ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat

de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 05 decembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

actelor dosarului, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 250 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iași s-au dispus

următoarele:

A fost respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător. în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzut de art. 174 - 175 lit. a), d) C. pen. A fost condamnat

inculpatul O.C. la pedepsele de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii provocare ilegală a avortului, prev. de art. 185 alin. (1) lit. a),

b), c) și alin. (2) C. pen.; 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la

art. 174-176 lit. e) C. pen., 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la

art. 174-176 lit. e) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a), 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate

inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea de 9 ani

închisoare și a fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului O.C.. în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada reținerii și

arestării preventive, de la 29 martie 2011 lăzi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a

fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.I.M. și, în

consecință, a fost obligat inculpatul să achite părții civile echivalentul în

lei, la cursul B.N.R., la data plății efective, a sumei de 20 000 euro, reprezentând

daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr.

95/2006, a fost obligat inculpatul să achite suma de 10.566,53 lei, la care se

adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, către

Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie "Cuza Vodă" Iași, sumă

ce reprezintă cheltuieli de spitalizare ale părții civile S.I.M.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să achite suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat, în care vor fi incluse onorariul apărătorului din oficiu

al inculpatului, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile

Ministerului Public și onorariul apărătorului din oficiu al părții civile, în

cursul judecății, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile

Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța sentința penală,

instanța de fond a reținui următoarele:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului O.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de

provocare ilegală a avortului, prev. de art. 185 alin. (1) lit. a), b), c) și alin.

(2) C. pen.; omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen.;

tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174-176 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și tentativă de

omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de inculpare s-au

reținut următoarele:

În perioada octombrie 2010 - martie

2011, inculpatul a lovit-o în mod repetat în abdomen, cu corpuri contondente,

pe concubina sa, S.I.M., cu intenția de a o face sa piardă o sarcina rezultata

în urma relației cu un alt bărbat.

Urmare agresiunilor inculpatului,

partea vătămata a născut prematur doi feți, în luna martie 2011, unul dintre

aceștia fiind născut mort, iar cel de-al doilea, care s-a născut viu, a decedat

după câteva minute. In aceste condiții, și viața părții vătămate a fost pusă în

primejdie, aceasta suferind un sepsis sever cu disfuncție severă- multiplă de

organe.

În luna noiembrie 2010, inculpatul a

legat-o pe partea vătămata S.I.M. de mâini și de picioare, a urcat-o pe o

buturuga dintr-o anexa a locuinței și a spânzurat-o cu o funie de o grindă,

lăsând-o într-o poziție precară pe acea buturugă, iar el plecând de acasă.

Partea vătămata a fost salvată în ultima clipa de către o vecina al cărei soț

auzise gemetele lui S.I.M., care se sufoca și și-a alarmat soția.

Inculpatul, prezent în fața instanței

nu a dat declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere. în faza de judecată

s-au administrat probatorii ample: au fost audiați partea vătămată, care s-a

constituit și parte civilă, martorii din lucrări, precum și martorii propuși de

inculpat, s-au depus acte în circumstanțiere și s-a dispus efectuarea unui

raport de expertiză medico-legală psihiatrică al părții vătămate, însă acesta

nu a putu fi efectuat datorită refuzului părții vătămate de a se prezenta la

JML Iași.

De asemenea, a fost admisă solicitarea

inculpatului, prin apărător, de avizare a raportului de necropsie din 11

aprilie 2011 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași.

După depunerea acestui aviz, instanța, constatând că, prin concluziile comisiei

se contraziceau concluziile inițiale ale raportului de necropsie, s-a

considerat necesar a se solicita un punct de vedere al C.S.E. Mina Minovici

București, asupra contradicțiilor evidente dintre cele două acte medicale. în

cauză a fost înaintat și acest răspuns de la C.S.E. Mina Minovici București,

răspuns care a susținut concluziile avizului formulat de Comisia de avizare din

cadrul T.M.T.

Analizănd ansamblul probatoriului

administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul

judecății, instanța va reține următoarea situație de fapt, care de altfel a

fost reținută corect si în actul de inculpare, cu unele precizări, ca urmare a

probatoriului administrat în cursul judecății în fața instanței:

Inculpatul O.C. are o relație de

concubinaj de aproximativ 12 ani cu partea vătămata S.I.M., iar din

conviețuirea celor doi au rezultat trei copii minori, cel mai mare având în

prezent vârsta de 10 ani. Familia locuiește într-un imobil situat în sat.

Domnita, com. Tibana, județul Iași, imobil care are practic o singura camera

locuibilă și altele două nefinisate și folosite ca anexă.

Imobilul în cauză este de drept

proprietatea părții vătămate, fiind lăsat moștenire acesteia de către tatăl

sau.

De circa 5-6 ani de zile, inculpatul a

început să consume în exces băuturi alcoolice, inclusiv spirt îndoit cu apă,

perioadă în care a început să o bată pe concubina sa, atât cu pumnii și

picioarele, cât și cu alte obiecte găsite în gospodărie (pari, sapa, furca,

etc). Acest aspect a fost reținut în rechizitoriu, însă din declarațiile

martorilor audiați în cursul judecății nu a rezultat că inculpatul ar fi fost

un mare consumator de băuturi alcoolice, ci doar ca ar fi consumat ocazional.

Mai mult a rezultat cu certitudine, din actele în circumstanțiere și din

declarațiile martorilor audiați în cauză faptul că inculpatul lucra, avea grija

de cele trei fete, precum și de gospodărie.

Deși inculpatul, prin apărător, a

încercat să evidențieze comportamentul părții vătămate S.I.M., pentru a

justifica faptele sale, instanța de fond a reținut doar aspectele legate de

comportamentul inculpatului, aspecte care se vor reflecta în cuantumul

pedepselor aplicate.

Cu toate acestea, instanța de fond a

apreciat că, tot din declarațiile martorilor audiați a rezultat cu certitudine

că inculpatul o lovea pe partea vătămată.

Astfel, aceste aspecte rezultă din declarațiile

martorilor A.O., S.L., S.V., N.E., S.V., F.V., declarații care se coroborează

cu declarația părții vătămate S.I.M. Martora S.L. a arătat că a văzut-o pe

partea vătămată cu urme de lovituri, iar ceilalți martori au auzit de la partea

vătămată sau de la alte persoane că aceasta ar fi fost lovită de inculpat.

Inculpatul a insistat foarte mult, în apărarea sa, asupra motivului pentru care

ar fi. fost lovită partea vătămată, respectiv faptul că nu făcea curățenie, nu

avea grijă de copii, nu făcea mâncare. Se pare că partea vătămată și inculpatul

au mai avut certuri, tot din aceste motive, însă trebuie avută în vedere și

starea părții vătămate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală

psihiatrică, coroborat cu declarațiile tuturor martorilor audiați care o

cunoșteau pe partea vătămată, și anume aspectul că aceasta are o debilitate

mintală ușoară. De altfel, inculpatul cunoștea toate aceste lucruri, după o

conviețuire cu partea vătămată, cu care are și trei copii.

Instanța de fond a avut în vedere că

aplicarea de corecții fizice părții vătămate, oricare ar fi motivul, nu poate

fi. considerat un element circumstanțial, în favoarea inculpatului. S-a mai

reținut că, bătăile sau loviturile aplicate, probabil din motivele arătate mai

sus, inculpatei au culminat in luna iunie 2010, când inculpatul a alungat-o de

acasă pe partea vătămata. Neavând rude care sa o primească, partea vătămata a

mers în municipiul Iași, în ideea de a trai din cerșit.

De aici, a ajuns la o stână din

apropierea municipiului lași unde a rămas până în luna septembrie 2010. în

aceasta perioada a întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați, rămânând

însărcinată. La data de 8 septembrie 2010, partea vătămata a revenit la

domiciliul sau din satul Domnita, fără a-i spune inculpatului ca este

însărcinată. Inculpatul a aflat totuși despre acest lucru de la alte persoane

din sat, cărora partea vătămată le povestise. Din acel moment, inculpatul a

transformat viața părții vătămate într-un adevărat calvar, bătând-o zilnic cu

ce îi cădea în mână și chiar obligând-o să ingurgiteze diferite substanțe

(clor, cretă), toate acestea în ideea de a o face să piardă sarcina. Acest

comportament extrem de agresiv a inculpatului, cât și intențiile declarate ale

acestuia de a o face pe partea vătămată să avorteze, erau cunoscute de către

majoritatea vecinilor și nu numai, persoane care au fost audiate în calitate de

martori și care confirmă supliciile la care a fost supusă partea vătămată de

către inculpat.

Instanța de fond a apreciat că

verdictul în cazul S.V., dată în cursul urmăririi penale, dar și în cursul

judecății, aceasta fiind vecină dar și cumătră cu cei doi (le-a botezat un

copil). Martora este cea care a găsit-o pe partea vătămată legată cu sfoară și

a dezlegat-o și tot aceasta este cea care a precizat că a intervenit de mai

multe ori atunci când inculpatul o lovea.

În cursul lunii noiembrie 2010, nu s-a

putut însă stabili data exactă - pe același fond de consum excesiv de băuturi

alcoolice și al iritării produse de sarcina concubinei sale, inculpatul a dus-o

pe aceasta într-una din camerele anexa ale locuinței și a legat-o de mâini și

de picioare. Apoi, a urcat-o cu picioarele pe o buturuga așezata longitudinal

pe sol, i-a pus ștreangul unei funii de gât, iar celălalt capăt l-a trecut

peste oglindă și l-a strunit astfel încât, dacă partea vătămata ar fi alunecat

de pe acea buturugă pe care stătea în echihbru instabil, ar fi murit

spânzurată.

După ce a făcut acest lucru,

inculpatul a plecat la locuința cumetrilor săi, S.V. și S.V. pentru a-i ajuta

la o lucrare în gospodărie (tencuit). întrucât, la un moment dat s-a terminat

balastul, astfel încât martorul S.V. a mers în curtea inculpatului pentru a mai

aduce. Cu această ocazie, martorul a auzit gemetele părții vătămate S.I.D. care

începuse deja să se sufoce, motiv pentru care a mers și a anunțat-o imediat pe

soția sa S.V. Aceasta din urma fiind, potrivit propriei declarații „mai

băgăcioasă" a intuit că ceva nu este în regulă și, deși inculpatul s-a

opus, a mers imediat la locuința acestuia unde a găsit-o pe partea vătămata

deja vânătă, ca urmare a lipsei de oxigen, reușind să o elibereze și săo dea

jos de pe acea buturugă.

În cauză a fost efectuata o

reconstituire, iar despre această faptă a inculpatului au luat cunoștință

majoritatea vecinilor inculpatului.

Chiar dacă nu s-ar luat în considerare

procesul-verbal de reconstituire, față de precizările inculpatului, prin

apărător, tot rezultă aceasta faptă din declarațiile martorilor audiați în

cauză, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.

La data de 6 martie 2011, partea

vătămata S.I.M. a născut în aceeași cameră anexă unde fusese spânzurată, doi

feți de sex feminin, fără asistență medicală, de față fiind doar inculpatul.

Unul dintre feți s-a născut mort, însă cel de-al doilea s-a născut viu, iar

medicii legiști au concluzionat că a supraviețuit o perioadă foarte scurtă de

timp după expulzare. Inculpatul a luat amândoi feții și i-a aruncat în toaleta

din curte, amenințând-o cu moartea pe partea vătămata să nu spună nimănui

despre cele întâmplate, astfel încât abia la data de 24 martie 2011 organele de

poliție aveau sa fie sesizate (vol. I fila 8). După efectuarea necropsiilor s-a

constatat:

- moartea primului născut de sex

feminin cu vârsta gestațională de 8 luni a fost violentă și s-a datorat unui

traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, hemoragie

subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrala. Topografia și morfologia leziunilor

de violenta pledează pentru producerea lor prin lovire cu sau de obiecte

contondente in timpul vieții intrauterine. Aspectul parțial respirat al

plămânului atesta ca nou născutul a fost născut viu, acesta decedând la scurt

timp după naștere (vol. II fila 20);

- moartea celui de-al doilea nou

născut de sex feminin cu vârsta gestațională de 8 luni a fost violenta si s-a

datorat unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie si hematoame

subardhnoidiene. Leziunile s-au produs prin lovire cu sau de obiecte

contondente in timpul vieții intrauterine. Aspectul plămânului (pulmon

nerespirat) atesta faptul ca in momentul nașterii, nou-născutul era decedat

(vol. II fila 24).

Ulterior, în cauză s-a solicitat

avizul raportului de necropsie de către Comisia de avizare din cadrul I.M.L.

Iași, iar din acest aviz rezultă că s-a păstrat partea descriptivă a raportului

de necropsie însă a formulat propriile concluzii:

- Nou născutul de sex feminin cu

greutate de 2.000 grame s-a născut mort. Decesul s-a datorat cel mai probabil

hemoragiei subardhnoidiene și hematomului subarahnoidian, consecință a hipoxiei

intrauterineagravată de hipoxia la naștere. Cel mai probabil decesul s-a produs

în timpul travaliului sau expulziei în cadrul unei nașteri neasistate,

restricția de creștere intrauterină fiind un factor de risc pentru hipoxia

cronică acutizată în timpul nașterii. Nu există elemente medico legale

obiective pe baza cărora să se poată preciza existența unei legături de

cauzalitate între decesul nou născutului și un eventual traumatism.

- Moartea nou născutului de sex

feminin cu greutatea de 1.500 grame, consecință care a datorat hipoxieie

cronice intrauterine acutizată prin traumatism hipoxic și mecanic la naștere.

Hemoragia subarăhnoidiana și hematomul subarahnoidian sunt cel mai probabil

consecința hipoxiei cronice. Lama de hematom subdural s-a putut produce fie

prin traumatism mecanic în timpul expulziei, fie prin lovire cu sau de obiecte

dure postpartum. Cel mai probabil decesul a survenit postpartum fără a putea

preciza cu certitudine momentul producerii.

Nu există elemente medico legale

obiective pe baza cărora să se poată preciza existența unei legături de

cauzalitate între decesul nou născutului și un eventual traumatism.

Acest aviz a fost confirmat și de

Comisia superioară de medicină legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici

București, comisie care a menținut concluziile din avizul I.M.L. Iași.

La data de 24. martie 2011 partea

vătămata S.I.M. a fost internata la Spitalul Clinic Cuza-Voda Iași cu

diagnosticul endomiometrită septică post abortum, sepsis sever cu M. (disfuncție

severa multipla de organ), anemie severa posthemoragica. Afecțiunile prezentate

au fost de natura sa-ipună inprimejdie viața (vol. II, fila 15).

Audiat în prima fază, inculpatul nu a

recunoscut niciuna dintre faptele care i se impută, iar ulterior a refuzat să

mai dea declarație în cauză.

Supus expertizei medico-legale

psihiatrice s-a constatat ca inculpatul nu prezintă tulburări psihice manifeste

în prezent, faptele de care este învinuit fiind săvârșite cu discernământ.

Prima instanță a reținut în drept

următoarele:

în ceea ce privește cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în

lipsire de libertate, instanța a reținut că acesta este nefondată din

următoarele considerente:

Rezultă cu certitudine din declarația

martorilor, în special a martorei Spânu Lenuț,a coroborată cu declarația părții

vătămate, că legarea acesteia cu o sfoară de gât, astfel încât putea să moară

în orice clipă, dacă s-ar fi dezechilibrat, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă la omor. Chiar dacă intenția directă a

inculpatului nu a fost aceea de a suprima viața părții vătămate pentru

existența infracțiunii de tentativă la omor este suficientă intenția indirectă;

inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.

În consecință, instanța raportat la

considerentele expuse va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În ceea ce privește infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen., s-a reținut că, față

de concluziile formulate de către I.M.L. Iași și confirmate de Institutul Mina

Minovici București, concluzii care nu stabilesc cu certitudine care a fost

cauza morții fătului născut viu, așa cum stabilea raportul de necropsie a cărei

avizare s-a solicitat, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, sub aspectul laturii subiective. Nu s-a putut

stabili cu certitudine pe cale medico-legală și nici pe calea anchetei că

intenția inculpatului a fost aceea de a omorî cei doi feți, ulterior nașterii

acestora, ci doar intenția de a provoca avortul, intenție care va fi

sancționată prin condamnare acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 185 alin. (1), lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.

În consecință, raportat la toate

concluziile medico-legale și față de probatoriul administrat, instanța de fond,

în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a), d) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că, în

perioada octombrie 2010-martie 2011, cu premeditare și cu intenția declarata de

a provoca pierderea sarcinii de către concubina sa, partea vătămata S.I.M.,

sarcină rezultata în urma relației cu un alt bărbat, a lovit-o pe aceasta cu

obiecte contondente în abdomen și totodată a obligat-o să ingurgiteze diferite

substanțe toxice, context în care partea vătămata a născut prematur doi feți,

din care unul era mort la momentul expulsiei, iar cel de-al doilea a decedat la

foarte scurt timp, cauza morții fiind pentru amândoi traumatismele suferite în

viața intrauterină, urmare loviturilor aplicate de către inculpat, iar in

același timp și viața părții vătămate S.I.M. a fost pusa in primejdie, urmare a

acelorași acțiuni ale inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de : „provocare ilegala a avortului" prev. de art. 185 alin.

(1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen.; „tentativa de omor deosebit de

grav" prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Referitor la aceste două infracțiuni,

instanța de fond a reținut că acestea sunt dovedite cu materialul probator

administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

judecății.

Instanța de fond a apreciat că din

declarațiile martorilor, coroborate cu declarația părții vătămate și cu toate

actele medicale depuse la dosar, în cursul urmăririi penale, rezultă cu

certitudine că acțiunile inculpatului de a lovi partea vătămată în zona

abdomenului cât și în alte zone ale corpului, în scopul declarat de a provoca

acesteia avortul, întrunește elementele constitutive ale celor două infracțiuni

precizate mai sus. În ceea ce privește tentativa la omor deosebit de grav, din

fișa de internare a părții vătămate rezultând cu certitudine că, datorită

avortului provocat ca urmare a loviturilor primite de partea vătămată, viața

acesteia a fost pusă în pericol.

S-a mai reținut că, în luna noiembrie

2010, inculpatul a spânzurat-o cu o funie de o grinda pe partea vătămata S.l.M.,

după ce în prealabil i-a imobilizat mâinile și picioarele și a așezat-o pe o

buturugă, partea vătămata fiind în pericol real de a-și pierde viața dacă ar fi

alunecat de pe acea buturugă ori ar fi obosit, rezultat acceptat în mod vădit

de către inculpat, dar care nu s-a produs datorită intervenției unei martore,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativa de omor

deosebit de grav" prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. e)

C. pen.

Totodată, s-a apreciat că săvârșirea

faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu mijloacele de probă

indicate și analizate mai sus, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul

judecății : proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fata

locului si planșe foto, acte medicale si constatări preliminare,declarații

parte vătămata; declarații martori; declarații inculpat, declarație inculpat,

declarație parte vătămata, raport de constatare medico-legala privind pe partea

vătămata, rapoarte de necropsie nou-născuți, avizele de la cele două comisii de

specialitate; rapoarte de expertize medico-legala psihiatrica, declarații

martori, proces-verbal de reconstituire si planșe foto, adresa cheltuieli

spitalizare, declarație inculpat, proces verbal de prezentare a materialului de

urmărire penală, acte în circumstanțiere.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, atât circumstanțele

reale ale săvârșirii faptelor, respectiv modalitatea concretă, deosebit de

elaborată prin care inculpatul a săvârșit atât tentativele de omor cât și

infracțiunea de provocare ilegală a avortului, dar și circumstanțele sale

personale, atitudinea lui, dar și faptul că nu are antecedente penale și a avut

un comportament corect în societate.

Instanța de fond a avut în vedere și

justificarea inculpatului, susținută de apărare, respectiv, faptul că aplica

corecții fizice constant părții vătămate, întrucât acesta nu avea grija de casă

și de copii și faptul că era însărcinată cu un alt bărbat, însă nu ca pe o

circumstanță atenuantă ci ca pe o agravantă a faptelor sale. Chiar dacă

comportamentul părții vătămate nu era cel corect din punct de vedere moral,

modalitatea în care a găsit de cuviință inculpatul să își facă dreptate singur

nu este compatibilă cu normele de conviețuire normale într-o societate

civilizată, guvernată de legi.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

alin. (2) C. pen.; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de

vreo funcție, profesie sau altă activitate pe care o desfășura, se apreciază că

în cauză nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. c) C. pen., incluse de legiuitor în conținutul pedepsei accesorii.

În conformitate cu dispozițiile art.

65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o

perioada de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen.

Constatând că temeiurile care au stat

la baza luării și ulterior a menținerii măsurii de arest preventiv a

inculpatului nu s-au modificat în nici un fel, ci, din contră s-au consolidat,

instanța de fonda menține această măsură, conform dispozițiilor art. 350 alin.

(1) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive

începând cu data de 29 martie 2011 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.,

instanța a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.I.M.

și va obliga inculpatul la plata sumei de 20 000 euro cu titlu de daune morale,

raportat la suferința deosebită provocată, în mod repetat părții vătămate, acordarea

sumei cu titlu de daune morale instanța a avut în vedere întreg probatoriul

administrat în latură penală, probatori ce a demonstrat că partea vătămată a

fost tratată cu o cruzime deosebită, fiindu-i provocate suferințe fizice și

psihice.

Instanța a obligat inculpatul și la

plata sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare, in conformitate cu

dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul O.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul procurorului, a fost

criticată sentința penală sub aspectul nelegalei achitări a inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) și d)

C. pen.

Avizul Comisiei de Avizare și Control

a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași nr. 1639 din 28 decembrie 2013,

aviz confirmat de Comisia Superioară I.M.L. București, prezintă deficiențe

grave atât formal cât și cu privire la problema medico-legală supusă avizării.

Comisia de Avizare și Control a I.M.L.

Iași nu este constituită potrivit art. 21 din O.G. nr. 1/2000 modificată prin

Legea nr. 459/2001 din directorul I.M.L. și 4 medici primari legiști cu experiență

în specialitate. Din comisia respectivă au făcut parte doar 3 medici fără a se

indica calitatea de director al I.M.L. Iași.

Conform H.G. nr. 774/2000,

Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000, la lucrările Comisiei este

obligatoriu să participe toți membrii prevăzuți de textul legal.

La lucrările Comisiei a fost cooptată

și s-a avut în vedere opinia Prof. Dr. M.S., coordonator neonatologie Moldova,

iar în cuprinsul avizului nu sunt indicate precis opiniile medicului cooptat și

nici separat, astfel încât aceste opinii nu au făcut obiectul analizei

instanței, iar în condițiile în care dr. M.S. a fost cooptată la lucrările

Comisiei de Avizare și Control a I.M.L. Iași, aceasta a devenit membru al

Comisiei și avizul trebuia semnat și de aceasta.

Având în vedere aceste aspecte de

nelegalitate și neregularitate ale avizului, procurorul a considerat că există

serioase dubii asupra conținutului medico-legal al avizului Comisiei de Avizare

și Control, asupra veridicității concluziilor medico-legale cuprinse în aviz,

astfel încât trebuia înlăturat din ansamblul probator sau să se solicite un nou

aviz I.M.L. Iași care să respecte condițiile legale impuse de O.G. nr. 1/2000.

Pe fond, concluziile cuprinse în aviz,

chiar parțial contradictorii cu concluziile raportului de necropsie, nu

justifică achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174-175 lit. a) și d) C. pen., aceste concluzii nefiind

edificatoare cu privire la toate leziunile suferite și constatate la fătul de

sex feminin în greutate de 1.500 gr, leziuni care au determinat în final

moartea fătului.

Conform raportului de necropsie, fătul

de sex feminin în greutate de 1.500 gr. care a murit la scurt timp după

naștere, a prezentat mai multe leziuni: traumatism cranio-cerebral, lamă de

hematom subdural, hemoragie difuză, contuzie cerebrală.

Avizul Comisiei de Avizare și Control

din cadrul I.M.L. Iași nu face mențiuni clare cu privire la contuzia cerebrală

cauzată și menționată în raportul de necropsie și nu cuprinde explicații

referitoare la caracterul tanato-generator al contuziei cerebrale constatate și

nici la modalitatea de producere a acestei leziuni.

Cum hemoragia subarahnoidiană și

hematomul subarahnoidian se pot datora hipoxiei cronice cum se constată în

aviz, nu același lucru este și în cazul contuziei cerebrale, întrucât contuzia

fiind o leziune, un traumatism produs prin lovire nu se poate datora hipoxiei

(asfixie) cronică.

Față de concluziile avizului, în

sensul că nu există elemente medico-legale pe baza cărora să se stabilească

legătura de cauzalitate între decesul nou-născutului de sex feminin în greutate

de 1500 gr și traumatismele create acestuia în timpul vieții intrauterine,

procurorul a considerat că este necesar să se stabilească legătura de

cauzalitate pe baza probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi

penale cât și a judecății. Probatoriul administrat a demonstrat fără putință de

tăgadă faptul că inculpatul, O.C., în mod susținut și într-o îndelungă perioadă

de timp, a lovit-o pe partea vătămată S.I. cu diferite obiecte contondente,

lovituri aplicate în zona abdomenului tocmai cu intenția ca partea vătămată să

piardă sarcina.

Chiar prima concIuzie prin traumatism

mecanic în timpul expulziei fie prin lovire cu sau prin obiecte dure postpartum,

astfel că nu trebuia înlăturată ipoteza lovirii fătului de către inculpat după

nașterea acestuia, respectiv acțiunea acestuia de aruncare a celor doi feți în

veceul din spatele casei, acțiune indicată în declarațiile părții vătămate care

fac referire și la fiica ei cea mare care i-ar fi spus că feții au fost

aruncați de inculpat în veceu.

În cauză, concluziile avizului nu au

relevanță sub aspectul laturii subiective a infracțiunii*., cum a reținut

instanța de fond și aceste concluzii creează dubii serioase și înlătură

legătura de cauzalitate existentă între loviturile aplicate de inculpat părții

vătămate Străchinaru Ionela și moartea fătului de sex feminin în greutate de 1.500

gr, legătură de cauzalitate care este parte componentă a laturii obiective a infracțiunii

de omor, mai exact a elementului material al acestei infracțiuni și, nicidecum,

componentă a laturii subiective, așa cum a reținut instanța de fond.

S-a mai susținut în apelul parchetului

că instanța trebuia să rețină, astfel, că inculpatul a acționat cu intenție

directă, acesta lovind partea vătămată tocmai în vederea pierderii sarcinii și

că scopul în care a acționat inculpatul, acela ca partea vătămată să piardă

sarcina, este un element esențial în stabilirea intenției inculpatului de a

curma viața celor doi feți.

Activitatea infracțională de lovire

permanentă și constantă a părții vătămate Străcbinaru Ionela și scopul

pierderii sarcinii cu consecința morții celor doi feți este dovedită prin

declarațiile părții vătămate, inculpatul cunoscând că este însărcinată,

declarațiile martorilor S.V., S.L., A.O. Instanța trebuia să rețină, ca formă a

vinovăției, cel puțin intenția indirectă a acestuia cu privire la săvârșirea

acestei fapte, în sensul că și dacă nu ar fi urmărit moartea fătului,

modalitatea de săvârșire, respectiv lovirea repetată cu violență a părții

vătămate, acțiune desfășurată într-o lungă perioadă de timp cu scopul pierderii

sarcinii de către partea vătămată, demonstrează faptul că acesta a prevăzut

rezultatul faptei sale (moartea celor doi feți) și a acceptat posibilitatea

producerii lui.

S-a solicitat condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) și d) C.

pen.

În motivarea apelului, inculpatul O.C.

a criticat sentința penală pentru nelegalitate sub aspectul condamnării sale

nelegale pentru săvârșirea infracțiunii de întrerupere a cursului sarcinii și

cele două infracțiuni de tentativă de omor deosebit de grav, solicitând și

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de

grav (faptă comisă în noiembrie 2010) în infracțiunea de lipsire de libertate

în mod nelegal.

De asemenea, a mai criticat hotărârea

instanței de fond,în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții

vătămate, pretenții civile ce nu au fost demonstrate, iar motivarea instanței

de fond este superficială cu privire la motivele care au stat la baza admiterii

în totalitate a acțiunii civile. A susținut că în fapt, S.M. și-a abandonat

proprii copii, i-a supus la suferințe fizice și morale, i-a expus datorită

comportamentului său imoral, a fost un exemplu negativ pentru fîcele sale. Din

fișa de examinare psihologică a minorei O.Ș. „minora și-a asumat rolul de mamă

în familie având grijă de surorile sale mai mici. Acțiunile părții vătămate au

creat o situație foarte grea pentru tatăl copiilor care era nevoit sa-i

îngrijească si in același timp să lucreze în deplasare, pentru a le asigura

întreținerea. Aceasta atitudine provocatore dublata de faptul ca aceasta

plecase de acasă iar la întoarcere era însărcinata cu alți bărbați l-au pus pe

inculpat intr-a situație jenanta în comunitatea in care aceștia locuiau ca o

familie chiar daca cei doi nu erau căsătoriți. Vecinii părții vătămate, martori

în dosar o descriu astfel" eu cunosc că partea vătămată, mai avea relații

cu alți bărbați, am observat-o că in timpul zilei era așezată, la poartă, cu

fustă scurtă, iar seara, veneau diverși bărbați la ea., știu că in urmă cu doi

ani, inculpatul a fost plecat o perioadă lungă de timp, și in acest timp, o

vizitau diverși bărbați". Din aspectele arătate, se poate trage o singură

concluzie rațională cu privire la caracterul părții vătămate și implicit a

credibilității sale. Ultima critică vizează menținerea măsurii arestării

preventive de către instanța de fond, care constată că „temeiurile care au stat

la baza luării și ulterior a menținerii măsurii nu s-au modificat în nici un

fel, ci din contră s-au consolidat".

Apelantul inculpat a invocat nulitatea

sentinței penale nr. 250 din 06 iunie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 356 C.

proc. pen. pentru următoarele motive: hotărârea judecătorului primei instanțe

nu cuprinde o examinare a probelor care au servit ca temei al condamnării;

judecătorul cauzei nu face o analiza a probelor raportat la criticile aduse de

către apărare cu privire la preluarea concluziilor raportului

termico-științifice preliminar; judecătorul primei instanțe nu a examinat si nu

a motivat înlăturarea probelor propuse de către apărare; judecătorul cauzei nu

a examinat si nu a motivat aspectele de nelegalitate a mijloacelor de probă, in

conformitate cu prevederile art. 64 raportat la art. 129 C. proc. pen. Simpla

afirmare a unei concluzii fără indicarea unor date concrete, fără a arăta în ce

mod au stabilite aceste date nu înseamnă motivare.

II. Prin Decizia penală nr. 205 din 05

decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul O.C. împotriva sentinței

penale nr. 250 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Iași pe care o desființează în

parte, în latură penală și rejudecând:

S-a dispus înlăturarea din sentința

penală aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), b) și 34 lit. b) C. pen. A fost

descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului O.C.,

în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 9 ani închisoare și 9 ani

închisoare.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunilor de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 alin. (1) lit.

a), b), c) și alin. (2) C. pen. și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de

art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. e) C. pen. A fost menținută condamnarea

inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 176

lit. e) C. pen. (fapta din noiembrie 2010), precum și celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva aceleiași sentințe

penale. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din

pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 2013 la zi. Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța deprim control judiciar a reținut următoarele:

În apel a fost audiată martora O.Ș.C.,

fiica inculpatului și a părții vătămate S. (fila 98 dosar apel).

I.M.L. Iași - Comisia de Avizare și

Control a actelor medico-legale a comunicat la cererea instanței prin adresa din

24 octombrie 2013 (fila 102 dosar Curte) că, în cazul avizului din 28 decembrie

2012 unul dintre membrii comisiei se află în conflict de interese iar un altul

nu a participat la ședința în care a fost analizat cazul, motiv pentru care

avizul a fost semnat de președintele comisiei și doi dintre membrii acesteia,

iar deciziile comisiei de avizare se iau cu majoritatea simplă în comisie

dintre membrii acesteia (jumătate + unu), la fel cum s-a procedat și în cazul

avizului dat, iar prin adresa din 25 noiembrie 2013 sosită la dosar la 27

noiembrie 2013, în termenul de amânare a pronunțării, I.M.L. Iași comunică

instanței că Prof. Dr. S.M. și-a formulat opinia medicală într-un raport

separat, iar datele din acest raport sunt conținute în avizul Comisiei de

Avizare din 28 decembrie 2012 și conform procedurii în vigoare, experții

medicali a căror opinie este solicitată de Comisia de Avizare și Control a

Actelor Medico-Legale nu fac parte din comisie, motiv pentru care ei nu

semnează avizele elaborate de aceasta.

Potrivit art. 21 din O.G. nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de

medicină-legală, comisia de avizare și control al actelor medico-legale din

cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare este

compusă din directorul institutului de medicină legală din centrul medical

universitar respectiv și 4 medici primari legiști, cu experiență în

specialitate. Prin Ordinul nr. 1724/2011 publicat în M. Of. nr. 13 din 6

ianuarie 2012 (fila 50 dosar Curte) este stabilită componența nominală a

comisiilor de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași

(fila 51 dosar).

În avizul din 24 octombrie 2013, chiar

dacă nu se menționează calitatea de director general al I.M.L. Iași acesta a

făcut parte din comisia de avizare.

Acest aviz al comisiei de avizare

(fila 30 vol. II Tribunal Iași) a fost supus avizului C.S.M.L. din cadrul

I.M.L. "Prof. Dr. Mina Minovici" București, care pe baza tuturor

actelor medico-legale supuse avizului, prin evaluarea reinterpretării, în cazul

de față, a fost vorba de o sarcină gemelară cu naștere neasistată (fila 11

dosar Tribunal, vol. II).

Conform art. 27 alin. (2) și (3) din

Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 (M. Of. nr. 459 din 19

septembrie 2000) Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală

sau parțială a lucrărilor, formulând propuneri în acest sens sau concluzii

proprii, în cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate,

iar în cazul în care se constată deficiențe în redactare sau abateri privind

metodologia Mocmirii unor acte medico-legale, Comisia superioară medico-legală

poate dispune refacerea parțială sau totală a acestora.

În speță, C.S.M.L. a eliberat un aviz

menținând avizul emis, fără a dispune refacerea actului medico-legal sau a

raportului de necropsie, astfel încât, solicitarea unui nou aviz comisiei de

avizare și control a actelor medico-legale, fără să apară date noi medicale sau

de anchetă care să nu fi fost cunoscute autorității medico-legale, nu este

posibilă, conform art. 28 din același regulament.

Instanța de apel a apreciat că avizele

emise sunt considerate probe în cauză, urmând a fi coroborate cu toate

celelalte probe administrate, în examinarea ambelor apeluri declarate.

S-a mai reținut că inculpatul O.C. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.

de art. 174-175 lit. a), d C. pen., în descrierea faptei reținându-se că, în

perioada octombrie 2010 - martie 2011, cu premeditare și cu intenția declarată

de a provoca pierderea sarcinii de către concubina sa partea vătămată, S.I.M.,

sarcină rezultată în urma relației cu un alt bărbat, a lovit-o pe partea

vătămată cu obiecte contondente în abdomen și, totodată, a obligat-o să

ingurgiteze diferite substanțe toxice, context în care partea vătămată a născut

prematur doi feți, dintre care unul era mort la momentul expulziei, iar acel

de-al doilea a decedat la foarte scurt timp, cauza morții pentru amândoi fiind

traumatismele suferite în viața intrauterină urmare loviturilor aplicate de

inculpat.

Aceeași situație de fapt este preluată

și argumentată în motivele de apel ale procurorului.

S-a reținut că din probele cauzei nu

rezultă că partea vătămată a fost pusă de inculpat să ingurgiteze substanțe

toxice, acest aspect rezultând doar din declarația părții vătămate S. care

afirmă că ar fi consumat la o dată nedeterminată clor obligată de inculpat, dar

care nu este urmată de nicio internare medicală ca urmare a acestui fapt sau de

nicio altă probă care să o confirme, având în vedere și efectul extrem de toxic

și corosiv al clorului asupra căilor aeriene și digestive.

S-a avut în vedere că pentru a exista

infracțiunea de omor, acțiunea de ucidere săvârșită de inculpat, prin loviri

repetate, cu obiecte contondente în abdomenul părții vătămate, trebuiau

exercitate direct asupra copilului născut viu, fătul de sex fenrinin de 1.500

gr. și nu asupra corpului părții vătămate, prin infracțiunea de omor fiind

protejate relațiile sociale relative la dreptul la viață al copilului.

Concluziile raportului de necropsie din

11 aprilie 2011, în sensul că topografia și morfologia leziunilor de violență

constatate la fătul născut viu pledează pentru producerea lor prin lovire cu

sau obiecte contondente în timpul vieții intrauterine, în condițiile care vor

fi precizate pe cale de anchetă (filele 19, 20 dosar urmărire penală, vol. II)

sunt fără relevanță în planul săvârșirii infracțiunii de omor asupra acestui

copil, atâta timp cât acțiunile violente ale inculpatului s-au exercitat asupra

corpului mamei și nu asupra nou-născutului viu.

În motivele de apel se precizează că,

raportat la contuzia cerebrală și lama de hematom subdural, constatate ca

leziuni produse copilului născut viu, care s-au putut produce fie prin

traumatism mecanic în timpul expulziei, fie prin lovire cu sau de obiecte dure

postpartum (avizul Comisiei de avizare - fila 31, vol. II dosar Tribunal),

instanța de fond trebuia să aibă în vedere ipoteza lovirii fătului de către

inculpat după nașterea acestuia, respectiv prin acțiunea de aruncare a celor

doi feți în veceul din spatele casei.

Acest aspect rămâne la nivel de

ipoteză, nefiind descris în rechizitoriu ca integrându-se acțiunii de ucidere a

copilului născut viu, iar pe de altă parte, există numai declarația părții

vătămate că inculpatul a aruncat nou-născuții în veceul din spatele casei,

martora audiată în apel, fiica părților, declarând că partea vătămată a aruncat

nou născuții și nu inculpatul, astfel că există dubiu asupra săvârșirii

acțiunii de ucidere de către inculpat.

Întrucât raportul de necropsie

medico-legală nu evidențiază inhalarea unor substanțe specifice zonei

respective în căile aeriene sau digestive ale nou-născutului.

Acțiunile agresive ale inculpatului

asupra părții vătămate Slxăchinaru în timpul sarcinii având drept consecință

nașterea celor doi feți, unul viu și celălalt mort, nu se integrează

infracțiunii de omor privind copilul născut viu, astfel încât, și sub aspectul

laturii obiective a infracțiunii de omor al fătului născut viu, elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat nu sunt întrunite, iar acțiuni

de loviri asupra copilului exercitate de inculpat nu sunt dovedite în cauză,

existând dubiu așa cum s-a reținut.

De asemenea, s-a mai reținut că,

potrivit avizului medico-legal și a raportului de necropsie, celălalt nou

născut de sex feminin cu greutate de 2.000 gr. s-a născut mort.

Potrivit avizului confirmat prin

avizul Comisiei superioare, decesul acestuia s-a produs în timpul travaliului

sau expulziei în cadrul unei nașteri gemelare neasistate, fiind datorată

hemoragiei subarahnoidiene și hematomului subarahnoidian, consecință a hipoxiei

intrauterine agravată de hipoxia (asfixie) la naștere. Durata vieții

extrauterine este un element important în încadrarea juridică a faptei în

omucidere sau altă infracțiune. Fătul fiind născut mort datorită asfixiei în

timpul travaliului sau expulziei, infracțiunea de omor asupra acestuia se

exclude.

Luând în considerare concluziile

raportului de necropsie a fătului (fila 21-23 dosar urmărire penală, vol. II)

că topografia și morfologia leziunilor de violență pledează pentru producerea

lor prin lovire cu sau de obiecte contondente în timpul vieții intrauterine,

acțiunea violentă exercitată de inculpat asupra părții vătămate în timpul

sarcinii cu consecința expulziei fătului mort nu se integrează infracțiunii de

omor, ci infracțiunii de provocare ilegală a avortului prev. de art. 185 C.

pen., în mod teoretic.

În consecință, soluția de achitare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.

174, 175 lit. a) și d) C. pen. săvârșită asupra nou-născutului viu, pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., este fondată.

S-a apreciat că apelul inculpatului

este fondat parțial. S-a apreciat că în legătură cu infracțiunea de provocare

ilegală a avortului prev. de art. 185 lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. și

infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la

art. 174-176 lit. e) C. pen. se impune achitarea inculpatului.

Prin raportul de constatare

medico-legală din 7 aprilie 2011 întocmit de I.M.L. Iași (fila 16 dosar urmărire

penală, vol. II) se stabilește, în concluzii, că partea vătămată S.I.M.

prezintă diagnosticul "Endometrită septică post-abortum sepsis sever cu M.O.D.S.

(disfuncție severă multiplă de organ) anemie severă post-hemoragică", că

afecțiunile prezentate sunt consecința unei nașteri, posibil la data de 6

martie 2011, că endometria septică post-abortum cu sepsis sever și disfuncție

severă multiplă de organ și anemia severă posthemoragică au fost de natură să-i

pună în primejdie viața susnumitei, că în foaia de observație a Spitalului Cuza

Vodă nu sunt consemnate senine de violență corporală, iar datele și

documentația medicală examinată nu permit a stabili dacă susnumita a născut

spontan sau a prezentat un avort posttraumatic consecința unei agresiuni.

Curtea reține, din datele cauzei, că

partea vătămată a născut acasă, neasistată la data de 6 martie 2011 și s-a

prezentat la spital în data de 24 martie 2011 când a fost internată întrucât

starea sănătății acesteia se înrăutățea, fără a fi împiedicată de acțiunile

inculpatului să se prezinte la spital în timp util.

Pentru a reține îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii de provocare ilegală a avortului este necesar ca

întreruperea cursului sarcinii părții vătămate să fi fost produsă și consecință

a loviturilor permanente aplicate de inculpat în timpul sarcinii asupra părții

vătămate.

Asupra părții vătămate nu s-au găsit

leziuni traumatice, semne de violență corporală.

Prin raportul de constatare

medico-legală s-a stabilit legătura de cauzalitate între leziunile constatate

și naștere, fără a se putea stabili legătura de cauzalitate între acțiunile

agresive ale inculpatului exercitate asupra părții vătămate și nașterea

spontană sau avort posttraumatic.

Prin raport se stabilește că

leziunile, endometrită, sepsisul sever, anemia sunt consecința unei nașteri,

fără a se putea preciza dacă a născut spontan sau a prezentat un avort

posttraumatic.

În lipsa stabilirii pe cale

medico-legală, unei legături de cauzalitate între agresiunile comise de

inculpat și consecința care poate fi, avort postraumatic considerăm că dublura

profită inculpatului, impunându-se achitarea acestuia, conform art. 10 lit. d)

C. proc. pen. pentru infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii.

În legătură cu infracțiunea de

tentativă de omor deosebit de grav asupra părții vătămate, Curtea reține că,

din declarațiile unor martori audiați în cauză, rezultă că inculpatul o lovea

pe partea vătămată în timpul sarcinii pentru a afla cu cine a rămas

însărcinată. Declarațiile martorei, vecina S.V., sunt în sensul că o bătea

frecvent și continuu cu ferocitate.

Acțiunea de ucidere trebuie să producă

părții vătămate urmări care să-i pună în pericol viața, ori, din actele

medico-legale aflate la dosarul cauzei, rezultă că nou-născuții care nu prezentau

urme exterioare de violență și nici fracturi de oase (rapoartele de necropsie)

au murit datorită hipoxiei, în timpul nașterii neasistate, că partea vătămată

nu a prezentat urme de violență corporală nefiind obiectivate în fișa de

observație la internare și nici în raportul de constatare medico-legală, iar

leziunile constatate în raportul medico-legal, respectiv endometrita, sepsisul

sever, anemia sunt consecință a unei nașteri, și nu a unor acțiuni agresive.

În lipsa leziunilor traumatice,

consecință a acțiunii agresive a inculpatului, care să fi pus viața părții

vătămate în primejdie, acțiunile inculpatului de lovire a părții vătămate în

perioada octombrie 2010 - martie 2011 nu se circumscriu laturii obiective a

infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, respectiv acțiunii de

ucidere rămasă în faza tentativei, astfel încât, conform art. 10 lit. d) C.

proc. pen., va dispune achitarea inculpatului și pentru săvârșirea acestei

infracțiuni.

Critica privind schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit. e) C.

pen., fapta comisă în noiembrie 2010, în infracțiunea de lipsire de libertate

în mod nelegal este nefondată.

În luna noiembrie 2010, inculpatul a

spânzurat-o cu o funie de o grindă pe partea vătămată S.I.M. după care, în

prealabil, i-a imobilizat mâinile și picioarele și a așezat-o pe o buturugă,

partea vătămată fiind în pericol real de a-și pierde viața dacă ar fi alunecat

de pe acea buturugă ori ar fi obosit, rezultat care nu s-a produs datorită

intervenției martorei S.V. După ce a făcut acest lucru inculpatul a plecat la

locuința cumătrilor săi S.V. și S.V. Martorul S.V. a auzi