ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2015

I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr.

1187 din 6 mai 2015

Prin încheierea din data de 25 iunie 2014, Tribunalul

Argeș a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantul P.V., pentru

argumentul că reclamantul nu a acoperit lipsurile cererii de chemare în

judecată în termen de 10 zile de Sa primirea comunicării.

împotriva acesteia a formulat recurs reclamantul pentru

motivul că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 6 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

Prin Decizia civilă nr. 1338 din 03 noiembrie 2014,

Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de

reclamantul P.V. împotriva încheierii din 25 iunie 2014, reținând că împotriva

încheierii de anulare a Tribunalului Argeș din 25 iunie 2014, reclamantul nu

putea să formuleze decât cerere de reexaminare, așa cum rezultă din

dispozițiile art. 200 alin. (4) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

împotriva deciziei curții de apel a declarat prezentul recurs

reclamantul P.V., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 05 ianuarie 2015.

Prin rezoluția din data de 12 ianuarie 2015, completul de

judecată C.F. căruia i-a fost repartizat, aleatoriu, spre soluționare prezentul

recurs a dispus întocmirea de către magistratul asistent, în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

raportul asupra admisibilității în principiu, a recursului declarat de reclamantul

P.V., comunicat la data de 04 februarie 2015 intimatului Consiliul Județean

Argeș, care cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., intimatul Consiliul județean Argeș a formulat punet de

vedere la raport.

La termenul din 18 martie 2015 stabilit pentru

judecarea în complet de filtru a recursului, instanța, constatând neîndeplinită

procedura de comunicare către recurent a raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului, în sensul în care în procesul verbal încheiat cu această

ocazie a fost menționat un alt număr de dosar, a dispus refacerea procedurii de

comunicare, acordându-se termen în acest sens la data de 06 mai 2015, când

instanța, din oficiu, invocând excepția nulității cererii de recurs pentru

nesernnare a rămas în pronunțare asupra acestei excepții pe care o va admite

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicat, "Cererea de recurs va cuprinde următoarele

mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea

căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al

avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea

și sediul lor, precum și numele și prenumele comilierului juridic care întocmește

cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul

locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori,

după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se

atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și-dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul

prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a comilierului

juridic. (...)." Alin. (3) prevede că „Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit.

a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității".

Art. 174 din același act normativ definește noțiunea de

nulitate ea fiind acea sancțiune care lipsește total sau parțial de efecte

actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de

formă. Art. 175 în alin. (2) stabilește că în cazul nulităților expres prevăzute

de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada

contrară.

Legiuîtorui a reglementat însă șî obligația instanței

de a pune în vedere părții că are posibilitatea, ca într-un anumit termen, de a

îndrepta nereguîaritățile actului de procedură. Astfel, prin art. 177 din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a stabilit că ori de câte ori este posibilă

Măturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea

nereguîarităților actului de procedură.

Din reglementările legale amintite reiese că cererea de

recurs trebuie semnată personal de către parte, de către mandatarul părții, de

către avocat sau consilierul juridic. în situația în care cererea de recurs nu

este semnată, instanța are obligația de a acorda părții posibilitatea de a

semna cererea de recurs, sub sancțiunea anulării acesteia, ca nesemnată.

în cauza de față, cererea de recurs formulată de reclamantul

P.V. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

05 ianuarie 2015, nu a fost semnată de parte. Prin raportul asupra

admisibilității căii de atac exercitate, comunicată recurentului, conform

dovezii aflate la fila 31, s-a învederat faptul că cererea de recurs nu este

semnată. La data de 12 martie 2015, prin e-maif, recurentul a comunicat

instanței faptul că nu are posibilitatea unei semnături electronice.

Prin urmare, constatând că recurentului P.V. deși i s-a

comunicat faptul că cererea de recurs nu este semnată, nu s-a conformat

obligației legale de depunere la dosarul a cauzei a unui exemplar semnat de pe

cererea de recurs, sesizarea Înaltei Curți de Casație cu privire Ia

soluționarea recursului declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 1338

din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apei Pitești, secția I civilă, neîndeplinind

condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității.

Astfel, pentru considerentele expuse, fără a se aduce

atingere dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat și

reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și

Libertăților Fundamentale ale Omului, în aplicarea Deciziei nr. 39 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție din data de 07 mai 2007 privitoare la consecințele

lipsei semnăturii părții de pe cererea de recurs, instanța admite excepția

nesemnării cererii de recurs, invocată din oficiu la termenul din 06 mai 2015

în condițiile art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborat

cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) cu aplicarea alin. (3) a aceluiași

articol din același act normativ, și a anulat, ca nesemnat, recursul declarat

de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 1338 din 3 noiembrie 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă.