ÎCCJ, decizie (scj.ro #126157)

Suspendarea judecății cauzei. Recurs formulat împotriva încheierii de suspendare. Consecințe din perspectiva dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă din 1865

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acțiune în constatare

-suspendarea judecății

-perimare

C. proc. civ. din 1865, art. 242 alin. (1) pct. 2, art. 248, art. 249

Una dintre condițiile pentru a opera perimarea este aceea ca pricina să fi rămas în nelucrare din culpa părții, termenul de perimare putând fi întrerupt, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea oricărui act de procedură făcut în scopul continuării judecății.

Exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecății – recursul fiind admis, iar încheierea recurată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - reprezintă îndeplinirea unui act de procedură în accepțiunea dispozițiilor art. 249 C. proc. civ. astfel încât, în această situație, nu devin incidente prevederile art. 248 C. proc. civ., actul de procedură - constând în redeschiderea judecății apelului - trebuind să fie îndeplinit din oficiu de către instanță.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 171 din 22 ianuarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC N.L. IFN SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate încetarea contractului de leasing financiar nr. 26665 din 3 septembrie 2008 având ca obiect dreptul de folosință și posesie a două macarale tip JASO 5010 second-hand și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să reprezinte titlul de proprietate asupra acestora, la un preț egal cu valoarea ratelor de leasing achitate până la data de 25 martie 2010, cu exonerarea reclamantei de la plata ratelor ulterioare, a penalităților de întârziere și a celorlalte sancțiuni contractuale, litigiul urmând a fi considerat astfel încheiat în această modalitate, fără nicio altă pretenție prezentă sau viitoare din partea părților contractante, în conformitate cu dispozițiile art. 1271 alin. (2) NCC cu privire la situația de impreviziune actuală.

Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2951 din 10 aprilie 2013, a respins cererea formulată de reclamanta SC G.C. SA ca nefondată.

Împotriva sentinței sus evocate a declarat apel reclamanta SC G.C. SA.

Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2013, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a suspendat judecata cererii de apel, formulată de reclamanta SC G.C. SA în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 524 din 25 iunie 2014, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, pronunțându-se asupra incidentului procedural al perimării, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E.

Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E., prin care a solicitat admiterea recursului, să se constate că în cauză nu a intervenit perimarea și să se dispună rejudecarea apelului.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 421 alin. (2) NCPC.

În argumentarea cererii de recurs recurenta-reclamantă a invocat faptul că împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata apelului a exercitat calea de atac a recursului, care a fost admis, încheierea recurată fiind casată, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, în mod greșit instanța de apel a invocat perimarea, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 416 alin. (1) NCPC, în cauză termenul de perimare fiind întrerupt.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acesta este fondat în baza următoarelor considerente

:

Prealabil examinării dispozițiilor pe care s-au fundamentat criticile recurentei, Înalta Curte precizează, în ceea ce privește textele de lege din Noul cod de procedură civilă, care au fost invocate în susținerea cererii, că aceste dispoziții normative nu sunt aplicabile proceselor începute sub legea veche, legea aplicabilă proceselor noi fiind reglementată de art. 24 NCPC.

În ceea ce privește fondul cererii de recurs, Înalta Curte urmează a analiza criticile invocate, astfel cum au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2013, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a suspendat judecata cererii de apel, formulată de reclamanta SC G.C. SA în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC G.C. SA București, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4061 din 20 noiembrie 2013, a admis recursul declarat împotriva încheierii de ședință publică din data de 25 septembrie 2013, a casat încheierea recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 524 din 25 iunie 2014, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă

,

pronunțându-se asupra incidentului procedural al perimării, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA prin administrator special P.E.

În atare situație, Înalta Curte reține că instanța a constatat în mod greșit perimarea apelului, nefiind incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de  reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din  vina părții timp de un an.

Una dintre condițiile pentru a opera perimarea este aceea ca pricina să fi rămas în nelucrare din culpa părții, iar, pe de altă parte, termenul de perimare poate fi întrerupt, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea oricărui act de procedură făcut în scopul continuării judecății.

Prin urmare, se reține că deși cauza a fost suspendată la data de 25 septembrie 2013, reclamanta SC G.C. SA București a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecății, ceea ce reprezintă îndeplinirea unui act de procedură în accepțiunea dispozițiilor art. 249 C. proc. civ.

În atare situație, cauza nu se mai afla în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., actul de procedură constând în redeschiderea judecății apelului trebuia îndeplinit din oficiu de către instanță.

Prin urmare, constatând că judecata în apel a cererii reclamantei nu a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, redeschiderea judecății trebuind să fie dispusă, din oficiu, de către Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile perimării, pretinse de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., constatând că instanța de apel a soluționat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii de apel, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza în vederea continuării judecății aceleiași instanțe.