ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 4723/3/2011 reclamantul N.V.M. a chemat în judecată pe pârâții G.M., P.A., M.T., I.P.J. Teleorman, M.A.I. și Statul Român, prin M.F.P., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale, și 11.000 euro, despăgubiri materiale. Prin sentința civilă nr. 1558 din 28 septembrie 2011 Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede. Împotriva acestei sentințe, ia data de 30 septembrie 2011 reclamantul N.V.M.

a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 14 noiembrie 2011, iar prin Decizia civilă nr. 744/R din 09 aprilie 2012 Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, a respins excepția nulității recursului, a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București. Cauza a fost reînregistrată la data de 11 mai 2012 pe rolul Tribunalului București, secția III-a civilă. Prin sentința civilă nr. 2224 din 18 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale către reclamant, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea ia daune materiale, ca neîntemeiat și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 4 septembrie 2008, în jurul orei 20, reclamantul N.V. a fost reținut de agentul de poliție G.M. și sancționat contravențional prin procesul verbal de constatare a contravenției din 4 septembrie 2008, pentru încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Din mențiunile procesului-verbal a rezultat că s-au constatat și sancționat următoarele fapte contravenționale ca fiind săvârșite de reclamant: lipsa certificatul de înmatriculare a autoturismului, lipsa poliței de asigurare R.C.A. și faptul că nu a purtat centura de siguranță. Coroborând acest înscris cu raportul încheiat de I.PJ.

Teleorman - Poliția Municipiului Roșiorii de Vede și cu certificatul medico legal eliberat pe numele reclamantului a rezultat că reclamantul a fost reținut în mod ilegal și transportat cu forța la Spitalul C. din Municipiul Roșiorii de Vede pentru efectuarea unui control medical și la Spitalul Poroschia în vederea efectuării unui control de specialitate, fiind transportat cu ambulanța și însoțit de agenții de poliție.

Astfel, din procesui-verbal de constatare a contravenției nu a rezultat că reclamantul a fost sancționat pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, sancționarea contravențională fiind aplicată pentru fapte care nu au legătură cu încălcarea normelor referitoare la conviețuire socială sau tulburarea ordinii și liniștii publice, respectiv contravenții la circulația pe drumurile publice, situație în care agenții de poliție, aveau posibilitatea legală de a-i aplica o sancțiune contravențională și nu de a-I reține și transporta la unități medicale de specialitate, neexistând temei legal pentru comportamentul pârâților persoane fizice, În consecință, instanța a apreciat ca reclamantului i-a fost încălcat dreptul la libertate, prin reținerea sa abuzivă de către angajați ai Poliției Roșiorii de Vede, județul Teleorman, fiind întrunite condițiile art 998-999 C. civ.

Având în vedere că încălcarea dreptului la libertate a avut loc pe parcursul a 24 de ore, suma acordată cu titlu de daune a fost de 6.000 lei. În ce privește prejudiciul material produs ea urmare a acestei încălcări, reclamantul nu numai că nu l-a probat, dar nici nu a precizat în ce constau sumele pretinse cu acest titlu, deșt instanța i-a pus în vedere să facă precizări. Împotriva aceste sentințe, la data de 06 iunie 2014 au declarat recursuri (recalificate apeluri la termenul din 04 noiembrie 2014) pârâții I.J.P. Teleorman, M.T., P.A. și G.M., Statul Român, prin M.F.P. și M.A.I., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 11 iunie 2014 sub nr. 3851/2/2014.

Prin Decizia nr. 489/A din data de 11 noiembrie 2014 a Curții de Apei București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie, au fost anulate apelurile formulate de apelanții-pârâți M.T. și G.M., ca netimbrate, admise apelurile formulate de apelanții-pârâți I.J.P. Teleorman, P.A., Statul Român prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. București și M.A.I., a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată, și s-a luat act că apetantul-pârât I.J.P. Teleorman nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apei a reținut următoarele considerente de fapt și de drept: 1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul s-a îndreptat împotriva pârâților pentru că a fost transportat cu forța și încătușat la sediul Poliției, apoi la Spitalul C. Roșiorii de Vede, de unde a fost dus cu ambulanța la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, solicitând acestora acordarea de despăgubiri bănești. Faptul că reclamantul a fost încătușat a fost probat cu certificatul medico-legal din 22 septembrie 2008 eliberat de I.N.M.L. Mina Minovici, prin care s-a constatat că prezintă leziuni traumatice obiective la nivelul antebrațelor ce pot data din 04 septembrie 2008, fiind consecința comprimării, posibil prin aplicarea de cătușe, și că nu necesită „zile de îngrijire medicală". Din raportul din 07 noiembrie 2008 privind rezultatul verificărilor la audiența solicitată conducerii de numitul N.V.M., întocmit de I.P.J.

Teleorman, a rezultat că petentul a sesizat faptul că agentul de poliție G.M., din cadrul Poliției municipiului Roșiorii de Vede, a avut un comportament necorespunzător față de el și în mod nejustificat l-a sancționat contravențional. Petentul a mai sesizat faptul că un individ din Roșiorii de Vede l-a lovit cu o bâtă, iar lucrătorii Poliției municipiului Roșiorii de Vede nu s-au implicat pentru a lua măsuri împotriva agresorului. Cu privire ia incidentul care face obiectul cauzei de față, în raport s-a arătat că în ziua de 04 septembrie 2009, agentul pr. de poliție G.M., din cadrul Poliției municipiului Roșiorii de Vede - Biroul Poliției Rutiere a oprit pentru control autoturismul, al cărui conducător a încălcat prevederile O.U.G.

nr. 195/2002. Întrucât conducătorul autoturismului a refuzat să prezinte documentele pentru control și a avut un comportament necorespunzător, agentul de poliție G.M. a solicitat sprijin unui alt echipaj de poliție, care se afla în zonă. La fața locului s-a deplasat o patrula formată din 2 agenți de poliție din cadrul Poliției Roșiorii de Vede - Biroul Ordine Publică, care i-au solicitat conducătorului auto să se legitimeze și să prezinte pentru control documentele autoturismului. Conducătorul auto a refuzat și de această dată să se legitimeze și a continuat să se manifeste agresiv față de polițiști. Existând temerea legitimă că prin manifestarea agresivă a conducătorului auto le poate fi pusă în pericol integritatea corporală, cei trei polițiști l-au imobilizat prin folosirea cătușelor din dotare și l-au condus la sediul Poliției municipiului Roșiorii de Vede pentru stabilirea identității și luarea măsurilor legale.

Din verificările efectuate la sediul Poliției Roșiorii de Vede, polițiștii au stabilit faptul că persoana în cauză se numește N.V.M., cu domiciliul stabil în municipiul București, Iară forme legale în municipiul Roșiorii de Vede, împotriva căruia au luat măsura sancționării contravenționale cu amendă conform O.U.G. nr. 195/2002 (proces-verbal din 04 septembrie 2009). Pe fondul unor tulburări psihice, N.V.M. a continuat să aibă un comportament agresiv față de polițiști și în sediul Poliției municipiului Roșiorii de Vede, motiv pentru care a fost condus ia Spitalul „C." din municipiul Roșiorii de Vede, pentru efectuarea unui control medical. Medicul de gardă al Spitalului ,,C." a hotărât ca persoana în cauză să fie trimisă la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, pentru efectuarea unui control de specialitate.

Petentul a fost transportat de o ambulanța a Spitalului „C." și a fost însoțit de agenți de poliție. Potrivit aceluiași raport, din verificările efectuate, cât și din rapoartele agenților de poliție s-a stabilit că N.V.M. nu a fost amenințat sau lovit de polițiști, iar imobilizarea și conducerea acestuia la sediul Poliției municipiului Roșiorii de Vede s-a tăcut în conformitate cu prevederile art. 8 și 32 din Dispoziția I.G.P.R. nr. 643 din 05 decembrie 2002 (Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publice).

Prin adresa din 24 septembrie 2008, Spitalul de Psihiatrie Poroschia, județul Teleorman, i-a comunicat reclamantului că în data de 05 septembrie 2008 a fost înregistrat pe Registrul de consultații, cu „agitație psihomotorie", fiind adus cu salvarea însoțită de către organele de poliție și că a semnat că refuză internarea, iar prin adresa din 29 octombrie 2008. Spitalul Municipal „C." i-a comunicat acestuia că în urma verificărilor efectuate în registrele de consultații de la Compartimentul Primire Urgențe a rezultat că nu figurează ca fiind înregistrat pentru consult de către medicul de gardă din acea zi.

2. Curtea, față de situația de fapt prezentată, a reținut că legea nu a instituit un mecanism de tragere la răspundere a statului pentru încălcarea de către polițiști, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu, fiind chemată să răspundă în schimb autoritatea sau instituția publică care are calitatea de comitent, astfel a constatat că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată împotriva Statului Român. Pentru existența răspunderii pentru fapta prepusului se cer a fi întrunite și două condiții speciale, respectiv: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei de către prepus în legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate. Din această perspectivă, s-a arătat că există un raport de subordonare doar între polițiștii implicați și șefii ierarhici din cadrul Poliției Române, respectiv I.J.P.

Teleorman, nu și unul între primii și M.I.R.A., constatând că are calitatea de comitent pârâtul I.J.P. Teleorman, iar acțiunea formulată împotriva pârâtuiui M.A.I., a fost în mod greșit admisă. Potrivit art. 998 C. civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, ceea ce înseamnă că și autoritățile publice, în calitatea lor de persoane juridice civile, vor răspunde pe acest temei pentru pagubele cauzate particularilor prin faptele ilicite aie organelor de conducere. De asemenea, pot răspunde, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., pentru prejudiciile cauzate particularilor prin faptele ilicite aie agenților lor. Răspunderea autorității publice pentru prejudiciile patrimoniale și morale cauzate particularilor este o răspundere civilă delictuală fără vinovăție.

Pentru a stabili calificarea juridică a faptelor imputate de reclamant polițiștilor (abatere disciplinară sau infracțiune), s-a apreciat că trebuie analizate prevederile legale care stabilesc drepturile și obligațiile ce trasează limitele în cadrul cărora polițiștii trebuie să-și ghideze conduita, acestea fiind reprezentate, față de susținerile tuturor părților implicate, de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 (privind organizarea și funcționarea Poliției Române), art. 44-59 din Legea nr. 487/2002 în vigoare la data de 4 septembrie 2008, cu privire la internarea nevoluntară și cauza C.E.D.O. Nița împotriva României din 4 noiembrie 2008. Răspunderea civilă delictuală presupune dovedirea întrunirii cumulative a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între primele două și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul, în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prima chestiune care trebuie rezolvată în cauză este stabilirea faptei ilicite imputate prin cererea de chemare în judecată polițiștilor, respectiv, abuzul în serviciu. Or, cum instanța civilă, nu are competenta de a stabili săvârșirea de către polițiștii pârâți a infracțiunilor în legătură cu serviciul care ar fi cauzat reclamantului, un prejudiciu, instanța de apel a reținut contrariul, adică faptul că nu este întrunită prima condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților G.M., P.A. și M.T. și implicit a pârâtului I.J.P. Teleorman respectiv, fapta ilicită, astfel că nu s-a mai pus problema îndepliniri celorlalte condiții.

S-a mai constatat că reclamantul a urmărit un folos practic prin formularea cererii de chemare în judecată, și anume repararea prejudiciului pretins, astfel că acțiunea sa nu a fost considerată ca lipsită de interes, că încheierea prin care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, astfel că nu pot fi formulate critici împotriva sa pe calea apelului, precum și faptul că pentru acest tip de cauze nu este prevăzută de lege participarea obligatorie a procurorului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamantul N.V.M. și pârâtul M.A.I.

Prin cererea de recurs, reclamantul susține, că deși a depus Ia data de 25 septembrie 2008. la registratura poliției din Municipiul Roșiori de Vede plângerea prin care a solicitat să i se comunice de ce a fost încătușat, de ce i-au fost luaîe cheile de ia mașină și telefonul, de ce au solicitat prin telefon salvarea pentru a fî prezentat clinicii de psihiatrie din Poroschia, județ Teleorman de ce a fost amenințat eă va fi împușcat și apoi îi va pune în mâna un cuțit, (afirmație făcută de unui din polițiști în sediul de poliție când avea cătușele la mâini), prin răspunsul primit, biroul poliției de ordine publică din cadrul poliției municipiului Roșiorii de Vede, îi aduce la cunoștință că a fost sancționat în data zilei de 04 septembrie 2008, contravențional cu amendă pentru încălcarea prevederilor O.U.G, nr. 195/2002, iar cu privire la aspecteie sesizate i s-a comunicat că s-a stabilit că nu sunt conforme cu realitatea, fapt pentru care s-a procedat la clasarea lucrări.

Reclamantul consideră eă prin răspunsul primit se neagă practic toate faptele de abuz prezentate în plângerea sa poliției, că de fapt i s-a adus la cunoștință că a fost sancționat contravențional, iar numiți M.T. și P.A. au prezentat rapoarte false la instanța de fond. Arată că s-a refuzat punerea în mișcare a cercetării penale, că trebuia să se facă încadrarea penală încă de la primul termen de judecată cu participarea unui procuror, că s-a ascuns și împiedicat aflarea adevărului despre evenimentele ce au avut loc în ziua de 4 septembrie 2008 și că cei doi ofițeri de politie cu funcții de conducere se fac vinovați de grave fapte penale. Solicită admiterea recursului, pentru ca cei vinovați să suporte consecințele legale prin plata de daune morale și materiale.

2. La rândul său, pârâtul, M.A.I., prin motivele de recurs arată eă prin respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, față de acesî minister, hotărârea civilă pronunțată de Curtea de Apel București este netemeinică și ne legală. Consideră că deși s-a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., și s-a reținut, în mod corect, pentru neexistența raportului de subordonare, „că are calitatea de comitent pârâtul I.J.P. Teleorman", în dispozitivul deciziei recurate, admițând apelurile declarate în cauză de I.P.J., Teleorman, Statul Român prin M.F.P. și M.A.I. și schimbând în tot sentința civilă apelată, instanța de apel a respins acțiunea, ca nefondată, față toate părțile pârâte, omițând a se pronunța cu privire ia cheltuielile de judecată, reprezentând taxa de timbra achitată de M.A.I.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul că acțiunea îndreptată împotriva M.A.I. este promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 582,99 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, aferentă căii de atac promovate. Analizând recursurile declarate, Înalta Curte, constată nul recursul declarat de reclamant și respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât, pentru următoarele considerente; 1. Recursul declarat de reclamantul N.V.M. este nul. Conform ait, 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede eă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă ia motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. În speță, nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text de lege. Prin susținerile formulate de recurentul reclamant sunt prezentate de fapt, evenimentele petrecute în data de 4 septembrie 2008 și este exprimată nemulțumirea sa față de răspunsului primit la plângerea depusă, considerând că pârâții se fac vinovați de grave fapte penale și în mod greșit nu s-a pus în mișcare cercetarea penală împotriva acestora. Toate aceste considerente formulate de reclamant nu au legătură cu motivarea reținută de instanța de apel, care rejudecând, a respins în totalitate acțiunea reclamantului, ca nefondată, constatând că în cauză nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru lipsa faptei ilicite.

2. Recursul declarat de pârâtul M.A.I. este nefondat. În esență, recurentul pârât consideră că hotărârea pronunțata de instanța de apel este nelegală, întrucât, deși în considerentele acesteia s-a reținut și s-a motivat că pârâtul M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă, în dispozitivul hotărârii s-a respins acțiunea fată de acesta, ca nefondată. Se constată că obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea reclamantului formulată pe rolul unei instanțe civile prin care se solicită acordarea de daune materiale și morale pentru săvârșirea unor fapte ilicite de către agenții de poliție în timpul serviciului. Codul civil de la 1865, în vigoare Ia 4 septembrie 2008, reglementează răspunderea civilă delictuală în art, 998-1003 C. civ., în afară de răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998-999 C.civ, este reglementată și răspunderea indirectă a unor categorii de persoane, una din aceasta fiind și răspunderea comitentului pentru prepus.

Condițiile răspunderii civile delictuale sunt fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa și capacitatea deiictuaiă. Răspunderea comitentului pentru faptele prepusului este reglementată de dispozițiile art. 100 alin. (3) C. civ. Cum comitentul răspunde pentru fapta altuia, pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, mai este necesar să fie îndeplinite două condiții speciale: existența unui raport de prepușenie și fapta să fi fost săvârșită de prepus în funcția încredințată. Cu privire la răspunderea comitentului, instanța de apel a arătat că între M.A.I.

și agenții de politie pârâți nu există raport de subordonare, întrucât aceștia simt angajați ai I.P.J.Teleorman, care este subordonat Poliției Române, Însă așa cura rezultă din considerentele hotărârii, instanța a arătat că cele două condiții speciale ce atrag răspunderea comitentului pentru prepus nu sunt incidente în cauză, acțiunea reciamantului fiind respinsă, ca nefondată, pentru neîntrunirea unei condiții generale ce atrage răspunderea civilă delictuală și anume lipsa faptei ilicite. Prin urmare acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca nefondată reținându-se că răspunderea civilă delictuală nu poate fi atrasă întrucât condiția existenței unei fapte ilicite nu este îndeplinită. Recurentul susține în motivarea recursului că întrucât, instanța a reținut că nu există raport de subordonare, trebuia să constate și lipsa calității procesuale pasive a M.A.I.

și să respingă acțiunea față de acesta pentru acest motiv. Problema raportului de subordonare este o excepție ce ține de fondul răspunderii civile delictuale, iar instanța de apel deși a reținut în considerente că nu există un astfel de raport între recurentul pârât și agenții de poliție, a respins pe fond acțiunea reclamantului reținând că angajații I.J.P. Teleorman nu au săvârșit o faptă ilicită. Prin urmare, lipsa calității procesuale pasive a recurentului pârât rezultată din lipsa raportului de subordonare este o excepție de fond ce trebuie unită cu fondul, ceea ce a și făcut instanța de apel în rejudecare.

În privința cheltuielilor de judecată în apel, respectiv taxa judiciară de timbru, în sumă de 582,99 lei, se constată că o astfel de critică nu a fost formuiată prin motivele de recurs, recurentul rezumându-se sa constate că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, fără a formula argumente de nelegalitaîe încadrabile în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în măsura în care este vorba într-adevăr de o omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra cererii din apel cu privire ia cheltuielile de judecată, pârâtul putea apela la procedura prevăzută de art. 281 2 C. proc. civ. Nici cheltuielile de judecată privind taxa judiciară de timbru în recurs nu pot fi acordate, întrucât recursul părții a fost respins nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1), C. proc.

civ. Pentru motivele arătate, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantul N.V.M., și conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.A.I.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.A.I. împotriva Deciziei nr. 489/A din data de 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie. Constată nul recursul declarat de reclamantul N.V.M. împotriva Deciziei nr. 489/A din data de 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.