ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra apelurilor de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 203 din 10 aprilie 2014 Curtea de Apel București în baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) Vechiul C. pen. (două acte materiale) în infracțiunea prev. de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.
În baza art. II pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. b
1
) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și i s-a aplicat o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din Vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen., în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen. și art. 5 din Noul C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) Noul C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1), lit. g) Noul C. proc. pen. (urmare a intervenirii Acordului de împăcare nr. 1011 din 10 martie 2014 C.A.B - S.I.P.), a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Vechiul C. pen.și art. 5 din Noul C. pen.
În baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prev. de art. 253
1
cu aplicarea art. 41 alin. (2) Vechiul C. pen. în infracțiunea prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.
În baza art. II pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. b
1
) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen. inculpatul B.M. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și s-a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 24/P/2010 din 7 martie 2013 a Secției de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A., până la concurența sumei de 2.935,26 RON, asupra vehiculului marca FF, dobândit în anul 2010, cu număr de înmatriculare XXXX, aparținând inculpatului și aflat în custodia acestuia.
S-a constatat că prejudiciul creat părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură în cuantum de 2.935,31 RON a fost acoperit integral.
În baza art. 275 alin. (2), lit. d) din Noul C. proc. pen., inculpat și partea civilă au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin rechizitoriul din data de 28 martie 2013 emis în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Coruptei, inculpatul B.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire de documente ori declarații inexacte ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune, în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., și conflict de interese, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 253
1
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cele trei infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare faptul că, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 21 ianuarie 2010, s-a procedat la sesizarea din oficiu, cu privire, între altele, la faptul că, în anii 2007 și 2008, B.M., șef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Teleorman, a solicitat și obținut ilegal, în baza unor documente inexacte și declarații false, fonduri financiare, provenite din bugetul general al Comunităților Europene, precum și din bugetul național, acordate pentru exploatarea suprafețelor agricole.
De asemenea, la data de 20 septembrie 2011, a avut loc sesizarea din oficiu și cu privire la faptul că, în anii 2007 și 2008, după ce inculpatul B.M. a solicitat, în calitate de fermier, Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Teleorman acordarea de plăți în cadrul Schemei de plata unică pe suprafață (SAPS) și Plăților directe naționale complementare (PNDC), ulterior, în aprilie 2008 și mai 2009, același inculpat a aprobat deciziile de plată, în calitate de director al centrului .anterior menționat.
Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:
La data de 26 ianuarie 2006, inculpatul B.M. a fost înregistrat în Registrul Fermierilor, iar, începând cu data de 10 iulie 2006, inculpatul a îndeplinit funcția de șef Birou la Centrul Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman. Potrivit postului, inculpatul avea ca atribuții, între altele, și aprobarea listelor de plată pentru cererile fermierilor cu suprafețe de până la 50 ha, în limita valorică a 30.000 euro.
l. La data de 25 aprilie 2007, inculpatul B.M. a depus, în calitate de fermier, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Central Local Zimnicea cererea nr. 4.233, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru 2007, pentru suprafața totală de 2,90 ha, situata pe raza localității Fântânele, județul Teleorman.
Cu aceeași ocazie, a completat declarația pe suprafață, în care a consemnat, în mod nereal, dreptul de folosință asupra unor terenuri, în suprafață totală de 1.53 ha. Solicitarea subvențiilor s-a realizat, astfel, cu încălcarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 din Ordinul nr. 704/2007, respectiv fără ca inculpatul să dețină vreun înscris care să ateste folosința legală a terenurilor, respectiv contract de închiriere, concesiune, arendare încheiat între acesta și titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin semnarea cererii de plată, B.M. a confirmat faptul că datele înscrise în formularul de cerere de plată și documentele anexate sunt reale.
În baza cererii formulate de inculpatul B.M., în calitate de fermier, la data de 6 aprilie 2008, a fost emisă Decizia nr. 1149678, de acordare a plăților pentru campania din 2007, pentru suma totală de 927,19 RON, din care: schema de plată unică pe suprafață (SAPS) - 490,25 RON și Schema pentru plăți directe naționale complementare (PNDC) - 436,94 RON. Suma acordată ca subvenție provenea din fonduri europene nerambursabile, în cuantum de 490,25 RON, și din bugetul național, în cuantum de 436,94 RON. Decizia anterior menționată a fost aprobată de inculpatul B.M., în calitate de șef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.
Ulterior, plata subvenției s-a realizat prin virament bancar în contul inculpatului, deschis la RB Zimnicea.
Cercetările efectuate în cauză au evidențiat faptul că, din totalul suprafeței de 2,90 ha, pentru care inculpatul B.M., în calitate de fermier, a solicitat sprijin financiar, acesta a făcut dovada dreptului de folosință prin contracte de vânzare-cumpărare doar pentru suprafața de 1,37 ha.
Astfel, așa cum a reieșit, atât din procesul-verbal de constatare încheiat la data 18 august 2011 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol - Serviciul Antifraudă din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cât și din declarația inculpatului B.M., acesta a făcut dovada dreptului de folosință numai pentru suprafața totală de 1,37 ha, după cum urmează: suprafața de 0,38 ha, menționată în declarația pe suprafață 2007, a fost folosită în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.P., Contract autentificat sub nr. 703 din 4 aprilie 2000; suprafețele de 0,57 ha, de 0,12 ha și o suprafață de 0,30 ha,această ultimă suprafață situată în parcela agricolă 7, bloc fizic 124, menționate în aceeași declarație, au fost folosite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.Gh., Contract autentificat sub nr. 505 din 24 martie 1999.
În ceea ce privește însă suprafața de 0,63 ha, menționată în declarația pe suprafață 2007, inculpatul a precizat că respectivul teren „a fost luat în parte de la C.P., în baza unui contract de arendare, încheiat la 30 august 2007, dar neînregistrat la primărie".
Astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 25 aprilie 2007, când a fost completată declarația pe suprafață, inculpatul nu deținea niciun document care să-i confere acestuia dreptul de folosință asupra suprafeței de teren mai sus menționate. De altfel, chiar dacă respectivul contract de arendare ar fi fost încheiat anterior datei depunerii cererii de sprijin, atâta timp cât acesta nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele, nu îi conferea inculpatului dreptul de folosință. De asemenea, așa cum reiese din Registrul contractelor de arendă de la Primăria Fântânele, județul Teleorman, pentru perioada 2004 - aprilie 2008, în evidențele acestei instituții nu era înregistrat nici contract de arendă în care să figureze ca arendaș B.M.
De asemenea, în ceea ce privește suprafața de 0,60 ha, menționată în declarația pe suprafață 2007, inculpatul a precizat că respectivul teren a fost „luat în parte de la N.E. [...] în baza unei înțelegeri, atât verbale, cât și scrise, în cursul anului 2007.
Înscrisul intitulat „CONVENȚIE", încheiat la 28 februarie 2007, în care se menționa că, prezenta convenție nu este înregistrată la Primăria Localității Fântânele", a fost semnat la rubrica „Am predat" de N.E., însă, fiind audiată, aceasta a precizat că înțelegerea dintre ea și B.M. a fost una verbală, neîntocmindu-se niciun înscris. Totodată, aceasta a precizat că nu știe carte și nici nu știe să se semneze. Ca atare, s-a apreciat că înscrisul mai sus menționat este fals, dar având în vedere că acesta nu a fost depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la momentul solicitării subvenției, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pe de ală parte, cu privire la suprafața de 0,30 ha, menționată în aceeași declarație pe suprafață, inculpatul a precizat că respectivul teren a fost „luat în parte" în 2007, de la B.A., urmare a unui schimb de terenuri între acesta și S.C., încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Schimbul de teren nu a fost însă declarat și înregistrat la Primăria comunei Fântânele. De altfel, respectivul schimb de terenuri a fost realizat la data de 7 septembrie 2007, deci, ulterior depunerii cererii de sprijin.
La data de 21 aprilie 2008, inculpatul B.M. a depus, în calitate fermier, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Local Zimnicea, cererea nr. 3.430, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2008, pentru suprafața totală de 5,09 ha, situată pe raza localității Fântânele, județul Teleorman.
Cu aceeași ocazie, a completat declarația pe suprafață, în care a consemnat, în mod nereal, dreptul de folosință asupra unor terenuri, în suprafață totală de 3.49 ha. Solicitarea subvențiilor s-a realizat, astfel, cu încălcarea vederilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 4 din Ordinul nr. 704/2007, respectiv fără ca inculpatul să dețină vreun înscris care să ateste folosința legală a terenurilor, respectiv contract de închiriere, concesiune, arendare încheiat între acesta și titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin semnarea cererii de plată, B.M. a confirmat faptul că datele înscrise în formularul de cerere de plată și documentele anexate sunt reale.
Ulterior, inculpatul B.M. a completat Formularul M2 - Completarea declarației pe suprafață 2008 nr. 12139 din 16 octombrie 1008, prin care a adăugat la suprafața declarată inițial suprafața de 3,80 ha, motivul completării fiind „preluat teren în exploatare". Deoarece, în urma controlului administrativ din data de 6 mai 2009, pentru suprafața adăugată de 3,80 ha, a fost emis codul de neregularitate DOC_0008 - „Documentul Cerere de adăugare suprafață (M2) 3360348 din 16 octombrie 2008 a fost depus după ultimul termen final 9 iunie 2008. Data depunerii documentului este 16 octombrie 2008", s-a generat sancțiunea Respingerea creșterii plății".
În baza cererii formulate de inculpatul B.M., la data de 21 aprilie 2008, în calitate de fermier, a fost emisă Decizia nr. 1776039 din data de 9 mai 2009 de acordare a plăților pentru campania din 2008, pentru suma totală de 2.008,07 RON, din care: Schema de plată unică pe suprafață (SAPS) - 1.139,53 RON și schema pentru plăți directe naționale complementare (PNDC) - 868,54 RON. Suma acordată ca subvenție, provenea din fonduri europene nerambursabile, în cuantum de 1.139,53 RON, și din bugetul național, în cuantum de 868,54 RON. Decizia anterior menționată a fost aprobată de inculpatul B.M., în calitate de Șef al Centrului Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.
Ulterior, plata subvenției s-a realizat prin virament bancar în contul inculpatului deschis la RB Zimnicea.
Din cercetările efectuate în cauză, a reieșit faptul că, din totalul suprafeței de 5,09 ha pentru care inculpatul B.M., în calitate de fermier, a solicitat sprijin financiar, acesta a făcut dovada dreptului de folosință prin contracte de vânzare-cumpărare doar pentru suprafața de 1,60 ha, după cum urmează: suprafața 0,38 ha a fost folosită în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.P., contract autentificat sub nr. 703 din 4 aprilie 2000, suprafețele de 0,57 ha (din suprafața parcelată de 1,20 ha), de 0,23 ha (din suprafața parcelată de 0,41 ha), de 0,12 ha și o suprafață de 0,30 ha, această ultimă suprafață situată în parcela agricolă 7, bloc fizic 124 "au fost folosite baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu B.Gh., Contract autentificat sub nr. 505 din 24 martie 1999.
În ceea ce privește însă suprafața de 0,63 ha, menționată în declarația pe suprafață 2008, inculpatul a precizat că respectivul teren „a fost luat în parte de la C.P., încă din 2007".
Așa cum s-a arătat mai sus, întrucât contractul de arendă încheiat între C.P. și B.M. nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele, acesta nu îi conferea inculpatului dreptul de folosință asupra terenului.
Referitor la suprafețele de 0,30 ha și 0,33 ha (din suprafața parcelată de 1,20 ha, inculpatul a precizat că este „teren luat în parte de la N.E., soția lui N.Ș., încă din 2007" și că, de fapt, în convenția încheiată în 2007 între mine și N.E. s-a menționat darea în folosință a suprafeței de 0,60 ha, însă în 2007 eu am declarat ca suprafață primită de la aceasta 0,57 ha, iar, în 2008, 0,63. De fapt, este vorba de suprafața menționată în convenția încheiată între mine și N.E.".
În ceea ce privește aceste suprafețe de teren, așa cum s-a arătat mai sus, la data formulării cererii pentru subvenții și completării declarației pe suprafață, inculpatul nu avea drept de folosință asupra acestora, deoarece nu exista niciun contract înregistrat la primărie care să-i confere acest drept. Mai mult, înscrisul intitulat „CONVENȚIE", încheiat la 28 februarie 2007, este fals, însă, așa cum s-a arătat, nefiind depus la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la momentul solicitării subvenției, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pe de altă parte, referitor la două suprafețe de câte 0,30 ha (una situată în parcela agricolă 5, bloc fizic 26 și cealaltă în parcela agricolă 11, bloc fizic 28), menționate în aceeași declarație pe suprafață, inculpatul a precizat că respectivele terenuri le-a „luat în parte" încă din 2007, de la B.A. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu avea drept de folosință asupra acestor terenuri, deoarece schimbul de terenuri dintre B.M. și B.A. nu a fost însă declarat și înregistrat la Primăria comunei Fântânele și, mai mult, acesta din urmă nici nu era proprietarul terenului, așa cum reiese din declarațiile martorelor B.A. și C.F.
În altă ordine de idei, referitor la suprafețele de 0,95 ha și 0,50 ha, cercetările au evidențiat faptul că, la data formulării cererii pentru subvenții și completării declarației pe suprafață, inculpatul B.M. nu avea drept de folosință asupra acestora, întrucât nu au existat documente justificative în dovedirea acestui drept.
Astfel, chiar inculpatul a declarat că, în ceea ce privește prima suprafață, este teren „luat în parte de la Ș.I., în baza unei declarații date de acesta în octombrie 2007, precum și a unei declarații, date de mine, această ultimă declarație vizată de Primăria comunei Fântânele", iar, în ceea ce privește a doua suprafață, este „teren luat în parte de la Ș.I., în baza unei. convenții încheiate cu acesta în 2008 pentru o suprafață de 1,80 ha, în care era inclusă și suprafața de 0,95 ha pe care o luasem în parte, în baza declarațiilor din 2007. Nici această convenție nu fost înregistrate la primărie". Or, dreptul de folosință fiind un drept ce trebuie dovedit în mod expres, nu este suficientă o simplă declarație în legătură cu faptul că fermierul este utilizatorul terenului și nici o simplă convenție neînregistrată primărie.
De asemenea, inculpatul nu a avut drept de folosință nici asupra suprafeței de 18 ha (din suprafața parcelată de 0,41 ha), deoarece înscrisul intitulat „CONVENȚIE" încheiat între A.I. și B.M. nu a fost înregistrat la Primăria comunei Fântânele.
Procurorul de caz mai reține că cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpatul B.M., șef Biroul la Centrul Local Zimnicea din cadrul APIA Teleorman, în aprilie 2007 și aprilie 2008, în calitate de fermier, a solicitat sprijin pentru SAPS și PNDC1, prezentând APIA date inexacte prin care a atestat, în mod nereal, dreptul de folosință asupra suprafețelor de 1,53 ha (în 2007) și, respectiv, 3.49 ha (în 2008).
Inculpatul, în calitatea sa de Șef Birou la Centrul Local Zimnicea, avea cunoștință de condițiile în care pot fi obținute subvențiile A.P.I.A., însă, cu toate acestea, la datele formulării cererilor și declarării suprafețelor de teren pentru care a solicitat sprijin financiar, așa cum s-a arătat, fie nu deținea niciun document care să-i confere dreptul de folosință, fie înscrisurile deținute nu-i confereau acest drept, nefiind înregistrate la primărie.
Astfel, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, „Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea".
Sintagma „altele asemenea" face referire la alte acte doveditoare ale dreptului de folosință ale terenului asemănătoare celor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, prin urmare un alt fel de contract.
De asemenea, potrivit art. 7 pct. 1 din aceeași ordonanță, beneficiarii schemelor de plată unică pe suprafață trebuie să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. În anul 2007, nu exista însă obligația prezentării documentelor doveditoare ale dreptului de folosință la data solicitării sprijinului pe suprafață însă, era necesar ca, la acel moment, documentele să existe, urmând să fie prezentate la o eventuală solicitare a funcționarilor din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
De altfel, chiar inculpatul a declarat că la momentul depunerii cererii, în 2007, procedura de primire a cererilor de subvenții nu prevedea obligativitatea prezentării și atașării de documente, prin care să se facă dovada utilizării terenurilor. Această obligativitate a fost introdusă abia în 2012. În 2007 respectivele documente erau prezentate doar la o eventuală solicitare, urmare a constatării unei supradeclarări de bloc fizic.
Documente prin care se făcea dovada utilizării terenurilor de către fermier sunt: titlu de proprietate pe numele celui care solicită subvențiile, contract de vânzare-cumpărare pe numele acestuia, contract de arendă, contract de concesiune, contract de comodat și alte acte care fac dovada folosinței terenului, cum ar fi: adeverință de la primărie din care să reiasă că suprafața respectivă este înscrisă în Registrul Agricol și este utilizată de respectiva persoană și alte înscrisuri sub semnătură privată. înscrisurile la care m-am referit mai sus trebuia să existe la momentul depunerii cererii".
Or, la data de 25 aprilie 2007, inculpatul a declarat suprafețe de teren pentru care nu existau acte doveditoare ale dreptului de folosință. Astfel, contractul de arendă dintre inculpat și C.P. (pentru suprafața de 0,63 ha) a fost încheiat la 30 august 2007, iar procesul-verbal referitor la schimbul de terenuri dintre B.M. și B.A. (pentru suprafața de 0,30 ha) a fost întocmit la 7 septembrie 2007, deci ulterior declarării suprafețelor de teren în vederea obținerii sprijinului financiar.
Pe de altă parte, s-a arătat că aceste înscrisuri nu ar fi făcut dovada dreptului de folosință nici dacă ar fi fost încheiate anterior datei de 25 aprilie 2007, întrucât nu au fost înregistrate la Primăria comunei Fântânele.
Totodată, la 25 aprilie 2007, B.M. a declarat și o suprafață de 0,60 ha cu privire la care a afirmat că a luat-o spre folosință de la N.E., la data de 28 februarie 2007, în baza unui înscris intitulat „CONVENȚIE", dar, așa cum s-a arătat, respectivul înscris, nefiind înregistrat la Primăria comunei Fântânele, nu-i conferea învinuitului dreptul de folosință asupra terenului.
Totodată, și în aprilie 2008, inculpatul B.M. a declarat suprafețe de teren pentru care nu existau acte doveditoare ale dreptului de folosință.
Astfel, pentru suprafețele: de 0,63 ha (de la C.P.), de 0,30 ha și 0,33 ha din suprafața parcelată de 1,20 ha (de la N.E.), de câte 0,30 ha, una situată în parcela agricolă 5, bloc fizic 26 și cealaltă în parcela agricolă 11, bloc fizic 28, (de la B.A.), de 0,95 ha și 0,50 ha (de la Ș.I.) și, respectiv, de 0,18 ha din suprafața parcelată de 0.41 ha (de la A.I.), inculpatul B.M. nu avea drept de folosință, întrucât nu era înregistrat în evidențele Primăriei comunei Fântânele cu respectivele suprafețe de teren.
La data de 24 septembrie 2010, la solicitarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Primăria comunei Fântânele a comunicat faptul că B.M., este înregistrat în evidențele agricole atât cu suprafața totală de 1,93 ha pe care o deținea în proprietate, cât și cu o suprafață de 2,71 ha teren arabil extravilan luat „în parte" în toamna anului 2007, „pe perioada anului agricol 2007 - 2008", și pe care l-a „exploatat" și în anul 2008.
Însă, din Registrul contractelor de arendă de la Primăria Fântânele, județul Teleorman, pentru perioada 2004 - aprilie 2008, a reieșit că, în evidențele acestei instituții, nu este înregistrat niciun contract de arendă în care să figureze ca arendaș B.M., iar la registrul agricol existent la primărie inculpatul este înregistrat doar cu suprafața de 1,93 ha, pe care o deținea în proprietate. De altfel, chiar inculpatul a declarat că înscrisurile, pe care le-a încheiat cu persoanele de la care a luat terenuri spre folosință, nu sunt înregistrate la Primăria comunei Fântânele.
Cu atât mai mult, prin Ordinul nr. 704 din 23 august 2007, s-au completat dispozițiile din art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 privind condițiile care trebuiau îndeplinite începând cu anul 2007, pentru ca un solicitant să beneficieze de acordarea de plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.
Astfel, conform art. 4 alin. (1) din respectivul ordin, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol, sunt, după caz, titlu de proprietate, contract de arendare, contract de concesionare, contract de închiriere, adeverință de la primăria locală care să ateste înscrierea în Registrul agricol ca utilizator al terenului respectiv, chitanță/bon fiscal pentru achitarea taxei de pășunat, contract de pășunat și, după caz, adeverința eliberată de consiliul local din care să reiasă suprafața utilizată pentru pășunat în funcție de taxa achitată".
De asemenea, pentru anul 2008, conform art. 4 și 6 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008, pentru producătorii agricoli s-a stabilit obligația prezentării, la momentul solicitării sprijinului pe suprafață, a documentelor doveditoare ale dreptului de folosință asupra terenului sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului.
Ca atare, inculpatul B.M., deși îndeplinea o funcție de conducere în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și cunoștea foarte bine condițiile care trebuiau îndeplinite în vederea obținerii subvențiilor, a făcut declarații inexacte cu privire la suprafețele de teren pentru care a solicitat sprijin financiar.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că la momentul depunerii cererilor pentru obținerea subvențiilor, am considerat că sunt îndreptățit să formulez astfel de cereri, în calitatea mea de fermier, și că sumele pe care urma să le primesc mi se cuvin, pentru că eu am lucrat efectiv suprafețele de teren pe care le-am declarat".
În cauză, au fost audiați și martorii B.A., A.I., Ș.I., N.E., C.F., din declarațiile acestora reieșind că au dat spre folosință inculpatului terenuri, în unele cazuri doar în baza unor înțelegeri verbale, iar, în alte cazuri au fost întocmite și unele înscrisuri care însă nu au fost înregistrate la primărie.
Pentru existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B.M. nu are relevanță faptul că au fost sau nu utilizate terenurile, fiind incriminată încălcarea condițiilor necesare pentru obținerea subvențiilor.
De altfel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000, nu are relevanță dacă fondurile europene obținute pe nedrept au fost sau nu utilizate conform destinației pentru care au fost acordate, în condițiile în care utilizarea necorespunzătoare a fondurilor europene este sancționată conform art. 18
2
din aceeași lege.
Infracțiunea prev. de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000 incriminează doar obținerea fondurilor europene cu încălcarea unor condiții și are ca scop sancționarea persoanelor care îi induc. În eroare pe gestionarii fondurilor europene. Se urmărește astfel, descurajarea încălcării unor principii de politică europeană care sunt promovate prin acordarea ajutoarelor către cei care respectă anumite condiții, respectiv solidaritate, protecție socială, protecția mediului, încurajarea producerii și consumului de bunuri din țările europene.
În ceea ce privește comiterea infracțiunii de conflict de interese, la data de 26 ianuarie 2006, acesta a fost înregistrat în Registrul Fermierilor iar, începând cu data de 10 iulie 2006, îndeplinește funcția de Șef Birou la Centrul Local Zimnicea din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) Teleorman.
La datele de 6 aprilie 2008 și, respectiv, 9 mai 2009, inculpatul, în calitatea sa de șef Birou la Centrul Local Zimnicea, a aprobat Deciziile nr. 1149678 și nr. 1776039, prin care i-au fost acordate, în calitate de fermier, plățile pentru campaniile din 2007 (pentru suma totală de 927,19 RON) și 2008 (pentru suma totală de 2.008,07 RON).
Prin urmare, inculpatul a încălcat prevederile potrivit cărora funcționarul public este în conflict de interese dacă interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.
În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct.
Totodată, și din Adresa nr. 141 din 16 ianuarie 2013 a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control intern și Supracontrol, a reieșit că potrivit prevederilor Manualelor de proceduri în vigoare în cazul în care cel care autorizează plata a depus o cerere de plată pe suprafață, el are obligația de a nu-și autoriza propriul dosar, anunțând acest caz șefului ierarhic superior".
Ca atare, inculpatul B.M. cunoștea faptul că nu era îndreptățit să-și aprobe deciziile de plată. De altfel, nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaște legea și nimeni nu poate fi apărat de răspundere, invocând necunoașterea prevederilor ei, întrucât eroarea de drept nu exonerează de răspundere.
Faptele au fost reținute prin rechizitoriu pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2010 și 20 septembrie 2010; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare' din 29 ianuarie 2013; declarații învinuit B.M. din 14 februarie 2013, declarație martor B.A. din 27 februarie 2013, declarații martori A.I. din 27 februarie 2013, Ș.I. din 11 martie 2013, N.E. din 11 martie 2013, C.F. din 11 martie 2013, adresa A.P.I.A. nr. 141 din 16 ianuarie 2013, adresa Primăriei comunei Fântânele, județul Teleorman nr. 157 din 17 februarie 2011, adresa A.P.I.A. nr. 1270 din 6 aprilie 2010, adresa A.P.I.A. Teleorman nr. 2568 din 18 martie 2013 și fișa postului pentru B.M., cerere din 25 aprilie 2007, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2007 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008, cerere din 21 aprilie 2008, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2008 - solicitant B.M., Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008, proces-verbal de constatare încheiat la data de 18 august 2011 de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă. Control Intern și Supracontrol, declarație C.P. din 17 septembrie 2007 și contract de arendare din 30 august 2007. Încheiat între C.O. și B.M., Adresa nr. 4345 din 24 septembrie 2010 a Primăriei Fântânele către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, convenție încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. și Ș.I., convenție încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. și A.I., convenție încheiată la data de 28 februarie 2007, între B.M. și N.E., proces-verbal încheiat la data de 7 septembrie 2007, între B.M. și B.A., declarații Ș.I. și B.M., copie Registru contracte de arendă, pentru perioadele 2004 - aprilie 2008 și iulie 2008 - decembrie 2009 al Primăriei comunei Fântânele, copie Registru agricol al Primăriei comunei Fântânele pentru perioada 2007 - 2011, în ceea ce-l privește pe B.M.
Curtea a reținut aceeași situație de fapt menținută în actul de sesizare a instanței, pe care și-o însușește, sens în care a făcut trimitere la aceasta, odată cu analiza și aprecierea probelor administrate nemijlocit în ședință publică în faza cercetării judecătorești și a căror concludentă urmează a fi analizată, prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât, inculpatul și-a menținut, în integralitate, toate declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Audiat nemijlocit în faza cercetării judecătorești, în declarația sa, inculpatul B.M., fost șef de birou la Centrul Zimnicea, din cadrul APIA, județul Teleorman din anul 2006, pe lângă faptul că era coordonatorul a opt funcționari și desfășura activitatea specifică prevăzută în lege, în calitatea sa de fermier, în perioada 2007 - 2008, a formulat două cereri de sprijin pentru acordare de subvenții, pentru două suprafețe, respectiv 2,90 ha (2007) și 5,09 ha (din care 1,65 ha reprezenta proprietatea sa personală) (2008). A precizat că cererile sale îndeplineau condițiile prevăzută de O.U.G. nr. 125/2006, fiind înscris în registrul fermierilor din anul 2006. Înscrierea în registrul fermierilor era o condiție obligatorie pentru obținerea de subvenții de la stat.
De asemenea, a învederat că a lucrat și suprafețele altor persoane fizice, cu care a încheiat fie convenții scrise (contract de schimb de terenuri cu B.A., în sensul că a dat 0,55 ha pentru 0,6 ha), contract de arendă cu bunicul său, S.M., încheiat în anul 2007.
A încheiat contract de arendă cu C.P., în anul 2007, pentru suprafața de 0,64 ha, teren „luat în parte", contractul nu a fost înregistrat la primărie, pentru că nu era dezbătută succesiunea după C.Gh., fostul soț al P.C., însă aceasta, la primărie, a dat o declarație vizată de secretarul primăriei, fiind înregistrată în Registrul Agricol în Primărie.
A lucrat, tot în anul 2007, o suprafață de 0,60 ha, aparținând martorei N.E., în vârstă de 90 de ani, teren pe care l-a lucrat ca urmare a unei înțelegeri verbale, iar cea scrisă a fost semnată de fiica acesteia, N.A.
Tot în anul 2007, inculpatul a mai lucrat suprafața de 1,8 ha, teren luat în parte de la Ș.I., declarație înregistrată la Primăria Fântânele pe 0,95 ha și suprafața de 0,18 ha de la numitul A.I. în baza unei convenții private încheiate între părți și neînregistrate la primărie.
Pentru suprafața de 2,90 ha lucrată în anul 2007, a primit o subvenție de 900 RON, iar pentru suprafața de 5,9 ha lucrată în 2008 a primit o subvenție de 2.000 RON.
A recunoscut că pentru a primi subvențiile pentru suprafețele respective a formulat două cereri, care și-au urmare cursul legal prevăzut de legea cadru, apreciind că: „am greșit fiindcă mi-am aprobat propriile cereri, nu m-am gândit la această situație, însă eu eram șeful de serviciu APIA Zimnicea".., „nu m-am gândit că ar fi vreo problemă" - „ceva ilegal"..
A mai arătat că cererile sale aveau, ca și cele ale celorlalți solicitanți, și actele doveditoare, referitoare șa suprafețele de teren lucrate de către fiecare fermier în parte.
Anul 2007 a fost primul an în care s-au primit fonduri europene, primul an de aplicare și au existat, susține inculpatul, sincope, ca urmare a unor situații ivite în practică, sens în care abia în anul 2011, Ministerul Agriculturii a emis Ordinul nr. 67/2011, potrivit căruia, înscrisurile sub semnătură privată au fost recunoscute ca documente a utilizatorilor de teren.
Recunoaște că a onorat înțelegerile pe care le-a avut cu proprietarii terenurilor pe care le-a muncit, indiferent că erau scrise, verbale, însă urmare a începerii cercetării sale penale, inculpatul a precizat că a achitat prejudiciul „considerat de organul de urmărire penală că l-aș fi creat la APIA, în cuantum de 2.900 lei, cât am primit pe deciziile respective pentru a demonstra să nu am avut nici un moment intenția să înșel instituția statului."
A recunoscut că, în funcția pe care o avea, a aprobat toate listele corespunzătoare cererilor de acordare de subvenții, deci și a listei ce priveau cererile sale.
Conținutul declarațiilor martorilor din acte, Ș.I., C.F., B.A., A.I., persoane în vârstă, se coroborează cu declarația inculpatului, în sensul că, într-adevăr, terenurile respective au fost lucrate de către inculpat, martorii au fost mulțumiți că înțelegerea dintre ei a fost respectată, indiferent că a fost scrisă ori verbală, înregistrată sau nu la primărie, ei primindu-și recolta, iar inculpatul subvenția, toți având încredere în inculpat.
Martorii propuși de către inculpat, în apărarea sa, C.N. și N.A., au menționat că numai inculpatul le-a lucrat terenurile, că acesta a respectat înțelegerile pe care le-au avut și, în consecință, primeau „bucatele" și totdeauna și-a ținut promisiunea, indiferent dacă înscrisurile respective erau sau nu înregistrate la primărie, în registrele funciare.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în data de 5 iunie 2013, sub imperiul vechiului C. pen. și cercetarea judecătorească nu s-a finalizat până la intrarea în vigoare a noului C. pen. - 1 februarie 2014 - Curtea a apreciat că se impune, în baza art. 386 alin. (1) din Noul C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. (două acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechiul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 253
1
vechiul cod cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., în infracțiunea prev. de art. 301 alin. (1) din noul C. pen. cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen.
Analizând prin coroborare întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a constatat că inculpatul B.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, starea de fapt fiind dovedită prin următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2010 și 20 septembrie 2011; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 29 ianuarie 2013; declarații învinuit B.M. din 14 februarie 2013; declarație martor B.A. din 27 februarie 2013; declarație martor A.I. din 27 februarie 2013; declarație martor Ș.I. din 11 martie 2013; declarație martor N.E. din 11 martie 2013; declarație martor C.F. din 11 martie 2013; adresa A.P.I.A. nr. 141 din 16 ianuarie 2013; adresa Primăriei comunei Fântânele, județul Teleorman nr. 157 din 17 februarie 2011; Adresa A.P.I.A. nr. 1270 din 6 aprilie 2010; adresa A.P.I.A. Teleorman nr. 2568 din 18 martie 2013 și fișa postului pentru învinuitul B.M.; cerere din 25 aprilie 2007, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2007 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008; cerere din 21 aprilie 2008, de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2008 - solicitant B.M.; Decizia nr. 1149678 din 6 aprilie 2008; proces-verbal de constatare încheiat la data de 18 august 2011 de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol; declarație C.P. din 17 septembrie 2007 și Contract de arendare din 30 august 2007, încheiat între C.O.P. și B.M.; Adresa nr. 4345 din 24 septembrie 2010 a Primăriei Fântânele către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; convenție încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. și Ș.I.; convenție încheiată la data de 5 februarie 2008, între B.M. și A.I.; convenție încheiată la data de 28 februarie 2007, între B.M. și N.E.; Proces-verbal încheiat la data de 7 septembrie 2007, între B.M. și B.A.; declarații Ș.I. și B.M.; copie Registru contracte de arendă, pentru perioadele 2004 - aprilie 2008 și iulie 2008 - decembrie 2009, al Primăriei comunei Fântânele; copie Registru agricol al Primăriei comunei Fântânele pentru perioada 2007 - 2011, în ceea ce-l privește pe B.M.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen., care constă în: „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani." și „(2) înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. "
Sub aspectul laturii obiective, curtea a reținut că inculpatul, în calitatea sa de șef Birou la Centrul local Zimnicea din cadrul Agenției de plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) Teleorman, prin acțiunea sa frauduloasă, a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, ceea ce presupune a trece drept reală existența unei fapte sau a unei împrejurări care nu există. S-a argumentat că în practica judiciară, există înșelăciune în varianta agravată, în cazul inculpatului care în perioada 2007 - 2008 a completat declarații vizând suprafețe de teren pe care le-a lucrat, obținând subvenții, fără însă a respecta legislația în vigoare.
Urmarea imediată a constat în producerea unei pagube materiale, în cuantum de 2.935,31 RON.
Apărarea inculpatului - în sensul că, la momentul 2007 - 2008, nu era necesar ca declarațiile sale, privind obținerea de subvenții, pe care și le-a semnat și vizat în nume propriu, având calitatea de șef birou, nu era necesar ca - pentru fiecare suprafață de teren pe care o avea în folosință de la diferite persoane și cu care încheiase diferite înscrisuri numite „convenții", „contracte", să fie înregistrate la Primărie, ci numai contractele de arendă - nu poate fi primită, întrucât nu a prezentat instanței nici un act oficial, prin care ar fi anunțat centrul zonal de diferitele motive pentru care să nu poată fi respectată întocmai legea cadru și, astfel să se ia măsuri necesare chiar la nivel -de ministru al agriculturii pentru a se intra în legalitate.
Întrucât între părți a intervenit un acord de împăcare, Curtea a făcut aplicarea art. 244 alin. (3) din noul C. pen., întrucât „împăcarea înlătură răspunderea penală". Prin Adresa nr. 1011 din data de 10 martie 2014 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin reprezentantul legal, director general G.D.B., în calitate de parte civilă - a intervenit „acordul de împăcare" cu inculpatul, având în vedere faptul că acesta a achitat conform chitanței seria AGPL nr. 3766 din 10 martie 2014, suma de 28,08 RON, reprezentând cuantumul dobânzilor și penalităților calculate la suma achitată cu titlu de prejudiciu, în cuantum de 2.935,31 RON și, prin care APIA declară că nu mai are niciun fel de pretenții în legătură cu obligațiile bănești care au făcut obiectul cererii de constituire de parte civilă (Dosar nr. 4038/2/2013).
Așadar, Curtea a apreciat că inculpatul beneficiază de acest acord, prin. aplicarea legii mai favorabile, astfel că, în baza art. 396 alin. (6) din Noul C. proc. pen., (urmare a intervenim acordului de împăcare, dosar C.A.B, fond), a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., „folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează omisiunea de a furniza, cu știința, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Din actele dosarului a rezultat că din calitatea pe care o avea, inculpatul a făcut declarații incomplete, constând în faptul că înțelegerile între părți cu privire la folosința unor terenuri date în lucru, de către proprietari inculpatului, numai unele au fost înregistrate la Primărie, ceea ce a condus la obținerea unor fonduri financiare provenite din bugetul general al Comunităților Europene și din bugetul național acordate pentru exploatarea suprafețelor agricole. Prima instanță a considerat că inculpatul nu a fost de rea-credință, însă, a crezut cu ușurință, că atâta vreme cât respectă înțelegerile dintre el și proprietari (persoane în vârstă), faptul că respectivele „convenții", „contracte" nu au fost înscrise în registrul Primăriei nu ar atrage vreo conotație penală.
Având în vedere că, imediat ce a fost stabilit prejudiciul, acesta l-a acoperit, în integralitate, plătind și dobânzile și penalitățile, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea a apreciat că se poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, întrucât fapta, în conținutul ei concret și în împrejurările în care a fost săvârșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave. De altfel, instanța a considerat că prin atitudinea sa, inculpatul a demonstrat că nu a dorit niciun moment să creeze vreun prejudiciu la APIA, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor, constând în faptul că respectivele terenuri au fost lucrate, iar proprietarii și-au luat „bucatele", conform înțelegerii.
Așadar, Curtea în raport cu cele menționate, a dispus achitarea inculpatului B.M., în baza art. II, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. b
1
) din vechiul C. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. și i-a aplicat inculpatului amenda administrativă, în cuantum de 1.000 RON.
În ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. (1) din noul C. pen. - instanța de fond a reținut că aceasta constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică."
Inculpatul, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în cursul anilor 2007 - 2008, în calitate de fermier, a solicitat Centrului local Zimnicea, acordarea de plăți, pentru campaniile din 2007 și 2008, la datele de 6 aprilie 2008 și 9 mai 2009 și a aprobat, în calitate de șef de birou, Deciziile nr. 1149678 și nr. 1776039, prin care a primit subvenții pentru suprafețele de terenuri, pe care le-a și lucrat, dând proprietarilor cote părți din produsele obținute pe suprafețele respective conform înscrisurilor încheiate între părți.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de conflict de interese constă în îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii în condițiile cerute de norma de incriminare, iar termenul de „act" este acea operație pe care trebuie să o efectueze funcționarul public, potrivit atribuțiilor sale de serviciu, ce poate consta în întocmirea unui înscris.
În cauza de față, instanța a apreciat că inculpatul și-a scris declarațiile și și-a aprobat cele două decizii, în calitate de șef și pentru care a obținut subvenții pentru suprafețele de terenuri lucrate.
Pentru existența acestei infracțiuni, s-a considerat că este necesar a se constata întrunite cumulativ următoarele cerințe: actul pe care-l îndeplinește să intre în sfera sa de atribuții de serviciu; actul pe care l-a îndeplinit să determine, în mod concret, direct sau indirect obținerea unui folos patrimonial pentru sine.
Urmarea imediată constă în afectarea relațiilor de serviciu și crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de serviciu din cadrul respectivei autorități publice.
Raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei săvârșite.
Instanța, pe baza probatoriului administrat, a constatat săvârșirea infracțiunii, inculpatul având o atitudine sinceră, de recunoaștere și acoperind integral prejudiciul. în acest context, instanța a apreciat că fapta inculpatului în raport cu modul și împrejurările în care a fost săvârșită, prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia, în baza art. II, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. b
1
) din Vechiul C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, pentru fiecare faptă în parte, Curtea avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind redus, persoana și conduita inculpatului - acesta este în vârstă de 50 de ani, are studii superioare, este căsătorit, nu are antecedente penale, fiind apreciat în activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul Centrului local Zimnicea, din cadrul A.P.I.A. Teleorman, potrivit celor trei caracterizări depuse la dosar, că are o stare de sănătate precară fiind diagnosticat cu diabet zaharat, tip II (acte medicale, dosar CAB), c