ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2016

Decizia nr. 2199/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 858 din 25.04.2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România- Asociația pentru Drepturi de Autor, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL dispunând următoarele:

A obligat pârâta la plata sumei de 1.659,94 lei reprezentând remunerație pentru perioada 01.01.2008-31.12.2008 și la plata sumei de 315,39 lei, reprezentând TVA aferent acestei sume;

A obligat pârâta la plata sumei de 6.976,08 lei reprezentând remunerație pentru perioada 01.01.2010-30.11.2010 și la plata sumei de 1.325,46 lei, reprezentând TVA aferent acestei sume;

A obligat pârâta la plata sumei de 14.499,61 lei, reprezentând penalități pentru anul financiar 2008 și la plata sumei de 20.361,24 lei, reprezentând penalități pentru anul financiar 2010;

A obligat pârâta să încheie cu reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. autorizație licență neexclusivă potrivit metodologiei stabilite prin hotărârea arbitrală publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 44/2009;

A obligat pârâta să înceteze activitatea retransmiterii prin cablu fără să dețină autorizație licență neexclusivă;

A respins capătul de cerere privind remunerația și penalitățile datorate pentru anul 2009, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, ce a fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 526/A din 10 decembrie 2014.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că:

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.297,96 lei, reprezentând remunerație datorată pe perioada 04.2008-03.2009;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 436.61 lei, reprezentând TVA aferentă remunerației datorate pe perioada 04.2008-03.2009;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.046,07 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației neachitate pe perioada 04.2008-03.2009, calculate până la data de 03.11.2014;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.517,73 lei, reprezentând remunerației datorată pe perioada 04.2009-11.2010;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.583,90 lei, reprezentând TVA aferent remunerației datorate pe perioada 04.2009-11.2010;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.543,96 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației neachitate pe perioada 04.2009-11.2010, calculate până la data de 03.11.2014;

A fost menținută sentința apelată în ceea ce privește obligarea pârâtei la încheierea autorizației licență neexclusivă și la încetarea activității de retransmitere prin cablu fără autorizație licență neexclusivă;

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 41.19,65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță și în apel;

Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iunie 2015.

La termenul din data de 29 septembrie 2015, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 15 noiembrie 2016 cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 29 septembrie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții, situație regăsită în speță.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin (1) C. proc. civ., a constatat perimat recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 526/A din data de 10.12.2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 526/A din data de 10.12.2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2016.