ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3271/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții A.E.A., B.C.G., D.S., N.G.F., N.V., O.G., P.I., R.G., T.L., T.A. și V.O.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea primilor pârâți la recalcularea indemnizațiilor potrivit dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la achitarea diferențelor dintre sumele ce li s-ar fi cuvenit potrivit prevederilor legale sus menționate și cele efectiv încasate, ce urmează a fi reactualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 1 ianuarie 2011 și în continuare, până la zi, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă, precum și obligarea ultimei pârâte la alocarea sumelor necesare acoperirii diferențelor dintre indemnizațiile cuvenite și cele efectiv încasate.

Declinarea de competență Prin sentința civilă nr. 3896 din 5 octombrie 2012, Tribunalul Argeș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, în raport de care au fost recalculate indemnizațiile reclamanților, prevăd că revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența în soluționarea litigiilor privind modalitatea de recalculare a indemnizației reclamanților.

Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză Prin sentința civilă nr. 7086 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții A.E.A., B.C.G., D.S., N.G.F., N.V., O.G., P.I., R.G., T.L., T.A. și V.O., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii de față îl reprezintă contestația reclamanților, judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș, împotriva modului de stabilire a salariilor ca urmare a recalculării salariilor potrivit Legii nr. 284/2010, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010.

Din aceste dispoziții rezultă că, înainte de a formula prezenta acțiune, reclamanții erau obligați să formuleze contestație la Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești, a cărui hotărâre putea fi atacată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Având în vedere că reclamanții nu au urmat această procedură prealabilă, Curtea a admis excepția invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 7086 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții A.E.A., B.C.G., D.S., N.G.F., N.V., O.G., P.I., R.G., T.L., T.A.

și V.O. Recurenții au susținut că excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât prezenta acțiune este formulată în baza Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, care este o lege specială și care, față de prevederile Legii nr. 284/2010, are prioritate. Raportat la obiectul cauzei, care este un veritabil litigiu de muncă, în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind C. muncii și cele ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care nu prevăd parcurgerea unei proceduri prealabile înainte de sesizarea instanței de judecată. Competența materială de soluționare a cauzei, raportat la temeiul de drept invocat, este a Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, iar nu a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la prima zi de înfățișare, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei, este nelegală. În consecință, se impune casarea sentinței recurate, constatându-se că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, că instanța nu era competentă material să judece cauza, competența revenind Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și trimiterea cauzei către instanța competentă. În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 3 și pct. 9, precum și ale art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Apărările formulate în cauză 5.1. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

A arătat, în esență, că recurenții contestă modalitatea de stabilire a drepturilor salariale și implicit ordinul de încadrare (Ordinul Ministerului Justiției nr. 341/C/2011), fiind aplicabilă procedura stabilită de dispozițiile art. 7 din anexa VI la Legea nr. 284/2010. În contextul acestor prevederi, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au urmat procedura prealabilă, respingând, în consecință, acțiunea ca fiind inadmisibilă. Pe fond, ordinul de reîncadrare (stabilirea drepturilor bănești cuvenite) a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, cererea recurenților privind aplicarea coeficienților de ierarhizare din anexele la legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nefiind întemeiată.

5.2. La rândul său, intimata Curtea de Apel Pitești a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că susținerile recurenților nu pot fi reținute, dat fiind că actul normativ în temeiul căruia se solicită recalcularea drepturilor salariale prevede o procedură prealabilă obligatorie sesizării instanței de judecată, în absența acestei proceduri devenind incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ. Cum nici în prezenta cale de atac nu s-au făcut probe din care să rezulte parcurgerea procedurii prealabile, se impune respingerea recursului ca nefondat. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, recurenții-reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Câmpulung, al căror statut este reglementat de dispozițiile Legii nr. 303/2004, au supus controlului de legalitate modul în care le-a fost recalculată indemnizația de încadrare brută lunară, în baza dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurenților potrivit căreia litigiile având ca obiect stabilirea indemnizației de încadrare a judecătorilor sunt de competența secțiilor specializate pentru conflicte de muncă din cadrul tribunalelor, întrucât conform dispozițiilor art. 7 din Anexa VI , Familia ocupațională de funcții bugetare „justiție”, Capitolul VIII, Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice , aplicabilă în speță, și la care înșiși recurenții fac referire ca temei al acțiunii, judecătorii nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale prin ordin al ordonatorului de credite, pot formula contestație care se soluționează de către colegiul de conducere al instanței, iar împotriva hotărârii colegiului de conducere se poate face plângere la Curtea de Apel București.

Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile normative la care fac referire recurenții-reclamanți, care reglementează modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul din sistemul de justiție, precum și procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, impun parcurgerea unei proceduri administrative, obligatorie anterior sesizării instanței de judecată. Dispozițiile art. 109 C. proc. civ. prevăd că s esizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Cum, în speță, recurenții nu au făcut dovada parcurgerii acestei proceduri, în mod întemeiat a dispus prima instanță respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.E.A., B.C.G., D.S., N.G.F., N.V.,O.G., P.I., R.G., T.L., T.A. și V.O. împotriva sentinței civile nr. 7086 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.