ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2015

Asupra recursurilor, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2012 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.741.400 lei (echivalentul a 400.000 euro), cu titlu de daune morale și la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1334 din 10 octombrie 2012, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, la data de 22 noiembrie 2012, sub nr. 2932/114/2012.

Prin încheierea civilă nr. 87 din 13 februarie 2013, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis excepția litispendenței invocată de reclamantul B.D. și a trimis dosarul Tribunalului București, în vederea întrunirii cererii la Dosarul nr. 41858/3/2012. Prin încheierea de la 05 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 41858/3/2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a dispus reunirea cauzelor și trimiterea la instanța care a fost mai întâi învestită, respectiv Tribunalul Teleorman, pe rolul căruia se afla Dosarul nr. 2932/114/2012. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, la data de 07 iunie 2013, sub nr. 41858/3/2012.

Prin sentința civilă nr. 703 din 18 decembrie 2013, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 40.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care 5.000 lei, cu titlu de daune materiale și 35.000 lei, cu titlu de daune morale; a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței sus-menționate, reclamantul B.D. a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia, în sensul acordării daunelor materiale și morale indicate în petitul cererii de chemare în judecată. Prin decizia civilă nr. 402 din 22 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 75.000 lei, cu titlu de daune morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, B.D. și SC A.R.A. SA au declarat recurs. Prin calea de atac exercitată, recurentul-reclamant B.D. a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul acordării despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată. În motivare, a arătat, în esență, că este necesar ca evaluarea prejudiciului suferit prin accidentul rutier în care a fost implicat să se realizeze prin aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale acestuia, raportat la toate planurile vieții sale sociale. Prin recursul său, SC A.R.A. SA a solicitat ca, în rejudecare, să se dispună diminuarea cuantumului daunelor morale acordate reclamantului. În motivare, a arătat că decizia atacată este nelegală, raportat la prevederile art. 49 din Ordinul C.S.A.

nr. 5/2010, conform cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La 01 septembrie 2014, recurenta-pârâtă a depus cerere de renunțare la judecată și întâmpinare la recursul părții adverse, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant. Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de recurentul-reclamant și excepția netimbrării recursului recurentei-pârâte, asupra cărora, în temeiul art. 137, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Decizia atacată i-a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 27 iunie 2014, după cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, aflate la fila 47 a dosarului curții de apel. Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare". În aplicarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 101 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., s-a împlinit la data de 14 iulie 2014. Recurentul-reclamant a declarat calea de atac la data de 15 iulie 2014, după împlinirea termenului, expediind cererea de recurs prin poștă. În considerarea argumentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, Înalta Curte, reținând declararea peste termen a recursului promovat de recurentul-reclamant, va admite excepția tardivității. Ca o consecință a admiterii excepției, recursul recurentului-reclamant urmează să fie respins, ca tardiv.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă, instanța supremă reține că, potrivit art. 1 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată și rectificată, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru. În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Articolul 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. În speță, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 63). Constatând că recursul acestei părți nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare, până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 16 ianuarie 2015 și că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul declarat de această recurentă, ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant B.D. împotriva Deciziei civile nr. 402 din 22 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A.R.A. SA împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.