ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2014

I.C.C.J.,

secția I civilă, decizia nr. 1496 din 20 mai 2014

Prin sentința nr.

179 din 19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanții B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N.,

M.A., împotriva pârâtelor C.E.O.E.C. Roșia.

Prin Decizia nr.

96 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis

apelul declarat de către toți reclamanții împotriva sentinței menționate, pe

care a schimbat-o, în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a obligat

pârâtele să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 34.407,18 lei

despăgubiri aferente perioadei 5 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce vor fi

actualizate cu indicele de inflația începând cu 17 februarie 2012, până la data

plății efective, precum și dobânda legală începând cu 01 iulie 2010.

împotriva

deciziei mai sus menționate, au declarat recurs, in termen legal reclamanții și

pârâta SC C.E.O. SA.-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu.

Înalta Curte de

Casație și-Justiți, secția I civilă, prin Decizia nr. 5432 din data de 22

noiembrie 2013a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții B.N., B.I.,

D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. și M.A. împotriva Deciziei nr. 96

din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, A admis

recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu

împotriva aceleiași decizii. A modificat, în tot decizia, în sensul că a

respins, ca nefondat, apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 179 din 19

iunie 2012 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.

împotriva

acestei decizii au formulat contestație în anulare B.N., B.I., D.L., S.G.,

U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A., în temeiul ari. 318 alin. (1) C. proc.

civ., arătând următoarele:

materială săvârșită de instanță constă în aceea eă nu s-a observat ca SC C.E.O.

SA a folosit invenția și în perioada 08 ianuarie 2002-23 decembrie 2003, când

era protejată, anterioară perioadei de timp în care a fost lipsită de

protecție, situație care nu-i conferă calitatea de terț de bună credință și

înlătură aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991,

motiv întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul neanalizării apărării

reclamanților în legătură cu motivul de recurs ai SC C.E.O. SA referitor la

incidența prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, motiv

mtemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Analizând

contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită,

în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 318

alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatori ca temei de drept al cererii

lor, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul anei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Prin urmare, textul

de lege care reglementează contestația în anuiare specială instituie

posibilitatea exercitării caii extraordinare de atac în două ipoteze, respectiv

o greșeală materială sau omiterea cercetării unui motiv de recurs.

În sensul

textului mai sus citat, greșeală materială înseamnă greșeală de ordin

procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei

soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe

care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor

date materiale și care determină soluția pronunțată.

Din conținutul

deciziei contestate nu rezultă existența unor greșeli materiale care să ducă la

anularea acesteia.

În speță,

contestatorii au formulat critici vizând o eventuală greșeală de judecată

considerând că instanța de recurs ar fi trebuit să constate că SC C.E.O. SA. a

folosit invenția și în perioada 08 ianuarie 2002- 23 decembrie 2003, când era

protejată, anterioară perioadei de timp în care a fost lipsită de protecție,

situație care nu-i conferă calitatea de terț de bună credință și înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, ceea

ce nu se subsumează dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Practic,

contestatorii confundă semnificația sintagmei „greșeală materială" cu

pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și de

interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Greșeala

materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi

înțeles să aprecieze o probă sau să interpreteze un text de lege, pentru că

altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași

recurs.

În ceea ce

privește motivul de contestație în anulare invocat, întemeiat pe dispozițiile art.

318 teza a Il-a C. proc. civ., s-a susținut că dezlegarea dată prin hotărârea

instanței de recurs este rezultatul neanalizării apărării reclamanților în

legătură cu motivul de recurs al SC C.E.O. SA referitor la incidența

prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Doctrina

juridică dezvoltată în interpretarea dispozițiilor art. 318 teza a II-a C.

proc. civ. a stabilit că esența- acestui motiv al contestației în anulare

specială constă în aceea ca instanța să nu fi făcut nicio discuție referitoare

la motivele de recurs: invocate, să fi omis cercetarea acestora, iar omisiunea

să se fi produs din eroare;

Omisiunea, din

greșeală, a cercetării unuia dintre motivele de modificare sau de casare

acoperă numai motivul/motivele de modificare sau de casare invocate de parte.

Or,

contestatorii reclama, așa cum s-a arătat mai sus, neanalizarea unei apărări

formulate cu privire la un motiv de recurs al pârâtei SC C.E.O. SA ceea ce nu

justifică incidența celui de-al doilea motiv al art. 318 C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, motivele invocate de contestatori nu pot fi primite întrucât nu se

circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege invocat, așa încât contestația

în anulare este nefondată, și a fost respinsă.