ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2015

Asupra contestație de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr. 50 din 12 august 2015

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost respinsă contestația la executare formulată de

condamnatul V.M.G., privind Sentința penală nr. 13 CC din data de 18 iulie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă la data de 26 august 2014, cu

obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că la data de 16 februarie 2015 sub nr.

128/42/2015, pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată cauza având

ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul V.M.G. cu privire

la Sentința penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești în Dosarul nr. 545/42/2014.

În motivarea cererii

condamnatul a arătat că a fost transferat într-un penitenciar din România, în

baza Sentinței penale pronunțate în Dosarul nr. 545/42/2014 al Curții de Apel

Ploiești, solicitând ca din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, să

fie dedusă și perioada cât a fost arestat în statul belgian, din 14 iulie 2013

până în 9 octombrie 2013.

La termenul din 27

mai 2015, contestatorul condamnat a solicitat și deducerea din pedeapsa

aplicată, a muncii prestate în statul austriac din 19 februarie 2014 până în 27

mai 2014, respectiv din 1 iunie 2014 până la data de 17 aprilie 2015.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 13 CC din 18

iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 545/42/2014,

s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost recunoscută

Sentința penală nr. 35 Hv 53/13v-87 pronunțată de Tribunalul de Land Leoben din

27 februarie 2014 din Republica Austria, rămasă definitivă și executorie la 4

martie 2014, privind persoana solicitată V.M.G., condamnată la 1275 zile

închisoare (3 ani și 6 luni închisoare) pentru infracțiunea de furt prin

efracție, parțial finalizat, executarea pedepsei urmând a fi finalizată la data

de 16 martie 2017.

S-a dispus

transferarea persoanei condamnate V.M.G., într-un penitenciar din România

pentru continuarea pedepsei de 1275 zile închisoare aplicată prin sentința

penală sus-menționată și a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive

și a părții executate din pedeapsă începând de la 16 septembrie 2013 la zi.

Sentința penală a

rămas definitivă, conform mențiunilor Biroului Executări Penale din cadrul

Curții de Apel Ploiești, la data de 26 august 2014, fiind emis mandatul de

executare a pedepsei închisorii nr. 153/545/42/2014 din 17 septembrie 2014.

Potrivit Adresei nr.

2164431/SEB din 20 aprilie 2015, emisă de Inspectoratul General al Poliției

Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național

Interpol, condamnatul V.M.G. a fost transferat în România, în vederea

continuării executării pedepsei, la data de 17 aprilie 2015.

Prima instanță a

reținut că, deși contestatorul condamnat a susținut la termenul din 25 iunie

2015 că a fost arestat în statul belgian în baza unui mandat european emis de

autoritățile statului austriac depunând la dosar înscrisuri aflate la filele 36

- 53, la termenul din 4 august 2015, în prezența apărătorului desemnat din

oficiu și ca urmare a faptului că s-a dispus emiterea adresei către Ministerul

Justiției în vederea lămuririi situației sale juridice, contestatorul condamnat

a precizat că durata cât a fost arestat în statul belgian nu are legătură cu

prezenta cauză, iar actele depuse de acesta nu au confirmat susținerile sale de

la termenul din 25 iunie 2015.

Curtea a constatat că

perioada de 4 luni închisoare, cât contestatorul condamnat susține că a fost

arestat preventiv de autoritățile din Belgia nu au legătură cu durata reținerii

și arestării în cauza aflată pe rolul Tribunalului de Land Leoben din Republica

Austria, în care s-a pronunțat Sentința penală 35 HV 53/13V-87 și care a fost

recunoscută prin Sentința penală 13 CC din 18 iulie 2014 a Curții de Apel

Ploiești.

În condițiile în care

contestatorul, potrivit fișei de cazier atașată la dosar, are o altă condamnare

pronunțată de autoritățile judiciare din alt stat, prima instanță a reținut că

are la dispoziție alte mijloace procedurale cu privire la deducerea perioadei

în care susține că ar fi fost arestat preventiv în statul belgian.

S-a constatat, de

asemenea, că durata arestării preventive și a părții executate din pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare a fost dedusă de Curtea de Apel Ploiești prin

Sentința penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014, potrivit actelor înaintate de

autoritățile statului austriac și nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la

susținerea sa, în sensul că ar trebui să se deducă din pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată de autoritățile statului austriac prin sentința care

a fost recunoscută de Curtea de Apel Ploiești, perioada muncii prestate în

statul austriac, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță a

reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea

unor chestiuni de drept, prin Decizia din 22 mai 2015 a stabilit că: "după

transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine în vederea

continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca

executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite,

acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară

străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".

Constatând, așadar,

că motivele invocate de contestatorul condamnat V.M.G. nu sunt întemeiate, prima

instanță a respins contestația la executare formulată de acesta.

Împotriva acestei

sentințe, condamnatul V.M.G. a formulat contestație, iar la termenul de astăzi,

1 octombrie 2015, a precizat, personal, că își retrage contestația formulată în

cauză.

Înalta Curte, față de

declarația contestatorului, în sensul retragerii contestației formulate,

aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 415 C. proc. pen.,

va lua act de retragerea contestației formulate de condamnatul V.M.G. împotriva

Sentinței nr. 50 din 12 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu

dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi

obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 130 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

contestației formulate de condamnatul V.M.G. împotriva Sentinței nr. 50 din 12

august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 1 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - AZ