ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 412 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Constanța, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 27927/212/2014, în baza art. 386 Noul C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 Noul C. pen. și a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B., pentru infracțiunea de înșelăciune la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. pentru infracțiunea de uz de fals la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului P.V.B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție potrivit art. 60 Noul C. proc. pen.

În baza art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. pentru tentativa la infracțiunea de înșelăciune la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. pentru infracțiunea de uz de fals la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. cu art. 5 Noul C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare a inculpatului T.V. cu termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 397 Noul C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă a părții civile S. S.A.R.L. prin reprezentant legal K.R. SRL și a fost obligat inculpatul P.V.B. la plata sumei de 20.389,64 RON prejudiciu nerecuperat către partea civilă.

S-a respins cererea de constituire ca parte civilă față de inculpatul T.V. ca nefondată.

În baza art. 272 Noul C. proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului în suma de 300 RON apărătorului din oficiu E.M.G.L. și 300 RON apărătorului din oficiu P.G. din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 Noul C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța au fost trimiși în judecată inculpații P.V.B. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și T.V. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în baza datelor obținute ca urmare a desfășurării activităților informativ-operative efectuate de către lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, în cursul lunii ianuarie 2008, s-au conturat indicii cu privire la faptul că învinuiții P.V.B. și T.V. ar fi depus în cadrul C.R. SA - Sucursala Constanța, înscrisuri falsificate în vederea acordării unor credite de nevoi personale.

Procedându-se la efectuarea de cercetări în cauză s-au stabilit ca la data de 18 septembrie 2007 învinuitul P.V.B. s-a prezentat la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța și a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, situație în care a depus toate înscrisurile prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv: Cerere de credit pentru persoane fizice nr. 357329 din 18 septembrie 2007;

Adeverință de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 emisă de către SC ABC P.C.T. SRL Constanța; Contract individual de muncă înregistrat în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța sub nr. 798317/14102006.1 factură SC E.E. SA din 14 septembrie 2007; copie carte de identitate.

Din conținutul Adeverinței de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 rezultă faptul că învinuitul P.V.B. este angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța în funcția de fierar betonist și realizează venituri.

După ce învinuitul P.V.B. a completat și a semnat Cererea de credit pentru persoane fizice cu nr. 357329 din 18 septembrie 2007, acesta a depus toate înscrisurile sus-menționate, solicitând acordarea unui credit de nevoi personale în valoare de 13.500 RON.

Reprezentanții C.R. SA - Agenția C.F. Constanța după ce au primit solicitarea și înscrisurile sus-menționate au întocmit Contractul de credit nr. 357329 din 19 septembrie 2007, de unde rezultă faptul că învinuitului i s-a acordat suma de bani solicitată, respectiv 13.500 RON. După acordarea creditului de nevoi personale învinuitul P.V.B. nu a achitat nici o rată lunară și nici nu a putut fi contactat la numărul de telefon mobil pe care l-a indicat în cererea de credit pentru persoane fizice.

Ca urmare a adresei înaintată Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, reprezentanții C.R. SA - Agenția C.F. Constanța au comunicat faptul că, în urma contactării telefonice a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța a fost confirmat faptul că învinuitul P.V.B. nu figurează ca angajat al SC ABC P.C.T. SRL Constanța.

Conform Adresei nr. 6122 din 16 august 2010 Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța a comunicat faptul că învinuitul P.V.B. figurează ca angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța cu Contract individual de muncă nr. 308002 din data de 22 august 2007. Date fiind aceste împrejurări, se constată faptul că învinuitul P.V.B. a prezentat un contract de muncă fals la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța, din care rezultă faptul că acesta figurează ca și angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța din data de 14 octombrie 2007.

Fiind audiat martorul M.M., fost director general în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța, acesta a declarat faptul că nu îl cunoaște pe învinuitul P.V.B., dar este posibil ca acesta să fi fost angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța.

De asemenea, martorul M.M. a declarat faptul că nu a completat rubricile din adeverința de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007, semnăturile existente pe înscrisul sus-menționat nu au fost executate de acesta, pe numita D.M. nu o cunoaște, aceasta nefiind angajată vreodată în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța, iar numărul de telefon menționat pe adeverință nu aparține societății în cauză.

Conform Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 au rezultat următoarele: scrisul olograf ce completează rubricile Adeverinței de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executat de învinuitul P.V.B. sau de către martorul M.M.; semnătura existentă la rubrica „semnătura reprezentantului legal al angajatorului" din Adeverința de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executată de martorul M.M.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul P.V.B. nu a putut fi identificat în vederea audierii, fiind citat de mai multe ori.

Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesul-verbal întocmit la data de 8 decembrie 2010 la adresa din municipiul Constanța, strada M., numitul Ș.E.C. a declarat faptul că, în anul 2006 l-ar fi primit pe acesta în spațiu, ocazie cu care au încheiat un contract, dar învinuitul nu a locuit niciodată la adresa sa din domiciliu. Mai mult, numitul Ș.E.C. a declarat verbal faptul că pe învinuitul P.V.B. nu l-a mai văzut din anul 2006 și alte date de identificare ale acestuia nu poate furniza.

S-a precizat faptul că s-a mai procedat la citarea învinuitului P.V.B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța emițându-se mandat de aducere, ce a fost executat de către Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța, la data de 9 octombrie 2012 și conform procesului-verbal întocmit de către lucrătorii de jandarmi, la domiciliul învinuitului a fost identificată numita Ș.E. care a precizat că învinuitul a fost luat în spațiu de către soțul ei în urmă cu trei ani dar nu mai locuiește acolo și nici nu știe nimic despre el.

În urma verificărilor efectuate în baza de date s-a constatat că acesta nu are altă adresă unde poate fi găsit.

Urmare Adresei nr. 90 din 4 martie 2011 C.R. SA - Sucursala România comunică faptul că învinuitul P.V.B. a obținut în data de 20 septembrie 2007 de la C.E. pic. Dublin - Sucursala România un credit de nevoi personale în valoare de 16.733,08 RON, din care suma netă împrumutată a fost de 13.500 RON, sumă retrasă în totalitate de către persoana sus-menționată.

De asemenea, C.E. pic. Dublin - Sucursala România a comunicat faptul că până la data de 2 martie 2011, învinuitul P.V.B. nu a achitat nici o rată lunară de credit dintr-un total de 48, are o întârziere la plata ratelor de 1.193 zile și o restanță în valoare de 18.570,82 RON, suma reprezentând: 16.543,95 RON - principal; 787,80 RON - penalizări; 1.070,32 RON - dobânda; 168,75 RON comision lunar de administrare a contului.

Totodată C.E. pic. Dublin - Sucursala România se constituie parte civilă în procesul penal față de învinuitul P.V.B. cu suma de 18.570,82 RON.

Faptele învinuitului P.V.B. au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză: reclamația părții vătămate, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, actele depuse de învinuit la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța, declarații martori; adrese emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța.

Cu privire la inculpatul T.V. s-a reținut că la data de 25 ianuarie 2008 s-a prezentat la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța și a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, sens în care a depus toate înscrisurile prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv: cerere de credit pentru nevoi personale nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, adeverință de salariu emisă de SC ABC P.C.T. SRL Constanța, contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța sub nr. 236701 din 6 martie 2007, factură SC E.E. SA din 8 ianuarie 2008, copie carte de identitate.

Din conținutul Adeverinței de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 rezultă faptul că învinuitul T.V. este angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța din data de 5 martie 2007 și realizează venituri. După ce învinuitul a completat și semnat Cererea de credit pentru nevoi personale nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, a depus toate înscrisurile sus-menționate, solicitând acordarea unui credit pentru nevoi personale în valoare de 14.900 RON.

La data de 1 februarie 2008 învinuitul T.V. a fost identificat de către organele de poliție în fața C.R. SA - Agenția C.F. Constanța din strada A., având asupra sa Contractul de credit nr. 69321 din 25 ianuarie 2008.

S-a constatat că învinuitul T.V. se afla împreună cu o altă persoană de sex masculin, identificată de către organele de poliție ca fiind numitul l.N.C., iar în fața sediului C.R. SA - Agenția C.F. Constanța se afla parcat un autoturism marca S.O. cu numărul de înmatriculare CT ..... . La data de 1 februarie 2008 numitul l.N.C., a declarat verbal că s-a deplasat cu autoturismul sus-menționat la sediul băncii pentru a se întâlni cu T.V. Procedându-se la percheziționarea autoturismului marca S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., au fost identificate mai multe înscrisuri, ridicate de către organele de poliție și care au fost menționate într-un proces-verbal încheiat la data de 1 februarie 2008.

I.N.C. a declarat că o parte din înscrisurile depuse la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța de către învinuitul T.V., necesare pentru acordarea creditelor de nevoi personale, erau completate de către numita E.C.R. care ocupa funcția de consultant credite în cadrul RB - Sucursala Constanța, iar învinuitul urma doar să le semneze, deși numita E.C.R. cunoștea faptul că învinuitul T.V. nu era angajat în cadrul nici unei societăți comerciale și nu realizează nici un venit.

De asemenea, numitul I.N.C. a mai declarat că nu a semnat și nici completat nici un înscris utilizat la obținerea creditelor de nevoi personale, nu a completat și nici semnat nici un înscris din cele ridicate de către organele de poliție în data de 1 februarie 2008 din autoturismul S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., aspect confirmat și în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, întocmit de către Serviciul de Criminalistică al Inspectoratului Județean de Poliție Constanța.

Numitul I.N.C. a mai declarat că după incidentul din data de 1 februarie 2008 de la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța nu a mai ținut legătura cu E.C.R. și nici nu a primit vreo sumă de bani de la persoanele implicate și nu a recomandat nici un client pentru solicitare de credit bancar. Mai mult, numitul I.N.C. a declarat că nu are cunoștință despre conținutul înscrisurilor identificate de către organele de poliție în urma percheziției efectuate în autoturismul S.O. cu numărul de înmatriculare CT ....., în data de 1 februarie 2008 și de fiecare dată numita E.C.R. purta cu ea dosare de credit ale clienților ei, precum și înscrisuri necompletate de la diverse bănci, înscrisuri tipizate, respectiv adeverințe de salariu. Referitor la agenda ridicată din autoturism, numitul I.N.C. declară că aceasta îi aparține și că el a completat tot ceea ce este scris în ea, însă toate aspectele consemnate în respectiva agendă i-au fost dictate de către E.C.R. și reprezintă dosarele ei care le întocmea și le depunea la diferite bănci pentru acordare de credite.

Pe parcursul urmăririi penale numita E.C.R. nu a putut fi identificată în vederea audierii, fiind citată de mai multe ori. Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesului-verbal întocmit la data de 19 ianuarie 2011, numita E.C.R. nu mai locuiește la adresa de domiciliu, respectiv din municipiul Constanța, strada S. din luna mai 2010, noua proprietară fiind numita D.R.B., iar date despre o nouă adresă de domiciliu a numitei E.C.R. nu cunoaște.

Având în vedere cele expuse mai sus, cât și faptul că numitul I.N.C. nu a completat și nici semnat nici un înscris falsificat care a fost utilizat în vederea acordării de credite de nevoi personale (Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011), nu a fost indicat de către nici o persoană implicată în săvârșirea, infracțiunilor din prezenta cauză, s-a constatat cu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Din Adresa nr. 6122 din 16 august 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța se comunică faptul că învinuitul T.V. figurează angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța cu Contract individual de muncă nr. 236401 din 6 martie 2007.

În ceea ce privește contractul individual de muncă încheiat între învinuitul T.V. și SC ABC P.C.T. SRL Constanța, Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța a comunicat prin Adresa nr. 7432 din 21 octombrie 2010 faptul că acesta figurează înregistrat în arhiva electronică a Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, dar nu a fost găsit la dosarul SC ABC P.C.T. SRL Constanța.

Fiind audiat martorul M.M. care a îndeplinit funcția de director general în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța, acesta a declarat faptul că nu îl cunoaște pe învinuitul T.V., dar există posibilitatea ca acesta să fi fost angajat în cadrul societății sus-menționate.

Martorul M.M. a mai precizat faptul că în perioada 2003 - iulie 2007 administrator în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța a fost numitul M.C., însă în luna august 2007 respectivul s-a retras din societate cesionând părțile sociale unei persoane din județul Călărași.

Cu privire la semnătura existentă la rubrica „semnătura reprezentantului legal al angajatorului" de pe Adeverința de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 20083 martorul M.M. a declarat faptul că aceasta nu a fost executată de către M.C. deoarece cunoaște semnătura acestuia întrucât au lucrat mai mulți ani împreună.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 au rezultat următoarele: scrisul olograf ce completează rubricile Adeverinței de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de învinuitul T.V., învinuitul P.V.B., I.N.C. sau de către martorul M.M.; semnătura existentă la rubrica „semnătura angajatului" din Adeverința de salariu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 a fost executată de învinuitul T.V.; semnăturile existente la rubricile „nume și prenume solicitant - Semnătura" și" Semnătura solicitantului" din Cererea de credit pentru nevoi personale cu nr. 69321 din 25 ianuarie 2008 au fost executate de învinuitul T.V.; semnăturile existente la rubricile „Debitor" de pe „Protecția opțională și rezumatul ofertei-credit pentru nevoi personale" nr. 69321 din 25 ianuarie 2008; semnătura de la rubrica „Solicitant" din „Documente necesare aplicării" cu seria nr. 69321 din 25 ianuarie 2008; semnăturile de la rubricile „Semnătura emitentului" de pe „Acordul de consultare a bazei de date a centralei de riscuri bancare" pentru T.V. (două exemplare); semnătura de la rubrica „Semnătura angajatului" din „Declarația cu privire la cesiunea drepturilor salariale" pentru T.V.; semnătura de la rubrica „Semnătura emitentului" de pe Acord de transmitere și consultare a informațiilor la SC B.C. SA" din 25 ianuarie 2008, pentru T.V., au fost executate de către învinuitul T.V.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul T.V. nu a putut fi identificat în vederea audierii, fiind citat de mai multe ori. Cu ocazia îndeplinirii procedurilor de citare, conform procesului-verbal întocmit la data de 31 iulie 2010, imobilul situat în orașul Ovidiu, strada P., este proprietatea lui M.Mt., iar în urma discuțiilor purtate cu acesta s-a stabilit că, în anul 2007, învinuitul T.V. a locuit la acesta deoarece au dorit să întreprindă o afacere împreună i-a făcut domiciliul pe adresa sa, dar ca urmare a unor neînțelegeri în ianuarie 2008 învinuitul T.V. a plecat și numai cunoaște nimic despre acesta.

În cauză s-au efectuat verificări pentru identificarea numitului T.V. la data de 9 octombrie 2012, lucrătorii de jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Constanța au executat mandatul de aducere nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prilej cu care s-au deplasat în localitatea Ovidiu, strada P., și au constatat că T.V. numai locuiește la adresa respectivă de aproximativ 7 - 8 ani.

Faptele învinuitului T.V. au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză: reclamația părții vătămate, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011, actele depuse de învinuit la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța, declarații martori, adrese emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța.

Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că existența infracțiunilor și săvârșirea lor cu vinovăție de către inculpați a fost dovedită de către organele judiciare cu probele strânse în faza de urmărire penală aflate în cele trei volume de urmărire penală și cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, la dosar se afla declarația martorului M.M., în calitate de director general la SC ABC P.C.T. SRL care arată că semnătura din adeverința de salariu nr. 30 nu îi aparține lui M.C., cunoscând semnătura acestuia deoarece au lucrat împreuna timp de mai mulți ani și că aceasta adeverință nu a fost completată de el la nici o rubrică.

La dosar se afla raportul de constatare tehnico-științifica în care se concluzionează că semnătura existentă la rubrica „Semnătura reprezentantului legal al angajatorului" din adeverința de salariu nr. 583 din 18 septembrie 2007 nu a fost executată de M.M.

Se mai concluzionează că scrisul olograf ce completează rubricile adeverinței de salariu nr. 0030 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de T.V., P.V.B., I.N.C. sau M.M.

Instanța va înlătura declarația inculpatului T.V. din data de 1 februarie 2008 în care arată că lucrează la SC ABC P.C.T. SRL din 5 martie 2007 în funcția de șef serviciu aprovizionare având în vedere declarația directorului general M.M. care a arătat că nu îl cunoaște pe T.V.

Și în fața instanței martorul M.M. a declarat ca în perioada anilor 2007 - 2008 a fost director al SC ABC P. SRL că nu îi cunoaște pe inculpați și că numele lor nu îi spun nimic.

Având în vedere că în legea nouă sunt modificate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nemaifiind incriminată înșelăciunea în contracte, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice astfel: a schimbat încadrarea juridică a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 Noul C. pen. și a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 5 Noul C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul P.V.B. instanța a făcut aplicarea criteriilor legale prev. de art. 74 Noul C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului care cu intenție directa a săvârșit infracțiunea de înșelăciune pricinuind părții civile un prejudiciu material important și nerecuperat, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, respectiv ascunderea sa și neprezentarea în fața organelor judiciare.

Având în vedere aceste criterii legale, instanța a aplicat inculpatului P.V.B. o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 1 an închisoare pentru uz de fals, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul T.V. instanța a făcut aplicarea criteriilor legale prev. de art. 74 Noul C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului care cu intenție directă a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, precum și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, respectiv ascunderea sa și neprezentarea în fața organelor judiciare.

Având în vedere aceste criterii legale, instanța a aplicat inculpatului T.V. o pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 1 an închisoare pentru uz de fals, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mare de 6 luni și s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța a făcut aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere civilă delictuală doar a inculpatului P.V.B. deoarece prejudiciul este cert și nu a fost recuperat.

Cu privire la inculpatul T.V., instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere civilă delictuală a inculpatului pentru suma arătată în cererea de constituire de parte civilă din dosarul cauzei, respectiv 4.86,48 RON deoarece cererea de credit i-a fost respinsă și această sumă nu are legătură de cauzalitate cu fapta.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul P.V.B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia penală nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și de către apelantul - inculpat P.V.B.:

S-a desființat Sentința penală nr. 412 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei Constanța și judecând s-a dispus:

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. în referire la art. 256 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: adeverință de salarizare eliberată de ABE P.C.T. pe numele P.V.B. la data de 18 septembrie 2007, aflată la dosar de urmărire penală, contractual individual de muncă încheiat între ABC P.C.T. și P.V.B., la data de 14 octombrie 2006, aflat la dosar de urmărire penală.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P.V.B. din art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. 1969, art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului T.V. din art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. 1969, art. 291 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B. pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei.

În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.V. pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate dacă nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de RON - avocat S.A. - se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 de RON - avocat S.V. - se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelantul - inculpat P.V. precum și din oficiu, Curtea a constatat că, motivele de apel invocate de Parchet au vizat: omisiunea primei instanțe în ceea ce privește anularea înscrisurilor folosite de inculpați în vederea întocmirii contractelor de credit, în scopul obținerii creditelor de nevoi personale, precum și neaplicarea legii penale mai favorabile inculpaților, în mod global, iar cel declarat de apelantul inculpat - schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, respectiv înlăturarea dispozițiilor art. 60 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Instanța de apel a reținută că, în mod corect, prima instanță a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, bazându-se pe următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală, dar și în cursul judecății: plângerea persoanei vătămate, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 al IPJ Constanța - Serviciul Criminalistic - Biroul Expertize și Constatări Criminalistice, declarațiile martorilor M.M., I.N.C., actele depuse de inculpați la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța și anume: Cereri credit persoane fizice nr. 357329 din 18 septembrie 2007 și nr. 69321 din 25 ianuarie 2008, adeverințe salariu emise de, Contracte individuale de muncă nr. 798317 din 14 octombrie 2006 și nr. 236701 din 6 martie 2007 facturi ENEL din data de 14 septembrie 2007 și data de 8 ianuarie 2008, copie cărți identitate aparținând inculpaților, Adresa cu nr. 6122 din data de 16 august 2010 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța.

Sub aspectul descrierii situației de fapt s-a constatat că la data de 18 septembrie 2007 inculpatul P.V.B. s-a prezentat la C.R. SA - Agenția C.F. Constanța, unde după ce a utilizat înscrisuri contrafăcute, care atestau calitatea falsă de angajat în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, obținând la data de 20 septembrie 2007, creditul în valoare de 16.733,08 RON, iar inculpatul T.V. la data de 15 ianuarie 2008 folosindu-se de înscrisuri contrafăcute care atestau calitatea falsă de angajat în cadrul SC SC ABC P.C.T. SRL Constanța a solicitat C.R. SA - Agenția C.F. Constanța un credit de nevoi personale, care în urma verificărilor a fost respins.

Curtea a observat că atât primul cât și cel de al doilea motiv de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța sunt fondate.

Astfel, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la anularea înscrisurilor falsificate folosite de cei doi inculpați în vederea încheierii contractelor de credit cu unitățile bancare, deși a reținut concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 77829 din 19 ianuarie 2011 în sensul în care scrisul olograf ce completează rubricile adeverinței de salariu cu nr. 30 din 14 ianuarie 2008 nu a fost executat de inculpați, de către I.N.C. sau de către martorul M.M., conținutul Adresei nr. 6122 din 16 august 2010 emisă de I.T.M. Constanța, conform căreia inculpatul P.V. figurează ca angajat al SC ABC P.C.T. SRL Constanța din data de 22 august 2007, deși în contractul de muncă falsificat, prezentat C.R. SA - Agenția C.F. Constanța apărea ca dată a angajării, data de 14 octombrie 2006, precum și declarațiile martorului M.M., fost director general în cadrul cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța, din care reiese că nu a completat rubricile din Adeverința de salariu nr. 583/2007, semnăturile existente pe înscrisul menționat nu au fost executate de acesta, nu o cunoaște pe numita D.M., aceasta nefiind angajată vreodată în cadrul SC ABC P.C.T. SRL Constanța, iar numărul de telefon de pe adeverință nu aparține societății în cauză. Prin urmare, Curtea a procedat, în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 C. proc. pen. la anularea mai multor înscrisuri falsificate din dosarul cauzei, respectiv: adeverința de salarizare eliberată de SC ABC P.C.T. SRL Constanța pe numele P.V.B. la data de 18 septembrie 2007, aflată la dosar de urmărire penală, contractual individual de muncă încheiat între ABC P.C.T. SRL și P.V.B., la data de 14 octombrie 2006, aflat la dosar de urmărire penală, fiind evident caracterul contrafăcut, alterat, al acestora.

S-a constatat că, în cauză nu s-a realizat de către instanța de fond aplicarea art. 5 C. pen., din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, în lumina dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale cu nr. 265 din 6 mai 2014, general obligatorie pentru instanțe, publicată în M. Of. nr. 372/20 mai 2014, întrucât aceasta nu era în vigoare la data pronunțării sentinței penale apelate și care impune că reglementările „art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile".

Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală veche, în considerarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru două infracțiuni concurente și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil în vechea reglementare, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune sunt mai favorabile în legea nouă, cea în vigoare și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților de către judecătorul fondului în infracțiunile prevăzute în vechea reglementare.

Instanța de control a apreciat că inculpatul P.V.B. a fost condamnat la o pedeapsă prea severă de către instanța de fond, prin prisma modalității de executare, în raport de rolul funcțiilor pedepsei, motiv pentru care a admis apelul inculpatului și a reținut că, pentru a-și putea realiza funcțiile o pedeapsă trebuie să fie corespunzătoare sub aspectul duratei și naturii sale, atât gravității faptei, dar și potențialului de pericol social, pe care îl reprezintă, în mod real persoana infractorului, dar mai ales aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei aplicate.

Potrivit art. 72 C. pen. 1969, la momentul individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va avea în vedere o serie de criterii precum dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la criteriile menționate, instanța de apel a reținut că acestea trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Stabilirea circumstanțelor de comitere a faptelor și a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate și analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante/agravante judiciare.

Curtea, apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor inculpaților, care rezultă din condițiile în care au fost comise, asupra valorilor sociale prejudiciate în desfășurarea activității infracționale, referitoare la patrimoniul persoanei juridice, dar și la încrederea publică în înscrisurile oficiale, emise de societăți comerciale, cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților, care nu posedă antecedente penale, asupra împrejurării că inculpatul P.V.B. este căsătorit și are 2 copii minori în îngrijire, s-a orientat către păstrarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, schimbând doar modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.V.B. și a stabilit ca pedeapsa să fie suspendată condiționat, în condițiile art. 81 C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin Încheierea nr. 155/RC din 6 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 27927/212/2012, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați P.V.B. și T.V.

În esență, s-a reținut că motivele invocate de procuror, prin care se arată că, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. de la 1968 sunt închisoarea de la 3 la 15 ani, iar în cazul reținerii art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. de la 1968 limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, pedepsele aplicate inculpaților P.V.B. și T.V. pentru aceste infracțiuni sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum și că, în cazul în care Curtea a apreciat ca lege mai favorabilă vechea reglementare, regimul aplicabil pedepsei accesorii trebuia să fie cel prevăzut de Codul penal de la 1968, fiind incidente dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1968, se încadrează, în ceea ce privește argumentele, în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casație declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauză, au fost trimiși în judecată inculpații P.V.B. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și T.V. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a unui nou C. pen., instanța de fond, prin Sentința penală nr. 412 din 30 aprilie 2014, în baza art. 386 Noul C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a inculpatului P.V.B. din art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani - art. 244 alin. (1), respectiv închisoare de la 1 la 5 ani - art. 244 alin. (2)) și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, precum și schimbarea încadrării juridice a inculpatului T.V. din art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior și art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în art. 32 Noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 Noul C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru tentativa la infracțiunea de înșelăciune și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., a contopit cele două pedepse cu închisoarea și a aplicat inculpatului P.V.B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenție potrivit art. 60 Noul C. pen., iar inculpatului T.V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior.

Soluționând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul P.V.B., prin Decizia penală nr. 686/P din 29 octombrie 2014, instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Constatând că, ulterior pronunțării instanței de fond care a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții juridice autonome, au devenit incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, general obligatorie pentru instanțe, publicată m M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, care au statuat că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpaților este legea penală veche, în considerarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în condițiile în care fiecare inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente, iar tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil în vechea reglementare, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune sunt mai favorabile în legea nouă, cea în vigoare și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților de către judecătorul fondului în infracțiunile prevăzute în Codul penal anterior.

În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor, invocând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior și, totodată, apreciind asupra gradului de pericol social concret al faptelor inculpaților, asupra valorilor sociale prejudiciate în desfășurarea activității infracționale, referitoare la patrimoniul persoanei juridice, dar și la încrederea publică în înscrisurile oficiale, emise de societăți comerciale, cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților, care nu posedă antecedente penale, asupra împrejurării că inculpatul P.V.B. este căsătorit și are 2 copii minori în îngrijire, instanța de apel - fără a reține vreo circumstanță atenuantă, care ar fi permis aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen. anterior - s-a orientat către păstrarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților de către instanța de fond, schimbând doar modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.V.B., față de care a stabilit ca pedeapsa să fie suspendată condiționat, în condițiile art. 81 C. pen. anterior.

Examinând hotărârea recurată în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, atât inculpatului P.V.B. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cât și inculpatului T.V. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, concluzie susținută și de faptul că nu s-a procedat la reținerea vreunor circumstanțe atenuante, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen. anterior, față de niciunul dintre inculpații din cauză, dispozitivul deciziei neconținând vreo dispoziție expresă în acest sens.

Astfel, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Prin urmare, observând că una dintre faptele reținute în sarcina inculpatului P.V.B. se sancționează cu pedeapsa închisorii de la de la 3 la 15 ani, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit o pedeapsă nelegală, în condițiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante. De asemenea, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, inculpatul nefiind judecat în procedura simplificată, care ar fi permis reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare cu o treime.

Aceleași observații fiind valabile și în situația celuilalt inculpat, întrucât una dintre faptele reținute în sarcina acestuia este sancționată cu pedeapsa închisorii de la de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni (limite reduse la jumătate ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare la tentativă), Înalta Curte constată, de asemenea, nelegalitatea pedepsei stabilită de instanța de apel inculpatului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, se impune și precizarea că, și dacă s-ar aprecia că pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare pentru inculpați, care să permită coborârea pedepselor sub minimul special, acest aspect nu mai poate fi examinat în recurs în casație. Altfel spus, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Având în vedere și că, în sarcina inculpaților P.V.B. și T.V. s-a reținut săvârșirea a câte două infracțiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, Înalta Curte constată că, prin reducerea efectuată ca urmare a greșitei aplicări a legii, a uneia din cele două pedepse principale aplicate inculpaților, s-a ajuns în situația ca pedepsele rezultante de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare (date spre executare inculpaților, cu aplicarea față de aceștia a dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior care permit suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare, stabilit potrivit art. 82 C. pen. anterior), să fie, în consecință, pedepse nelegal aplicate.

întrucât instanța de apel a apreciat ca lege mai favorabilă vechea reglementare, se reține și că regimul aplicabil pedepsei accesorii trebuia să fie cel prevăzut de Codul penal anterior, fiind incidente dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

Față de considerentele anterioare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 686/P din 29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 27927/212/2012, privind pe intimații inculpați P.V.B. și T.V.

Va casa, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsă pe care o va menține;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului P.V.B. de la 2 ani la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.V.B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.B. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 din C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.V., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., pedea