ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6790/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov reclamanta B.D.G. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.: - admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 60 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a audiovizualului și ca o consecință: anularea Deciziei nr. 8514, pronunțată de C.N.A. în ședința publică din 17 mai 2012 și comunicată în 23 mai 2012 asupra plângerii formulată de reclamantă și înregistrată de acesta sub nr. 6753 din 02 mai 2012; - obligarea pârâtului la reanalizarea plângerii înregistrată sub nr. 6753 din 02 mai 2012; - cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a arăt că, în urma unei emisiuni difuzate în data de 29 martie 2012 la postul de televiziune M., reclamanta a solicitat, în temeiul art. 49 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare al audiovizualului, difuzarea unui drept la replică. Prin răspunsul nr. 67 din 19 aprilie 2012 s-a refuzat dreptul la replică pentru neîndeplinirea condițiilor legale. Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat reclamație la C.N.A., expediată cu poșta la data de 26 aprilie 2012 și înregistrată la C.N.A. sub nr. 6753 din 02 mai 2012. Prin Decizia nr. 8514 din 23 mai 2012, C.N.A. a considerat că solicitarea reclamantei a ieșit din termenul prevăzut la art. 59 din Decizia nr. 220/2011, fiind tardivă.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 60 din Decizia nr. 220/2011 întrucât sunt în contradicție cu dispozițiile acestei legi care, conform art. 24 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, conform art. 104 C. proc. civ. - legea organică: „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”. b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât art. 60 din Decizia nr. 220/2011 nu este susceptibil de a influența soluționare fondului cauzei, iar art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează acte administrative cu caracter individual și nu normativ.

Pârâta a mai invocat și excepția lipsei procedurii prealabile, în speță fiind incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a precizat că, la data emiterii Deciziei nr. 8514/2012, C.N.A. s-a pronunțat pe baza documentelor avute la dispoziție, plicul cu data poștei neregăsindu-se printre acestea. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 167/ F din 24 iulie 2012 Curtea de Apel Brașov a respins excepția lipsei procedurii prealabile. A admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și în consecință a respins constatarea nelegalității art. 60 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Totodată, a fost admisă acțiunea reclamantei B.D.G.

în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 8514 din 17 mai 2012 a C.N.A. și trimisă plângerea reclamantei către aceeași instituție, pentru soluționarea pe fond. A fost obligat pârâtul C.N.A. la plata sumei de 25.508,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 60 din Decizia nr. 220/2011, este întemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59: „Solicitantul căruia i s-a refuzat de către radiodifuzor dreptul la replică ori la rectificare se poate adresa Consiliului în termen de maximum 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea”; art. 60: „Sesizarea, însoțită de întreaga documentație referitoare la cererile de acordare a dreptului la replică sau la rectificare, se înregistrează la Registratura Consiliului.” Aceste două norme reglementează instituții diferite, respectiv, art. 59 reglementează termenul în care poate fi sesizat Consiliul, iar art. 60 are în vedere modul de înregistrare a sesizării. Întrucât prin decizia atacată, C.N.A.

a precizat în mod expres dispozițiile art. 59 și a respins pe motiv de tardivitate sesizarea pentru depășirea termenului prevăzut de acest articol, Curtea constată că dispozițiile art. 60 referitoare la înregistrarea sesizării nu au importanță în soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, de articolul în speță nu depinde soluționarea pricinii. Pentru aceste motive a fost admisă excepția de inadmisibilitate a invocării excepției de nelegalitate. Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că decizia atacată prin care s-a respins sesizarea reclamantei pe motiv de tardivitate este greșită. Astfel, solicitantul avea la dispoziție, conform art. 59, un termen de 30 de zile pentru sesizarea Consiliului în cazul în care acestuia i s-a refuzat dreptul la replică, termen care curge de la data difuzării programului care a produs lezarea.

Termenul se calculează potrivit dreptului comun, pe zile libere și cu respectarea art. 104 C. proc. civ. conform căruia actele de procedură trimise prin poștă se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. Or, la filele 24 - 25 se regăsesc înscrisurile care atestă predarea în termen la oficiul poștal (26 aprilie 2012) a sesizării Consiliului Național al Audiovizualului și, implicit, formularea în termen a sesizării, neavând nicio relevanță data înregistrării solicitării la registratura Consiliului. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.N.A. a) Motivele de recurs În motivele de recurs pârâtul a susținut că potrivit art. 59 din Decizia nr. 220/2011 solicitantul căruia i s-a refuzat de către radiodifuzor dreptul la replică ori la rectificare se poate adresa Consiliului în termen de 30 de zile de la difuzarea programului care a produs lezarea.

În speță, s-a arătat că emisiunea reclamată a fost difuzată la data de 29 martie 2012, iar solicitarea a fost înregistrată la C.N.A. la data de 2 mai 2012, astfel că s-a depășit termenul de 30 de zile reglementat de art. 59 din Codul audiovizualului, fără a fi depusă vreo dovadă că sesizarea s-a făcut înainte de epuizarea termenului legal. S-a arătat că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă și că procedura în fața Consiliului nu este una administrativ-jurisdicțională. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că nu are relevanță data înregistrării la Consiliu a solicitării, ci data depunerii la poștă, așa cum rezultă din prevederile art. 104 C. proc.

civ. A precizat recurenta că solicitarea s-a depus la poștă la data de 26 aprilie 2012, adică în interiorul termenului reglementat de art. 59 din Codul audiovizualului. c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, legislația aplicabilă și probele cauzei, constată că recursul este nefondat, potrivit motivelor ce se vor expune în continuare. Situația de fapt La data de 29 martie 2012, postul de televiziune M. a difuzat o emisiune în care s-a făcut vorbire despre reclamanta B.D.G. și clinica în cadrul căreia aceasta își desfășoară activitatea. Reclamanta a cerut la data de 12 aprilie 2012 difuzarea unui drept la replică, însă cu răspunsul nr. 67 din 19 aprilie 2012 i s-a comunicat că nu i se acordă dreptul la replică întrucât cererea sa nu îndeplinește cerințele Deciziei nr. 220/2011, astfel că la data de 26 aprilie 2012 a prezentat la oficiul poștal solicitarea sa către C.N.A.

Legislația aplicabilă Decizia nr. 220/2011 - art. 59: Solicitantul căruia i s-a refuzat de către radiodifuzor dreptul la replică ori la rectificare se poate adresa Consiliului în termen de maximum 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea. Înalta Curte arată că din redactarea art. 59 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului se constată că solicitantul căruia i s-a refuzat de către radiodifuzor dreptul la replică se poate adresa Consiliului în termen de 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea. C.N.A. a respins cererea reclamantei cu motivarea că solicitarea nu a fost formulată în termenul de 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea.

La adoptarea acestei soluții, Consiliul nu a avut în vedere că cererea reclamantei s-a înregistrat la 2 mai 2012, dar a fost expediată prin poștă la data de 26 aprilie 2012, așa cum rezultă din factura aflată la fila 24 dosar fond, situație în raport de care în mod legal instanța de fond a apreciat că s-a respectat termenul de 30 de zile de la data difuzării emisiunii care a produs lezarea. Având în vedere situația de fapt existentă și prevederile art. 59 din Decizia nr. 220/2011, criticile formulate în recurs, sub acest aspect, sunt nefondate. În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, trebuie precizat că în speță, nu se impune formularea plângerii prealabile, dat fiind refuzul autorității publice de a soluționa cererea pe motiv de tardivitate.

În cazul refuzului, care are caracter de act administrativ asimilat, nu mai este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă. Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă, în cazul acțiunilor care au ca obiect refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim nu este obligatorie. Ipoteza aflată în analiză se circumscrie acestei teze, astfel că respingerea excepției lipsei procedurii prealabile de către prima instanță este întemeiată. Este adevărat că motivarea, cu referire la actul administrativ jurisdicțional, este greșită pentru că în speță nu s-a pronunțat un act administrativ jurisdicțional. Chiar dacă s-ar fi emis o decizie de către C.N.A.

actul respectiv are caracter de act administrativ individual și nu act administrativ jurisdicțional, pentru că potrivit art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ jurisdicțional este actul emis de o autoritate administrativă investită prin lege cu atribuții de jurisdicție administrativă, ale cărei caracteristici sunt definite în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004. În cazul C.N.A., această autoritate nu are competență de jurisdicție administrativă, astfel că nu poate emite acte administrative jurisdicționale. Eroarea de motivare săvârșită de prima instanță nu afectează legalitatea sentinței, întrucât prin prezenta decizie s-a suplinit și înlocuit motivarea primei instanțe.

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A. împotriva Sentinței nr. 167/ F din 24 iulie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2013.