ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2015

Asupra contestație de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința nr. 50 din 12 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul V.M.G., privind Sentința penală nr. 13 CC din data de 18 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă la data de 26 august 2014, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 16 februarie 2015 sub nr. 128/42/2015, pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată cauza având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul V.M.G.

cu privire la Sentința penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 545/42/2014.

În motivarea cererii condamnatul a arătat că a fost transferat într-un penitenciar din România, în baza Sentinței penale pronunțate în Dosarul nr. 545/42/2014 al Curții de Apel Ploiești, solicitând ca din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, să fie dedusă și perioada cât a fost arestat în statul belgian, din 14 iulie 2013 până în 9 octombrie 2013. La termenul din 27 mai 2015, contestatorul condamnat a solicitat și deducerea din pedeapsa aplicată, a muncii prestate în statul austriac din 19 februarie 2014 până în 27 mai 2014, respectiv din 1 iunie 2014 până la data de 17 aprilie 2015. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 545/42/2014, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost recunoscută Sentința penală nr. 35 Hv 53/13v-87 pronunțată de Tribunalul de Land Leoben din 27 februarie 2014 din Republica Austria, rămasă definitivă și executorie la 4 martie 2014, privind persoana solicitată V.M.G., condamnată la 1275 zile închisoare (3 ani și 6 luni închisoare) pentru infracțiunea de furt prin efracție, parțial finalizat, executarea pedepsei urmând a fi finalizată la data de 16 martie 2017. S-a dispus transferarea persoanei condamnate V.M.G., într-un penitenciar din România pentru continuarea pedepsei de 1275 zile închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată și a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive și a părții executate din pedeapsă începând de la 16 septembrie 2013 la zi.

Sentința penală a rămas definitivă, conform mențiunilor Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, la data de 26 august 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 153/545/42/2014 din 17 septembrie 2014. Potrivit Adresei nr. 2164431/SEB din 20 aprilie 2015, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, condamnatul V.M.G.

a fost transferat în România, în vederea continuării executării pedepsei, la data de 17 aprilie 2015. Prima instanță a reținut că, deși contestatorul condamnat a susținut la termenul din 25 iunie 2015 că a fost arestat în statul belgian în baza unui mandat european emis de autoritățile statului austriac depunând la dosar înscrisuri aflate la filele 36 - 53, la termenul din 4 august 2015, în prezența apărătorului desemnat din oficiu și ca urmare a faptului că s-a dispus emiterea adresei către Ministerul Justiției în vederea lămuririi situației sale juridice, contestatorul condamnat a precizat că durata cât a fost arestat în statul belgian nu are legătură cu prezenta cauză, iar actele depuse de acesta nu au confirmat susținerile sale de la termenul din 25 iunie 2015. Curtea a constatat că perioada de 4 luni închisoare, cât contestatorul condamnat susține că a fost arestat preventiv de autoritățile din Belgia nu au legătură cu durata reținerii și arestării în cauza aflată pe rolul Tribunalului de Land Leoben din Republica Austria, în care s-a pronunțat Sentința penală 35 HV 53/13V-87 și care a fost recunoscută prin Sentința penală 13 CC din 18 iulie 2014 a Curții de Apel Ploiești.

În condițiile în care contestatorul, potrivit fișei de cazier atașată la dosar, are o altă condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din alt stat, prima instanță a reținut că are la dispoziție alte mijloace procedurale cu privire la deducerea perioadei în care susține că ar fi fost arestat preventiv în statul belgian. S-a constatat, de asemenea, că durata arestării preventive și a părții executate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a fost dedusă de Curtea de Apel Ploiești prin Sentința penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014, potrivit actelor înaintate de autoritățile statului austriac și nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la susținerea sa, în sensul că ar trebui să se deducă din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată de autoritățile statului austriac prin sentința care a fost recunoscută de Curtea de Apel Ploiești, perioada muncii prestate în statul austriac, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia din 22 mai 2015 a stabilit că: "după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România". Constatând, așadar, că motivele invocate de contestatorul condamnat V.M.G.

nu sunt întemeiate, prima instanță a respins contestația la executare formulată de acesta. Împotriva acestei sentințe, condamnatul V.M.G. a formulat contestație, iar la termenul de astăzi, 1 octombrie 2015, a precizat, personal, că își retrage contestația formulată în cauză. Înalta Curte, față de declarația contestatorului, în sensul retragerii contestației formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 415 C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației formulate de condamnatul V.M.G. împotriva Sentinței nr. 50 din 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul V.M.G. împotriva Sentinței nr. 50 din 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2015. Procesat de GGC - AZ