ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin cererea înregistrată la data de 23

noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului București sub nr.

56335/3/2010

reclamantele Bulgari S.p.A., C.K.C.C. (C.K.C.C.), C.K.T.T. (C.K.T.T.), prin

C.G.G., C., S.A. (C.), C.G.G. (C.), D. SpA (D.), G.A. SpA, H.B.T.M.M.G.H.C.

K.G. (H.B.), prin P.G.I.O. SA, J.C., S.A., L. SA (L.), L.P.E.B.C., L.O., S.A.,

P.R.S.A.S., P.G.I.O. SA (P.G.I.O.), P.G. M.C. G.M.B.H. (P.G. M.C.), T.P./L.C.

L.P. (P.), Y.S.L.P. (Y.S.L.), Z.D. SA (D.), reprezentate de societatea civilă,

de Avocați T.T., au chemat în judecată pe pârâta SC F.M.G.C. SRL (F.M.G.),

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1.

Încetarea folosirii în activitatea comercială a pârâtei, a unor semne identice

sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice

sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății amenzii civile

maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580

3

C. proc. civ.

2.

Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de

1.000 de euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie

de 2.000 de euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin

folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în

situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicită despăgubiri

reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular.

3.

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea acțiunii se arată că reclamantele sunt companii ce comercializează

produse de parfumerie proprii, fiind titulare ale unor mărci internaționale și

comunitare, prin care își individualizează produsele de parfumerie. Mărcile

menționate sunt folosite de titularii acestora prin aplicarea pe produsele de

parfumerie (flacoane) și pe cutiile de ambalaj, mărcile fiind cunoscute în

întreaga lume ca fiind folosite pentru produse cosmetice, de parfumerie, de o

calitate superioară. Reclamantele sunt companii renumite în întreaga lume

pentru produsele lor, renume pentru care au depus și depun constant eforturi

financiare în vederea obținerii unor produse de calitate superioară și pentru

îmbunătățirea constantă a calității acestora, câștigând încrederea clienților

și aprecierea atât pe plan internațional, cât și în România, unde au devenit

mărci notorii în rândul publicului consumator.

Pârâta

SC F.M.G.C. SRL importă și distribuie în România produsele F.M., ce aparțin

companiei F.M.G., începând din luna mai 2006, fiind principalul importator al

acesteia. Modalitățile de comercializare de către pârâtă a produselor F.M. sunt

prin vânzări în sistem M.L.M., direct sau online, prin intermediul a diferite

site-uri. Pentru a-și realiza vânzările, pârâta se folosește de mărcile notorii

aparținând reclamantelor, pe site, la secțiunea colecția de parfumuri fiind postat

un catalog ce cuprinde produsele F.M., iar în dreptul fiecăruia fiind menționat

numele unor mărci notorii, redate în mod identic sau cvasi-identic, printre

care se află și mărcile reclamantelor. De asemenea, pe același site este

publicat un alt catalog în care sunt prezentate, însoțite de o scurtă

descriere, produsele F.M. comercializate. La pag. 56 din catalog, există un

tabel în care produsele de parfumerie F.M., identificate prin denumire și codul

aferent (coloana din mijloc) sunt grupate în funcție de familia și grupa de

arome din care fac parte (coloana din stânga), fiind prezentate prin comparație

cu parfumuri purtând mărci cunoscute, printre care și mărcile reclamantelor

redate în mod identic sau cvasi-identic, având arome corespunzătoare (coloana

din dreapta).

Prezentarea

produselor de parfumerie F.M. prin raportare la mărcile reclamantelor este

realizată prin delimitarea celor două categorii de produse, produse F.M., pe de

o parte, și produse accesibile pe piață (produsele identificate prin mărcile

reclamantelor), pe de altă parte, în funcție de prețul lor: primele au prețul

la maxim jumătate din prețul minim al celor din a doua categorie. Pe site sunt

comercializate produse purtând inscripționate semnul F.M. și un cod în dreptul

cărora este precizat faptul că parfumul este „similar cu" o anume marcă.

Printre mărcile menționate ca fiind „similare cu" se află și mărcile

reclamantelor. Pe site sunt prezentate produse grupate pe categorii, între care

și parfumuri F.M. pentru bărbați și parfumuri F.M. pentru femei, grupate la

rândul lor pe „colecții". În cadrul unora dintre „colecții" sunt

comercializate parfumuri identificate după un cod și un număr, iar în dreptul

acestora sunt menționate, printre altele, denumiri identice sau cvasi-identice

cu mărcile reclamantelor. În mod similar sunt prezentate produsele de

parfumerie F.M. și pe site, unde produsele sunt prezentate, grupate în funcție

de sexul persoanelor cărora li se adresează. La accesarea link-urilor aferente

produselor F.M. destinate femeilor și bărbaților, se observă că parfumurile

sunt prezentate prin alăturarea semnelor F.M. și F.M. unor coduri cărora le

corespund denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile notorii, aparținând

reclamantelor.

Reclamantele

precizează că le sunt încălcate drepturile exclusive prevăzute la art. 36 din

Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, actele pârâtei

constituind fapte ilicite sancționabile, iar titularii mărcilor conform legii pot

cere instanței să interzică terților să folosească mărcile în activitatea lor

comercială semne identice pentru produse identice, situație în care riscul de

confuzie este prezumat absolut. Faptul că pârâta folosește mărcile

reclamantelor pentru același tip de produse, parfumuri, este menit să sugereze

și existența unei legături comerciale între F.M.G. și titularii mărcilor

notorii. Astfel, consumatorul are impresia că există cel puțin o autorizare a

titularului pentru ca întreprinderea respectivă să comercializeze produse sub

aceeași marcă. Aceste relații care se creează în mintea consumatorilor, aduc

prejudicii însemnate titularului mărcii, marca nemaiputând să își exercite

funcția sa esențială, de a distinge produsele și serviciile unui comerciant de

cele ale altui comerciant. Prin actele sale, pârâta creează, dincolo de orice

dubiu, un mare risc de confuzie cu mărcile reclamantelor.

Faptele

pârâtei pot fi încadrate din punct de vedere juridic și în lit. c al art. 36,

deoarece mărcile înregistrate ale reclamantelor au dobândit un renume în

România și prin folosirea unor semne identice cu mărcile, fără motive

întemeiate, se profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau

folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. Cu atât mai mult

se aplică acest text în situația în care semnul în discuție și marca ce se

bucură de renume, sunt folosite în legătură cu produse identice sau similare.

Rațiunea modalității de prezentare a produselor F.M. este tocmai asocierea cu o

marcă notorie (în cazul de față cu mărcile reclamantelor), iar ceea ce permite

consumatorului să aleagă unul dintre produse este codul înscris pe produs, și

anume F.M. 291, ce corespunde în catalogul postat pe site, sau așa cum reiese

de pe site, mărcii „E.A.D." Produsele de parfumerie inscripționate cu

semnul F.M. și cu diverse coduri, nu pot determina consumatorul să aleagă între

produsele F.M. 291 și F.M. 7, fără să fie individualizate prin raportare la o

marcă, în momentul în care, cu ocazia comercializării produselor, alături de

codurile F.M. 291 și F.M. 7, pârâta face referiri la mărcile E.A.D., G.A. și

„A.D.G." Consumatorul se orientează ce produs să achiziționeze prin

raportare la mărcile menționate mai sus aparținând reclamantelor.

Pârâta

profită de reputația mărcilor prin modalitatea de prezentare a produselor,

urmărind atragerea clientelei și obținerea unui câștig ca urmare a publicității

mărcilor reclamantelor, așa cum s-a reținut și în practica recentă a

instanțelor române. Instanța comunitară a statuat că terțul, prin utilizarea

unui semn similar unei mărci de renume, încearcă să se situeze în contextul

imaginii acestuia pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și

de prestigiul acesteia, exploatând, fără nici o compensație financiară și fără

să facă eforturi în această privință, iar profitul care rezultă din utilizarea

menționată trebuie considerat ca fiind obținut în mod neloial din caracterul

distinctiv sau din renumele mărcii, raționament pe deplin aplicabil în speța

noastră.

Pârâta

F.M.G. comercializează produsele F.M. practicând prețuri mici și arată că

aceasta se datorează unui marketing diferit, întrucât conform propriilor

declarații, în timp ce producătorii produselor de parfumerie cunoscute

cheltuiesc mulți bani pe sute de ambalaje de efect, proiecte, poze și modele de

sticle, campanii de reclamă și pentru alte forme de promovare a mărcii,

producătorii produselor F.M. nu pun preț pe reclamă, nu își instruiesc

distribuitorii, iar atuul lor este prețul. Este evident că nu mai au nevoie de

o altă reclamă: pârâta F.M.G. face reclamă produselor sale de parfumerie

folosind o listă de comparație cu mărci notorii și astfel profită de

notorietatea mărcilor reclamantelor pentru a-și vinde produsele. Acest tip de

comercializare a parfumurilor aduce prejudicii însemnate titularului de marcă

care nu va mai putea sa controleze calitatea serviciilor de distribuție și

comerț, riscând ca imaginea și prestigiul mărcii să fie afectate de calitatea

diferită a serviciilor de desfacere a produselor, de ambalare a acestora dar și

de transport. Consecința acestei modalități de folosire este diluția mărcilor

notorii, în condițiile în care consumatorul ajunge să creadă că pe piață există

în mod legal atât produse originale, cât și alternativele unor produse cu

aceeași esență, dar mai ieftine, ceea ce echivalează cu prejudicierea

titularului.

În

situația de față, câștigurile pârâtei sunt cu atât mai nejustificate, iar

pierderile de imagine ale reclamantelor sunt cu atât mai mari, cu cât prin

intermediul site-urilor amintite anterior, pârâta lasă să se înțeleagă că

reclamantele practică prețuri ridicate din cauza cheltuielilor mari efectuate

pentru publicitate, punând mai mare preț pe promovare, decât pe calitate, spre

deosebire de pârâtă, care preferă să nu cheltuiască în publicitate, ci să

investească în calitatea produselor.

Referitor

la acoperirea prejudiciilor, se arată că în art. 14 alin. (2) lit. a) din

O.U.G. nr. 100/2005 se menționează, printre modalitățile de calcul ale

prejudiciului material, și beneficiile injuste realizate de către persoana care

a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat, în speță beneficiile

realizate de către societatea pârâtă prin vânzarea de produse, estimarea

provizorie a prejudiciului material fiind la suma de 1.000 de euro pentru

fiecare titular de marcă, urmând ca suma solicitată drept despăgubiri sa fie

completată după ce o expertiză va stabili în mod exact valoarea prejudiciului.

De asemenea, O.U.G. nr. 100/2005 menționează în mod expres în art. 13 alin. (2)

lit. c) posibilitatea acordării de daune morale, iar la art. 14 alin. (3) se

prevede posibilitatea de calcul a prejudiciului, prin fixarea unei sume

forfetare, prin care se acoperă tocmai situațiile în care nu este posibilă

calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de art. 14 din

ordonanță.

În

drept, reclamantele au invocat art. 36 (lit. a), b), c)) și art. 37 din Legea nr.

84/1998, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005.

La data

de 26 ianuarie 2011 reclamantele au formulat cerere completatoare prin care au

solicitat extinderea cadrului procesual și chemarea în judecată în calitate de

pârâți, alături de pârâta SC F.M.G.C. SRL, a pârâților SC E.C. SRL, SC F.S.C.

SRL, SC R.C.S. R.D.S. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună, în contradictoriu cu aceste pârâte:

1.

Încetarea actelor de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în

activitatea comercială a pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu

mărcile înregistrate ale reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare

în judecată, pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub

sancțiunea plății amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580

3

C. proc. civ.

2.

Interzicerea folosirii pe site-urile proprii și/sau pe site-urile găzduite și/

sau administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile

înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată,

pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea

plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580

3

C. proc. civ.

3.

Obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de

1.000 de euro, precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie

de 2.000 de euro către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin

folosirea fără drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în

situația în care nu se poate stabili cu exactitate suma, solicită despăgubiri

reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular.

4.

Obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de acest litigiu.

În

motivare, reclamantele arată că modalitățile de comercializare de către pârâta

F.M.G. a produselor F.M. sunt prin vânzări în sistem M.L.M., direct sau ordine,

prin intermediul a diferite site-uri, iar printre site-urile pe care sunt

distribuite parfumurile F.M. se află și site-urile aparținând pârâtelor, pe de

o parte, sau site-uri găzduite/administrate de pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA.

Pârâta E.F.E.M.

își desfășoară activitatea ca distribuitor al produselor F.M., astfel cum

rezultă din paginile site-ului. Pentru a-și prezenta activitatea și produsele

comercializate, aceasta face trimitere la mărcile notorii aparținând

reclamantelor, folosindu-se astfel de notorietatea lor pentru identificarea

produselor comercializate.

De

asemenea, pârâta F.S. distribuie produse F.M. și folosește în acest sens pe

site mărcile reclamantelor pe o „listă arome alternative". Această listă

este publicată pe pagina colectia-de-parfumuri a site-ului menționat. Se poate

observa că parfumurile prezentate ca fiind produse F.M. și F.M. sunt

identificate practic prin denumirile identice sau cvasi-identice cu mărcile

notorii ale reclamantelor, cărora le sunt asociate codurile corespunzătoare

produselor F.M.

Pârâta SC

R.C.S. R.D.S. SA administrează numele de domeniu go.ro și home.ro,

administrând astfel subdomeniile și site-urile ce pot fi accesate prin intermediul

acestor adrese. Pe site s-a publicat un catalog în care sunt prezentate produsele

F.M., comercializate, aceste produse fiind identificate prin raportare la mărcile

reclamantelor, astfel cum rezultă din prezentarea de la pagina 56 din catalog.

În drept,

reclamantele au invocat art. 36 lit. a), b), c) și art. 37 din Legea nr. 84/1998,

art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005.

Pârâta

SC R.C.S. R.D.S. SA a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantelor, așa cum a

fost precizată, invocând excepția lipsei calității sale procesuală pasive, arătând

că a fost chemată în judecată alături de pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL

și SC F.S.C. SRL pentru încetarea actelor de distribuție și/sau folosirea unor

semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor,

interzicerea folosirii pe site-urile proprii a unor semne identice sau similare

cu mărcile înregistrate ale reclamantelor, pentru plata în solidar a despăgubirilor

materiale și a cheltuielilor de judecată, dar faptele pârâtelor F.M.G., E.C. și

F.C.I., distribuire și comercializare a unor produse de parfumerie sunt străine

de activitatea comercială a SC R.C.S. R.D.S. SA, care nu privește vânzarea de

produse prin sistem M.L.M., direct sau online, prin intermediul unor site-uri,

așa cum greșit susțin reclamantele. Astfel, pârâta R.C.S. nu are legitimare

pasivă în cauză, deoarece desfășoară activități de telecomunicații electronice,

servicii de retransmisie a programelor T.V., servicii de acces la internet,

telefonie fixă și mobilă etc.

Pârâta

menționează faptul că a fost notificată de SCA T.T. SA la 20 iulie 2010 și 22

septembrie 2010 privind săvârșirea unor acte de contrafacere prin intermediul

subdomeniului, cerându-i-se să întreprindă activități în scopul prevenirii

săvârșirii de infracțiuni prin intermediul subdomeniului menționat, fiindu-i

solicitată dezvăluirea identității persoanei care a creat contul

parfum.lafel.go.ro, precum și închiderea accesului la subdomeniu. Pârâta a

răspuns cu adresa din 30 septembrie 2010, explicând aspecte legate de Regulile

de utilizare ale domeniului/subdomeniului web, limitele răspunderii

proprietarului de domeniu web în ce privește faptele utilizatorului, precizând

că nu poate dezvălui identitatea unor persoane susceptibile de săvârșirea unor

fapte contravenționale decât prin intermediul autorităților competente în

materie, conform dispozițiilor din Legea nr. 1616/2003, titlul III privind

prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și conform dispozițiilor

din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

Mai

arată pârâta că a înștiințat pe reprezentanta reclamantelor în data de 30

septembrie 2010 că s-a dezactivat contul de utilizator al subdomeniului

parfumlafel.go.ro, dar totuși a fost chemată în judecată de reclamante.

Pârâta

SC F.M.G.C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii reclamantelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate, în raport de pretinsele acte de utilizare neautorizată a mărcilor reclamantelor,

iar pe fond se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de

judecată.

La data

de 18 mai 2011, reclamantele au depus la dosar o nouă cerere completatoare, în

contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL și SC

R.C.S. R.D.S. SA, solicitând instanței să dispună:

1.

Obligarea pârâtei SC E.C. SRL de a furniza informațiile și înscrisurile ce

dovedesc proveniența produselor comercializate pe site; a materialelor

publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și

identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea

produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet;

2.

Obligarea pârâtei SC F.S.C. SRL de a furniza informațiile și înscrisurile ce

dovedesc proveniența produselor comercializate pe site, a materialelor

publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și

identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea

produselor de parfumerie, prin intermediul acestui acest site, pe internet;

3.

Obligarea pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA de a furniza informațiile și înscrisurile

ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor

publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și

identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea

produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

În

motivare, reclamantele arată că dreptul la informare este consacrat în mod expres

prin dispozițiile O.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor

de proprietate industrială, în art. 8 alin. (1) lit. a) - d). De asemenea,

Legea nr. 84/1998 rep. conține dispoziții ce permit titularului dreptului la

marcă să fie informat. Legea conferă această posibilitate legală de a obține

toate informațiile în legătură cu originea, circuitele de distribuție și

modalitățile de încălcare a drepturilor protejate, astfel încât actele

vătămătoare și prejudiciile create titularilor de drepturi să poată fi

înlăturate.

În

drept, reclamantele au invocat art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005.

La data

de 19 septembrie 2012 reclamantele au depus precizări cu privire la cuantumul

și modalitatea de calcul a prejudiciului, arătând că înțeleg să solicite: de la

pârâta SC F.M.G.C. SRL câte 49.815,56 lei reprezentând prejudiciu material

pentru fiecare titular de marcă și câte 49.815,56 lei reprezentând prejudiciu

moral pentru fiecare titular de marcă;

- de la

pârâta SC E.C. SRL câte 2.308,83 lei reprezentând prejudiciu material pentru

fiecare titular de marcă și câte 23.08,83 lei reprezentând prejudiciu moral

pentru fiecare titular de marcă; de la pârâta SC F.S.C. SRL câte 23.08,83 lei

reprezentând prejudiciu material pentru fiecare titular de marcă și câte 2.308,83

lei reprezentând prejudiciu moral pentru fiecare titular de marcă; de la pârâta

SC R.C.S. R.D.S. SRL câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu material pentru

fiecare titular de marcă și câte 4617,66 lei reprezentând prejudiciu moral

pentru fiecare titular de marcă;

În

motivare, reclamantele au arătat că, în ceea ce privește prejudiciul material

solicitat de la pârâte, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 prevede și

posibilitatea fixării unei sume forfetare, pentru situațiile când nu este

posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de actul

normativ și că reclamantele au înțeles să solicite despăgubiri reprezentând

echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular de marcă,

având în vedere perioada de trei ani anteriori datei introducerii acțiunii și

prin raportare la cifra de afaceri a pârâtelor, pe baza datelor furnizate de

Ministerul Finanțelor. Cu privire la prejudiciul moral solicitat de la aceeași

pârâtă, reclamantele au arătat că, în lipsa altor prevederi legale care să

prevadă un algoritm de calcul, înțeleg să solicite sume în același cuantum cu

cele reprezentând prejudiciul material.

În ceea

ce privește sumele solicitate de la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SRL, reclamantele

au arătat că înțeleg să solicite dublul prejudiciului material solicitat de la

un distribuitor, având în vedere că pârâta deține și administrează numele de

domeniu home.ro și go.ro, găzduind și administrând și subdomeniile, unde

distribuitorii F.M. postează cataloagele cuprinzând mărcile reclamantelor.

Prin

sentința civilă nr. 338 din 13 februarie 2013, Tribunalul București a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA și pe

cale de consecință a respins cererea precizată a reclamantelor împotriva

acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a celorlalte pârâte. Prin aceeași sentință, tribunalul a

admis în parte acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C.

SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL și a obligat pârâtele să înceteze folosirea în

activitatea comercială a semnelor identice sau similare mărcilor înregistrate

ale reclamantelor, a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele

cominatorii, să înceteze folosirea pe site-urile proprii a semnelor identice

sau similare a mărcilor reclamantelor, a respins ca neîntemeiate cererea

privind daunele cominatorii și cererea privind obligarea pârâtelor la plata

daunelor materiale și morale. De asemenea, tribunalul a obligat pârâtele la

plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în sumă de 15.000 lei.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând modificarea ei în

parte, în sensul: 1) obligării pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA: la furnizarea

informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor

comercializate pe site-urile indicate în acțiune, a materialelor publicitare în

care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor

persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de

parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, de a înceta

folosirea în activitatea comercială a unor semne identice sau similare cu

mărcile înregistrate ale reclamantelor pentru produse identice sau similare cu

produsele din clasa 3 (conform Clasificării de la Nisa) și la plata

prejudiciului material de 4.617,66 lei și a prejudiciului moral de 4.617,66 lei

pentru fiecare titular de marcă; 2) obligării pârâtelor SC E.C. SRL și SC F.S.C.

SRL: la furnizarea informațiilor și înscrisurilor ce dovedesc proveniența

produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au

fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau

societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin

intermediul acestor site-uri, pe internet; 3) admiterii capătului de cerere

privind obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin folosirea fără

drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor, și anume: SC F.M.G.C.

SRL la plata prejudiciului material de 49.815,56 lei și a prejudiciului moral

de 49.815,56 lei pentru fiecare titular de marcă, SC E.C. SRL la plata

prejudiciului material de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei

pentru fiecare titular de marcă, SC F.S.C. SRL la plata prejudiciului material

de 2.308,83 lei și a prejudiciului moral de 2.308,83 lei pentru fiecare titular

de marcă; 4) obligării pârâtelor la plata integrală, în solidar, a

cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în primă instanță a

dosarului, în sumă totală de 57.948,84 lei precum și a celor ocazionate de

judecarea apelului; de asemenea, apelantele au solicitat menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

În

drept, apelantele au invocat dispozițiile art. 282 și urm C. proc. civ., pe

dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005, art. 14, art. 17 din Legea nr. 365/2002.

În apel nu au fost

administrate probe noi.

Prin Decizia civilă nr.

176/A din data de 23 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale ,a admis apelul, a desființat în parte sentința apelată și a

trimis cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește:

- ncererea formulată

în contradictoriu cu pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA având ca obiect obligarea

pârâtei la furnizarea către reclamante a informațiilor și înscrisurilor ce

dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor

publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și

identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea

produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea formulată

în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL având ca obiect

obligarea acestora să furnizeze reclamantelor informațiile și înscrisurile ce

dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor

publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și

identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea

produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet.

- cererea

formulată în contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL și SC

F.S.C. SRL având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale.

A menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Prin încheierea din

data de 3 decembrie 2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul

minutei și dispozitivului deciziei în sensul că, în cel de-al doilea

paragraf site-urile menționate.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

Cu privire la pârâta SC

R.C.S. R.D.S. SA, în urma completărilor succesive ale cererii de chemare în

judecată, reclamanta a solicitat primei instanțe să soluționeze, următoarele

capete de cerere:

de distribuție și/ sau de folosire în orice mod în activitatea comercială a

pârâtelor, a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale

reclamantelor enumerate în Anexa 19 la cererea de chemare în judecată, pentru

produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea plății

amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzute de art. 580

3

C.

proc. civ.

folosirii pe site-urile proprii și /sau pe site-urile găzduite și/sau

administrate pentru terți a unor semne identice sau similare cu mărcile

înregistrate ale reclamantelor enumerate în cererea de chemare în judecată,

pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3, sub sancțiunea

plății amenzii civile maxime/zi de întârziere, prevăzute de art. 580

3

C. proc. civ.

pârâtelor la plata despăgubirilor materiale în cuantum provizoriu de 1.000 de euro,

precum și a despăgubirilor morale în valoare estimată provizorie de 2.000 de euro

către fiecare titular de marcă pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără

drept a mărcilor înregistrate aparținând reclamantelor sau în situația în care

nu se poate stabili cu exactitate suma, solicităm despăgubiri reprezentând

echivalentul valorii minime a unei licențe pentru fiecare titular, conform

primei cereri completatoare.

R.C.S. R.D.S. SA de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc

proveniența produselor comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare

în care au fost folosite mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor

persoane sau societăți care sunt implicate în distribuirea produselor de

parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe internet, conform celei de-a

doua cereri completatoare.

Prima instanță a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu privire

la toate capetele de cerere îndreptate împotriva sa.

În ceea ce privește

primul capăt de cerere, soluția primei instanțe este corectă, întrucât chiar

din susținerile reclamantelor rezultă că această pârâtă are doar calitatea de

furnizor de servicii de internet care găzduiește site-urile indicate în cerere

și nu utilizează în activitatea comercială proprie semne identice sau similare

cu mărcile reclamantelor.

De asemenea, față de

modalitatea de redactare a petitului capătului doi enumerat mai sus, se impune

concluzia că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA este corectă.

Astfel, din textele

legale citate de apelanta-reclamantă (art. 14 lit. a) și b) din Legea nr. 365/2002)

și din considerentele deciziilor C.J.C.E./C.J.U.E. indicate în motivarea

apelului rezultă că obligația furnizorului de servicii de internet este aceea

de a acționa rapid în vederea eliminării sau blocării accesului la aceste

servicii, iar această obligație se naște în momentul când furnizorul ia

cunoștință despre activitatea nelegală desfășurată prin intermediul site-urilor

găzduite sau despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea

sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unui terț.

Or,

apelantele-reclamante au solicitat „interzicerea folosirii pe site-urile

proprii și /sau pe site-urile găzduite și/sau administrate pentru terți a unor

semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale reclamantelor (…)”.

Astfel cum s-a arătat însă mai sus, pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA nu folosește ea

însăși semnele, astfel încât să i se interzică o asemenea folosire, iar ceea ce

ar putea ea interzice terților (în speță, celorlalte pârâte) este accesul la

serviciile de hosting pe care le furnizează, în virtutea obligației citate mai

sus, alături de posibilitatea de a elimina informațiile vătămătoare, însă nu

acesta este conținutul cererii formulate împotriva pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA.

Aceeași soluție se

impune și cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, având ca obiect

daunele materiale și morale solicitate de la pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA,

întrucât, astfel cum a fost formulată cererea, rezultă că se solicită de la

această pârâtă „prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept a mărcilor”. Or,

așa cum s-a arătat mai sus, intimata-pârâtă SC R.C.S. R.D.S. SA nu realizează

ea însăși acte de folosire a unor semne identice sau similare cu mărcile

apelantelor-reclamante, astfel încât nu poate avea calitate procesuală pasivă

nici pe acest capăt de cerere.

Rezultă cu claritate

din motivarea cererii adresate primei instanțe (fila 417 fond) faptul că

reclamantele nu au solicitat de la această pârâtă repararea prejudiciilor

cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau în calitatea sa de

furnizor de servicii de hosting, ci doar pentru o pretinsă folosire în

activitatea comercială a semnelor identice sau similare cu mărcile

reclamantelor, pe temeiul art. 36 și 37 din Legea nr. 84/2998 și art. 14 din O.U.G.

nr. 100/2005, texte ce au în vedere persoana care a încălcat drepturile

exclusive conferite de marcă, respectiv care a desfășurat o activitate de

contrafacere.

Or, față de

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., nu s-ar putea schimba în apel

cauza cererii, solicitându-se prejudicii pe temeiul Legii nr. 365/2002,

invocată în motivele de apel.

În ceea ce privește

cel din urmă capăt de cerere îndreptat împotriva pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA, instanța

de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a constatat lipsa

calității procesuale pasive a acesteia.

Astfel, cererea

formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA

de a furniza informațiile și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor

comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite

mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care

sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul

acestor site-uri, pe internet a fost întemeiată pe art. 8 lit. a)-d) din O.U.G.

nr. 100/2005.

Or, pârâta în

discuție se încadrează în dispozițiile literei d) a textului citat, întrucât

s-a arătat în dezvoltarea motivelor cererii că serviciile sale de hosting,

furnizate în scop comercial, au fost utilizate în activități de contrafacere.

În aceste condiții, s-a

constatat că apelul este fondat sub acest aspect.

Cu privire la cea

cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL (a

doua cerere completatoare) instanța de apel a constatat că aceasta nu a

fost analizată de către instanța de fond, soluția asupra sa neregăsindu-se în

dispozitivul sentinței iar motivarea nefăcând vreo referire la solicitarea

reclamantelor de a fi obligate pârâtele să furnizeze reclamantelor informațiile

și înscrisurile ce dovedesc proveniența produselor comercializate pe site-uri,

a materialelor publicitare în care au fost folosite mărcile reclamantelor,

precum și identitatea altor persoane sau societăți care sunt implicate în

distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul acestor site-uri, pe

internet.

Fată de această

împrejurare, constatând că și sub acest aspect în mod greșit prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului acestei cereri și având

în vedere aplicabilitatea art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în forma anterioară

datei de 25 noiembrie 2010, instanța de apel a dispus trimiterea spre

rejudecare la prima instanță și a acestei cereri.

Cu privire la cererea

având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale formulată în

contradictoriu cu pârâtele SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL (cererea

inițială, prima cerere completatoare și precizarea ulterioară), instanța

de apel a constatat că prima instanță a respins solicitarea reclamantei de acordare

a daunelor materiale și morale cu motivarea că „nu s-a făcut dovada

prejudiciului material și moral suferit de reclamante, pârâtele dând dovadă de

bună credință ca urmare a notificării reclamantelor prin sistarea activităților

de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice sau similare

mărcilor reclamantelor”.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a constatat că pârâtele menționate au săvârșit

actele de încălcare a drepturilor reclamantelor asupra mărcilor menționate în

acțiune (aspect care, de altfel, a intrat în puterea de lucru judecat ca urmare

a neexercitării căii de atac de către aceste pârâte și nu mai poate fi repus în

discuție, în pofida faptului că intimatele au încercat să procedeze astfel prin

întâmpinările la apel).

S-a observat că ceea

ce reclamantele au solicitat a fost repararea prejudiciilor create pe perioada

desfășurării activității ilicite, iar nu pentru o eventuală perioadă ulterioară

încetării acestora, astfel că prima instanță avea de analizat existența condițiilor

răspunderii civile delictuale, inclusiv vinovăția pârâtelor, pentru perioada de

până la sistarea activității menționată în motivarea sentinței atacate.

În plus, reclamantele

au expus pe larg atât în ce constau prejudiciile afirmate cât și modalitatea de

calcul a acestora, întemeiate pe înscrisuri (fila 1024 și urm. fond), aspecte

pe care prima instanță nu le-a analizat în niciun fel.

S-a constatat că,

deși formal, cererea menționată a fost respinsă ca neîntemeiată prin

dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis cu totul a o analiza în

concret pe fond, prin raportare la susținerile părților din proces, situație

care se încadrează, de asemenea, în ipoteza art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

vizând soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului. Cu privire la

această cerere, față de considerentele deciziei în interesul Legii nr. 2/2013 a

Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a reținut că se

impune trimiterea spre rejudecare la prima instanță.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantele B.S.P.A. (B.), C.K.C.C. (C.K.C.C.), C.K.T.T.

(C.K.T.T.), C., S.A. (C.), C.B.V., H.B.T.M.M. GMBH.C.O. K.G. (H.B.), P.R.

S.A.S.(R.), SC P.G.I.O. SA (P.G. I.O.), P.G. M.C. G.M.B.H. (P.G. M.C.), SC Z.D.

SA (D.), pârâta SC F.M.G.C. SRL și pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA.

Recurentele-reclamante

au solicitat admiterea recursului; casarea hotărârii pronunțate de instanța de

apel și trimiterea dosarului către instanța de apel care, judecând în fond, să

dispună obligarea intimatelor-pârâte SC F.M.G.C. SRL, SC E.C. SRL, SC F.S.C.

SRL la plata daunelor materiale și morale către companiile reclamante; obligarea

intimatelor-pârâte SC E.C. SRL, SC F.S.C. SRL. la furnizarea către reclamante a

informațiilor și a înscrisurilor ce dovedesc proveniența produselor

comercializate pe site-uri, a materialelor publicitare în care au fost folosite

mărcile reclamantelor, precum și identitatea altor persoane sau societăți care

sunt implicate în distribuirea produselor de parfumerie, prin intermediul

acestor site-uri, pe internet; disjungerea cauzei cu privire la pârâta SC

R.C.S. R.D.S. SA și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru

toate capetele de cerere; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată astfel cum au fost solicitate în fond și în apel.

În motivarea

recursului s-au arătat următoarele.

Hotărârea este

nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind pronunțată cu

aplicarea greșită a art. 294 alin. (1), 297 alin. (1) C. proc. civ., și a

dispozițiilor Legii nr. 365/2002.

I. În contradictoriu

cu SC F.M.G.C. SRL, primul capăt de cerere a fost admis de prima instanță și

are în prezent autoritate de lucru judecat deoarece nu a fost apelat de pârâtă.

Cu privire la cel

de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel a pronunțat o decizie greșită,

considerând că prima instanță nu a analizat în concret fondul acestei cereri,

motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța a

apreciat că această situație se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 297

alin. (1) C. proc. civ., vizând soluționarea procesului fără a intra în judecata

fondului.

În mod greșit a

dispus instanța de apel această măsură deoarece prima instanță a analizat

cererea reclamantelor de acordare a daunelor, dar a respins-o ca neîntemeiată.

Astfel, la fila 22 din sentință, Tribunalul a reținut solicitarea reclamantelor

de acordare a daunelor, cuantumul daunelor solicitat de la pârâte, cu toate

acestea a apreciat că nu a fost făcută dovada existenței unui prejudiciu,

reținând totodată că pârâtele au dat dovadă de bună credință și au încetat

activitățile de promovare a propriilor produse prin folosirea semnelor identice

sau similare mărcilor reclamantelor. Deci, în opinia primei instanțe, nu se

poate vorbi despre vinovăția pârâtelor deoarece acestea au încetat activitățile

ilegale.

Prin urmare, instanța

de apel trebuia să analizeze motivele de apel formulate de reclamante și să

modifice sentința cu privire la acest capăt în concordanță cu propria sa

opinie, nicidecum să trimită cauza spre rejudecare unei instanțe care și-a

exprimat deja părerea cu privire la acest aspect.

Pentru aceste

considerente, solicită instanței de recurs să caseze decizia curții de apel cu

privire la trimiterea spre rejudecare la prima instanță a capătului de cerere

privind acordarea daunelor și să trimită cauza în vederea judecării apelului pe

aspectul daunelor la instanța de apel.

II. În contradictoriu

cu SC E.C. SRL și SC F.S.C. SRL, primele două capete de cerere au fost admise

de prima instanță și au în prezent autoritate de lucru judecat deoarece nu au

fost apelate de pârâte. Referitor la cel de-al treilea punct, arată că acesta

trebuia soluționat tot de instanța de apel, câtă vreme cererea de furnizare a

informațiilor de către aceste pârâte a fost respinsă pentru aceleași motive de

fapt și de drept pentru care a fost respinsă și cererea similară formulată în contradictoriu

cu SC R.C.S. R.D.S. SA, cu toate că prima instanța omite să precizeze acest aspect.

Instanța de apel avea posibilitatea de a remedia această lacună prin

intermediul hotărârii sale, fără a trimite cauza spre rejudecare. În ceea ce

privește ultimul capăt de cerere, cel privind acordarea daunelor, sunt pe

deplin aplicabile și față de aceste două pârâte argumentele anterior expuse.

III. În ceea ce o

privește pe pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA, modul cum a soluționat instanța de

apel cauza este nelegal și contradictoriu deoarece reține calitatea procesuală

pasivă prin admiterea apelului în privința capătului 3 de cerere cu privire la

furnizarea informațiilor, dar consideră că aceeași pârâtă nu-și justifică

poziția procesuală în privința capetelor de cerere 1, 2 și 4.

Or, prin admiterea

apelului în limita indicată, instanța a reținut că pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA

este intermediarul faptei vătămătoare prin furnizarea serviciilor de hostare a

paginilor prin care s-au produs actele de încălcare. Soluția este nelegală

deoarece argumentele reținute de instanță în favoarea admiterii în parte a

apelului în privința pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA sunt nu doar temeiuri pentru

justificarea calității procesuale pasive a acestei pârâte pentru toate capetele

de cerere, ci chiar motivele pe fond pentru admiterea capătului de cerere

privind încetarea actelor vătămătoare și încetarea furnizării serviciului,

care, alături de obligația de furnizare a informațiilor despre autorii

încălcării nu sunt supuse vreunei forme de limitare legală.

Rămâne astfel de

stabilit dacă o limitare a răspunderii în sensul legii poate fi incidență în

cauză în privința răspunderii patrimoniale a intermediarului pentru

prejudiciile cauzate de fapta ilicită, în raport cu conduita acestuia.

Actele normative

menționate pe parcursul prezentului dosar precum și deciziile C.J.U.E. citate

în apel stabilesc că atitudinea activă de înlăturare a faptelor trebuie

manifestată de furnizor de îndată ce a luat la cunoștință de faptele reclamate.

De la acel moment se poate aprecia conduita furnizorului de internet care are

opțiunea de a intra sub incidența legii privind limitarea răspunderii sale

pentru faptele săvârșite deja până la acel moment, sau poate sta în pasivitate

urmând a se apăra pe fond, dar fără a mai beneficia de clemența specială a

dispozițiilor care limitează de drept răspunderea sa.

Cu privirea la

achitarea prejudiciilor, arată că intermediarul nu beneficiază de limitarea

răspunderii care e condiționată de conduita sa activă, iar în acest caz, nu s-a

făcut dovada că pârâta a înlăturat încălcarea, așa cum i-au adus la cunoștință

titularii de marcă. Totodată, menționează că nu poate fi vorba despre

schimbarea în apel a cauzei cererii, câtă vreme, reclamantele au invocat în tot

cursul dosarului de fond, inclusiv prin intermediul concluziilor scrise depuse

la Tribunalul București, și dispozițiile Legii nr. 365/2002 privind comerțul

electronic care transpune Directiva nr. 2000/31/CE.

În plus, dovedirea

condițiilor de limitare a răspunderii potrivit legii este o chestiune care

trebuia să fie analizată în fondul cererii de chemare în judecată, calitatea

procesuală pasivă a SC R.C.S. R.D.S. SA fiind justificată tocmai prin existența

unei pretenții bazate pe raportul juridic existent între părți, rezultat din

conduita ilicită a pârâtei prin găzduirea unei subpagini web prin intermediul

cărora drepturile reclamantelor au fost încălcate.

Pentru aceste motive,

solicită, în privința pârâtei SC R.C.S. R.D.S. SA, ca admițând recursul, să se caseze

decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe pentru

toate capetele de cerere.

Cu privire la

cheltuielile de judecată, arată că instanța de apel nu a analizat solicitarea

de acordare a cheltuielilor ocazionate de judecarea apelului, dar nici motivele

pentru care au solicitat mărirea cuantumului cheltuielilor acordate în primă

instanță, argumente pe care le mențin în întregime.

În motivarea

recursului pârâta SC R.C.S. R.D.S. SA a arătat următoarele.

Hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Instanța de apel, în mod

greșit, a admis în parte apelul, prima instanță de fond reținând în mod corect

excepția invocată, aceea a lipsei calității procesuale pasive, cu privire la

toate capetele de cerere formulate împotriva recurentei-pârâte.

Reprezentantul convențional

al apelantelor reclamante nu a făcut dovada inițierii vreunui demers legal în fața

unei autorități publice de reglementare în domeniu, instanța de judecată, organ

de cercetare penală, cu privire la o presupusă activitate ilicită la care a

făcut referire în cererea introductivă de chemare în judecată, sau în cererile

ulterioare completatoare. Reprezentantul convențional al

apelantelor-reclamante, nu a răspuns la cele precizate în răspunsul la notificarea

apelantelor-reclamante, în faza anterioară cererii de chemare în judecată.

Dispozițiile art. 2

alin. (2)-(3) din O.U.G. nr. 100/2005, privind asigurarea drepturilor de

proprietate industriala, prevăd ca: "(2) Prezenta ordonanță de urgență nu

afectează obligațiile decurgând din convențiile, tratatele și acordurile la

care România este parte și, în special, cele decurgând din Acordul Trips,

inclusiv cele referitoare la procedurile penale și sancțiunile aplicabile. (3)

De asemenea, nu sunt afectate dispozițiile de drept comun și nici dispozițiile

legilor speciale referitoare la procedurile penale sau sancțiunile aplicabile

în caz de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate”.

"Realitatea

informatică" presupune un risc, și anume acela al modificării stării de

fapt în acest spațiu, cu privire la datele conținute de acesta, dat fiind

caracterul volatil al informațiilor aflate la un moment dat în acest mediu

virtual. Pentru a surprinde această stare de fapt, persoana vătămată în drepturile

sale de conținutul postat în acest mediu virtual trebuie să acționeze de urgență,

într-un mod diligent așa cum este prevăzut în textul art. 5 și 6 din O.U.G.

nr. 100/2008.

Reprezentantul

convențional al apelantelor-reclamante nu a solicitat instanței de judecată

conservarea probelor prin emiterea unei ordonanțe președințiale, așa cum

prevede textul O.U.G. nr. 100/2005, și nici pe calea unei cereri de asigurare

probe așa cum prevăd art. 235 și următoarele C. proc. civ., nici pe calea unei

cereri de constatare de urgență a unei stări de fapt așa cum prevede art. 239

și următoarele C. proc. civ. Nu a fost formulată o plângere penală de către

susmenționatul reprezentant convențional al apelantelor-reclamante împotriva

presupușilor făptuitori pentru comiterea vreunei infracțiuni și nici nu a fost

sesizată vreo autoritate de reglementare în domeniu.

În schimb, în toată

această perioadă, recurenta pârâtă a dat dovadă de bună credința în privința

solicitărilor venite, atât din partea autorităților competente în domeniu, cât

și în privința solicitărilor venite de la instituții sau persoane private,

condiția fiind ca și acestea din urma să înțeleagă că nici aceste entități

și nici recurenta, nu se poate substitui unor organe de cercetare penală,

autorități de reglementare în domeniu, instanțe judecătorești, în rezolvarea unor

chestiuni legate de divulgarea datele personale ale unor utilizatori de

servicii de comunicații, sau în ceea ce privește efectuarea unor investigații în

domeniul comerțului electronic.

Recurenta-pârâtă nu

are calitate procesuală pasivă în această cauză, nefiind distribuitoare de

produse cosmetice, pentru crearea de subdomenii, utilizatorii de internet putându-și

crea conturi pe domeniile home.ro și go.ro, cunoscând termenele și condițiile

postate pe site, cu privire la răspunderea lor, la secțiunea Termene și condiții,

despre conținutul postat pe site-ul creat astfel de utilizator, fiind

responsabil doar proprietarul website-ului respectiv.

Fapta ilicită nu

există, în ceea ce o privește; de asemenea nu este vorba, în cauză, de vreun

prejudiciu, nu există raport de cauzalitate între presupusa faptă și presupusul

prejudiciu și nici existența vinovăției nu a fost probată de către

apelantele-reclamante, SC R.C.S. R.D.S. SA nedând dovadă de pasivitate,

întrucât societatea a răspuns prin adresa solicitărilor reprezentantului

convențional al apelantelor reclamante, îndrumându-l cum anume să procedeze în această

materie, lucru pe care acesta nu l-a făcut, neputând fi invocate astfel

elemente ale vinovăției în ceea ce o privește, nici măcar sub forma culpei cele

mai ușoare, comportamentul recurentei urmând a fi apreciat conform criteriului

"bonus pater familias" (a unui operator economic diligent).

Art. 14 alin. (1) din

Directiva nr. 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor

societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața

internă (Directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul

că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat

un rol activ care să îi fi permis să ai