010, partea vătămata a revenit la domiciliul sau din satul Domnita, fără a-i spune inculpatului ca este însărcinată. Inculpatul a aflat totuși despre acest lucru de la alte persoane din sat, cărora partea vătămată le povestise. Din acel moment, inculpatul a transformat viața părții vătămate într-un adevărat calvar, bătând-o zilnic cu ce îi cădea în mână și chiar obligând-o să ingurgiteze diferite substanțe (clor, cretă), toate acestea în ideea de a o face să piardă sarcina. Acest comportament extrem de agresiv a inculpatului, cât și intențiile declarate ale acestuia de a o face pe partea vătămată să avorteze, erau cunoscute de către majoritatea vecinilor și nu numai, persoane care au fost audiate în calitate de martori și care confirmă supliciile la care a fost supusă partea vătămată de către inculpat.

Instanța de fond a apreciat că verdictul în cazul S.V., dată în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, aceasta fiind vecină dar și cumătră cu cei doi (le-a botezat un copil). Martora este cea care a găsit-o pe partea vătămată legată cu sfoară și a dezlegat-o și tot aceasta este cea care a precizat că a intervenit de mai multe ori atunci când inculpatul o lovea. În cursul lunii noiembrie 2010, nu s-a putut însă stabili data exactă - pe același fond de consum excesiv de băuturi alcoolice și al iritării produse de sarcina concubinei sale, inculpatul a dus-o pe aceasta într-una din camerele anexa ale locuinței și a legat-o de mâini și de picioare. Apoi, a urcat-o cu picioarele pe o buturuga așezata longitudinal pe sol, i-a pus ștreangul unei funii de gât, iar celălalt capăt l-a trecut peste oglindă și l-a strunit astfel încât, dacă partea vătămata ar fi alunecat de pe acea buturugă pe care stătea în echihbru instabil, ar fi murit spânzurată.

După ce a făcut acest lucru, inculpatul a plecat la locuința cumetrilor săi, S.V. și S.V. pentru a-i ajuta la o lucrare în gospodărie (tencuit). întrucât, la un moment dat s-a terminat balastul, astfel încât martorul S.V. a mers în curtea inculpatului pentru a mai aduce. Cu această ocazie, martorul a auzit gemetele părții vătămate S.I.D. care începuse deja să se sufoce, motiv pentru care a mers și a anunțat-o imediat pe soția sa S.V. Aceasta din urma fiind, potrivit propriei declarații „mai băgăcioasă" a intuit că ceva nu este în regulă și, deși inculpatul s-a opus, a mers imediat la locuința acestuia unde a găsit-o pe partea vătămata deja vânătă, ca urmare a lipsei de oxigen, reușind să o elibereze și săo dea jos de pe acea buturugă.

În cauză a fost efectuata o reconstituire, iar despre această faptă a inculpatului au luat cunoștință majoritatea vecinilor inculpatului. Chiar dacă nu s-ar luat în considerare procesul-verbal de reconstituire, față de precizările inculpatului, prin apărător, tot rezultă aceasta faptă din declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate. La data de 6 martie 2011, partea vătămata S.I.M. a născut în aceeași cameră anexă unde fusese spânzurată, doi feți de sex feminin, fără asistență medicală, de față fiind doar inculpatul. Unul dintre feți s-a născut mort, însă cel de-al doilea s-a născut viu, iar medicii legiști au concluzionat că a supraviețuit o perioadă foarte scurtă de timp după expulzare.

Inculpatul a luat amândoi feții și i-a aruncat în toaleta din curte, amenințând-o cu moartea pe partea vătămata să nu spună nimănui despre cele întâmplate, astfel încât abia la data de 24 martie 2011 organele de poliție aveau sa fie sesizate (vol. I fila 8). După efectuarea necropsiilor s-a constatat: - moartea primului născut de sex feminin cu vârsta gestațională de 8 luni a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrala. Topografia și morfologia leziunilor de violenta pledează pentru producerea lor prin lovire cu sau de obiecte contondente in timpul vieții intrauterine.

Aspectul parțial respirat al plămânului atesta ca nou născutul a fost născut viu, acesta decedând la scurt timp după naștere (vol. II fila 20); - moartea celui de-al doilea nou născut de sex feminin cu vârsta gestațională de 8 luni a fost violenta si s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie si hematoame subardhnoidiene. Leziunile s-au produs prin lovire cu sau de obiecte contondente in timpul vieții intrauterine. Aspectul plămânului (pulmon nerespirat) atesta faptul ca in momentul nașterii, nou-născutul era decedat (vol. II fila 24). Ulterior, în cauză s-a solicitat avizul raportului de necropsie de către Comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iași, iar din acest aviz rezultă că s-a păstrat partea descriptivă a raportului de necropsie însă a formulat propriile concluzii: - Nou născutul de sex feminin cu greutate de 2.000 grame s-a născut mort.

Decesul s-a datorat cel mai probabil hemoragiei subardhnoidiene și hematomului subarahnoidian, consecință a hipoxiei intrauterineagravată de hipoxia la naștere. Cel mai probabil decesul s-a produs în timpul travaliului sau expulziei în cadrul unei nașteri neasistate, restricția de creștere intrauterină fiind un factor de risc pentru hipoxia cronică acutizată în timpul nașterii. Nu există elemente medico legale obiective pe baza cărora să se poată preciza existența unei legături de cauzalitate între decesul nou născutului și un eventual traumatism. - Moartea nou născutului de sex feminin cu greutatea de 1.500 grame, consecință care a datorat hipoxieie cronice intrauterine acutizată prin traumatism hipoxic și mecanic la naștere.

Hemoragia subarăhnoidiana și hematomul subarahnoidian sunt cel mai probabil consecința hipoxiei cronice. Lama de hematom subdural s-a putut produce fie prin traumatism mecanic în timpul expulziei, fie prin lovire cu sau de obiecte dure postpartum. Cel mai probabil decesul a survenit postpartum fără a putea preciza cu certitudine momentul producerii. Nu există elemente medico legale obiective pe baza cărora să se poată preciza existența unei legături de cauzalitate între decesul nou născutului și un eventual traumatism. Acest aviz a fost confirmat și de Comisia superioară de medicină legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, comisie care a menținut concluziile din avizul I.M.L. Iași.

La data de 24. martie 2011 partea vătămata S.I.M. a fost internata la Spitalul Clinic Cuza-Voda Iași cu diagnosticul endomiometrită septică post abortum, sepsis sever cu M. (disfuncție severa multipla de organ), anemie severa posthemoragica. Afecțiunile prezentate au fost de natura sa-ipună inprimejdie viața (vol. II, fila 15). Audiat în prima fază, inculpatul nu a recunoscut niciuna dintre faptele care i se impută, iar ulterior a refuzat să mai dea declarație în cauză. Supus expertizei medico-legale psihiatrice s-a constatat ca inculpatul nu prezintă tulburări psihice manifeste în prezent, faptele de care este învinuit fiind săvârșite cu discernământ.

Prima instanță a reținut în drept următoarele: în ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în lipsire de libertate, instanța a reținut că acesta este nefondată din următoarele considerente: Rezultă cu certitudine din declarația martorilor, în special a martorei Spânu Lenuț,a coroborată cu declarația părții vătămate, că legarea acesteia cu o sfoară de gât, astfel încât putea să moară în orice clipă, dacă s-ar fi dezechilibrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor. Chiar dacă intenția directă a inculpatului nu a fost aceea de a suprima viața părții vătămate pentru existența infracțiunii de tentativă la omor este suficientă intenția indirectă; inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.

În consecință, instanța raportat la considerentele expuse va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice. În ceea ce privește infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen., s-a reținut că, față de concluziile formulate de către I.M.L. Iași și confirmate de Institutul Mina Minovici București, concluzii care nu stabilesc cu certitudine care a fost cauza morții fătului născut viu, așa cum stabilea raportul de necropsie a cărei avizare s-a solicitat, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, sub aspectul laturii subiective. Nu s-a putut stabili cu certitudine pe cale medico-legală și nici pe calea anchetei că intenția inculpatului a fost aceea de a omorî cei doi feți, ulterior nașterii acestora, ci doar intenția de a provoca avortul, intenție care va fi sancționată prin condamnare acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 185 alin. (1), lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.

În consecință, raportat la toate concluziile medico-legale și față de probatoriul administrat, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că, în perioada octombrie 2010-martie 2011, cu premeditare și cu intenția declarata de a provoca pierderea sarcinii de către concubina sa, partea vătămata S.I.M., sarcină rezultata în urma relației cu un alt bărbat, a lovit-o pe aceasta cu obiecte contondente în abdomen și totodată a obligat-o să ingurgiteze diferite substanțe toxice, context în care partea vătămata a născut prematur doi feți, din care unul era mort la momentul expulsiei, iar cel de-al doilea a decedat la foarte scurt timp, cauza morții fiind pentru amândoi traumatismele suferite în viața intrauterină, urmare loviturilor aplicate de către inculpat, iar in același timp și viața părții vătămate S.I.M.

a fost pusa in primejdie, urmare a acelorași acțiuni ale inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de : „provocare ilegala a avortului" prev. de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.; „tentativa de omor deosebit de grav" prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. Referitor la aceste două infracțiuni, instanța de fond a reținut că acestea sunt dovedite cu materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.

Instanța de fond a apreciat că din declarațiile martorilor, coroborate cu declarația părții vătămate și cu toate actele medicale depuse la dosar, în cursul urmăririi penale, rezultă cu certitudine că acțiunile inculpatului de a lovi partea vătămată în zona abdomenului cât și în alte zone ale corpului, în scopul declarat de a provoca acesteia avortul, întrunește elementele constitutive ale celor două infracțiuni precizate mai sus. În ceea ce privește tentativa la omor deosebit de grav, din fișa de internare a părții vătămate rezultând cu certitudine că, datorită avortului provocat ca urmare a loviturilor primite de partea vătămată, viața acesteia a fost pusă în pericol.

S-a mai reținut că, în luna noiembrie 2010, inculpatul a spânzurat-o cu o funie de o grinda pe partea vătămata S.l.M., după ce în prealabil i-a imobilizat mâinile și picioarele și a așezat-o pe o buturugă, partea vătămata fiind în pericol real de a-și pierde viața dacă ar fi alunecat de pe acea buturugă ori ar fi obosit, rezultat acceptat în mod vădit de către inculpat, dar care nu s-a produs datorită intervenției unei martore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativa de omor deosebit de grav" prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu mijloacele de probă indicate și analizate mai sus, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății : proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fata locului si planșe foto, acte medicale si constatări preliminare,declarații parte vătămata; declarații martori; declarații inculpat, declarație inculpat, declarație parte vătămata, raport de constatare medico-legala privind pe partea vătămata, rapoarte de necropsie nou-născuți, avizele de la cele două comisii de specialitate; rapoarte de expertize medico-legala psihiatrica, declarații martori, proces-verbal de reconstituire si planșe foto, adresa cheltuieli spitalizare, declarație inculpat, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, acte în circumstanțiere.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, respectiv modalitatea concretă, deosebit de elaborată prin care inculpatul a săvârșit atât tentativele de omor cât și infracțiunea de provocare ilegală a avortului, dar și circumstanțele sale personale, atitudinea lui, dar și faptul că nu are antecedente penale și a avut un comportament corect în societate. Instanța de fond a avut în vedere și justificarea inculpatului, susținută de apărare, respectiv, faptul că aplica corecții fizice constant părții vătămate, întrucât acesta nu avea grija de casă și de copii și faptul că era însărcinată cu un alt bărbat, însă nu ca pe o circumstanță atenuantă ci ca pe o agravantă a faptelor sale.

Chiar dacă comportamentul părții vătămate nu era cel corect din punct de vedere moral, modalitatea în care a găsit de cuviință inculpatul să își facă dreptate singur nu este compatibilă cu normele de conviețuire normale într-o societate civilizată, guvernată de legi. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că în cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioada de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen. Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat în nici un fel, ci, din contră s-au consolidat, instanța de fonda menține această măsură, conform dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 29 martie 2011 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., instanța a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.I.M. și va obliga inculpatul la plata sumei de 20 000 euro cu titlu de daune morale, raportat la suferința deosebită provocată, în mod repetat părții vătămate, acordarea sumei cu titlu de daune morale instanța a avut în vedere întreg probatoriul administrat în latură penală, probatori ce a demonstrat că partea vătămată a fost tratată cu o cruzime deosebită, fiindu-i provocate suferințe fizice și psihice. Instanța a obligat inculpatul și la plata sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare, in conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul O.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul procurorului, a fost criticată sentința penală sub aspectul nelegalei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) și d) C. pen. Avizul Comisiei de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași nr. 1639 din 28 decembrie 2013, aviz confirmat de Comisia Superioară I.M.L. București, prezintă deficiențe grave atât formal cât și cu privire la problema medico-legală supusă avizării. Comisia de Avizare și Control a I.M.L. Iași nu este constituită potrivit art. 21 din O.G. nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 459/2001 din directorul I.M.L. și 4 medici primari legiști cu experiență în specialitate. Din comisia respectivă au făcut parte doar 3 medici fără a se indica calitatea de director al I.M.L.

Iași. Conform H.G. nr. 774/2000, Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000, la lucrările Comisiei este obligatoriu să participe toți membrii prevăzuți de textul legal. La lucrările Comisiei a fost cooptată și s-a avut în vedere opinia Prof. Dr. M.S., coordonator neonatologie Moldova, iar în cuprinsul avizului nu sunt indicate precis opiniile medicului cooptat și nici separat, astfel încât aceste opinii nu au făcut obiectul analizei instanței, iar în condițiile în care dr. M.S. a fost cooptată la lucrările Comisiei de Avizare și Control a I.M.L. Iași, aceasta a devenit membru al Comisiei și avizul trebuia semnat și de aceasta.

Având în vedere aceste aspecte de nelegalitate și neregularitate ale avizului, procurorul a considerat că există serioase dubii asupra conținutului medico-legal al avizului Comisiei de Avizare și Control, asupra veridicității concluziilor medico-legale cuprinse în aviz, astfel încât trebuia înlăturat din ansamblul probator sau să se solicite un nou aviz I.M.L. Iași care să respecte condițiile legale impuse de O.G. nr. 1/2000. Pe fond, concluziile cuprinse în aviz, chiar parțial contradictorii cu concluziile raportului de necropsie, nu justifică achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a) și d) C. pen., aceste concluzii nefiind edificatoare cu privire la toate leziunile suferite și constatate la fătul de sex feminin în greutate de 1.500 gr, leziuni care au determinat în final moartea fătului.

Conform raportului de necropsie, fătul de sex feminin în greutate de 1.500 gr. care a murit la scurt timp după naștere, a prezentat mai multe leziuni: traumatism cranio-cerebral, lamă de hematom subdural, hemoragie difuză, contuzie cerebrală. Avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași nu face mențiuni clare cu privire la contuzia cerebrală cauzată și menționată în raportul de necropsie și nu cuprinde explicații referitoare la caracterul tanato-generator al contuziei cerebrale constatate și nici la modalitatea de producere a acestei leziuni. Cum hemoragia subarahnoidiană și hematomul subarahnoidian se pot datora hipoxiei cronice cum se constată în aviz, nu același lucru este și în cazul contuziei cerebrale, întrucât contuzia fiind o leziune, un traumatism produs prin lovire nu se poate datora hipoxiei (asfixie) cronică.

Față de concluziile avizului, în sensul că nu există elemente medico-legale pe baza cărora să se stabilească legătura de cauzalitate între decesul nou-născutului de sex feminin în greutate de 1500 gr și traumatismele create acestuia în timpul vieții intrauterine, procurorul a considerat că este necesar să se stabilească legătura de cauzalitate pe baza probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și a judecății. Probatoriul administrat a demonstrat fără putință de tăgadă faptul că inculpatul, O.C., în mod susținut și într-o îndelungă perioadă de timp, a lovit-o pe partea vătămată S.I. cu diferite obiecte contondente, lovituri aplicate în zona abdomenului tocmai cu intenția ca partea vătămată să piardă sarcina.

Chiar prima concIuzie prin traumatism mecanic în timpul expulziei fie prin lovire cu sau prin obiecte dure postpartum, astfel că nu trebuia înlăturată ipoteza lovirii fătului de către inculpat după nașterea acestuia, respectiv acțiunea acestuia de aruncare a celor doi feți în veceul din spatele casei, acțiune indicată în declarațiile părții vătămate care fac referire și la fiica ei cea mare care i-ar fi spus că feții au fost aruncați de inculpat în veceu.

În cauză, concluziile avizului nu au relevanță sub aspectul laturii subiective a infracțiunii*., cum a reținut instanța de fond și aceste concluzii creează dubii serioase și înlătură legătura de cauzalitate existentă între loviturile aplicate de inculpat părții vătămate Străchinaru Ionela și moartea fătului de sex feminin în greutate de 1.500 gr, legătură de cauzalitate care este parte componentă a laturii obiective a infracțiunii de omor, mai exact a elementului material al acestei infracțiuni și, nicidecum, componentă a laturii subiective, așa cum a reținut instanța de fond. S-a mai susținut în apelul parchetului că instanța trebuia să rețină, astfel, că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta lovind partea vătămată tocmai în vederea pierderii sarcinii și că scopul în care a acționat inculpatul, acela ca partea vătămată să piardă sarcina, este un element esențial în stabilirea intenției inculpatului de a curma viața celor doi feți.

Activitatea infracțională de lovire permanentă și constantă a părții vătămate Străcbinaru Ionela și scopul pierderii sarcinii cu consecința morții celor doi feți este dovedită prin declarațiile părții vătămate, inculpatul cunoscând că este însărcinată, declarațiile martorilor S.V., S.L., A.O. Instanța trebuia să rețină, ca formă a vinovăției, cel puțin intenția indirectă a acestuia cu privire la săvârșirea acestei fapte, în sensul că și dacă nu ar fi urmărit moartea fătului, modalitatea de săvârșire, respectiv lovirea repetată cu violență a părții vătămate, acțiune desfășurată într-o lungă perioadă de timp cu scopul pierderii sarcinii de către partea vătămată, demonstrează faptul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale (moartea celor doi feți) și a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) și d) C. pen. În motivarea apelului, inculpatul O.C. a criticat sentința penală pentru nelegalitate sub aspectul condamnării sale nelegale pentru săvârșirea infracțiunii de întrerupere a cursului sarcinii și cele două infracțiuni de tentativă de omor deosebit de grav, solicitând și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav (faptă comisă în noiembrie 2010) în infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal. De asemenea, a mai criticat hotărârea instanței de fond,în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții vătămate, pretenții civile ce nu au fost demonstrate, iar motivarea instanței de fond este superficială cu privire la motivele care au stat la baza admiterii în totalitate a acțiunii civile.

A susținut că în fapt, S.M. și-a abandonat proprii copii, i-a supus la suferințe fizice și morale, i-a expus datorită comportamentului său imoral, a fost un exemplu negativ pentru fîcele sale. Din fișa de examinare psihologică a minorei O.Ș. „minora și-a asumat rolul de mamă în familie având grijă de surorile sale mai mici. Acțiunile părții vătămate au creat o situație foarte grea pentru tatăl copiilor care era nevoit sa-i îngrijească si in același timp să lucreze în deplasare, pentru a le asigura întreținerea. Aceasta atitudine provocatore dublata de faptul ca aceasta plecase de acasă iar la întoarcere era însărcinata cu alți bărbați l-au pus pe inculpat intr-a situație jenanta în comunitatea in care aceștia locuiau ca o familie chiar daca cei doi nu erau căsătoriți.

Vecinii părții vătămate, martori în dosar o descriu astfel" eu cunosc că partea vătămată, mai avea relații cu alți bărbați, am observat-o că in timpul zilei era așezată, la poartă, cu fustă scurtă, iar seara, veneau diverși bărbați la ea., știu că in urmă cu doi ani, inculpatul a fost plecat o perioadă lungă de timp, și in acest timp, o vizitau diverși bărbați". Din aspectele arătate, se poate trage o singură concluzie rațională cu privire la caracterul părții vătămate și implicit a credibilității sale. Ultima critică vizează menținerea măsurii arestării preventive de către instanța de fond, care constată că „temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii nu s-au modificat în nici un fel, ci din contră s-au consolidat". Apelantul inculpat a invocat nulitatea sentinței penale nr. 250 din 06 iunie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 356 C. proc.

pen. pentru următoarele motive: hotărârea judecătorului primei instanțe nu cuprinde o examinare a probelor care au servit ca temei al condamnării; judecătorul cauzei nu face o analiza a probelor raportat la criticile aduse de către apărare cu privire la preluarea concluziilor raportului termico-științifice preliminar; judecătorul primei instanțe nu a examinat si nu a motivat înlăturarea probelor propuse de către apărare; judecătorul cauzei nu a examinat si nu a motivat aspectele de nelegalitate a mijloacelor de probă, in conformitate cu prevederile art. 64 raportat la art. 129 C. proc. pen. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unor date concrete, fără a arăta în ce mod au stabilite aceste date nu înseamnă motivare.

II. Prin Decizia penală nr. 205 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul O.C. împotriva sentinței penale nr. 250 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iași pe care o desființează în parte, în latură penală și rejudecând: S-a dispus înlăturarea din sentința penală aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), b) și 34 lit. b) C. pen. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului O.C., în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 9 ani închisoare și 9 ani închisoare. În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.

și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. e) C. pen. A fost menținută condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. e) C. pen. (fapta din noiembrie 2010), precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe penale. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 2013 la zi. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța deprim control judiciar a reținut următoarele: În apel a fost audiată martora O.Ș.C., fiica inculpatului și a părții vătămate S. (fila 98 dosar apel).

I.M.L. Iași - Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale a comunicat la cererea instanței prin adresa din 24 octombrie 2013 (fila 102 dosar Curte) că, în cazul avizului din 28 decembrie 2012 unul dintre membrii comisiei se află în conflict de interese iar un altul nu a participat la ședința în care a fost analizat cazul, motiv pentru care avizul a fost semnat de președintele comisiei și doi dintre membrii acesteia, iar deciziile comisiei de avizare se iau cu majoritatea simplă în comisie dintre membrii acesteia (jumătate + unu), la fel cum s-a procedat și în cazul avizului dat, iar prin adresa din 25 noiembrie 2013 sosită la dosar la 27 noiembrie 2013, în termenul de amânare a pronunțării, I.M.L.

Iași comunică instanței că Prof. Dr. S.M. și-a formulat opinia medicală într-un raport separat, iar datele din acest raport sunt conținute în avizul Comisiei de Avizare din 28 decembrie 2012 și conform procedurii în vigoare, experții medicali a căror opinie este solicitată de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale nu fac parte din comisie, motiv pentru care ei nu semnează avizele elaborate de aceasta. Potrivit art. 21 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină-legală, comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare este compusă din directorul institutului de medicină legală din centrul medical universitar respectiv și 4 medici primari legiști, cu experiență în specialitate.

Prin Ordinul nr. 1724/2011 publicat în M. Of. nr. 13 din 6 ianuarie 2012 (fila 50 dosar Curte) este stabilită componența nominală a comisiilor de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași (fila 51 dosar). În avizul din 24 octombrie 2013, chiar dacă nu se menționează calitatea de director general al I.M.L. Iași acesta a făcut parte din comisia de avizare. Acest aviz al comisiei de avizare (fila 30 vol. II Tribunal Iași) a fost supus avizului C.S.M.L. din cadrul I.M.L. "Prof. Dr. Mina Minovici" București, care pe baza tuturor actelor medico-legale supuse avizului, prin evaluarea reinterpretării, în cazul de față, a fost vorba de o sarcină gemelară cu naștere neasistată (fila 11 dosar Tribunal, vol. II).

Conform art. 27 alin. (2) și (3) din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 (M. Of. nr. 459 din 19 septembrie 2000) Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parțială a lucrărilor, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii, în cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, iar în cazul în care se constată deficiențe în redactare sau abateri privind metodologia Mocmirii unor acte medico-legale, Comisia superioară medico-legală poate dispune refacerea parțială sau totală a acestora. În speță, C.S.M.L. a eliberat un aviz menținând avizul emis, fără a dispune refacerea actului medico-legal sau a raportului de necropsie, astfel încât, solicitarea unui nou aviz comisiei de avizare și control a actelor medico-legale, fără să apară date noi medicale sau de anchetă care să nu fi fost cunoscute autorității medico-legale, nu este posibilă, conform art. 28 din același regulament.

Instanța de apel a apreciat că avizele emise sunt considerate probe în cauză, urmând a fi coroborate cu toate celelalte probe administrate, în examinarea ambelor apeluri declarate. S-a mai reținut că inculpatul O.C.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a), d C. pen., în descrierea faptei reținându-se că, în perioada octombrie 2010 - martie 2011, cu premeditare și cu intenția declarată de a provoca pierderea sarcinii de către concubina sa partea vătămată, S.I.M., sarcină rezultată în urma relației cu un alt bărbat, a lovit-o pe partea vătămată cu obiecte contondente în abdomen și, totodată, a obligat-o să ingurgiteze diferite substanțe toxice, context în care partea vătămată a născut prematur doi feți, dintre care unul era mort la momentul expulziei, iar acel de-al doilea a decedat la foarte scurt timp, cauza morții pentru amândoi fiind traumatismele suferite în viața intrauterină urmare loviturilor aplicate de inculpat.

Aceeași situație de fapt este preluată și argumentată în motivele de apel ale procurorului. S-a reținut că din probele cauzei nu rezultă că partea vătămată a fost pusă de inculpat să ingurgiteze substanțe toxice, acest aspect rezultând doar din declarația părții vătămate S. care afirmă că ar fi consumat la o dată nedeterminată clor obligată de inculpat, dar care nu este urmată de nicio internare medicală ca urmare a acestui fapt sau de nicio altă probă care să o confirme, având în vedere și efectul extrem de toxic și corosiv al clorului asupra căilor aeriene și digestive. S-a avut în vedere că pentru a exista infracțiunea de omor, acțiunea de ucidere săvârșită de inculpat, prin loviri repetate, cu obiecte contondente în abdomenul părții vătămate, trebuiau exercitate direct asupra copilului născut viu, fătul de sex fenrinin de 1.500 gr.

și nu asupra corpului părții vătămate, prin infracțiunea de omor fiind protejate relațiile sociale relative la dreptul la viață al copilului. Concluziile raportului de necropsie din 11 aprilie 2011, în sensul că topografia și morfologia leziunilor de violență constatate la fătul născut viu pledează pentru producerea lor prin lovire cu sau obiecte contondente în timpul vieții intrauterine, în condițiile care vor fi precizate pe cale de anchetă (filele 19, 20 dosar urmărire penală, vol. II) sunt fără relevanță în planul săvârșirii infracțiunii de omor asupra acestui copil, atâta timp cât acțiunile violente ale inculpatului s-au exercitat asupra corpului mamei și nu asupra nou-născutului viu.

În motivele de apel se precizează că, raportat la contuzia cerebrală și lama de hematom subdural, constatate ca leziuni produse copilului născut viu, care s-au putut produce fie prin traumatism mecanic în timpul expulziei, fie prin lovire cu sau de obiecte dure postpartum (avizul Comisiei de avizare - fila 31, vol. II dosar Tribunal), instanța de fond trebuia să aibă în vedere ipoteza lovirii fătului de către inculpat după nașterea acestuia, respectiv prin acțiunea de aruncare a celor doi feți în veceul din spatele casei. Acest aspect rămâne la nivel de ipoteză, nefiind descris în rechizitoriu ca integrându-se acțiunii de ucidere a copilului născut viu, iar pe de altă parte, există numai declarația părții vătămate că inculpatul a aruncat nou-născuții în veceul din spatele casei, martora audiată în apel, fiica părților, declarând că partea vătămată a aruncat nou născuții și nu inculpatul, astfel că există dubiu asupra săvârșirii acțiunii de ucidere de către inculpat.

Întrucât raportul de necropsie medico-legală nu evidențiază inhalarea unor substanțe specifice zonei respective în căile aeriene sau digestive ale nou-născutului. Acțiunile agresive ale inculpatului asupra părții vătămate Slxăchinaru în timpul sarcinii având drept consecință nașterea celor doi feți, unul viu și celălalt mort, nu se integrează infracțiunii de omor privind copilul născut viu, astfel încât, și sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de omor al fătului născut viu, elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat nu sunt întrunite, iar acțiuni de loviri asupra copilului exercitate de inculpat nu sunt dovedite în cauză, existând dubiu așa cum s-a reținut. De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit avizului medico-legal și a raportului de necropsie, celălalt nou născut de sex feminin cu greutate de 2.000 gr.

s-a născut mort. Potrivit avizului confirmat prin avizul Comisiei superioare, decesul acestuia s-a produs în timpul travaliului sau expulziei în cadrul unei nașteri gemelare neasistate, fiind datorată hemoragiei subarahnoidiene și hematomului subarahnoidian, consecință a hipoxiei intrauterine agravată de hipoxia (asfixie) la naștere. Durata vieții extrauterine este un element important în încadrarea juridică a faptei în omucidere sau altă infracțiune. Fătul fiind născut mort datorită asfixiei în timpul travaliului sau expulziei, infracțiunea de omor asupra acestuia se exclude.

Luând în considerare concluziile raportului de necropsie a fătului (fila 21-23 dosar urmărire penală, vol. II) că topografia și morfologia leziunilor de violență pledează pentru producerea lor prin lovire cu sau de obiecte contondente în timpul vieții intrauterine, acțiunea violentă exercitată de inculpat asupra părții vătămate în timpul sarcinii cu consecința expulziei fătului mort nu se integrează infracțiunii de omor, ci infracțiunii de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 C. pen., în mod teoretic. În consecință, soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) și d) C. pen. săvârșită asupra nou-născutului viu, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., este fondată. S-a apreciat că apelul inculpatului este fondat parțial. S-a apreciat că în legătură cu infracțiunea de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit. e) C. pen. se impune achitarea inculpatului. Prin raportul de constatare medico-legală din 7 aprilie 2011 întocmit de I.M.L. Iași (fila 16 dosar urmărire penală, vol. II) se stabilește, în concluzii, că partea vătămată S.I.M. prezintă diagnosticul "Endometrită septică post-abortum sepsis sever cu M.O.D.S.

(disfuncție severă multiplă de organ) anemie severă post-hemoragică", că afecțiunile prezentate sunt consecința unei nașteri, posibil la data de 6 martie 2011, că endometria septică post-abortum cu sepsis sever și disfuncție severă multiplă de organ și anemia severă posthemoragică au fost de natură să-i pună în primejdie viața susnumitei, că în foaia de observație a Spitalului Cuza Vodă nu sunt consemnate senine de violență corporală, iar datele și documentația medicală examinată nu permit a stabili dacă susnumita a născut spontan sau a prezentat un avort posttraumatic consecința unei agresiuni. Curtea reține, din datele cauzei, că partea vătămată a născut acasă, neasistată la data de 6 martie 2011 și s-a prezentat la spital în data de 24 martie 2011 când a fost internată întrucât starea sănătății acesteia se înrăutățea, fără a fi împiedicată de acțiunile inculpatului să se prezinte la spital în timp util.

Pentru a reține îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de provocare ilegală a avortului este necesar ca întreruperea cursului sarcinii părții vătămate să fi fost produsă și consecință a loviturilor permanente aplicate de inculpat în timpul sarcinii asupra părții vătămate. Asupra părții vătămate nu s-au găsit leziuni traumatice, semne de violență corporală. Prin raportul de constatare medico-legală s-a stabilit legătura de cauzalitate între leziunile constatate și naștere, fără a se putea stabili legătura de cauzalitate între acțiunile agresive ale inculpatului exercitate asupra părții vătămate și nașterea spontană sau avort posttraumatic. Prin raport se stabilește că leziunile, endometrită, sepsisul sever, anemia sunt consecința unei nașteri, fără a se putea preciza dacă a născut spontan sau a prezentat un avort posttraumatic.

În lipsa stabilirii pe cale medico-legală, unei legături de cauzalitate între agresiunile comise de inculpat și consecința care poate fi, avort postraumatic considerăm că dublura profită inculpatului, impunându-se achitarea acestuia, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii. În legătură cu infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav asupra părții vătămate, Curtea reține că, din declarațiile unor martori audiați în cauză, rezultă că inculpatul o lovea pe partea vătămată în timpul sarcinii pentru a afla cu cine a rămas însărcinată. Declarațiile martorei, vecina S.V., sunt în sensul că o bătea frecvent și continuu cu ferocitate.

Acțiunea de ucidere trebuie să producă părții vătămate urmări care să-i pună în pericol viața, ori, din actele medico-legale aflate la dosarul cauzei, rezultă că nou-născuții care nu prezentau urme exterioare de violență și nici fracturi de oase (rapoartele de necropsie) au murit datorită hipoxiei, în timpul nașterii neasistate, că partea vătămată nu a prezentat urme de violență corporală nefiind obiectivate în fișa de observație la internare și nici în raportul de constatare medico-legală, iar leziunile constatate în raportul medico-legal, respectiv endometrita, sepsisul sever, anemia sunt consecință a unei nașteri, și nu a unor acțiuni agresive.

În lipsa leziunilor traumatice, consecință a acțiunii agresive a inculpatului, care să fi pus viața părții vătămate în primejdie, acțiunile inculpatului de lovire a părții vătămate în perioada octombrie 2010 - martie 2011 nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, respectiv acțiunii de ucidere rămasă în faza tentativei, astfel încât, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului și pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Critica privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit. e) C. pen., fapta comisă în noiembrie 2010, în infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal este nefondată.

În luna noiembrie 2010, inculpatul a spânzurat-o cu o funie de o grindă pe partea vătămată S.I.M. după care, în prealabil, i-a imobilizat mâinile și picioarele și a așezat-o pe o buturugă, partea vătămată fiind în pericol real de a-și pierde viața dacă ar fi alunecat de pe acea buturugă ori ar fi obosit, rezultat care nu s-a produs datorită intervenției martorei S.V. După ce a făcut acest lucru inculpatul a plecat la locuința cumătrilor săi S.V. și S.V. Martorul S.V. a auzi