ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2015

I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1187 din 6 mai 2015 Prin încheierea din data de 25 iunie 2014, Tribunalul Argeș a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantul P.V., pentru argumentul că reclamantul nu a acoperit lipsurile cererii de chemare în judecată în termen de 10 zile de Sa primirea comunicării. împotriva acesteia a formulat recurs reclamantul pentru motivul că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 6 alin. (1) și (4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin Decizia civilă nr. 1338 din 03 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul P.V. împotriva încheierii din 25 iunie 2014, reținând că împotriva încheierii de anulare a Tribunalului Argeș din 25 iunie 2014, reclamantul nu putea să formuleze decât cerere de reexaminare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 200 alin. (4) Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. împotriva deciziei curții de apel a declarat prezentul recurs reclamantul P.V., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 ianuarie 2015. Prin rezoluția din data de 12 ianuarie 2015, completul de judecată C.F. căruia i-a fost repartizat, aleatoriu, spre soluționare prezentul recurs a dispus întocmirea de către magistratul asistent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu, a recursului declarat de reclamantul P.V., comunicat la data de 04 februarie 2015 intimatului Consiliul Județean Argeș, care cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., intimatul Consiliul județean Argeș a formulat punet de vedere la raport. La termenul din 18 martie 2015 stabilit pentru judecarea în complet de filtru a recursului, instanța, constatând neîndeplinită procedura de comunicare către recurent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul în care în procesul verbal încheiat cu această ocazie a fost menționat un alt număr de dosar, a dispus refacerea procedurii de comunicare, acordându-se termen în acest sens la data de 06 mai 2015, când instanța, din oficiu, invocând excepția nulității cererii de recurs pentru nesernnare a rămas în pronunțare asupra acestei excepții pe care o va admite pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele comilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și-dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a comilierului juridic.

(...)." Alin. (3) prevede că „Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 174 din același act normativ definește noțiunea de nulitate ea fiind acea sancțiune care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. Art. 175 în alin. (2) stabilește că în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară. Legiuîtorui a reglementat însă șî obligația instanței de a pune în vedere părții că are posibilitatea, ca într-un anumit termen, de a îndrepta nereguîaritățile actului de procedură.

Astfel, prin art. 177 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a stabilit că ori de câte ori este posibilă Măturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea nereguîarităților actului de procedură. Din reglementările legale amintite reiese că cererea de recurs trebuie semnată personal de către parte, de către mandatarul părții, de către avocat sau consilierul juridic. în situația în care cererea de recurs nu este semnată, instanța are obligația de a acorda părții posibilitatea de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea anulării acesteia, ca nesemnată. în cauza de față, cererea de recurs formulată de reclamantul P.V. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 ianuarie 2015, nu a fost semnată de parte.

Prin raportul asupra admisibilității căii de atac exercitate, comunicată recurentului, conform dovezii aflate la fila 31, s-a învederat faptul că cererea de recurs nu este semnată. La data de 12 martie 2015, prin e-maif, recurentul a comunicat instanței faptul că nu are posibilitatea unei semnături electronice. Prin urmare, constatând că recurentului P.V. deși i s-a comunicat faptul că cererea de recurs nu este semnată, nu s-a conformat obligației legale de depunere la dosarul a cauzei a unui exemplar semnat de pe cererea de recurs, sesizarea Înaltei Curți de Casație cu privire Ia soluționarea recursului declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 1338 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apei Pitești, secția I civilă, neîndeplinind condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității.

Astfel, pentru considerentele expuse, fără a se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat și reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, în aplicarea Deciziei nr. 39 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 07 mai 2007 privitoare la consecințele lipsei semnăturii părții de pe cererea de recurs, instanța admite excepția nesemnării cererii de recurs, invocată din oficiu la termenul din 06 mai 2015 în condițiile art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) cu aplicarea alin. (3) a aceluiași articol din același act normativ, și a anulat, ca nesemnat, recursul declarat de reclamantul P.V.

împotriva Deciziei nr. 1338 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.