ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 365/F din 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata M.G.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), lit. b) și lit. c) C. pen. anterior privind dreptul de a ocupa profesia de avocat de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii pe o perioadă de 2 ani care se va executa după rămânerea definitivă a prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, privind aplicarea pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei pentru un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen. anterior.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. inculpata se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. anterior privind revocarea suspendării.

S-a constatat că inculpata a fost reținută din data de 18 octombrie 2013 până la data de 19 octombrie 2013 și că prin încheierea din data de 10 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 14 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat față de această măsură preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a constatat că suma de 1.500 de euro folosită la momentul flagrantului, provenită din fondurile special destinate ale D.N.A. a fost restituită D.N.A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 6.000 de RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpată în cuantum de 75 de RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin Rechizitoriul din data de 23 ianuarie 2014, emis în Dosarul de urmărire penală nr. 334/P/2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial București a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M.G.L. (avocat în cadrul Baroului București) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) Vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare reținându-se în esență că inculpata, în perioada mai - 15 octombrie 2013, avocat în cadrul Baroului București, apărător ales al lui L.Ș., persoană cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, a pretins în mod direct de la acesta (L.Ș.) suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă ofițerul de poliție ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar în data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ș. (în baza înțelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.

S-a mai dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale în cauză, față de L.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.C.O. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la de art. 257 alin. (1) C. pen., fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că la data de 10 octombrie 2013, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, a fost sesizată de către Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Anticorupție pentru Municipiul București, privind denunțul formulat de către L.Ș. cu privire la săvârșirea unei fapte de corupție de către M.G.L., avocat în cadrul Baroului București, L.Ș. fiind audiat la aceeași dată în legătură cu denunțul sus-menționat.

Conform denunțului respectiv, s-a reținut că în data de 12 aprilie 2013, L.Ș. a fost depistat de către lucrători de poliție din cadrul Direcției Generale a Municipiului București, Brigada Rutieră pe Bulevardul Timișoara din municipiul București în timp ce conducea autoturismul marca MG R. cu nr. de înmatriculare B....., având autorizația de circulație provizorie expirată, motiv pentru care i-a fost întocmit Dosar penal înregistrat sub nr. 4874/P/2013 la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Ulterior datei de 12 aprilie 2013, data depistării în trafic, denunțătorul L.Ș., prin intermediul martorului S.I., a stabilit o întâlnire inculpata M.G.L., avocat în cadrul Baroului București. Cu ocazia acelei întâlniri denunțătorul i-a expus inculpatei situația sa juridică, cei doi convenind să ia legătura la o dată ulterioară, după ce denunțătorul va primi citația de la organele de poliție. În cadrul acestei întâlniri inculpata a precizat că îl va reprezenta pe denunțător în fața organelor de anchetă în calitate de avocat, însă nu s-au făcut referiri cu privire la onorariul acesteia și nici cu privire la modalitatea în care inculpata urma să își realizeze „serviciile".

La data de 30 aprilie 2013, L.Ș. a primit la domiciliul său o citație emisă de către D.G.P.M.B. Brigada Rutieră în Dosarul penal nr. 1490907 din 25 aprilie 2013 pentru a se prezenta în data de 15 mai 2013, în vederea audierii sale în calitate de făptuitor. Citația astfel primită avea mențiunea referitoare la numele și prenumele organului de cercetare penală, respectiv al subcomisarului de poliție M.C.

În consecință, având în vedere discuția anterioară cu inculpata, la începutul lunii mai 2013, denunțătorul L.Ș. a luat legătura telefonic cu aceasta, ocazie cu care i-a relatat acesteia despre citația primită, iar cei doi au convenit să se întâlnească la locul de muncă al denunțătorului, ocazie cu care L.Ș. a remis inculpatei citația primită de la organul de urmărire penală în dosarul în care era cercetat. La un interval scurt de timp, de câteva zile, inculpata l-a contacta telefonic pe denunțător și au stabilit din nou o întâlnire la locul de muncă al acestuia. Cu ocazia acestei întâlniri, fără a fi prezente alte persoane la discuția dintre cei doi, inculpata M.G.L. i-a spus denunțătorului că „prin intermediul unei colege, îl cunoaște pe polițistul menționat pe citație" și poate să rezolve problema în mod favorabil", respectiv să obțină o soluție de neîncepere a urmăririi penale" solicitând pentru acest „serviciu" suma de 1.500 de euro („pentru rezolvarea dosarului în mod favorabil denunțătorului"), bani despre care inculpata a precizat că îi va da atât polițistului M.C., respectiv suma de 500 de euro, cât și procurorului de caz, respectiv suma de 1.000 de euro, în schimbul acestei sume de bani dosarul în care denunțătorul era cercetat urmând să fie soluționat cu neînceperea urmăririi penale. Tot în cadrul acestei discuții, denunțătorul a făcut referiri la cuantumul onorariului cuvenit inculpatei în calitate de avocat, aceasta din urmă neprecizându-i niciun cuantum al vreunei sume, specificându-i lui L.Ș. că „noi doi ne înțelegem". Cu privire la suma de 1.500 de euro solicitată de către inculpată, denunțătorul i-a precizat acesteia că la acel moment nu dispune de respectiva sumă de bani, dar va încerca să facă rost în perioada următoare.

La data de 15 mai 2013, L.Ș., însoțit de avocatul său, inculpata M.G.L., s-a prezentat la sediul Brigăzii Rutiere unde a fost audiat de către ofițerul de poliție M.C.O.

La finalul audierii, denunțătorul l-a întrebat pe martorul M.C.O. cu privire la cursul anchetei ce îl viza, context în care martorul i-a precizat că va propune o soluție de neîncepere a urmăririi penale cu aplicarea unei sancțiuni administrative, ceea ce a întărit convingerea denunțătorului L.Ș. potrivit căreia inculpata are o influență reală asupra ofițerului de caz.

După momentul audierii denunțătorului în dosarul în care era cercetat, la sfârșitul lunii mai 2013, inculpata M.G.L. i-a solicitat denunțătorului L.Ș. suma de 1.500 de euro prin intermediul lui C.M. Astfel, martorul C.M. (șoferul acesteia) a fost solicitat de către inculpată să se deplaseze la restaurantul unde lucra denunțătorul și să ia de la acesta o sumă de bani, fără a preciza nici cuantumul acesteia și nici ce reprezintă, martorul deplasându-se astfel la respectiva locație și transmițând cele solicitate, context în care denunțătorul a luat legătura telefonic cu inculpata, ocazie cu care aceasta, i-a solicitat o parte din suma de 1.500 de euro, însă întrucât denunțătorul nu dispunea de bani la momentul respectiv, nu a remis martorului nici o sumă.

La începutul lunii iulie 2013, L.Ș. a plecat să muncească în Germania, iar în cursul lunii august 2013, inculpata M.G.L. a luat legătura cu martorul S.I. căruia i-a transmis faptul că „a rezolvat problema lui L.Ș.", însă acesta „nu i-a dat suma de bani stabilită". Totodată martorul S.I. i-a dat inculpatei numărul de telefon utilizat în Germania de către denunțător și a luat legătura cu acesta transmițându-i nemulțumirea manifestată de către inculpată. Denunțătorul a luat legătura telefonic cu inculpata, ocazie cu care i-a explicat că muncește în Germania și că încearcă să facă rost de bani.

În data de 3 octombrie 2013, inculpata, de pe numărul utilizat de aceasta, respectiv 0761.XXXX, i-a transmis denunțătorului, pe numărul utilizat de acesta în Germania, un mesaj de tip sms cu textul „Avocata ta sunt, te rog să mă suni". Denunțătorul a contactat-o pe inculpată de pe numărul de telefon 0747.XXXX, utilizat de către acesta în perioada 3 - 18 octombrie 2013, ocazie cu care inculpata și-a manifestat nemulțumirea cu privire la faptul că nu i-a fost remisă suma de 1.500 de euro, precizându-i totodată lui L.Ș. „că nu este normal să plătească ea pentru clientul său", stabilind să revină în țară și să îi dea banii solicitați.

În data de 15 octombrie 2013, ca urmare a solicitărilor anterioare ale inculpatei, denunțătorul L.Ș. a contactat-o pe inculpata M.G. comunicându-i faptul că a revenit în țară, stabilind o întâlnire în cursul acelei zile. Astfel, în jurul orelor 14:00 a avut loc o întâlnire între denunțătorul L.Ș. și inculpata la cafeneaua unui restaurant situat în zona Gării de Nord - București, ocazie cu care cei doi au discutat despre soluționarea Dosarului penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, în contextul necesității achitării de către denunțătorul L.Ș. a sumei de 1.500 de euro, pretinse anterior de către inculpata avocată M.G.L., pentru a interveni pe lângă ofițerul de poliție ce avea în instrumentare dosarul penal sus-indicat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a denunțătorului sus-menționat.

În cadrul acestei întâlniri, inculpata M.G.L. a pretins în mod direct de la denunțătorul L.Ș. suma de 1.500 de euro, bani despre care inculpata a susținut că deja i-a „plătit" ofițerului de poliție competent pentru ca acesta să înainteze dosarul penal la parchet cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.

Discuția a fost înregistrată audio-video în baza autorizației emise de instanța competentă, fiind redată procedural în proces-verbal aflat la dosar, sens în care evidențiem următoarele pasaje cu relevanță probatorie în cauză:

L.Ș.: Da am nevoie .. am nevoie de cartea aia! .. [râde] .. (denunțătorul se referă la soluția de netrimitere în judecată)

M.G.L.: Așa! Și stai câteva zile, da?

L.Ș.: Tre' să stau, da!

M.G.L.: Pentru că noi trebuie .. dă-mi .. nu mai am un xerox de la buletinul tău .. [se adresează lui C.M. cu replică ce nu privește cauza] L.Ș.: .. [tușește] ..

M.G.L.: O să mă duc la Parchet să fac cerere ca să ne comunice că dacă nu ți-o comunică peste doi ani, consideră că n-ai nevoie de comunicare ..

L.Ș.: Da 1 a ieșit?

M.G.L.: Ăhă, din august!

L.Ș.: Da?

M.G.L.: M-a sunat polițistul de când a dus dosarul la Parchet "Du-te!" "Păi, clientul meu e dispărut!" i-am spus!

L.Ș.: îhî!

M.G.L.: Știi? Și trebuie să mă duc pentru că ei au depus dosarul, cum este? Ei fac propunerea tot, au făcut-o cum trebuie, și dosarul a rămas pe masa unui procuror! (se referă la faptul că propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost deja înaintată parchetului competent. Procurorul le ia la rând! Când i-o veni rândul da dacă faci cerere de urgentare și îi explici "Domnule, eu am primit un 18 indice 1 motiv pentru care îmi trebuie permisul că lucrez șofer în Germania!" el îți scrie comunicarea! Dacă nu, ți-o comunică el când și-o aminti vreodată în viață!

L.Ș.: Când își aduce el aminte!

M.G.L.: Da! Asta trebuie făcută!

L.Ș.: Bun! Și acum ce urmează să facem?

M.G.L.: Să-mi dai tu un xerox de la buletin că mă duc eu!

L.Ș.: Bun. Să-mi spun acuma și amendă? îmi dă și amendă?

M.G.L.: Au restaurant acolo. Da, îți dă amendă.

L.Ș.: îmi dă amendă? Nu știți cât e, nu?

M.G.L.: Cred că două milioane.

L.Ș.: Două? Și onorariu dumneavoastră?

M.G.L.: Lasă-l dracu de onorariu, că m-am încurcat cu banii ăia!

L.Ș.: De ce?

M.G.L.: Păi .. și nici nu erau banii mei. Erau banii unui client. Păi îmi trebuia să plătesc banii la polițist. Și nu i-am mai plătit eu. Și i-am dat banii omului înapoi, că nu i-am putut să-i fac ..\neinteligibil\.. Dar nici el n-a mai putut s-o facă. Că trecuse termenul. Și eu n-aveam banii. Aia a fost problema. Până am făcut eu rost de bani să-i dau Iui ăla, a trecut termenul. Ai înțeles? ..[întorcându-se către C.M.:\.. Știi. (inculpata afirmă faptul că ar fi achitat deja banii pretinși ofițerului de poliție competent utilizând în acest sens banii unui alt client ce era cercetat pentru o altă infracțiune)

L.Ș.: A, deci dumneavoastră i-ați plătit deja?

M.G.L.: Ai Iu' ăla? Da. Atunci. Că, ce crezi că-ți dădea drumul la dosar? (inculpata afirmă că urmare a sumei de bani sus-indicate date ofițerului de poliție competent, acesta a înaintat dosarul denunțătorului la parchet cu propunere de netrimitere în judecata)

L.Ș.: Nu, ă?

M.G.L.: Aia a fost problema. Eu de-aia m-am supărat, că m-am încurcat în .. în treaba asta, știi?

L.Ș.: Deci cât tre' să .. pregătesc eu?

M.G.L.: O mie cinci sute.

L.Ș.: Atât?

M.G.L.: Da. Și mie ce vrei tu. (inculpata se referă la în mod distinct la suma de bani pretinsă ce ar fi dat-o deja în numele denunțătorului ofițerului de poliție, distinct de onorariul său pentru asistarea acestuia în cauza)

L.Ș.: Și fără dumneavoastră? Cum ce vreau? Nu există!

M.G.L.: Ce vrei tu.

L.Ș.: Spuneți-mi!

M.G.L.: Păi, dacă ai bani, dă-mi .. cât mi-ai da?

L.Ș.: N-am bani sunt vai de capul meu! Ce să zic?

M.G.L.: Dă-mi și mie acolo ceva. Ce consideri tu. Da' ți-am zis, m-am .. aicea am ..

L.Ș.: Păi, nu suntem la piață.

M.G.L.: Știu, da' vreau să fii și tu bine.

L.Ș.: Nu vreau să vă supărați. Și așa v-ați supărat.

M.G.L.: M-am supărat .. ți-am zis de ce. I-am și spus Iui S., azi, că am apucat .. extrem de mult că .. am apucat de i-am dat banii ăluia, pentru tine, considerând că-i iau și-i dau. Și vrei să-ți spun .. a .. M-am întâlnit cu S., atunci, nu mai puteam să țin ..[neinteligibil].. Și a trebuit să.. (inculpata reiterează din nou faptul că ar fi achitat deja banii pretinși ofițerului de poliție competent utilizând în acest sens banii unui alt client ce era cercetat pentru o infracțiune de conducere sub influența băuturilor alcoolice).

L.Ș.: A, v-ați întâlnit și cu S.?

M.G.L.: Da' cum? M-am întâlnit. S. a zis: "Bă!"

C.M.: "Mă duc la .." Că se duce la taică-tu.

M.G.L.: "Mă duc la taică-su! Dacă nu rezolvă taică-su, stai liniștit că-ți dau eu banii."

L.Ș.: Păi, de un să-ți dea el ..

M.G.L.: Da.

M.G.L.: Și i-am explicat: „Bă, uite care e problema .. Eu nu veneam .. dacă erau banii mei, era altceva! Dar pe urmă i-am strâns, i-am dat domnului .." i-am spus că n-am găsit doctorii, să-i fac recalcularea ..

L.Ș.: Am înțeles!

M.G.L.: ..[neinteligibil].. Și-am pierdut dosaru' omului! înțelegi? De-aia m-am .. ciufulit! (inculpata evidențiază denunțătorului nemulțumirea clientului ai cărui bani nu au fost folosiți pentru „rezolvarea dosarului" său)

L.Ș.: Da n-am avut .. eu și .. am .. și mi-am pus mașina la vânzare .. n-am reușit s-o vând nici p-aia!

M.G.L.: De-aia m-am dus și cu dosarul ..[neinteligibil].. să rezolvăm .. le dau și eu ..[neinteligibil].. recalculare ..[neinteligibil].. n-am mai ..[neinteligibil].. al tău.. și n-am cum s-o mișc! El n-avea treabă, că e .. adică e băiat bun!'

L.Ș.: Da' n-are?

M.G.L.: N-are! Da! Ți-am zis, eu de-aia m-am ciufulit, că n-am avut să lucrez mai departe!

L.Ș.: Și-atuncea, mâine vă duceți la Parchet, ați spus?

M.G.L.: Mă duc dimineață, că am o prezentare de material .. De-aia ți-am zis că nu știu exact ora când ajung .. Și eu aș vrea s-ajung la nouă la Parchet .. aici, să ..

L.Ș.: O.K.! Ne putem vedea după-amiază, nu? Să vă dau ..

M.G.L.: Da!

L.Ș.: Că nu am pregătit la mine nimic! Când am zis că vin să vorbesc ..[neinteligibil].. să știu exact ce și cum!

L.Ș.: Păi, și domnul procuror, dacă a primit, de ce nu a dat drumul la.

M.G.L.: Păi, nu se dă drumul la treaba asta! Așa se dă drumul! Aștia-s condițiile! Și eu nu i-am dat pe-ăia .. Cum a rezolvat ..[neinteligibil]..

L.Ș.: A dat la polițist!

M.G.L.: El a zis că rezolvă tot și are .. adică, el și-a rezolvat!

L.Ș.: Am înțeles!

M.G.L.: înțelegi?

M.G.L.: Și atunci, când l-am căutat eu pe S., era înainte de .. Ți-am zis, pe doi august l-am căutat și deja se dăduse drumu' la dosar!

L.Ș.: Îhm!

M.G.L.: Plecase din Poliție la Parchet, că m-au anunțat ei: „Poți să te duci acuma să.. faci cererea!"

L.Ș.: Da! Am înțeles!

M.G.L.: Știi? Cum au rezolvat ei [neinteligibil]..cui au dat, nu e treaba mea!

L.Ș.: Cum?

M.G.L.: Cum și-au împărțit ei, pe mine nu mă interesează! (inculpata acreditează ideea că suma de bani pretinsă ce a achitat-o deja ofițerului de poliție competent, în numele denunțătorului, e posibil să fi fost împărțită cu procurorul de caz.)

L.Ș.: A! Normal, dai'

L.Ș.: E bine trei sute pentru dumneavoastră

M.G.L.: E bine! Mersi! (se discuta distinct de suma de bani pretinsă, de cuantumul onorariului ce urmează a fi primită de inculpata), în finalul discuției sus-redate cei doi au stabilit să se întâlnească a doua zi, (16 octombrie 2013), când inculpata M.G.L. se va deplasa la sediul unității de parchet competente (în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București) pentru a formula o cerere de urgentare a soluționării dosarului denunțătorului L.Ș., ocazie cu care inculpata urma să primească și suma de 1.500 de euro pretinsă în condițiile precizate în denunț.

Din discuțiile telefonice purtate în data de 16 octombrie 2013 de inculpata M.G.L. cu denunțătorul L.Ș. (discuții interceptate și înregistrate legal în cauză și redate în proces-verbal aflat la dosar) a rezultat că respectivii au amânat întâlnirea sus-indicată pentru a doua zi (17 octombrie 2013) -inculpata menționându-i deja denunțătorului că urmează să ridice soluția de netrimitere în judecată corespunzătoare de la unitatea de parchet competentă, context în care desigur urmează să primească suma de 1.500 de euro pretinsă anterior de la denunțător.

La data de 17 octombrie 2013, inculpata M.G.L. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București unde a formulat o solicitarea, în numele lui L.Ș., privind comunicarea soluției dispuse în dosarul în care acesta era cercetat. Dosarul se afla în lucru la procuror D.I., care în cursul aceleiași zile, respectiv în data de 17 octombrie 2013 a soluționat Dosarul penal nr. 4874/P/2013 în care era cercetat L.Ș., fiind dispusă soluția neînceperii urmăririi penale pentru fapta prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 85/2002 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 RON. Soluția astfel dispusă a fost înmânată personal inculpatei de către personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București.

La data de 17 octombrie 2013, au avut loc mai multe discuții telefonice între inculpata M.G.L. și denunțătorul L.Ș., inculpata comunicându-i acestuia că i-a ridicat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, ordonanța procurorului de caz emisă în Dosarul nr. 4874/P/2013, prin care s-a dispus față de denunțător neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative pentru fapta de care era cercetat în dosarul sus-menționat. Totodată cu ocazia acelorași discuții telefonice, în final inculpata M.G.L. a stabilit cu denunțătorul L.Ș. să se întâlnească în aceeași zi, la restaurantul A. situat pe str. P.T. sector 1 București, în scopul definitivării formalităților necesare recuperării de către denunțător a permisului de conducere (achitarea amenzii administrative deplasarea la sediul organului de poliție competent), în acest context, având în vedere discuțiile anterioare cu denunțătorul L.Ș., inculpata M.G.L. urmând să primească de la acesta suma de 1.500 de euro pretinsă anterior care face obiectul infracțiunii de trafic de influentă cercetată în cauză.

Față de cele sus-expuse, în jurul orelor 15:00 la locația stabilită anterior telefonic, a avut loc întâlnirea dintre inculpata M.G.L. (însoțită de șoferul acesteia, martorul C.M.) și denunțătorul L.Ș., ocazie cu care inculpata a solicitat în mod expres suma de 1.500 de euro (distinct de cuantumul onorariului său în dosar) pentru care, în scopul justificării provenienței lor, a completat o factură și chitanța aferentă cu titlu de „onorariu avocat" în cuantum de 6.600 de RON (echivalentul a 1.500 de euro).

Faptul că suma de bani sus-menționată reprezintă în realitate obiectul traficului de influență denunțat în cauză rezultă însă indubitabil din coroborarea probelor cauzei (declarațiile denunțătorului L.Ș. fiind confirmate în "acest sens de conținutul discuțiilor avute de acesta cu inculpata în data de 15 octombrie 2013, discuții care de altfel au fost înregistrate audio-video în cauză și redate procedural în dosar).

De altfel, chiar și cu ocazia discuției ambientale avute în data de 17 octombrie 2013, rezultă că în realitate onorariul real destinat avocatei M.G.L. pentru asistența acordată în dosarul în care era cercetat denunțătorul, urma a fi plătit ulterior - emiterea de către inculpată a unei facturi și a unei chitanțe pentru suma de 1.500 de euro reprezentând în realitate o modalitate de a crea aparența unei surse legale a sumei respective într-o relație contractuală corectă cu denunțătorul L.Ș.

În acest sens, s-a apreciat relevant următorul pasaj din discuția ambientală avută între inculpata M.G.L. și denunțătorul L.Ș. în data de 17 octombrie 2013, la locația stabilită, discuție ce a fost înregistrată legal audio-video în cauză și redată în proces-verbal aflat la dosar:

M.G.L.: Bani aveți?

L.Ș.: Da.

M.G.L.: Avem! Fac chitanțele?

L.Ș.: Ă. Cu ăia ai dumneavoastră mă mai păsuiți până plec? (practic este evidențiat faptul că suma de 1.500 de euro dată inculpatei nu reprezintă în realitate onorariul cuvenit acestuia și care oricum fusese stabilit de cei doi în discuția din 15 octombrie 2013 în cuantum de numai 300 de euro)

M.G.L.: Da

L.Ș.: Da?

M.G.L.: Da!

[Conform imaginilor video, L.Ș. scoate dintr-unul din compartimentele portofelului mai multe bancnote din cupiura de 100 (una sută) și 50 (cincizeci) euro, pe care i le înmânează numitei M.G.L., în momentul în care aceasta efectuează însemnări olografe]

L.Ș.: Numărați!

M.G.L.: Bagă-i și tu de aicea că ne ia, dracu cineva, zice că .. am spart vreo bancă.

L.Ș.: Da' ce? Am să vă dau! Ce! Sunteți avocat, nu?

M.G.L.: A trebuit să ne întâlnim și noi, nu ca golanii.

În momentele imediat următoare echipa de ancheta a intervenit depistând-o în flagrant pe inculpata M.G.L. având asupra ei suma de 1.500 de euro remisă de denunțător în condițiile sus-expuse.

Activitățile privind depistarea în flagrant a inculpatei M.G.L. în timpul întâlnirii avute în data de 17 octombrie 2013 cu denunțătorul L.Ș. în restaurantul A. situat în București, str. P.T., sector 1. Sunt redate cronologic și succesiv în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit cu această ocazie - activitatea respectivă fiind de altfel înregistrată audio și video și redată și în fotografii judiciare aflate la dosar.

Astfel cu această ocazie s-a constatat că seriile tuturor bancnotelor ce au compus suma de 1.500 de euro pe care denunțătorul a avut-o asupra sa în data de 17 octombrie 2013 (conform procesului-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în intervalul orar 10:30 - 10:50 ) sunt aceleași cu seriile bancnotelor ce compun suma de 1.500 de euro identificată asupra inculpatei M.G.L., începând cu ora 15:00 cu ocazia depistări sale în flagrant în restaurantul A.).

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: denunț formulat de L.Ș. Proces-verbal de audiere L.Ș., declarație denunțător L.Ș. seria DM nr. 0025761, Proces-verbal din 16 octombrie 2013 întocmit de ofițer de poliție din cadrul Serviciului Tehnic de redare dialog ambiental din 15 octombrie 2013 între L.Ș., M.G.L., C.M. și alte persoane, proces-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conținutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ș. și M.G.L., Proces-verbal din 16 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conținutului unor convorbiri telefonice purtate între L.Ș. și M.G.L., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de redare în formă scrisă a conținutului unor convorbiri și comunicări telefonice întocmit de ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic, Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de înscriere bancnote (planșă fotografică nr. 798/11-1/2013 privind consemnarea seriilor bancnotelor ce alcătuiesc suma de 1.500 de euro ce va fi remisă de L.Ș. numitei M.G.L., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 de constatare a infracțiunii flagrante, adresă emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul nr. 4874/P/2013 de comunicare a soluției către L.Ș. Factură emisă de cabinet avocat CIF 21343193 cu delegat L.Ș. și chitanța nr. 13 din 17 octombrie 2013 eliberată de același cabinet de avocatură către L.Ș. (în copii), copie act de identitate L.Ș., planșă fotografică ce conține aspecte de la constatarea infracțiunii flagrante săvârșită de numita M.G.L. în data de 17 octombrie 2013, Proces-verbal din 17 octombrie 2013 întocmit de ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic privind înregistrarea ambientală audio video a dialogului purtat între L.Ș. - M.G.L. - C.M., Proces-verbal din 17 octombrie 2013 întocmit de ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA - Serviciul Tehnic privind redarea în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la data de 17 octombrie 2013 între L.Ș. - M.G.L. - C.M., Planșă fotografică întocmită de DNA - Serviciul Tehnic reprezentând aspecte din timpul întâlnirii avute de L.Ș. cu M.G.L. și C.M. la data de 17 octombrie 2013 în restaurantul A., Proces-verbal de percheziție în sistem informatic din data de 15 noiembrie 2013, Raport de constatare tehnico-științifică nr. 334/P/2013 din 2 decembrie 2013, Proces-verbal din 10 decembrie 2013 întocmit de ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA - STB privind deschiderea și listarea conținutului unui document PDF aflat pe suport optic, împreună cu documentele anexate, Dosarul penal nr. 4874/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, declarațiile martorilor C.M., B.V.D., I.S., B.A.S., I.D.D., I.G., D.O., P.P., E.A., V.A.E., P.R.A. și M.C.O.

În procedura de Cameră preliminară, prin încheierea din data de 20 martie 2014, s-a dispus începerea judecății, respingând cererile și excepțiile invocate de inculpată, reținând că din probele administrate că au fost respectate toate dispozițiile referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata a fost audiată, de asemenea au fost administrate, potrivit art. 374 alin. (6) C. proc. pen., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate de inculpată, respectiv au fost audiați martorii din rechizitoriu C.M., I.S., E.A., V.A.E., P.R.A., M.C.O., au fost depuse înscrisuri.

S-a reținut că inculpata este avocat în Baroul București și în perioada mai - 15 octombrie 2013, în calitate de apărător ales al martorului denunțător L.Ș., persoană cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, a pretins în mod direct de la acesta suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O., ofițerul de poliție ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunțătorul, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ș. (în baza înțelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.

Inculpata a negat săvârșirea faptei, declarațiile sale fiind constante, aceasta invocând în apărarea sa faptul că suma de 1.500 de euro a reprezentat onorariul pentru serviciile de asistare și reprezentare a denunțătorului L.Ș., sumă pentru care de altfel a emis factură și chitanță, reținând că inculpata nu a negat nici un moment existența unei relații cu denunțătorul, al cărei apărător a fost în cauza în care acesta a fost cercetat la poliție pentru infracțiunea la regimul circulației, nici întâlnirile existente între cei doi, de asemenea nici predarea sumei de bani, astfel încât, sub aceste aspecte ale situației de fapt, redate exhaustiv de procuror în rechizitoriu și expuse anterior, neexistând practic neconcordanțe, apreciindu-se că nu se impune reluarea redării acestora sau analize suplimentare. S-a reținut că ceea ce a negat constant inculpata a fost exact elementul care determină caracterul penal al faptei sale, respectiv titlul cu care a solicitat și a primit suma de 1.500 de euro, or, sub acest aspect, apreciind că declarațiile inculpatei nu pot fi reținute.

De asemenea, nu s-au reținut așadar susținerile inculpatei sub aspectul esențial al cauzei față de necoroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă administrate, reținând concordanța declarațiilor martorului denunțător L.Ș. cu declarațiile martorului M.C.O. sub aceleași aspecte esențiale ale cauzei și cu înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate, acestea reprezentând o redare fidelă a conduitei infracționale a inculpatei, reținând că inculpata nu a contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele susținerile denunțătorului.

Totodată, s-a reținut că după ce inculpata fost contactată de denunțătorul L.Ș. în sensul solicitării de ajutor pentru soluționarea dosarului, aceasta l-a asistat la momentul audierii la organele de poliție, cu acest prilej depunând și o împuternicire avocațială, moment la care martorul M.C.O. i-a comunicat denunțătorului și soluția pe care urma să o propună procurorului, aceea de neîncepere a urmăririi penale, inculpata luând, la rândul său, cunoștință, de soluția pe care ofițerul de caz urma să o propună procurorului, aspect care i-a întărit convingerea că poate să insiste asupra denunțătorului cu predarea sumei de bani față de "succesul" pe care l-a avut asupra polițistului, care, urmare a intervenției sale, directe și printr-o prietenă avocat la rândul său, despre care i-a vorbit denunțătorului, a reușit să obțină netrimiterea în judecată a acestuia.

S-a mai reținut că în pofida faptului că inculpata a menționat tot timpul că a fost apărător al denunțătorului și că suma primită a fost onorariu, nu a încheiat nici un contract de asistență juridică, apreciind că împuternicirea avocațială nu poate face dovada reprezentării/asistării în cauza la care se referă, această împuternicire emițându-se pe baza contractului de asistență juridică, dar în cauza de față acest contract nu a existat.

După această întâlnire, inculpata a încercat să obțină suma de bani de la denunțător prin intermediul martorului C.M., care s-a deplasat la locul de muncă al denunțătorului fără a obține banii, și ulterior, după plecarea denunțătorului în Germania, aceasta a încercat să îl contacteze pentru remiterea sumei de bani, iar la revenirea denunțătorului în țară, ceri doi au avut întâlnirea din data de 15 octombrie 2014, în cadrul căreia inculpata i-a vorbit fără echivoc despre necesitatea remiterii banilor, făcând referire la această sumă de 1.500 de euro pe care a trebuit să o plătească pentru obținerea soluției, pe care altfel denunțătorul nu ar fi obținut-o.

Referirile inculpatei la caracterul sumei de bani au fost, în cadrul acestei întâlniri, explicite și fără echivoc în sensul că a trebuit să folosească pentru plata polițistului și mai departe, la procuror, din banii altui client, or, referirile inculpatei care sunt redate în procesul-verbal de înregistrare fac dovada, dincolo de orice dubiu, că aceasta a solicitat suma de 1.500 de euro pentru a interveni la polițistul care instrumenta cauza în scopul obținerii soluției de neîncepere și trimiterea dosarului la procuror cu această soluție, referirea la onorariul său, la întrebarea explicită a denunțătorului, fiind în sensul că aceasta era o altă chestiune, putând să se înțeleagă sau să lase la latitudinea denunțătorului.

S-a apreciat că din modul în care inculpata face distincția între suma de 1.500 de euro, pe de o parte, pe care denunțătorul trebuia să o plătească pentru soluția obținută și pe de altă parte, onorariul său, despre care s-a vorbit doar generic, dar distinct, este evident că aceasta a avut tot timpul în vedere natura diferită a sumei de 1.500 de euro ca plată pentru intervenția asupra polițistului pentru obținerea unei soluții de netrimitere în judecată.

S-a constatat că declarațiile denunțătorului sub aceste aspecte au fost constante, iar susținerile nuanțate referitoare la aprecierea asupra soluției ce urma a fi dispusă de polițist sunt nerelevante, faptul că denunțătorul a afirmat în fața instanței că soluția se referea la circumstanțele cauzei și nu părea influențată, neavând relevanță sub aspectul caracterului penal al faptei inculpatei, opinia denunțătorului referitoare la factorul care a determinat soluția în cauza sa fiind oricum o opinie subiectivă și fără relevanță, câtă vreme declarațiile în sensul căi s-a solicitat de către inculpată o sumă de bani pentru intervenția asupra ofițerului de poliție au fost constante. Convingerea denunțătorului în sensul că inculpata chiar a intervenit sau nu asupra polițistului excede faptei inculpatei iar declarația acestuia în acest sens din cursul judecății poate fi și consecința trecerii timpului și a reducerii memoriei denunțătorului sub aspecte care sunt oricum subiective, nu țin neapărat de fapte materiale, obiectivate, conduita polițistului față de cauza sa fiind în sine un element subiectiv.

S-a reținut că declarațiile sub aspectele esențiale ale cauzei, respectiv natura și caracterul sumei de 1.500 de euro de bani cerute de inculpată și predată acesteia sunt constante și concordante cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpată și denunțător interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel București, notele de supraveghere operativă și de asemenea se coroborează cu declarațiile polițistului M.C.O.

Acesta a arătat că a dispus soluția potrivit convingerii sale, că inculpata nu a încercat în nici un mod să intervină asupra sa, însă s-a apreciat că acest aspect este nerelevant, de asemenea, în raport de activitatea infracțională a inculpatei, esențial fiind faptul că polițistul era funcționarul public competent, potrivit funcției sale, să dispună o soluție, oricare ar fi fost aceasta, în cauza în care denunțătorul era cercetat și că inculpata a pretins că are influență asupra acestuia și că poate interveni pe lângă acesta pentru a dispune o anumită soluție, aceea de netrimitere în judecată, iar pentru aceasta a pretins și primit suma de 1.500 de euro de la denunțător.

Cu privire la explicațiile oferite de inculpată în sensul că această sumă reprezenta onorariu și această împrejurare o poate dovedi prin emiterea chitanței și facturii din data de 17 octombrie 2013, adică de la momentul flagrantului, pentru suma de 6.600 de RON, echivalentul a 1.500 de euro, s-a reținut că nu pot fi reținute, aceasta fiind doar o modalitate de a crea aparența unei surse legale a sumei, însă aceasta nu reprezintă în opinia Curții o dovadă că inculpata nu a săvârșit infracțiunea de care se face vinovată.

S-a apreciat că inculpata nu a urmărit decât să își constituie „probele" care să îi ateste nevinovăția, dând o altă semnificație sumei primite, însă nu a putut oferi nici o explicație plauzibilă referitoare la discuțiile avute cu denunțătorul referitoare la distincțiile dintre sumele de bani, după cum nu a putut oferi nici o explicație referitoare la lipsa contractului de asistență juridică, neputând reține existența unui contract care nu este semnat de părți, pe care inculpata îl putea confecționa oricând și cu atât mai puțin nu poate reține această apărare a inculpatei față de împrejurarea că nici ulterior, chiar și la momentul predării sumei de bani, așadar la momentul realizării obiectului contractului, aceasta nu i-a cerut denunțătorului să semneze contractul.

S-a constatat din analiza caietului de contracte de asistență juridică depus de inculpată, că toate contractele, cu excepția a două contracte anulate, sunt semnate de clienții inculpatei, așadar s-a reținut uzanța acesteia, care reflectă de altfel respectarea obligațiilor legale la încheierea unui contract de asistență juridică, or, doar în cauza de față, inculpata a omis să ceară denunțătorului semnarea contractului, ceea ce s-a apreciat că atestă odată în plus că de fapt inculpata a depus împuternicirea avocațială doar pentru a face dovada de reprezentare în dosar, neputând să îl asiste pe denunțător altfel în cauză, însă în realitate nu a intenționat să încheie vreun contract de asistență juridică.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că nu se poate să nu se constate, sub același aspect, al aprecierii caracterului nereal al susținerilor inculpatei că onorariile încasate de aceasta pe parcursul anului 2013, așa cum sunt menționate în înscrisurile depuse, au valori cuprinse între 200 de RON și 2000 de RON, sporadic și unele cu sume mai mari, constatând că onorariul mediu încasat de inculpată era între 1.000 - 2.000 de RON, așadar sub suma de 6.600 de RON, cauzele fiind în mare măsură comerciale, așa cum inculpata a declarat, context în care s-a apreciat odată în plus că acea chitanță în valoare de 6.600 de RON (reprezentând „onorariu") nu reflectă realitatea celor consemnate, acestea fiind confecționate doar pentru a preconstitui probe în dosarul de față, neputându-se înțelege care ar fi fost rațiunile pentru care această inculpată nu ar fi încasat în toate celelalte cauze în care a fost apărător onorarii de acest fel, ci doar unele cuprinse între 1.000 de RON și 2.000 de RON. Această întrebare retorică se pune cu atât mai mult cu cât acest „onorariu" a fost încasat fără ca inculpata să depună la dosar nici un contract de asistență juridică.

S-a reținut că această sumă nu a fost în nici un caz încasată ca onorariu fiind evident că reprezenta suma primită în schimbul intervenției anterioare pretins avute față de polițistul care a dispus soluția de netrimitere în judecată iar înscrisurile prin care se încearcă a li se da o altă conotație, una legală, nu pot fi reținute.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat „Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență. "

De asemenea, potrivit Statutului profesiei de avocat publicat în M. Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011 cu modificările și completările ulterioare, potrivit art. 108 alin. (1) și (2) „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia. Forma, conținutul și efectele contractului de asistență juridică sunt stabilite prin prezentul statut. "

Potrivit art. 122 alin. (1) din Statut, " Contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

Totodată art. 122 alin. (1) din Statut prevede care sunt elementele obligatorii ale contractului de asistență juridică și anume: "datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia; datele de identificare ale clientului se indică persoana reprezentantului legal precum și mandatarul clientului, dacă este cazul; obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege ori mate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare și conservare a patrimoniului clientului; onorariul; atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia; modul de soluționare a litigiilor între avocat și client; semnăturile părților.

Or, față de aceste dispoziții legale, reținând și considerentele anterior expuse, s-a apreciat că apărarea inculpatei nu poate fi reținută, constatându-se că inculpata a încercat să dovedească legalitatea încasării sumei de 1.500 de euro prin alte mijloace decât singurele mijloace prevăzute de lege.

În același sens, s-a apreciat că nici prin declarația martorului C.M., șofer al inculpatei în exact acele împrejurări în care aceasta s-a întâlnit cu denunțătorul, inculpata nu a dovedit caracterul legal al sumei de bani primite. Martorul a arătat că a fost prezent la toate întâlnirile dintre cei doi, a relatat cu detalii extrem de minuțioase, în amănunt, fiecare întâlnire din care a înțeles exact că denunțătorul are probleme juridice și avea nevoie de un avocat, inculpata reprezentându-l, a fost martor la momentul când denunțătorul a semnat împuternicirea avocațială, a relatat discuțiile existente la fiecare dintre întâlniri cu referire la cererea repetată a inculpatei ca denunțătorul să achite onorariul, dar nu a putut să dea nici un alt nume al vreunui alt client al inculpatei, nu a putut menționa dacă întâlnirile acesteia se desfășurau de obicei la cabinet, dar a știut exact că toate întâlnirile cu denunțătorul desfășurate de fiecare dată în restaurante, erau în relația de avocat client, cine era de față, ce anume se întâmpla cu fiecare participant la fiecare dintre aceste întâlniri, dar nu a putut menționa altfel nici cel mai mic indiciu despre orice altă activitate a inculpatei în calitatea sa de avocat.

S-a înlăturat din ansamblul probelor această declarație, (ca și susținerea martorului S.I. referitoare la caracterul sumei percepute de inculpată de la denunțător) reținându-se caracterul subiectiv al declarației martorului care, având aceeași capacitate de observare, memorie și atenție a putut să dea detaliile extrem de minuțioase despre întâlnirile inculpatei cu denunțătorul, fiind total inapt să declare orice despre alte activități sau alți clienți ai inculpatei, declarațiile acestuia fiind evident date pro causa, reținând pe de altă parte și capacitatea acestui martor de a reda după 1 an mult mai multe detalii decât a dat imediat după săvârșirea faptei, când teoretic amintirile sale erau mult mai apropiate temporal de acțiunile despre care a făcut vorbire și, în pofida trecerii timpului, acesta și-a amintit în prezent multe alte detalii pe care la acel moment le-a uitat, aspecte care fac de asemenea necredibilă declarația sa.

Referitor la declarațiile celorlalți martori, care nu au putut oferi detalii despre activitatea inculpatei, limitându-se doar la a arăta că, în calitate de colegi de serviciu ai denunțătorului, au cunoscut vag despre problemele acestuia cu circulația, s-a apreciat că sunt nerelevante sub aspectul vinovăției inculpatei, acestea confirmând doar împrejurarea că denunțătorul a avut probleme la legea circulației, aspecte necontestate.

S-a apreciat astfel că prin probele administrate, astfel cum au fost acestea analizate anterior, s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata se face vinovată de infracțiunea reținută în sarcina sa.

Conform dispozițiilor art. 257 alin. (1) C. pen., traficul de influență constă în '"primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, incriminând promisiunea, oferirea sau darea de bani,de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu."

Inculpata M.G.L., avocat în Baroul București, apărător ales al lui L.Ș., persoană cercetată pentru infracțiuni la regimul circulației în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, care în perioada mai - 15 octombrie 2013, a pretins în mod direct de la L.Ș. suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă ofițerul de poliție ce avea în instrumentare dosarul penal în care acesta era cercetat, în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ș. (în baza înțelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat astfel că încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este corect reținută în raport de noul C. pen., reținându-se disp. art. 5 C. pen., s-a apreciat că în ansamblu legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului, nu sub aspectul limitelor de pedeapsă, maximul special fiind într-adevăr mai redus potrivit codului penal în vigoare (anterior, limita maximă era de 10 ani închisoare față de 7 ani închisoare potrivit codului în vigoare) însă sub aspectul celorlalte instituții incidente în cauză și, în mod deosebit sub aspectul modalității efective de individualizare judiciară, instanța orientându-se la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Având în vedere condițiile de aplicare ale celor 2 instituții așa cum sunt acestea reglementate de cele două legi succesive, la conținutul obligațiilor impuse și al măsurilor de supraveghere, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă în pofida termenului de încercare mai mare, reamintind și disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul C. pen.

Constatând așadar că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, s-a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, cât și de datele privind persoana inculpatei, de posibilitatea reeducării acesteia prin prisma scopului pedepsei.

De asemenea, s-au a