ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2015

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului București sub nr. 56335/3/2010 reclamantele Bulgari S.p.A., C.K.C.C. (C.K.C.C.), C.K.T.T. (C.K.T.T.), prin C.G.G., C., S.A. (C.), C.G.G. (C.), D. SpA (D.), G.A. SpA, H.B.T.M.M.G.H.C. K.G. (H.B.), prin P.G.I.O. SA, J.C., S.A., L. SA (L.), L.P.E.B.C., L.O., S.A., P.R.S.A.S., P.G.I.O. SA (P.G.I.O.), P.G. M.C. G.M.B.H. (P.G. M.C.), T.P./L.C. L.P. (P.), Y.S.L.P. (Y.S.L.), Z.D. SA (D.), reprezentate de societatea civilă, de Avocați T.T., au chemat în judecată pe pârâta SC F.M.G.C. SRL (F.M.G.), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1. Încetarea folosirii în activitatea comercială a pârâtei, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580 3 C. proc.

civ. 2. Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicită despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular. 3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii se arată că reclamantele sunt companii ce comercializează produse de parfumerie proprii, fiind titulare ale unor mărci internaționale și comunitare, prin care își individualizează produsele de parfumerie.

Mărcile menționate sunt folosite de titularii acestora prin aplicarea pe produsele de parfumerie (flacoane) și pe cutiile de ambalaj, mărcile fiind cunoscute în întreaga lume ca fiind folosite pentru produse cosmetice, de parfumerie, de o calitate superioară. Reclamantele sunt companii renumite în întreaga lume pentru produsele lor, renume pentru care au depus și depun constant eforturi financiare în vederea obținerii unor produse de calitate superioară și pentru îmbunătățirea constantă a calității acestora, câștigând încrederea clienților și aprecierea atât pe plan internațional, cât și în România, unde au devenit mărci notorii în rândul publicului consumator. Pârâta SC F.M.G.C. SRL importă și distribuie în România produsele F.M., ce aparțin companiei F.M.G., începând din luna mai 2006, fiind principalul importator al acesteia.

Modalitățile de comercializare de către pârâtă a produselor F.M. sunt prin vânzări în sistem M.L.M., direct sau online, prin intermediul a diferite site-uri. Pentru a-și realiza vânzările, pârâta se folosește de mărcile notorii aparținând reclamantelor, pe site, la secțiunea colecția de parfumuri fiind postat un catalog ce cuprinde produsele F.M., iar în dreptul fiecăruia fiind menționat numele unor mărci notorii, redate în mod identic sau cvasi-identic, printre care se află și mărcile reclamantelor. De asemenea, pe același site este publicat un alt catalog în care sunt prezentate, însoțite de o scurtă descriere, produsele F.M. comercializate. La pag.

56 din catalog, există un tabel în care produsele de parfumerie F.M., identificate prin denumire și codul aferent (coloana din mijloc) sunt grupate în funcție de familia și grupa de arome din care fac parte (coloana din stânga), fiind prezentate prin comparație cu parfumuri purtând mărci cunoscute, printre care și mărcile reclamantelor redate în mod identic sau cvasi-identic, având arome corespunzătoare (coloana din dreapta). Prezentarea produselor de parfumerie F.M. prin raportare la mărcile reclamantelor este realizată prin delimitarea celor două categorii de produse, produse F.M., pe de o parte, și produse accesibile pe piață (produsele identificate prin mărcile reclamantelor), pe de altă parte, în funcție de prețul lor: primele au prețul la maxim jumătate din prețul minim al celor din a doua categorie.

Pe site sunt comercializate produse purtând inscripționate semnul F.M. și un cod în dreptul cărora este precizat faptul că parfumul este „similar cu" o anume marcă. Printre mărcile menționate ca fiind „similare cu" se află și mărcile reclamantelor. Pe site sunt prezentate produse grupate pe categorii, între care și parfumuri F.M. pentru bărbați și parfumuri F.M. pentru femei, grupate la rândul lor pe „colecții". În cadrul unora dintre „colecții" sunt comercializate parfumuri identificate după un cod și un număr, iar în dreptul acestora sunt menționate, printre altele, denumiri identice sau cvasi-identice cu mărcile reclamantelor. În mod similar sunt prezentate produsele de parfumerie F.M. și pe site, unde produsele sunt prezentate, grupate în funcție de sexul persoanelor cărora li se adresează.

La accesarea link-urilor aferente produselor F.M. destinate femeilor și bărbaților, se observă că parfumurile sunt prezentate prin alăturarea semnelor F.M. și F.M. unor coduri cărora le corespund denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile notorii, aparținând reclamantelor. Reclamantele precizează că le sunt încălcate drepturile exclusive prevăzute la art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, actele pârâtei constituind fapte ilicite sancționabile, iar titularii mărcilor conform legii pot cere instanței să interzică terților să folosească mărcile în activitatea lor comercială semne identice pentru produse identice, situație în care riscul de confuzie este prezumat absolut.

Faptul că pârâta folosește mărcile reclamantelor pentru același tip de produse, parfumuri, este menit să sugereze și existența unei legături comerciale între F.M.G. și titularii mărcilor notorii. Astfel, consumatorul are impresia că există cel puțin o autorizare a titularului pentru ca întreprinderea respectivă să comercializeze produse sub aceeași marcă. Aceste relații care se creează în mintea consumatorilor, aduc prejudicii însemnate titularului mărcii, marca nemaiputând să își exercite funcția sa esențială, de a distinge produsele și serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant. Prin actele sale, pârâta creează, dincolo de orice dubiu, un mare risc de confuzie cu mărcile reclamantelor.

Faptele pârâtei pot fi încadrate din punct de vedere juridic și în lit. c al art. 36, deoarece mărcile înregistrate ale reclamantelor au dobândit un renume în România și prin folosirea unor semne identice cu mărcile, fără motive întemeiate, se profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. Cu atât mai mult se aplică acest text în situația în care semnul în discuție și marca ce se bucură de renume, sunt folosite în legătură cu produse identice sau similare. Rațiunea modalității de prezentare a produselor F.M. este tocmai asocierea cu o marcă notorie (în cazul de față cu mărcile reclamantelor), iar ceea ce permite consumatorului să aleagă unul dintre produse este codul înscris pe produs, și anume F.M.

291, ce corespunde în catalogul postat pe site, sau așa cum reiese de pe site, mărcii „E.A.D." Produsele de parfumerie inscripționate cu semnul F.M. și cu diverse coduri, nu pot determina consumatorul să aleagă între produsele F.M. 291 și F.M. 7, fără să fie individualizate prin raportare la o marcă, în momentul în care, cu ocazia comercializării produselor, alături de codurile F.M. 291 și F.M. 7, pârâta face referiri la mărcile E.A.D., G.A. și „A.D.G." Consumatorul se orientează ce produs să achiziționeze prin raportare la mărcile menționate mai sus aparținând reclamantelor. Pârâta profită de reputația mărcilor prin modalitatea de prezentare a produselor, urmărind atragerea clientelei și obținerea unui câștig ca urmare a publicității mărcilor reclamantelor, așa cum s-a reținut și în practica recentă a instanțelor române.

Instanța comunitară a statuat că terțul, prin utilizarea unui semn similar unei mărci de renume, încearcă să se situeze în contextul imaginii acestuia pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și de prestigiul acesteia, exploatând, fără nici o compensație financiară și fără să facă eforturi în această privință, iar profitul care rezultă din utilizarea menționată trebuie considerat ca fiind obținut în mod neloial din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, raționament pe deplin aplicabil în speța noastră. Pârâta F.M.G. comercializează produsele F.M. practicând prețuri mici și arată că aceasta se datorează unui marketing diferit, întrucât conform propriilor declarații, în timp ce producătorii produselor de parfumerie cunoscute cheltuiesc mulți bani pe sute de ambalaje de efect, proiecte, poze și modele de sticle, campanii de reclamă și pentru alte forme de promovare a mărcii, producătorii produselor F.M.

nu pun preț pe reclamă, nu își instruiesc distribuitorii, iar atuul lor este prețul. Este evident că nu mai au nevoie de o altă reclamă: pârâta F.M.G. face reclamă produselor sale de parfumerie folosind o listă de comparație cu mărci notorii și astfel profită de notorietatea mărcilor reclamantelor pentru a-și vinde produsele. Acest tip de comercializare a parfumurilor aduce prejudicii însemnate titularului de marcă care nu va mai putea sa controleze calitatea serviciilor de distribuție și comerț, riscând ca imaginea și prestigiul mărcii să fie afectate de calitatea diferită a serviciilor de desfacere a produselor, de ambalare a acestora dar și de transport. Consecința acestei modalități de folosire este diluția mărcilor notorii, în condițiile în care consumatorul ajunge să creadă că pe piață există în mod legal atât produse originale, cât și alternativele unor produse cu aceeași esență, dar mai ieftine, ceea ce echivalează cu prejudicierea titularului.

În situația de față, câștigurile pârâtei sunt cu atât mai nejustificate, iar pierderile de imagine ale reclamantelor sunt cu atât mai mari, cu cât prin intermediul site-urilor amintite anterior, pârâta lasă să se înțeleagă că reclamantele practică prețuri ridicate din cauza cheltuielilor mari efectuate pentru publicitate, punând mai mare preț pe promovare, decât pe calitate, spre deosebire de pârâtă, care preferă să nu cheltuiască în publicitate, ci să investească în calitatea produselor. Referitor la acoperirea prejudiciilor, se arată că în art. 14 alin. (2) lit. a) din O.U.G.

nr. 100/2005 se menționează, printre modalitățile de calcul ale prejudiciului material, și beneficiile injuste realizate de către persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat, în speță beneficiile realizate de către societatea pârâtă prin vânzarea de produse, estimarea provizorie a prejudiciului material fiind la suma de 1.000 de euro pentru fiecare titular de marcă, urmând ca suma solicitată drept despăgubiri sa fie completată după ce o expertiză va stabili în mod exact valoarea prejudiciului. De asemenea, O.U.G. nr. 100/2005 menționează în mod expres în art. 13 alin. (2) lit. c) posibilitatea acordării de daune morale, iar la art. 14 alin. (3) se prevede posibilitatea de calcul a prejudiciului, prin fixarea unei sume forfetare, prin care se acoperă tocmai situațiile în care nu este posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de art. 14 din ordonanță.

În drept, reclamantele au invocat art. 36 (lit. a), b), c)) și art. 37 din Legea nr. 84/1998, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005. La data de 26 ianuarie 2011 reclamantele au formulat cerere completatoare prin care au solicitat extinderea cadrului procesual și chemarea în judecată în calitate de pârâți, alături de pârâta SC F.M.G.C. SRL, a pârâților SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL, SC R.C.S. R.D.S. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în contradictoriu cu aceste pârâte: 1. Încetarea actelor de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în activitatea comercială a pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580 3 C. proc.

civ. 2. Interzicerea folosirii pe site-urile proprii și/sau pe site-urile găzduite și/ sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580 3 C. proc. civ. 3. Obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicită despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular.

4. Obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu. În motivare, reclamantele arată că modalitățile de comercializare de către pârâta F.M.G. a produselor F.M. sunt prin vânzări în sistem M.L.M., direct sau ordine, prin intermediul a diferite site-uri, iar printre site-urile pe care sunt distribuite parfumurile F.M. se află și site-urile aparținând pârâtelor, pe de o parte, sau site-uri găzduite/administrate de pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA. Pârâta E.F.E.M. își desfășoară activitatea ca distribuitor al produselor F.M., astfel cum rezultă din paginile site-ului. Pentru a-și prezenta activitatea și produsele comercializate, aceasta face trimitere la mărcile notorii aparținând reclamantelor, folosindu-se astfel de notorietatea lor pentru identificarea produselor comercializate.

De asemenea, pârâta F.S. distribuie produse F.M. și folosește în acest sens pe site mărcile reclamantelor pe o „listă arome alternative". Această listă este publicată pe pagina colectia-de-parfumuri a site-ului menționat. Se poate observa că parfumurile prezentate ca fiind produse F.M. și F.M. sunt identificate practic prin denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile notorii ale reclamantelor, cărora le sunt asociate codurile corespunzătoare produselor F.M. Pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA administrează numele de domeniu go.ro și home.ro, administrând astfel subdomeniile și site-urile ce pot fi accesate prin intermediul acestor adrese. Pe site s-a publicat un catalog în care sunt prezentate produsele F.M., comercializate, aceste produse fiind identificate prin raportare la mărcile reclamantelor, astfel cum rezultă din prezentarea de la pagina 56 din catalog.

În drept, reclamantele au invocat art. 36 lit. a), b), c) și art. 37 din Legea nr. 84/1998, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005. Pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantelor, așa cum a fost precizată, invocând excepția lipsei calității sale procesuală pasive, arătând că a fost chemată în judecată alături de pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL pentru încetarea actelor de distribuție și/sau folosirea unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor, interzicerea folosirii pe site-urile proprii a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor, pentru plata în solidar a despăgubirilor materiale și a cheltuielilor de judecată, dar faptele pârâtelor F.M.G., E.C.

și F.C.I., distribuire și comercializare a unor produse de parfumerie sunt străine de activitatea comercială a SC R.C.S. R.D.S. SA, care nu privește vânzarea de produse prin sistem M.L.M., direct sau online, prin intermediul unor site-uri, așa cum greșit susțin reclamantele. Astfel, pârâta R.C.S. nu are legitimare pasivă în cauză, deoarece desfășoară activități de telecomunicații electronice, servicii de retransmisie a programelor T.V., servicii de acces la internet, telefonie fixă și mobilă etc. Pârâta menționează faptul că a fost notificată de SCA T.T. SA la 20 iulie 2010 și 22 septembrie 2010 privind săvârșirea unor acte de contrafacere prin intermediul subdomeniului, cerându-i-se să întreprindă activități în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni prin intermediul subdomeniului menționat, fiindu-i solicitată dezvăluirea identității persoanei care a creat contul parfum.lafel.go.ro, precum și închiderea accesului la subdomeniu.

Pârâta a răspuns cu adresa din 30 septembrie 2010, explicând aspecte legate de Regulile de utilizare ale domeniului/subdomeniului web, limitele răspunderii proprietarului de domeniu web în ce privește faptele utilizatorului, precizând că nu poate dezvălui identitatea unor persoane susceptibile de săvârșirea unor fapte contravenționale decât prin intermediul autorităților competente în materie, conform dispozițiilor din Legea nr. 1616/2003, titlul III privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și conform dispozițiilor din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic. Mai arată pârâta că a înștiințat pe reprezentanta reclamantelor în data de 30 septembrie 2010 că s-a dezactivat contul de utilizator al subdomeniului parfumlafel.go.ro, dar totuși a fost chemată în judecată de reclamante.

Pârâta SC F.M.G.C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în raport de pretinsele acte de utilizare neautorizată a mărcilor reclamantelor, iar pe fond se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată. La data de 18 mai 2011, reclamantele au depus la dosar o nouă cerere completatoare, în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL și SC R.C.S. R.D.S. SA, solicitând instanței să dispună: 1. Obligarea pârâtei SC E.C.

SRL de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site; a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet; 2. Obligarea pârâtei SC F.S.C. SRL de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet; 3. Obligarea pârâtei SC R.C.S.

R.D.S. SA de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet. În motivare, reclamantele arată că dreptul la informare este consacrat în mod expres prin dispozițiile O.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, în art. 8 alin. (1) lit. a) - d). De asemenea, Legea nr. 84/1998 rep. conține dispoziții ce permit titularului dreptului la marcă să fie informat. Legea conferă această posibilitate legală de a obține toate informațiile în legătură cu originea, circuitele de distribuție și modalitățile de încălcare a drepturilor protejate, astfel încât actele vătămătoare și prejudiciile create titularilor de drepturi să poată fi înlăturate.

În drept, reclamantele au invocat art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005. La data de 19 septembrie 2012 reclamantele au depus precizări cu privire la cuantumul și modalitatea de calcul a prejudiciului, arătând că înțeleg să solicite: de la pârâta SC F.M.G.C. SRL câte 49.815,56 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 49.815,56 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă; - de la pârâta SC E.C. SRL câte 2.308,83 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 23.08,83 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă; de la pârâta SC F.S.C. SRL câte 23.08,83 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 2.308,83 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă; de la pârâta SC R.C.S.

R.D.S. SRL câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă; În motivare, reclamantele au arătat că, în ceea ce privește prejudiciul material solicitat de la pârâte, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 prevede și posibilitatea fixării unei sume forfetare, pentru situațiile când nu este posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de actul normativ și că reclamantele au înțeles să solicite despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular de marcă, având în vedere perioada de trei ani anteriori datei introducerii acțiunii și prin raportare la cifra de afaceri a pârâtelor, pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor.

Cu privire la prejudiciul moral solicitat de la aceeași pârâtă, reclamantele au arătat că, în lipsa altor prevederi legale care să prevadă un algoritm de calcul, înțeleg să solicite sume în același cuantum cu cele reprezentând prejudiciul material. În ceea ce privește sumele solicitate de la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SRL, reclamantele au arătat că înțeleg să solicite dublul prejudiciului material solicitat de la un distribuitor, având în vedere că pârâta deține și administrează numele de domeniu home.ro și go.ro, găzduind și administrând și subdomeniile, unde distribuitorii F.M. postează cataloagele cuprinzând mărcile reclamantelor. Prin sentința civilă nr. 338 din 13 februarie 2013, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.C.S.

R.D.S. SA și pe cale de consecință a respins cererea precizată a reclamantelor împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalte pârâte. Prin aceeași sentință, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL și a obligat pârâtele să înceteze folosirea în activitatea comercială a semnelor identice sau similare mărcilor înregistrate ale reclamantelor, a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele cominatorii, să înceteze folosirea pe site-urile proprii a semnelor identice sau similare a mărcilor reclamantelor, a respins ca neîntemeiate cererea privind daunele cominatorii și cererea privind obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale și morale.

De asemenea, tribunalul a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în sumă de 15.000 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând modificarea ei în parte, în sensul: 1) obligării pârâtei SC R.C.S. R.D.S.

SA: la furnizarea informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-urile indicate în acțiune, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, de a înceta folosirea în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificării de la Nisa) și la plata prejudiciului material de 4.617,66 lei și a prejudiciului moral de 4.617,66 lei pentru fiecare titular de marcă; 2) obligării pârâtelor SC E.C.

SRL și SC F.S.C. SRL: la furnizarea informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet; 3) admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor, și anume: SC F.M.G.C. SRL la plata prejudiciului material de 49.815,56 lei și a prejudiciului moral de 49.815,56 lei pentru fiecare titular de marcă, SC E.C. SRL la plata prejudiciului material de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei pentru fiecare titular de marcă, SC F.S.C.

SRL la plata prejudiciului material de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei pentru fiecare titular de marcă; 4) obligării pârâtelor la plata integrală, în solidar, a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în primă instanță a dosarului, în sumă totală de 57.948,84 lei precum și a celor ocazionate de judecarea apelului; de asemenea, apelantele au solicitat menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. În drept, apelantele au invocat dispozițiile art. 282 și urm C. proc. civ., pe dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, art. 14, art. 17 din Legea nr. 365/2002. În apel nu au fost administrate probe noi.

Prin Decizia civilă nr. 176/A din data de 23 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale ,a admis apelul, a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește: - ncererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA având ca obiect obligarea pârâtei la furnizarea către reclamante a informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL având ca obiect obligarea acestora să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet. - cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin încheierea din data de 3 decembrie 2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei în sensul că, în cel de-al doilea paragraf site-urile menționate.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Cu privire la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA, în urma completărilor succesive ale cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat primei instanțe să soluționeze, următoarele capete de cerere: 1. Încetarea actelor de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în activitatea comercială a pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580 3 C. proc. civ.

2. Interzicerea folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580 3 C. proc. civ. 3. Obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicităm despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular, conform primei cereri completatoare.

4. Obligarea pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, conform celei de-a doua cereri completatoare. Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu privire la toate capetele de cerere îndreptate împotriva sa. În ceea ce privește primul capăt de cerere, soluția primei instanțe este corectă, întrucât chiar din susținerile reclamantelor rezultă că această pârâtă are doar calitatea de furnizor de servicii de internet care găzduiește site-urile indicate în cerere și nu utilizează în activitatea comercială proprie semne identice sau similare cu mărcile reclamantelor.

De asemenea, față de modalitatea de redactare a petitului capătului doi enumerat mai sus, se impune concluzia că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA este corectă. Astfel, din textele legale citate de apelanta-reclamantă (art. 14 lit. a) și b) din Legea nr. 365/2002) și din considerentele deciziilor C.J.C.E./C.J.U.E. indicate în motivarea apelului rezultă că obligația furnizorului de servicii de internet este aceea de a acționa rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste servicii, iar această obligație se naște în momentul când furnizorul ia cunoștință despre activitatea nelegală desfășurată prin intermediul site-urilor găzduite sau despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț.

Or, apelantele-reclamante au solicitat „interzicerea folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor (…)”. Astfel cum s-a arătat însă mai sus, pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA nu folosește ea însăși semnele, astfel încât să i se interzică o asemenea folosire, iar ceea ce ar putea ea interzice terților (în speță, celorlalte pârâte) este accesul la serviciile de hosting pe care le furnizează, în virtutea obligației citate mai sus, alături de posibilitatea de a elimina informațiile vătămătoare, însă nu acesta este conținutul cererii formulate împotriva pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA.

Aceeași soluție se impune și cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, având ca obiect daunele materiale și morale solicitate de la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA, întrucât, astfel cum a fost formulată cererea, rezultă că se solicită de la această pârâtă „prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor”. Or, așa cum s-a arătat mai sus, intimata-pârâtă SC R.C.S. R.D.S. SA nu realizează ea însăși acte de folosire a unor semne identice sau similare cu mărcile apelantelor-reclamante, astfel încât nu poate avea calitate procesuală pasivă nici pe acest capăt de cerere.

Rezultă cu claritate din motivarea cererii adresate primei instanțe (fila 417 fond) faptul că reclamantele nu au solicitat de la această pârâtă repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau în calitatea sa de furnizor de servicii de hosting, ci doar pentru o pretinsă folosire în activitatea comercială a semnelor identice sau similare cu mărcile reclamantelor, pe temeiul art. 36 și 37 din Legea nr. 84/2998 și art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, texte ce au în vedere persoana care a încălcat drepturile exclusive conferite de marcă, respectiv care a desfășurat o activitate de contrafacere. Or, față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., nu s-ar putea schimba în apel cauza cererii, solicitându-se prejudicii pe temeiul Legii nr. 365/2002, invocată în motivele de apel.

În ceea ce privește cel din urmă capăt de cerere îndreptat împotriva pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a constatat lipsa calității procesuale pasive a acesteia. Astfel, cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet a fost întemeiată pe art. 8 lit. a)-d) din O.U.G. nr. 100/2005.

Or, pârâta în discuție se încadrează în dispozițiile literei d) a textului citat, întrucât s-a arătat în dezvoltarea motivelor cererii că serviciile sale de hosting, furnizate în scop comercial, au fost utilizate în activități de contrafacere. În aceste condiții, s-a constatat că apelul este fondat sub acest aspect. Cu privire la cea cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL și SC F.S.C.

SRL (a doua cerere completatoare) instanța de apel a constatat că aceasta nu a fost analizată de către instanța de fond, soluția asupra sa neregăsindu-se în dispozitivul sentinței iar motivarea nefăcând vreo referire la solicitarea reclamantelor de a fi obligate pârâtele să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet. Fată de această împrejurare, constatând că și sub acest aspect în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului acestei cereri și având în vedere aplicabilitatea art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. în forma anterioară datei de 25 noiembrie 2010, instanța de apel a dispus trimiterea spre rejudecare la prima instanță și a acestei cereri. Cu privire la cererea având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale formulată în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL (cererea inițială, prima cerere completatoare și precizarea ulterioară), instanța de apel a constatat că prima instanță a respins solicitarea reclamantei de acordare a daunelor materiale și morale cu motivarea că „nu s-a făcut dovada prejudiciului material și moral suferit de reclamante, pârâtele dând dovadă de bună credință ca urmare a notificării reclamantelor prin sistarea activităților de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice sau similare mărcilor reclamantelor”.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a constatat că pârâtele menționate au săvârșit actele de încălcare a drepturilor reclamantelor asupra mărcilor menționate în acțiune (aspect care, de altfel, a intrat în puterea de lucru judecat ca urmare a neexercitării căii de atac de către aceste pârâte și nu mai poate fi repus în discuție, în pofida faptului că intimatele au încercat să procedeze astfel prin întâmpinările la apel). S-a observat că ceea ce reclamantele au solicitat a fost repararea prejudiciilor create pe perioada desfășurării activității ilicite, iar nu pentru o eventuală perioadă ulterioară încetării acestora, astfel că prima instanță avea de analizat existența condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv vinovăția pârâtelor, pentru perioada de până la sistarea activității menționată în motivarea sentinței atacate.

În plus, reclamantele au expus pe larg atât în ce constau prejudiciile afirmate cât și modalitatea de calcul a acestora, întemeiate pe înscrisuri (fila 1024 și urm. fond), aspecte pe care prima instanță nu le-a analizat în niciun fel. S-a constatat că, deși formal, cererea menționată a fost respinsă ca neîntemeiată prin dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis cu totul a o analiza în concret pe fond, prin raportare la susținerile părților din proces, situație care se încadrează, de asemenea, în ipoteza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. vizând soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului. Cu privire la această cerere, față de considerentele deciziei în interesul Legii nr. 2/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a reținut că se impune trimiterea spre rejudecare la prima instanță.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele B.S.P.A. (B.), C.K.C.C. (C.K.C.C.), C.K.T.T. (C.K.T.T.), C., S.A. (C.), C.B.V., H.B.T.M.M. GMBH.C.O. K.G. (H.B.), P.R. S.A.S.(R.), SC P.G.I.O. SA (P.G. I.O.), P.G. M.C. G.M.B.H. (P.G. M.C.), SC Z.D. SA (D.), pârâta SC F.M.G.C. SRL și pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA. Recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului; casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și trimiterea dosarului către instanța de apel care, judecând în fond, să dispună obligarea intimatelor-pârâte SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL la plata daunelor materiale și morale către companiile reclamante; obligarea intimatelor-pârâte SC E.C. SRL, SC F.S.C.

SRL. la furnizarea către reclamante a informațiilor și a înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet; disjungerea cauzei cu privire la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru toate capetele de cerere; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate în fond și în apel. În motivarea recursului s-au arătat următoarele. Hotărârea este nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind pronunțată cu aplicarea greșită a art. 294 alin. (1), 297 alin. (1) C. proc. civ., și a dispozițiilor Legii nr. 365/2002. I. În contradictoriu cu SC F.M.G.C. SRL, primul capăt de cerere a fost admis de prima instanță și are în prezent autoritate de lucru judecat deoarece nu a fost apelat de pârâtă. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel a pronunțat o decizie greșită, considerând că prima instanță nu a analizat în concret fondul acestei cereri, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța a apreciat că această situație se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., vizând soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului.

În mod greșit a dispus instanța de apel această măsură deoarece prima instanță a analizat cererea reclamantelor de acordare a daunelor, dar a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, la fila 22 din sentință, Tribunalul a reținut solicitarea reclamantelor de acordare a daunelor, cuantumul daunelor solicitat de la pârâte, cu toate acestea a apreciat că nu a fost făcută dovada existenței unui prejudiciu, reținând totodată că pârâtele au dat dovadă de bună credință și au încetat activitățile de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice sau similare mărcilor reclamantelor. Deci, în opinia primei instanțe, nu se poate vorbi despre vinovăția pârâtelor deoarece acestea au încetat activitățile ilegale.

Prin urmare, instanța de apel trebuia să analizeze motivele de apel formulate de reclamante și să modifice sentința cu privire la acest capăt în concordanță cu propria sa opinie, nicidecum să trimită cauza spre rejudecare unei instanțe care și-a exprimat deja părerea cu privire la acest aspect. Pentru aceste considerente, solicită instanței de recurs să caseze decizia curții de apel cu privire la trimiterea spre rejudecare la prima instanță a capătului de cerere privind acordarea daunelor și să trimită cauza în vederea judecării apelului pe aspectul daunelor la instanța de apel. II. În contradictoriu cu SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL, primele două capete de cerere au fost admise de prima instanță și au în prezent autoritate de lucru judecat deoarece nu au fost apelate de pârâte.

Referitor la cel de-al treilea punct, arată că acesta trebuia soluționat tot de instanța de apel, câtă vreme cererea de furnizare a informațiilor de către aceste pârâte a fost respinsă pentru aceleași motive de fapt și de drept pentru care a fost respinsă și cererea similară formulată în contradictoriu cu SC R.C.S. R.D.S. SA, cu toate că prima instanța omite să precizeze acest aspect. Instanța de apel avea posibilitatea de a remedia această lacună prin intermediul hotărârii sale, fără a trimite cauza spre rejudecare. În ceea ce privește ultimul capăt de cerere, cel privind acordarea daunelor, sunt pe deplin aplicabile și față de aceste două pârâte argumentele anterior expuse. III. În ceea ce o privește pe pârâta SC R.C.S.

R.D.S. SA, modul cum a soluționat instanța de apel cauza este nelegal și contradictoriu deoarece reține calitatea procesuală pasivă prin admiterea apelului în privința capătului 3 de cerere cu privire la furnizarea informațiilor, dar consideră că aceeași pârâtă nu-și justifică poziția procesuală în privința capetelor de cerere 1, 2 și 4. Or, prin admiterea apelului în limita indicată, instanța a reținut că pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA este intermediarul faptei vătămătoare prin furnizarea serviciilor de hostare a paginilor prin care s-au produs actele de încălcare. Soluția este nelegală deoarece argumentele reținute de instanță în favoarea admiterii în parte a apelului în privința pârâtei SC R.C.S.

R.D.S. SA sunt nu doar temeiuri pentru justificarea calității procesuale pasive a acestei pârâte pentru toate capetele de cerere, ci chiar motivele pe fond pentru admiterea capătului de cerere privind încetarea actelor vătămătoare și încetarea furnizării serviciului, care, alături de obligația de furnizare a informațiilor despre autorii încălcării nu sunt supuse vreunei forme de limitare legală. Rămâne astfel de stabilit dacă o limitare a răspunderii în sensul legii poate fi incidență în cauză în privința răspunderii patrimoniale a intermediarului pentru prejudiciile cauzate de fapta ilicită, în raport cu conduita acestuia. Actele normative menționate pe parcursul prezentului dosar precum și deciziile C.J.U.E.

citate în apel stabilesc că atitudinea activă de înlăturare a faptelor trebuie manifestată de furnizor de îndată ce a luat la cunoștință de faptele reclamate. De la acel moment se poate aprecia conduita furnizorului de internet care are opțiunea de a intra sub incidența legii privind limitarea răspunderii sale pentru faptele săvârșite deja până la acel moment, sau poate sta în pasivitate urmând a se apăra pe fond, dar fără a mai beneficia de clemența specială a dispozițiilor care limitează de drept răspunderea sa. Cu privirea la achitarea prejudiciilor, arată că intermediarul nu beneficiază de limitarea răspunderii care e condiționată de conduita sa activă, iar în acest caz, nu s-a făcut dovada că pârâta a înlăturat încălcarea, așa cum i-au adus la cunoștință titularii de marcă.

Totodată, menționează că nu poate fi vorba despre schimbarea în apel a cauzei cererii, câtă vreme, reclamantele au invocat în tot cursul dosarului de fond, inclusiv prin intermediul concluziilor scrise depuse la Tribunalul București, și dispozițiile Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic care transpune Directiva nr. 2000/31/CE. În plus, dovedirea condițiilor de limitare a răspunderii potrivit legii este o chestiune care trebuia să fie analizată în fondul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă a SC R.C.S. R.D.S. SA fiind justificată tocmai prin existența unei pretenții bazate pe raportul juridic existent între părți, rezultat din conduita ilicită a pârâtei prin găzduirea unei subpagini web prin intermediul cărora drepturile reclamantelor au fost încălcate.

Pentru aceste motive, solicită, în privința pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA, ca admițând recursul, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe pentru toate capetele de cerere. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că instanța de apel nu a analizat solicitarea de acordare a cheltuielilor ocazionate de judecarea apelului, dar nici motivele pentru care au solicitat mărirea cuantumului cheltuielilor acordate în primă instanță, argumente pe care le mențin în întregime. În motivarea recursului pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA a arătat următoarele. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Instanța de apel, în mod greșit, a admis în parte apelul, prima instanță de fond reținând în mod corect excepția invocată, aceea a lipsei calității procesuale pasive, cu privire la toate capetele de cerere formulate împotriva recurentei-pârâte. Reprezentantul convențional al apelantelor reclamante nu a făcut dovada inițierii vreunui demers legal în fața unei autorități publice de reglementare în domeniu, instanța de judecată, organ de cercetare penală, cu privire la o presupusă activitate ilicită la care a făcut referire în cererea introductivă de chemare în judecată, sau în cererile ulterioare completatoare. Reprezentantul convențional al apelantelor-reclamante, nu a răspuns la cele precizate în răspunsul la notificarea apelantelor-reclamante, în faza anterioară cererii de chemare în judecată.

Dispozițiile art. 2 alin. (2)-(3) din O.U.G. nr. 100/2005, privind asigurarea drepturilor de proprietate industriala, prevăd ca: "(2) Prezenta ordonanță de urgență nu afectează obligațiile decurgând din convențiile, tratatele și acordurile la care România este parte și, în special, cele decurgând din Acordul Trips, inclusiv cele referitoare la procedurile penale și sancțiunile aplicabile. (3) De asemenea, nu sunt afectate dispozițiile de drept comun și nici dispozițiile legilor speciale referitoare la procedurile penale sau sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate”. "Realitatea informatică" presupune un risc, și anume acela al modificării stării de fapt în acest spațiu, cu privire la datele conținute de acesta, dat fiind caracterul volatil al informațiilor aflate la un moment dat în acest mediu virtual.

Pentru a surprinde această stare de fapt, persoana vătămată în drepturile sale de conținutul postat în acest mediu virtual trebuie să acționeze de urgență, într-un mod diligent așa cum este prevăzut în textul art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 100/2008. Reprezentantul convențional al apelantelor-reclamante nu a solicitat instanței de judecată conservarea probelor prin emiterea unei ordonanțe președințiale, așa cum prevede textul O.U.G. nr. 100/2005, și nici pe calea unei cereri de asigurare probe așa cum prevăd art. 235 și următoarele C. proc. civ., nici pe calea unei cereri de constatare de urgență a unei stări de fapt așa cum prevede art. 239 și următoarele C. proc. civ. Nu a fost formulată o plângere penală de către susmenționatul reprezentant convențional al apelantelor-reclamante împotriva presupușilor făptuitori pentru comiterea vreunei infracțiuni și nici nu a fost sesizată vreo autoritate de reglementare în domeniu.

În schimb, în toată această perioadă, recurenta pârâtă a dat dovadă de bună credința în privința solicitărilor venite, atât din partea autorităților competente în domeniu, cât și în privința solicitărilor venite de la instituții sau persoane private, condiția fiind ca și acestea din urma să înțeleagă că nici aceste entități și nici recurenta, nu se poate substitui unor organe de cercetare penală, autorități de reglementare în domeniu, instanțe judecătorești, în rezolvarea unor chestiuni legate de divulgarea datele personale ale unor utilizatori de servicii de comunicații, sau în ceea ce privește efectuarea unor investigații în domeniul comerțului electronic.

Recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, nefiind distribuitoare de produse cosmetice, pentru crearea de subdomenii, utilizatorii de internet putându-și crea conturi pe domeniile home.ro și go.ro, cunoscând termenele și condițiile postate pe site, cu privire la răspunderea lor, la secțiunea Termene și condiții, despre conținutul postat pe site-ul creat astfel de utilizator, fiind responsabil doar proprietarul website-ului respectiv. Fapta ilicită nu există, în ceea ce o privește; de asemenea nu este vorba, în cauză, de vreun prejudiciu, nu există raport de cauzalitate între presupusa faptă și presupusul prejudiciu și nici existența vinovăției nu a fost probată de către apelantele-reclamante, SC R.C.S.

R.D.S. SA nedând dovadă de pasivitate, întrucât societatea a răspuns prin adresa solicitărilor reprezentantului convențional al apelantelor reclamante, îndrumându-l cum anume să procedeze în această materie, lucru pe care acesta nu l-a făcut, neputând fi invocate astfel elemente ale vinovăției în ceea ce o privește, nici măcar sub forma culpei cele mai ușoare, comportamentul recurentei urmând a fi apreciat conform criteriului "bonus pater familias" (a unui operator economic diligent). Art. 14 alin. (1) din Directiva nr. 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să ai