ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art, 5 C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei L.D. din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, uz de fals prev. de art. 291 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) CPA în infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, uz de fals prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA și înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata L.D. pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata L.D. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, art. 74 lit. c) CPA raportat la art. 76 lit. e) CPA a fost condamnată inculpata la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa amenzii în sumă de 5.000 RON.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) CPA, s-au contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea a amenzii în sumă de 5.000 RON.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost anulate următoarele înscrisuri falsificate - chitanțe de achitare a taxelor judiciare de timbru: MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 - valoare 800 RON, MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 - valoare 2.000 RON, MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 - valoare 214 RON, MHDTC nr. 5343 din 16 mai 2011 valoare 251 RON, MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 valoare 251 RON, MHDTC nr. 48544 din 20 octombrie 2010 valoare 300 RON, MHDTC nr. 48544 din 10 noiembrie 2011 valoare 100 RON, MHDTC nr. 53043 din 28 aprilie 2011 valoare 150 RON, MHDTC 53044 din 15 februarie 2011 valoare 300 RON, MHDTC nr. 53712 din 7 ianuarie 2011 valoare 200 RON.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune.

A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fonda reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 813/P/2011 din 26 martie 2011, în temeiul art. 262 pct. 1 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 228 alin. (6) la art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

În fapt, potrivit rechizitoriului, inculpata ocupa funcția de avocat în cadrul Baroului Mehedinți și în perioada 17 noiembrie 2009 - 10 noiembrie 2011, în calitate de avocat, a încasat de la mai multe părți cu care avea contract de asistență juridică suma totală de 5.890 RON ducându-le în eroare că le va achita la Primăria Baia de Aramă taxa de timbru.

În realitate inculpata L.D. modifica prin radiere rubricile referitoare la data, nume și prenume, suma și scopul achitării de pe chitanțele eliberate anterior de către Primăria Baia de Aramă diferitelor persoane, trecând apoi numele părților și sumele primite de la aceștia, pe care și le însușea, iar apoi depunea chitanțele false în dosare motivând că au fost achitate taxele de timbru, aspecte menționate în hotărârile judecătorești.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale s-au reținut următoarele:

La data de 17 iunie 2011 denunțătorul L.N. a formulat plângere în calitate de procurator și, respectiv, parte prin care a sesizat că în Dosarele civile nr. 268/181/2011 și 321/181/2011 ale Judecătoriei Baia de Aramă, instanța a pus în vedere reclamantului S.C. să timbreze acțiunile cu sumele de 2.800 RON și, respectiv 214 RON.

Denunțătorul a arătat că pe data de 9 iunie 2011, studiind dosarul a constatat că taxa de timbru în Dosarul nr. 268/181/2011 a fost achitată, cu două chitanțe depuse în original, respectiv chitanța seria MH DTC din 30 mai 2011, pentru suma de 2.000 RON și chitanța seria MH DTC din 6 iunie 2011 pentru suma de 800 RON, iar în Dosarul nr. 321/181/2011 era depusă chitanța seria MH DTC din 17 mai 2011 pentru suma de 214 RON.

Comparând datele și numărul chitanțelor din Dosarul nr. 268/181/2011 se observă că numărul mai mic - 60819 de pe chitanța apare ilogic eliberată la 6 iunie 2011, iar nr. 60820 la 30 mai 2011.

În realitate, chitanța seria MH DTC nr. 60819 a fost eliberată 30 mai 2011 pe numele lui D.I., pentru achitarea sumei de 6 RON, iar chitanța nr. 60820 fusese eliberată pe numele lui A.N. pentru achitarea unei taxe de 2 RON.

Judecătorul C.A.U., prin Încheierea din iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 268/181/2011, a menționat că a fost achitată taxa de timbru în cuantum de 2.800 RON, iar judecătoarea C.B. prin Încheierea din 25 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1/181/2011, a menționat că a fost depusă taxa de timbru în cuantum de 214 RON.

La aceeași dată, denunțătoarea S.M., pârâta în Dosarul nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă a sesizat că chitanțele seria MH DTC nr. 45685 cu suma de 251 RON din 4 iunie 2010 pe numele lui V.G. și seria MH DTC nr. 53043 cu suma de 251 RON pe numele Iui V.F. sunt false și în realitate sumele nu au fost depuse la Primăria Baia de Aramă.

Din verificările efectuate la Primăria Baia de Aramă rezultă că, chitanța cu seria MH DTC nr. 45685 a fost eliberată lui C.V. pentru care a achitat suma de 2 RON, iar chitanța seria MH DTC 53043 a fost eliberată altei persoane ce a achitat 8 RON. Aceste chitanțe au fost falsificate și depuse în Dosarul nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă de către învinuita L.D., iar judecătorul C.B., în încheierile din 9 iunie 2010 și 18 mai 2011, a consemnat că a fost achitată taxa de timbru.

La data de 6 iulie 2011 denunțătoarea B.M. a sesizat că în Dosarul civil nr. 1045/181/2009 în care are calitate de reclamant, la termenul din 20 octombrie 2010, a fost depusă chitanța seria MH DTC nr. 48544 pe numele lui B.Gh., prin care fusese achitată taxa de timbru în suma de 300 RON și că, chitanța a fost falsificată de inculpata L.D. avocata pârâtului.

În Încheierea din 20 octombrie 2010, judecătoarea C.B. a consemnat achitarea taxelor de timbru de către pârâtul B.Gh.

Continuând cercetările, au mai fost identificate și alte cazuri în care inculpata L.D., în calitate de avocat, a primit sume de bani de la părți, ducându-le în eroare că le plătește taxele de timbru, în realitate și-a însușit sumele respective, depunând în instanță chitanțele falsificate.

Astfel, în Dosarul civil nr. 385/181/2011, învinuita L.D., avocat al contestatorului D.I., a depus chitanța cu seria MH DTC nr. 61039 eliberată la data de 22 iunie 2011 pentru suma de 61 RON de către Primăria Baia de Aramă, iar în realitate chitanța cu numărul respectiv fusese eliberată pe numele lui B.A. care achitase suma de 15 RON ca taxe comerț stradal.

Judecătoarea C.B. a consemnat în Încheierea 1 iunie 2011, că a fost achitată taxa de timbru, deși suma primită de la parte fusese însușită de L.D.

În Dosarul nr. 923/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă inculpata L.D., în calitate de avocat al lui D.P., a întocmit în fals chitanța nr. 58544 din 10 noiembrie 2011, în care a trecut ca taxă de timbru suma de 100 RON pe care a depus-o în dosar, deși în realitate, la numărul de mai sus fusese eliberată chitanța pe numele lui B.P. la 1 septembrie 2010 pentru plata unei taxe judiciare în sumă de 6 RON.

Dosarul nr. 83/181/2011 al Judecătoriei Baia de Aramă, inculpata L.D., avocat ai reclamantului V.B.Gh., a depus chitanța seria MH DTC nr. 53044 eliberată la U. 2011 pentru achitarea sumei de 300 RON taxă de timbru, iar în realitate chitanța respectivă fusese eliberată învinuitei L.D. la 18 ianuarie 2011 de către Primăria Baia de Aramă pentru plata sumei de 2 RON taxe judiciare.

Judecătorul C.A.U. a consemnat în Sentința civilă nr. 88 din 17 februarie 2011 ca reclamantul a plătit taxa de timbru.

Inculpata L.D. a mai primit suma de 150 RON de la același V.B.Gh. pentru care a falsificat chitanța nr. 3, chitanța ce apare cu același număr și pe numele lui V.F.

De asemenea, în Dosarul nr. 758/181/2009 inculpata L.D. a depus chitanța seria MH DTC nr. 36546 pentru intervenientul V.P., prin care atestă că a plătit taxa de timbru în sumă de 91 RON și în realitate chitanța cu numărul respectiv fusese eliberată la data de 17 noiembrie 2009 Iui N.P. pentru taxa de timbru.

Judecătorul C.I.B. a consemnat în Încheierea din 17 noiembrie 2009 achitarea taxei de timbru.

În același dosar a fost depusă chitanța seria MH DTC nr. 82 de către inculpata L.D., avocata lui S.Gh. cu suma de 300 RON reprezentând taxa de timbru, iar în realitate chitanța fusese eliberată de Primăria Baia de Aramă la data de 14 ianuarie 2010 lui P.E. pentru plata sumei de 1 RON.

Judecătorul C.I.B., prin încheierea din septembrie 2010, a luat act de achitarea taxei de timbru.

În Dosarul nr. 1101/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă, inculpata L.D., avocat al pârâtei S.E., a depus chitanțele seria MH DTC nr. 53712 pentru suma de 200 RON și 59.655 pentru suma de 792 RON, ambele falsificate, care atesta plata taxei de timbru.

De menționat că, chitanța seria MH DTC nr. 53712 a fost depusă și în Dosarul nr. 321/181/2011 din care rezultă că S.C. a plătit suma de 214 RON ca taxă de timbru.

Judecătorul C.A.U., în Încheierile din 20 octombrie 2011 și 9 iunie 2011, a consemnat achitarea taxelor de timbru în sumă de 200 RON și, respectiv, 792 RON.

Audiate, părțile vătămate S.C., V.G., V.F., D.I., D.P., P.Gh., B.Gh. și S.E. au declarat că, pe lângă onorariu, inculpata L.D. Ie-a solicitat să-i achite și sumele de bani ce reprezintă taxa de timbru, motivându-le că le va depune aceasta la Primăria Baia de Aramă, iar unora dintre aceștia Ie-a și prezentat chitanțele care erau false.

Interogată inculpata L.D. a declarat inițial că, chitanțele au fost falsificate de martorul R.I. pe care îi trimitea uneori să depună taxele de timbru, însă ulterior, pusă în fața probelor, respectiv declarația martorului R.I. și a Raportului de expertiză criminalistică nr. 128555 din 28 februarie 2012 întocmit de Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de expertize criminalistice din cadrul IGPR, în care se concluzionează că rubricațiile chitanțelor seria MH DTC nr 60820 din 30 mai 2011, 48544 din 20 octombrie 2010, 45685 din 4 iunie 2010, 53712 din mai 2011, 53043 din 16 mai 2011 și 60819 din 6 iunie 2011 au fost completate de către inculpată, aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor, explicând în declarația din 15 martie 2012 modalitatea falsificării chitanțelor, respectiv „prin scanarea chitanței cu ajutorul unei imprimante, în calculator erau șterse datele privind numele plătitorului, suma, data, fiind menținută doar semnătura de la rubrica casier".

Martorul R.I., în prezența apărătorului ales, în declarația din 4 iulie 2012, a revenit asupra afirmațiilor anterioare și a precizat că în vara anului 2011 a fost sunat de către inculpata L.D., care l-a rugat să declare că el a falsificat chitanțele, ceea ce nu este adevărat.

Părțile vătămate audiate în cauză au declarat că nu se constituie părți civile.

Coroborând recunoașterile inculpatei cu declarațiile părților vătămate ale martorului R.I. și concluziile raportului de expertiză grafică, rezultă cu certitudine săvârșirea faptelor de către inculpata avocat L.D.

În drept, potrivit rechizitoriului, s-a apreciat că:

- fapta inculpatei L.D. de a falsifica rubricile chitanțele eliberate de Primăria oraș Baia de Aramă, în care atesta numele, data, sumele și ce prezintă acestea, întrunește elementele că prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a depune în instanță chitanțele false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a determina judecătorii să consemneze în hotărârile judecătorești, fără vinovăție, că au fost achitate taxele de timbru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participate improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta inculpatei L.D. de a induce în eroare părțile că va depune sumele de bani reprezentând taxa de timbru la Primăria Baia de Aramă, sume pe care și Ie-a însușit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prev. de 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. pentru toate infracțiunile.

Deoarece judecătorii C.A.U., C.B. și C.I.B. de la Judecătoria Baia de Aramă au atestat în hotărârile judecătorești, fără vinovăție, că a fost achitată taxa de timbru de către părți, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia pentru infracțiunea de fals intelectual, deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.D. pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat existența faptei.

Starea de fapt, așa cum a fost arătată mai sus, s-a probat pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate S.C., V.G., V.F., B.Gh., D.I., D.P., S.Gh., S.E., C.V., P.Gh., declarațiile martorilor L.N. și R.I., coroborate cu declarațiile inculpatei L.D., copii ale chitanțelor falsificate, Raport de expertiză criminalistică nr. 128555 din 28 februarie 2012 emis de M.A.J. - I.G.P.R. Institutul Național de Expertize Criminalistice.

Dosarul în care a fost trimisă în judecată inculpata a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 28 martie 2013, sub nr. 525/54/2013.

Competența instanței de fond a fost stabilită potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în raport de calitatea avută de inculpata L.D., avocat în cadrul Baroului Mehedinți.

Cercetarea judecătorească s-a desfășurat în perioada 11 iunie 2013 - 12 februarie 2014, a fost ascultată inculpata L.D., martorii din lucrări B.M., L.N., S.M., R.I., precum și părțile vătămate V.F., V.G. și S.C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

La solicitarea inculpatei, prin apărător, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în chitanțe de achitare a taxelor judiciare de timbru.

La data de 2 iulie 2013 martora S.M. a declarat că a suferit o pagubă în urma săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, constând în pierderea moștenirii provenind de la părinții săi, respectiv a casei părintești, astfel că se constituie parte civilă cu suma de 36.000 RON, reprezentând contravaloarea acesteia.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul laturii penale:

Inculpata L.D. este avocat în cadrul Baroului Mehedinți, calitate în care a prestat servicii de asistență juridică și reprezentare avocațială în perioada 17 noiembrie 2009 - 10 noiembrie 2011, beneficiarii acestor servicii fiind părțile vătămate din prezenta cauză.

La termenul din 9 iunie 2011, colaboratorul inculpatei, avocat N.A., care l-a asistat pe reclamantul S.C. la acest termen, a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat, respectiv chitanțele seria MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 în valoare de 800 RON și MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 în valoare de 2.000 RON, instanța luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeași dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației celor două chitanțe au fost executate de aceeași persoană, respectiv inculpata L.D.

Confruntând aceste chitanțe cu exemplarele cu aceeași serie și număr aflate la cotorul chitanțierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că acestea au fost falsificate prin radierea rubricilor aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului, urmate de completarea acelorași rubrici cu datele și sumele necesare pentru a se face dovada achitării sumei destinate satisfacerii timbrajulul în cauză.

Astfel, în realitate, chitanța seria MHDTC nr. 60819 fusese eliberată la 30 mai 2011 numitului D.I., care a achitat suma de 6 RON, iar chitanța MHDTC nr. 60820 fusese eliberată la aceeași dată, pe numele Iui A.N., pentru achitarea sumei de 2 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

La data de 30 iunie 2011, inculpata L.D. a depus la judecătoria Bala de Aramă în Dosarul nr. 268/181/2011 o cerere însoțită de chitanțele nr. 60306 din 17 iunie 2011 și 60359/2011 privind achitarea sumei de 2.800 RON, precizând în fața instanței că nu își însușește taxele de timbru depuse anterior, deoarece au fost emise de o persoană care și-a însușit banii.

La același termen de judecată, judecătoria Baia de Aramă a admis excepția nelegalei timbrări a cererii formulate de reclamantul S.C., pe care a anulat-o ca netimbrată, apreciind că nu a fost făcută dovada achitării taxei de timbru la termenul stabilit, respectiv 9 iunie 2011, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 326/2011.

În declarația dată în fața Instanței, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanțele seria MHDTC nr. 60819 din 6 iunie 2011 în valoare de 800 RON și MHDTC nr. 60820 din 30 mai 2011 în valoare de 2.000 RON, precizând că ulterior a achitat sumele menționate în acestea la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanțele astfel eliberate la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru aceste fapte.

La termenul din 25 mai 2011, inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajulul în cuantumul sus arătat, respectiv chitanța seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 214 RON, instanța luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeași dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației acestei chitanțe au fost executate de aceeași persoană, respectiv inculpata L.D.

Confruntând chitanța sus-menționată cu exemplarul cu aceeași serie și număr aflat la cotorul chitanțierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparența legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanța seria MHDTC nr. 53712 fusese eliberată la 7 ianuarie 2011 numitului C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

La data de 22 iunie 2011, Inculpata L.D. a depus la judecătoria Baia de Aramă în Dosarul nr. 321/181/2011 chitanța nr. 59790 din 6 iunie 2011 privind achitarea sumei de 120 RON, precizând în fața instanței că într-adevăr chitanța depusă anterior pare a fi falsă și a solicitat un termen pentru a achita diferența de taxă de timbru.

La aceeași dată, prin Sentința nr. 307/2011, Judecătoria Baia de Aramă a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C., apreciind că nu a fost făcută dovada achitării taxei de timbru la termenul stabilit, așa cum rezultă din examinarea acestei sentințe.

În declarațiile date atât în faza urmăriri penale cât în fața instanței, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanța seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 214 RON precizând că ulterior a achitat suma sus-arătată la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanța valabilă la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecății.

Astfel, la termenul din 9 iunie 2010, inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat pentru reclamantul V.G., respectiv chitanța seria MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 în valoare de 251 RON, instanța luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeași dată. De asemenea, la termenul din 18 mai 2011, inculpata a depus la dosar dovada timbrării cererii de intervenție - chitanța seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 emisă pentru suma de 251 RON, în care figura ca plătitor V.F.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației acestor chitanțe au fost executate de aceeași persoană, respectiv inculpata L.D.

Și în cazul acestor două chitanțe, din confruntarea cu exemplarele cu aceeași serie și număr aflate la cotoarele chitanțierelor arhivate la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparența legalei achitări a taxelor judiciare de timbru.

În realitate, chitanța seria MHDTC nr. 45685 din 4 iunie 2010 fusese eliberată la 10 iunie 2010 numitei C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, iar chitanța seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 fusese eliberată în urma achitării unei sume de 3 RON, așa cum reținută din relațiile comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către Primăria Orașului Baia de Aramă, cu Adresa nr. 5046 din 9 ianuarie 2013.

În declarațiile date atât în faza urmăriri penale cât în fața instanței, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanțele mai sus menționate, precizând că ulterior a achitat sumele înscrise în acestea la Primăria Baia de Aramă, depunând chitanțele valabile la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecății.

La termenul din 20 octombrie 2010, până la închiderea ședinței de judecată inculpata L.D. a depus la dosar dovada satisfacerii timbrajului în cuantumul sus-arătat pentru pârâtul B.Gh., respectiv chitanța seria MHDTC nr. 48544/20 octombrie 2010 în valoare de 300 RON, instanța luând act de această împrejurare prin încheierea de la aceeași dată, când a fost și respinsă excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației acestei chitanțe au fost executate de aceeași persoană, respectiv inculpata L.D.

Și în cazul acestei chitanțe, din confruntarea cu exemplarul cu aceeași serie și număr aflat la cotorul chitanțierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparența legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanța seria MHDTC nr. 48544 din 20 octombrie 2010 fusese eliberată la 1 septembrie 2010 numitului B.P. în urma achitării sumei de 6 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, aspect recunoscut de inculpată prin declarațiile date atât în faza urmăriri penale cât în fața instanței. Inculpata a precizat că ulterior a achitat suma de 300 RON la Primăria Baia de Aramă, acoperind astfel prejudiciul cauzat Primăriei Bala de Aramă.

Inculpata a făcut dovada achitării sumei de 61 RON cu chitanța seria MHDTC nr. 61039 din 22 iunie 2011, emisă pe numele contestatorului D.I., chitanță care nu a fost alterată în niciun mod, așa cum rezultă din confruntarea acesteia cu copia certificată de conformitate cu originalul comunicată de Primăria Baia de Aramă, între cele două exemplare existând identitate perfectă.

A menționat instanța de fond că susținerea din actul de sesizare, potrivit căreia inculpata ar fi radiat rubricile unei alte chitanțe emise pentru suma de 15 RON pe numele B.A. are la bază preluarea eronată a numărului unei alte chitanțe - 60039, aflată în copie certificată, din tabelul centralizator întocmit de Primăria Baia de Aramă, fără a se observa că nu există identitate de serie și număr între chitanța depusă de inculpată și cea pretins falsificată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăriri! penale, mențiunile de completare a rubricației acestei chitanțe au fost executate de inculpata L.D., iar din confruntarea cu exemplarul cu aceeași serie și număr aflat la cotorul chitanțierului arhivat la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparența legalei achitări a taxei judiciare de timbru.

În realitate, chitanța seria MHDTC nr. 48544 din 10 noiembrie 2010 fusese eliberată la 1 septembrie 2010 numitului B.P. în urma achitării sumei de 6 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, aceeași serie și număr de chitanță, însă cu o altă dată a eliberării (20 octombrie 2010) a fost folosită de inculpată și în cauza nr. 1045/181/2009, așa cum s-a detaliat mai sus, la pct. 4, aspect recunoscut de inculpată prin declarațiile date atât în faza urmăriri penale cât în fața instanței.

Inculpata a precizat că ulterior a achitat suma de 100 RON la Primăria Baia de Aramă, acoperind astfel prejudiciul cauzat Primăriei Baia de Aramă și a depus în acest sens chitanța nr. 89362 din 27 septembrie 2013.

În aceeași cauză, aflată în recurs la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, la termenul din 28 aprilie 2011 inculpata U.D., în calitate de apărător a aceluiași recurent reclamant V.B.Gh., a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru de 150 RON aferentă căii de atac (1/2 din taxa datorată pentru soluționarea fondului), respectiv chitanța seria MHDTC nr. 53043 din 28 aprilie 2011, aspect consemnat în practicaua Deciziei nr, 644/R pronunțată în aceeași dată.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației chitanței nr. 53043 au fost executate de Inculpata L.D.

Și în cazul acestor două chitanțe, din confruntarea cu exemplarele cu aceeași serie și număr aflate la cotoarele chitanțierelor arhivate la Primăria Baia de Aramă, rezultă că rubricile aferente datei, numelui plătitorului, sumei achitate și semnăturii casierului au fost radiate, după care au fost completate de inculpată pentru a se crea aparența legalei achitări a taxelor judiciare de timbru.

În realitate, chitanța seria MHDTC nr. 53044 din 15 februarie 2011 fusese eliberată la 13 ianuarie 2011 inculpatei L.D., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, tar chitanța seria MHDTC nr. 53043 din 16 mai 2011 fusese eliberată în urma achitării unei sume de 3 RON, așa cum rezultă din relațiile comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către Primăria Orașului Baia de Aramă, cu adresa nr. 5046 din 9 ianuarie 2013. De altfel, chitanța cu același număr și serie, însă cu o altă dată a întocmirii a fost plăsmuită de inculpată și folosită în cauza nr. 452/181/2010, astfel cum s-a detaliat la pct. 3.

Falsificarea celor două chitanțe rezultă în mod evident din modul defectuos în care au fost întocmite de inculpată, fără a respecta o succesiune cronologică, chitanța cu nr. 53044 fiind datată de inculpată cu două luni anterior celei cu nr. 53043.

În declarațiile date atât în faza urmăririi penale cât în fața instanței, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanțele mai sus menționate, precizând că ulterior a achitat sumele înscrise în acestea la Primăria Baia de Aramă, și că a depus chitanțele valabile la dosarul cauzei înainte ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele deduse judecății.

Din examinarea copiei certificate a chitanței cu aceeași serie și număr, comunicată de Primăria Baia de Aramă cu adresa nr. 5166 din 19 ianuarie 2013 instanța reține că aceasta a fost eliberată în realitate numitei P.E., în urma achitării sumei de 1 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, inculpata a recunoscut că a falsificat această chitanță, procedând în același mod ca și în cazul celor descrise anterior.

La termenul din 17 noiembrie 2009, în aceeași cauză, inculpata în calitate de apărător a intervenientului V.P. a depus la dosar chitanța seria MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 privind achitarea sumei de 91 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Deși în actul de sesizare s-a reținut că inculpata ar fi falsificat această chitanță, instanța de fond a constatat că această concluzie are la bază menționarea eronată a numelui plătitorului în tabelul centralizator cu chitanțele înaintate în copie certificată de Primăria Baia de Aramă, acesta fiind trecut „N." în loc de „V." așa cum rezultă din copia certificată a chitanței cu același număr.

Totodată, din examinarea comparativă a chitanței seria MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 cu copia certificată a exemplarului arhivat la Primăria Baia de Aramă, instanța de fond a constatat că acestea sunt identice, atât sub aspectul datei întocmirii, persoanei plătitoare cât și a sumei achitate, neexistând niciun element de fapt care să sprijine concluzia că ar fi fost alterată în vreun mod.

La data de 20 ianuarie 2011, inculpata prin avocat N.A., împuternicit să o substituie, a depus la dosar chitanța seria MHDTC nr. 53712 din 7 ianuarie 2011 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, iar la termenul din 9 iunie 2011 a depus ia dosar diferența de taxă în cuantum de 792 RON aferentă cererii reconvenționale, respectiv chitanța seria MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011.

Potrivit raportului de expertiză grafică întocmit în faza urmăririi penale, mențiunile de completare a rubricației chitanței nr. 53712 au fost executate de inculpata L.D., iar din examinarea comparativă a acesteia cu exemplarul cu aceeași serie și număr aflat în arhiva Primăriei Baia de Aramă, rezultă că în realitate, chitanța seria MHDTC nr. 53712 fusese eliberată la 7 ianuarie 2011 numitului C.V., în urma achitării sumei de 2 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

În declarațiile date atât în faza urmăriri penale cât în fața instanței, inculpata L.D. a recunoscut că a falsificat chitanța seria MHDTC nr. 53712 din 17 mai 2011 în valoare de 200 RON precizând că ulterior a achitat această sumă la Primăria Baia de Aramă, depanând în acest sens chitanța nr. 89359/27 septembrie 2013.

Instanța de fond a arătat că, contrar celor reținute în partea descriptivă a rechizitoriului, chitanța seria MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011 nu a fost falsificată, existând corespondență perfectă sub aspectul datei întocmirii, identității plătitorului și sumei achitate, cu datele conținute de copia certificată de conformitate cu originalul comunicată de Primăria Baia de Aramă. Același aspecte rezultă și din tabelul centralizator ai chitanțelor anexat adresei nr. 5166 din 19 ianuarie 2013, unde la poziția 13 este indicată chitanța în discuție cu suma de 792 RON achitată de S.E.

De asemenea, instanța de fond a mai arătat că deși în citativul rechizitoriului au fost menționate încă două părți vătămate - C.V. și P.Gh., iar în cuprinsul rechizitoriului s-au evocat declarațiile acestora potrivit cărora i-au predat inculpatei sume de bani pentru achitarea taxelor de timbru, se constată că în actul de sesizare nu o fost descrisă nicio activitate infracțională a inculpatei în legătura cu asistența juridică prestată acestora, nu a fost menționată nicio chitanță posibil falsificată, sau vreun număr de dosar în care aceasta ar fi fost depusă.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu a fost învestită cu alte acte materiale în afara celor analizate mai sus, iar potrivit art. 371 C. proc. pen. judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare.

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatei L.D. de a falsifica în perioada 9 iunie 2010 - 22 iunie 2011, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, chitanțe de achitare a taxei judiciare de timbru, prin radierea datelor referitoare la data întocmirii, numele plătitorului, suma achitată și semnătura casierului și completarea în mod corespunzător cu alte date pentru a crea aparența legalei achitări a taxei datorate la Primăria Baia de Aramă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în material în înscrisuri oficiale în forma continuată, prev. de art. 288 alin. (1) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

De asemenea, s-a apreciat că faptele aceleiași inculpate, de a induce în eroare părțile vătămate S.C., V.G., V.F.a, B.Gh., D.P., V.B.P., S.Gh. și S.E. prin promisiunea mincinoasă că va achita în numele acestora la Primăria Baia de Aramă taxele judiciare de timbru datorate în dosarele în care aceștia aveau calitatea de reclamanți, însușindu-și sumele remise de părțile vătămate cu acest titlu, prezentându-le drept dovadă a achitării chitanțe falsificate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) CPA, cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

Instanța de fond a mai arătat că faptele aceleiași inculpate, de a depune la instanța de judecată în perioada 9 iunie 2010 - 22 iunie 2011, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, chitanțe false de achitare a taxelor judiciare de timbru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în forma continuată, prev. de art. 291 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA.

S-a apreciat că inculpata a săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând și urmărind rezultatul acestora.

În ceea ce privește participația improprie la infracțiunea de fals intelectual în forma continuată prev. de art. 31 alin. (2) CPA raportat la art. 289 CPA cu aplicarea art. 41 alin. (2) CPA, constând în aceea că inculpata ar fi determinat pe judecătorii C.A.U., C.B. și C.I.B. de la Judecătoria Baia de Aramă să ateste fără vinovăție în încheierile și hotărârile judecătorești pronunțată că a fost achitată taxa judiciară de timbru, instanța de fond a apreciat că aceasta nu se încadrează în tipicitatea normei de incriminare, cu menționarea următoarelor argumente:

Consemnarea făcută în practicaua încheierii sau hotărârii judecătorești privind depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru sau menționarea în partea descriptivă a hotărârii că acțiunea a fost legal timbrată, nu constituie o operațiune de atestare a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, pentru că judecătorul nu atestă nici faptul că partea a plătit taxa de timbru, o asemenea operațiune nefiind făcută în fața sa, nici valabilitatea chitanței de achitare a taxei. Faptul plății este atestat de chitanța de achitare a taxei de timbru și nu de hotărârea judecătorească, la fel cum actul juridic în sensul de manifestare de voința ce naște, modifică sau stinge un raport juridic - în speță plata taxei de timbru, nu se confundă cu înscrisul constatator (în sensul de instrumentum probationis) - chitanța de plată.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța de fond a arătat că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul C. pen. - Legea nr. 286/2009, care a incriminat în art. 244 alin. (1) și (2) ca infracțiune de înșelăciune fapta de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, pentru care legea nouă prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fiind reduse considerabil atât minimul cât și maximul special în raport cu reglementarea anterioară (art. 215 alin. (1) și (2) CPA de la 3 la 15 ani închisoare).

Totodată, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen., împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, în raport de infracțiunea de înșelăciune, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatei este Noul C. pen., având în vedere nu doar limitele de pedeapsă mai reduse, ci și posibilitatea împăcării părților, pe care aceasta a valorificat-o la primul termen după intrarea în vigoare a legii penale noi, depunând la dosar declarații autentificate emanând de la toate părțile vătămate prin care se atestă că părțile s-au împăcat.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale în forma continuată, instanța de fond a reținut că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive, legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptelor este mai favorabilă inculpatei, art. 288 CPA prevăzând un minim special mai redus (3 luni la 3 ani închisoare) în raport cu reglementarea actuală care prevede pedeapsa închisorii în limite de la 6 luni la 3 ani.

Sub aspectul infracțiunii de uz de fals, s-a apreciat că Noul C. pen. este legea penală mai favorabilă inculpatei, întrucât art. 323 teza I prevede pedeapsa închisorii în aceleași limite ca și reglementarea anterioară (art. 291 teza I CPA) însă alternativ cu amenda.

În cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din modalitățile de săvârșire adoptate de inculpată, întinderea redusă a prejudiciului cauzat prin falsificarea chitanțelor de achitare a taxelor de timbru, cât și multitudinea datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, stăruința depusă de aceasta pentru repararea prejudiciului, aceasta achitând nu o dată, ci de mal multe ori, atât înainte de sesizarea organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, sumele menționate în chitanțele falsificate, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret manifestată în ambele faze ale procesului penal, elemente cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecințele prev. de art. 74, 76 CPA însă numai în raport de infracțiunea prev. de art. 288 CPA.

Totodată, aceste elemente vor fi avute în vedere și la alegerea felului pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., instanța de fond apreciind că se impune aplicarea pedepsei amenzii, ținând cont și de împrejurarea că inculpata a recunoscut în parte săvârșirea faptelor iar probatoriul administrat a confirmat în totalitate starea de fapt relatată de aceasta (fiind infirmate susținerile din rechizitoriu referitoare la falsificarea chitanțelor MHDTC nr. 61039 din 22 iunie 2011 pe numele D.I., MHDTC nr. 36546 din 17 noiembrie 2009 privind achitarea sumei de 91 RON pe numele V.P., și MHDTC nr. 59655 din 2 iunie 2011 pentru suma de 792 RON achitată de S.E.), fapt care a pus-o pe inculpată în imposibilitatea de a uza de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile:

Având în vedere chitanțele de achitare a taxelor judiciare de timbru depuse la dosar de inculpată, adresa Primăriei Baia de Aramă nr. 5046 din 9 ianuarie 2013 care atestă recuperarea integrală a prejudiciului (3.795 RON) precum și ordinul de plată privind achitarea sumei de 2.120 RON reprezentând diferența între suma reținută în rechizitoriu (5.890 RON) și cea calculată cu titlu de prejudiciu de Primăria Baia de Aramă (3.795 RON), instanța de fond a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.M., instanța de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă și o va respinge ca atare. Martora S.M. a declarat că a suferit o pagubă de pe urma infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale dedusă judecății, constând în contravaloarea casei părintești pierdută în procesul de partaj cu V.G. și V.F., ambii asistați de inculpata L.D. (Dosar. nr. 451/181/2010 al Judecătoriei Baia de Aramă). Susținerile părții civile sunt neîntemeiate. Tranșarea litigiului dintre partea civilă S.M. și V.G. prin hotărâre judecătorească de partaj nu are semnificația producerii unei pagube, atribuirea imobilului casă părintească în lotul reclamantului V.G. nefiind rezultatul infracțiunii, ci al sistării stării de indiviziune dintre copărtași, partea civilă primind sultă corespunzătoare cotei sale succesorale.

Împotriva sentinței au declarat prezentele apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpata L.D.

Motivele de apel ale Ministerului Public și ale inculpatei au fost pe larg menționate în încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării deciziei, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În cursul judecării apelurilor a fost audiată inculpata, părțile vătămate prezente și au fost depuse înscrisuri în apărare.

Apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpată vor fi admise având în vedere următoarele:

În esență, apelenta-inculpată nu a contestat faptele pentru care a fost trimisă în judecată, cu excepția faptei referitoare la partea vătămată D.I.

În aplicarea art. 5 din noul C. pen. și a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20 mai 2014, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă este noul C. pen. (cu referire la limitele de pedeapsă, la posibilitatea împăcării părților etc.), chiar dacă pentru forma continuată a infracțiunilor urmează a se reține o pluralitate de infracțiuni (sub forma concursului de infracțiuni).

Înalta Curte constată că actele și lucrările dosarului, pe de o parte, confirmă împrejurările menționate de instanța de fond la pct. 5 din expunerea situației de fapt cu referire la chitanțele care au făcut obiectul trimiterii în judecată (partea vătămată D.I.), iar pe de altă parte, confirmă apărarea inculpatei, soluția urmând să fie achitarea acesteia în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte apreciază întemeiată soluția instanței de fond cu privire la limitele învestirii prin rechizitoriu (faptele referitoare la persoanele vătămate C.V. și P.Gh.).

Se constată că apelanta-inculpată, în cursul procesului penal, a depus la dosar declarații notariale de împăcare cu toate persoanele vătămate (care au legat această calitate procesuală în cauza penală) cu privire la aceste declarații notariale, inclusiv cea cu partea vătămată V.B.Gh., este incidentă Decizia Curții Constituționale a României nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 843/19 noiembrie 2014.

În consecință, în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 244 alin. (3) C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 508 din 7 octombrie 2014 a Curții Constituționale a României, se va dispune încetarea procesului penal față de inculpată pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., aflate în concurs prev. de art. 38 C. pen., ca urmare a împăcării părților.

Înalta Curte, însușindu-și integral argumentele instanței de fond, pe care nu le reiterează, apreciază legală și temeinică soluția de achitare a inculpatei pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, urmând însă a face aplicarea dispozițiilor C. proc. pen. în vigoare și, respectiv, din noul C. pen. (ca lege penală mai favorabilă, pentru motivele arătate).

Cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Înalta Curte reține următoarele:

Apelanta-inculpată a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, probatoriul administrat confirmând existența faptelor, persoana care le-a săvârșit și vinovăția acesteia. De asemenea, apelanta inculpată a manifestat în cursul procesului penal, pe lângă sinceritate, și regretul pentru săvârșirea acestor fapte, fiind preocupată de înlăturarea tuturor consecințelor, inclusiv a consecințelor financiare/achitând sumele de bani datorate către stat și realizând declarații notariale de împăcare cu toate persoanele vătămate (persoane fizice). în sfârșit, sumele de bani reprezentând taxele de timbru, chiar totalizate, au un cuantum redus, apelanta-inculpată procedând la achitarea integrală a acestora, iar din fișa de cazier rezultă că este la prima încălcare a legii penale. În cursul judecății, în fond și în apel, inculpata s-a prezentat la termenele de judecată, a manifestat o atitudine procesuală corectă, în esență necontestând faptele și vinovăția, solicitând clemență cu privire la modalitatea de sancționare.

Toate aceste împrejurări sunt d