ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2014

Deliberând asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 707 din 17 august 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 9830/3/2012,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpații M.A. și M.D. au fost trimiși în judecată, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 290 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1

C. proc. pen., inculpatul M.A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.A., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit in condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a încredințat supravegherea inculpatului M.A., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov și i s-a pus în vedere acestuia ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii în data de 03 noiembrie 2011 și a arestării preventive de la 04 noiembrie 2011 la 30 martie 2012.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.D. urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii în data de 03 noiembrie 2011 și a arestării preventive de la 04 noiembrie 2011 la 29 februarie 2012.

Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.954.187,7 lei către M.F.P. - A.N.A.F., D.G.F.P. a Municipiului București, reprezentând despăgubiri civile (1.069.797,235 lei T.V.A. și 884.390,5 lei impozit pe profit).

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de achiziții folosite la retragerea de numerar.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală respectiv Decizia nr. 808.390.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul M.A. a fost obligat la plata sumei de 2.300 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul M.D. la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 27 septembrie 2010, inculpatul M.A. și martorul C.C. au dobândit prin cesiune părțile sociale ale SC S.C. SRL, inculpatul M.A. fiind desemnat administrator al societății.

În vederea derulării activității comerciale, SC S.C. SRL a deschis cont bancar la R.B., în relațiile cu banca societatea fiind reprezentată de inculpații M.A. și M.D., acesta din urmă fiind împuternicit cu specimen de semnătură în bancă.

În perioada septembrie 2010 - august 2011, SC S.C. SRL a avut relații comerciale cu SC A.S.I. SRL, SC C.F. SRL, SC L. SRL, SC Q.M.S.C. SRL și SC R.L. SRL, încasând suma totală de 8.183.670 lei.

Suma mai sus menționată a fost virată în contul SC S.C. SRL de partenerii comerciali în baza a două facturi proforme și 11 facturi fiscale și ridicate în numerar de inculpații M.A. și M.D., prezentând băncii ca documente justificative ale operațiunii, borderouri de achiziție cereale întocmite în fals de inculpatul M.D. și semnate de inculpatul M.A.

Operațiunile comerciale efectuate de SC S.C. SRL au fost realizate și coordonate de inculpatul M.D., acesta administrând în fapt societatea.

Cu toate că societatea a realizat un rulaj financiar semnificativ, inculpații nu au întocmit evidențe financiar-contabile, nu au întocmit și depus bilanțul contabil, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale și cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 1.954.187,7 lei, reprezentând 1.069.797,235 lei T.V.A. și 884.390,5 lei impozit pe profit.

Prima instanță a mai reținut că SC S.C. SRL a fost cesionată în luna septembrie 2010, dată de la care au devenit asociați în procente egale inculpatul M.A. și martorul C.C., cu aceasta ocazie fiind schimbat și sediul social al societății din București, sector 6, la adresa din București, sector 5.

Din datele furnizate de către organele fiscale teritoriale prin adresa din 06 octombrie 2011, a rezultat că SC S.C. SRL nu și-a schimbat domiciliul fiscal la ultimul sediu social, din sector 5, deși din 27 septembrie 2010, societatea figura cu acest sediu.

La sediul social declarat al SC S.C. SRL, în prezent expirat, nu s-au desfășurat activități, iar din evidențele Registrului Comerțului a reieșit faptul că la aceeași adresă, respectiv București, sector 5, au fost înregistrate, în perioada 2000 - 2010, alte 38 societăți comerciale, unele fiind în prezent radiate, altele aflate în procedura de dizolvare judiciară sau având sediul social expirat, doar 4 dintre acestea fiind în funcțiune.

Tribunalul a reținut că, din verificările efectuate, A.F.P. sector 6 București (unde figura vechiul sediu social al societății) a transmis, prin adresa din 26 octombrie 2011, documentele existente în evidențele instituției, din care a rezultat că ultimul bilanț contabil a fost depus la 30 iunie 2010.

Neînregistrarea în evidențele A.F.P. sector 5 București cu dosar fiscal, a atestat intenția noilor asociați de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

De asemenea, instanța de fond a constatat că, din verificările efectuate a rezultat că SC S.C. SRL, nu a funcționat niciodată la adresa de sediu, și nu a deținut puncte de lucru.

Un alt aspect relevant a rezultat din verificările efectuate la B.R. cu privire la rulajul creditor de 8.183.485 lei și un rulaj debitor de 8.183.670 lei, în perioada octombrie 2010 - august 2011, care a reflectat că operațiunile bancare în contul în lei aparținând SC S.C. SRL, au fost efectuate de inculpatul M.A., respectiv inculpatul M.D. - împuternicit cu specimen de semnătură în bancă.

În acest scop, au fost prezentate la bancă, ca documente justificative ale operațiunilor, borderouri de achiziție cereale (rapiță, floarea soarelui și porumb) conținând elemente de identificare ale unor falși producători individuali. Conform documentelor solicitate la sediul central al R.B. și puse la dispoziție în original de către bancă, pe aceste borderouri de achiziție, la rubrica producător este menționat numitul C.C., acesta fiind în fapt asociat, alături de M.A., la SC S.C. SRL.

Tribunalul a reținut că, pe unele dintre borderouri a fost menționat ca producător și numitul C.C., identificat drept C.C.M.,  cunoscut cu antecedente penale, în prezent dispărut de la domiciliul declarat, persoana care nu deține terenuri agricole.

Operațiunile derulate în numele și pe seama societății SC S.C. SRL, în perioada indicată, au fost realizate din dispoziția și sub coordonarea lui M.D., sau în mod direct de către acesta, asociații M.A. și C.C. deținând această calitate în mod formal.

Toate operațiunile de retragere numerar s-au realizat la R.B. - Agenția Z. din Municipiul lași, județul lași, fiind realizate în perioada octombrie - decembrie 2010 de către M.A. și M.D., iar în perioada februarie - august 2011 de către M.A.

Din materialul probator existent în cauză s-a stabilit proveniența sumelor de bani retrase din contul 11.643.289 lei. Astfel, reprezentanții SC S.C. SRL au emis două facturi proforme și 11 facturi fiscale fictive (prin atestarea unor operațiuni comerciale nereale) pentru societăți comerciale care au creditat contul SC S.C. SRL cu sumele aferente facturilor.

Ulterior, inculpatul M.A., asociat și administrator al SC S.C. SRL - și respectiv inculpatul M.D. - împuternicit cu specimen de semnătură în bancă, au efectuat mai multe operațiuni bancare de retragere numerar din contul 11.643.289 lei aparținând SC S.C. SRL deschis la R.B., în valoare totală de aproximativ 7.749.900 lei, fără a înregistra aceste operațiuni în contabilitate.

Instanța de fond a constatat că, din verificările efectuate cu privire la societățile care au creditat contul SC S.C. SRL, au rezultat următoarele:

1.

SC A.S.I. SRL cu sediul în București, are ca principal obiect de activitate reamenajări muzeistice. în anul 2008 SC A. SRL a încheiat cu Muzeul Național Grigore Antipa contractul din 25 noiembrie 2008, având ca obiect reamenajarea/modernizarea spațiilor și serviciilor oferite de muzeu.

Pentru realizarea acestor lucrări SC A. SRL a subcontractat o parte dintre acestea, datorită specificului lucrărilor si volumului acestora.

Astfel, SC A. SRL, prin contractele din 02 noiembrie 2010, din 31 martie 2011, din 04 februarie 2011, a subcontractat SC S.C. SRL lucrări în cuantum de aproximativ 3.800.000 lei.

Martorul V.C.M., în declarațiile date în cauză, a precizat că înțelegerile precum și întreaga corespondență purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul unei persoane ce s-a recomandat drept "D.", iar ulterior după realizarea lucrărilor, în baza facturilor emise de SC S.C. SRL prin virament bancar a achitat contravaloarea prestațiilor in cuantum de 3.800.000 Iei.

Operațiunile de plată efectuate de SC C.F. SRL, în contul SC S.C. SRL, au avut la bază următoarele prestări servicii: identificarea unui teren pentru realizarea unui magazin P.M. în Slatina, și obținerea avizelor necesare construirii acesteia, în favoarea beneficiarului SC R.P.J.SRL, factura din 31 martie 2011, în valoare de 1.060.200 lei emisă de SC S.C. SRL, obținerea autorizațiilor de construcție a unui magazin/depozit pentru lanțul de magazine P., în favoarea beneficiarului SC M.M.R.E. SRL - factura din 30 iunie 2011 în valoare de 545.000 lei, emisă de SC S.C. SRL și realizarea de lucrări de amenajare și finisaje în favoarea beneficiarului SC A. SRL, factura fiscala nr. 126 din 29 aprilie 2011, în valoare de 350.00 lei, emisă de SC S.C. SRL.

Martorul T.R. în declarațiile date a precizat că înțelegerile, precum și întreaga corespondență purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar. De asemenea, martorul T.R.A. a precizat că plata facturilor îi era confirmată de inculpatul M.D., arătând totodată că pe inculpatul M. nu l-a văzut niciodată, nu-l cunoaște, dar i-a văzut numele trecut la rubrica «emitentul facturii».

Operațiunile de plată efectuate de către SC L. SRL au avut la bază următoarele contracte de prestări servicii încheiate cu SC S.C. SRL: contract din 03 august 2010, având ca obiect executarea de lucrări de canalizare în com. Prisăcani și contract din 28 iunie 2011, având ca obiect execuția de lucrări de apă și canalizare în com. Mironeasa, jud. lași.

După realizarea celor două contracte menționate, SC S.C. SRL a emis facturi fiscale în valoare de 608.900 lei.

Martorul V.T., în declarațiile date, a precizat că înțelegerile, precum și întreaga corespondență purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar. în faza cercetării judecătorești martorul a arătat că avea cunoștință de faptul că M. fusese împuternicit

de către inculpatul M., văzând împuternicirea, iar cu privire la inculpatul M. a arătat că era trecut ca și administrator al societății, iar pentru el semna M. ca împuternicit al societății.

Operațiunile de plată efectuate de SC Q.M.S.C. SRL, în contul SC S.C. SRL, au avut la bază contractul de prestări servicii din 19 octombrie 2009, având ca obiect consultanță necesară obținerii unei finanțări nerambursabile pentru Proiectul Parc Eolian V. II, în favoarea beneficiarului SC R.C.T. SRL.

În declarațiile date, martorul C.G.D. a precizat că, atât corespondența, cât și contactul cu reprezentanții SC S.C. SRL s-au efectuat prin intermediul martorului N.C. Plățile au fost efectuate prin virament bancar la B.R., după realizarea studiului de fezabilitate de către SC S.C. SRL, în baza facturilor emise, menționate anterior. Aspectele de mai sus au fost confirmate și de martorul V.M.L. în faza cercetării judecătorești martorul și-a menținut aceeași poziție, precizând că factura era semnată de M., însă în realitate el nu i-a cunoscut pe niciunul din cei doi inculpați.

Operațiunile de plată efectuate în contul SC S.C. SRL au fost efectuate în baza: contract execuție lucrări din 10 mai 2011, având ca obiect realizarea de spații verzi, în com. Valea Lupului, jud. lași și contract de executări lucrări, având ca obiect realizarea de lucrări canalizare com. Mironeasa.

După realizarea celor două contracte menționate, SC S.C. SRL a emis facturi fiscale în valoare de 474.963 lei.

Martorul V.T. a precizat că înțelegerile, precum si întreaga corespondență purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului M.A. au fost identificate și ridicate documentații de constituire a mai multor societăți, preluate prin cesiune, de inculpatul M.A., cât și de martorul C.C.: SC R.R. SRL, SC C.F. SRL, SC M.E.T. SRL, SC A. SRL, SC S.A.I.O. SRL, SC K.B. SRL, S.C. T.R. SRL, SC C.P. SRL, SC C.D. SRL, SC S.C. SRL, SC M.M. SRL, SC S.B. SRL, SC N.S. SRL, SC C.M.S. SRL.

În baza autorizației de percheziție din 02 noiembrie 2011, emisă de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul penal nr. 70245/3/2011, efectuată la inculpatul M.D., au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor două telefoane mobile utilizate de inculpat, precum și documente privind SC S.C. SRL, respectiv opt dispoziții de plată, către casierie, efectuate de inculpatul M.D. Prin procesul verbal din 29 octombrie 2011, privind apelurile primite, efectuate și localizarea terminalului pentru terminalul mobil X utilizat de inculpatul M.D., a reieșit că acesta a apelat sau a fost apelat de alte terminale mobile folosite de martorii T.R.C., V.T. De asemenea, a reieșit că terminalul mobil menționat s-a aflat în vecinătatea Agenției Z. a Băncii R.B., cu ocazia efectuării ridicărilor de numerar de la această bancă de către inculpați.

Operațiunile comerciale identificate între SC R.L. SRL, SC C.F. SRL și SC S.C. SRL sunt reflectate de o serie de documente - respectiv facturi, ordine de plată, fișe furnizor, contracte și centralizatoare aferente ridicate la percheziția efectuată, la domiciliul martorului V.T.

Aceeași situație ce reflectă relațiile comerciale dintre SC C.F. SRL și SC S.C. SRL, materializată în facturi fiscale, ordine de plată, bilanțuri și extrase de cont s-a constatat în urma percheziției derulate la domiciliul martorului T.R.C.

De asemenea, percheziția efectuată la sediul SC A.S.I. SRL, din București, a relevat existența unor documente privind relația comercială cu SC S.C. SRL: contracte, centralizatoare, lucrări si procese verbale de recepție.

Prin adresa din 02 decembrie 2011, Inspectoratul Teritorial de Muncă București a comunicat faptul că SC S.C. SRL nu figurează în baza de date cu salariați.

Prin rezoluția motivată din 12 decembrie 2011, în cauză, în faza urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice - grafice, prin care să se stabilească persoanele care au completat și semnat documentele în numele SC S.C. SRL.

Prin raportul de constatare tehnico - științifică din 13 ianuarie 2012, întocmit de specialiști din cadrul Serviciului Criminalistic - D.G.P.M.B., au fost constatate următoarele:

-

scrisul ce completează declarațiile redactate pe numele M.A., datate 09 februarie 2011, 15 aprilie 2011, 22 aprilie 2011, 02 mai 2011, 04 mai 2011, 17 mai 2011, 16 iunie 2011, 13 iulie 2011, 14 iulie 2011, 15 iulie 2011, 25 iulie 2011, 17 august 2011, 16 decembrie 2010, 15 decembrie 2010,

14 decembrie 2010,13 decembrie 2010, au fost executate de inculpatul M.D.

- scrisul ce completează rubricile formularelor eliberate numerar emise R.B. pentru SC S.C. SRL, datate 09 februarie 2011, 15 aprilie 2011, 22 aprilie 2011,

02

mai 2011,04 mai 2011, 17 mai 2011, 16 iunie 2011, 13 iulie 2011, 14 iulie 2011, 15 iulie 2011, 25 iulie 2011, 17 august 2011, 16 decembrie 2010, 15 decembrie 2010, 14 decembrie 2010, 13 decembrie 2010, 21 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 19 octombrie 2010, 14 octombrie 2010, 13 octombrie 2010, 12 octombrie 2010, 18 noiembrie 2010, a fost executat de M.D.

-

semnăturile de la rubricile "Delegat/Receiver" și "Semnăturile autorizate ale clientului C. authorized signatures" de pe formularele eliberare numerar emise de R.B. precum SC S.C. SRL, datate 21 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 19 octombrie 2010, 14 octombrie 2010, 13 octombrie 2010, 12 octombrie 2010, 18 noiembrie 2010 au fost executate de M.D.

Prin adresa din 03 ianuarie 2012, O.N.P.C.S.B. a comunicat că inculpatul M.A., inculpatul M.D., SC S.C. SRL, SC C.F. SRL, SC L. SRL, SC. R.L. SRL, SC Q.M. SRL si SC A.S.I. SRL, nu figurează cu tranzacții în numerar mai mari decât limita de raportare, conform legii, și nici cu transferuri externe mai mari decât limita de raportare conform legii.

În faza cercetării judecătorești inculpatul M. a solicitat aplicarea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, arătând că recunoaște integral faptele și că dorește să se judece în baza probelor derulate în faza de urmărire penală, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile ce atrag obținerea acestui beneficiu.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M., și acesta a solicitat, în faza cercetării judecătorești, să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, făcând o declarație de recunoaștere totală, pentru ca, ulterior, când i s-a acordat ultimul cuvânt, să precizeze că nu se face vinovat de infracțiunea de evaziune fiscală.

În atare situație, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru soluționarea pe procedura simplificată a cauzei, drept urmare a administrat probatoriile pe dreptul comun pentru stabilirea adevărului judiciar, situație față de care inculpatul M.D. a precizat că nu mai dorește să dea declarație pe fondul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, judecătorul fondului a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au rezultat din coroborarea întregului material probator administrat. Astfel, inculpatul M.A. a recunoscut acuzațiile ce i se aduc și, în faza de urmărire penală, a prezentat pe larg implicarea personală și directă a coinculpatului M.D. în conducerea societății SC S.C. SRL și în folosirea sumelor de bani ce intrau în conturile acesteia.

Martorii T.R.C. și V.T. au arătat că în relația cu SC S.C. SRL, cel mai des au vorbit cu inculpatul M.D., pe care l-au cunoscut prin intermediul fratelui său, M. Paul, aspecte care au confirmat susținerile inculpatului M.A. potrivit cărora M.D. se ocupa de activitatea societății, declarațiile martorului C.C. din care a rezultat că inculpatul M.D. a fost prezent la preluarea de către martor și de către inculpatul M.A. a societății SC S.C. SRL, împrejurare care a relevat implicarea inculpatului M.D. încă de la momentul cesionării societății.

Prima instanță a apreciat că afirmațiile inculpatului M.D., în sensul că activitățile efectuate în numele SC S.C. SRL au fost realizate în urma dispozițiilor primite de la inculpatul M.A., nu se susțin, acesta din urmă fiind un simplu instrument în mâinile inculpatului M. care, în fapt, a condus societatea.

S-a reținut că inculpatul M.D. a fost angajat în societate pe un post ce îi permitea să controleze și să decidă toate fluxurile de bani, totodată fiind împuternicit cu drept de semnătură în bancă, ordinele de plată fiind întocmite de inculpatul M.D., hotărârea adunării generale a SC S.C. SRL din data de 07 octombrie 2010 împutemicindu-l pe inculpatul M.D. să reprezinte societatea în relație cu banca R.B., fapt necesar în contextul lipsei unei minime pregătiri școlare a inculpatului M.A.

Tribunalul a apreciat că sunt relevante, de asemenea, procesele verbale de verificare a listingurilor telefonice, precum și listingurile apelurilor telefonice de localizare a posturilor telefonice folosite de inculpatul M.D., din care a rezultat că, și după ce acest inculpat nu a mai reprezentat societatea în relația cu banca, de fiecare dată a fost prezent în raza releelor telefonice, situate în apropierea băncii de unde inculpatul M.A. făcea retragerile de numerar.

Mai mult, cererile de retragere a banilor, completate cu numele inculpatului M.A., au fost de fapt scrise tot de inculpatul M.D., conform constatării tehnico - științifice efectuată în cauză.

Față de toate aceste considerente, instanța de fond a înlăturat solicitările apărării inculpatului M. de achitare pentru fapta de evaziune fiscală, bazată pe împrejurarea că el era doar administratorul de fapt, în condițiile în care probele administrate în cauză au reflectat participația lui efectivă la faptă, în realitate, evident fără a exclude vinovăția coinculpatului, acesta fiind "motorul" activității infracționale.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, Tribunalul a considerat întemeiată schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în aceeași infracțiune dar și cu reținerea alin. (2) al aceluiași articol față de cuantumul prejudiciului reținut, care depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., s-a apreciat întemeiată schimbarea de încadrare juridică, prin reținerea formei continuate a infracțiunii, față de numărul borderourilor de achiziții reținute a fi falsificate.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile generale ale C. pen. cu referire Ia tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracțiunii de fals, dispozițiile părții speciale a C. pen. și a Legii speciale nr. 241/2005 care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul M.A. precum și împrejurările concrete în care faptele s-au derulat și persoanele inculpaților, reținându-se că inculpatul M. nu este cunoscut cu antecedente penale, aceeași fiind situația și în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D., cu mențiunea că față de acesta Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de înșelăciune.

Cu privire la solicitarea apărării de reținere a circumstanțelor atenuante, instanța fondului a constatat, prin raportare la modul concret de săvârșire a faptelor, de natura infracțiunilor și de gravitatea acestora conjugată și cu profilul moral și profesional al inculpaților, că nu este oportună reținerea acestor circumstanțe.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., la stabilirea cuantumului pedepselor s-a ținut seama, în afara reducerii de pedeapsă cu 1/3 și faptul că a avut o atitudine sinceră atât în ceea ce privește participarea sa, cât și a coinculpatului, rolul său nefiind cel principal în contextul infracțional.

Relativ la persoana inculpatului M.D., la stabilirea cuantumului pedepselor instanța s-a raportat și la contribuția majoră pe care acesta a avut-o în lanțul infracțional, dar și la atitudinea procesuală oscilantă a acestuia, în faza cercetării judecătorești adoptând o atitudine așa-zis sinceră doar pentru obținerea beneficiului reducerii de pedeapsă, în realitate arătând că nu recunoaște infracțiunea de evaziune fiscală, ci doar pe aceea de fals.

Sub aspectul modalității de executare a pedepselor, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D., față de cuantumul pedepsei rezultante și de criteriile personale și reale ce au stat la baza pronunțării unei soluții de condamnare la o asemenea pedeapsă, instanța a apreciat că singura modalitate legală și oportună de executare este aceea în regim de detenție.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., sub aspectul modalității de executare a pedepsei, pornind de la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, a rolului redus în cadrul contextului infracțional, a lipsei antecedentelor penale, dar și a atitudinii sincere pe care a adoptat-o, contribuind la aflarea adevărului în cauză, judecătorul fondului a apreciat că pedeapsa aplicată își va atinge scopul și într-un mediu neprivativ de libertate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că inculpații, prin faptele lor ilicite, au produs părții civile un prejudiciu cert și neacoperit în cuantum de 1.954.187,7 lei.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictual civile, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.954.187,7 lei către M.F.P. - A.N.A.F., D.G.F.P. a Municipiului București, reprezentând despăgubiri civile (1.069.797,235 lei T.V.A. și 884.390,5 lei impozit pe profit).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.D.,

considerând că, în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu a avut calitatea de administrator al SC S.C. SRL, și solicitând achitarea pentru această faptă, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

O altă critică a inculpatului M.D. a vizat faptul că prima instanță trebuia să aplice și în privința sa dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 14/A din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală,

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva sentinței penale nr. 707 din 17 august 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 9830/3/2012.

A fost obligat apelantul la 675 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei, onorariul parțial al avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Curtea de Apel, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de apelant, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că, în perioada 30 noiembrie 2010 - 07 iunie 2011, inculpații M.A. și M.D. nu au înregistrat în contabilitatea SC S.C. SRL operațiuni comerciale în cuantum de 4.457.643,21 lei, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.954.187,7 lei, respectiv au întocmit documente fictive în vederea retragerii în numerar a sumelor aflate în contul SC S.C. SRL, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că apărarea inculpatului M.D. în sensul că activitățile efectuate în numele SC S.C. SRL au fost realizate în urma dispozițiilor primite de la inculpatul M.A., respectiv că nu ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operațiuni, a fost înlăturată pe bună dreptate de către instanța fondului, în condițiile în care probele administrate au condus în mod evident la concluzia că M. a administrat, în fapt, SC S.C. SRL, folosindu-l pe M. pentru a se proteja de o eventuală răspundere penală în cazul în care aceste operațiuni frauduloase ar fi fost descoperite.

Instanța de apel a apreciat că, referitor la inculpatul M.D., judecata în fond nu putea avea loc conform procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut faptele în modalitatea expusă în rechizitoriu, astfel că și această critică este neîntemeiată.

Având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, caracterul premeditat și specializat al activității ilicite, sumele de bani obținute din această activitate, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat și care nu a fost recuperat nici măcar parțial, poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel a considerat că judecătorul fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.D., cât și a modalității de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen. nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatului, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare.

Împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București,

secția a ll-a penală, a declarat recurs inculpatul M.D.

Inculpatul a depus motivele de recurs în ședința publică din data de 21 aprilie 2014 și a solicitat, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în cauză și, făcând aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, art. 74 rap. la art. 76 C. pen. anterior, aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 C. pen. anterior, sau sub supraveghere, potrivit art. 86

1

C. pen. anterior.

A susținut că a recunoscut faptele comise și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât, în mod eronat instanța de fond și cea de apel au considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

De asemenea, a precizat că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor și au înlăturat în mod eronat circumstanțele atenuante.

Astfel, a menționat că aplicarea corectă a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, precum și reținerea circumstanțelor personale (stare de sănătate precară, s-a prezentat la organele judiciare ori de câte ori a fost chemat și a respectat măsurile impuse) și a celor atenuante la individualizarea pedepsei, ar fi trebuit să conducă la stabilirea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

În cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. pen. și un nou C. proc. pen.

În ceea ce privește legea aplicabilă în speță, se constată că normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs".

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate (23 ianuarie 2013), se constată că, în speță, sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. pen., în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. prevede obligativitatea motivării recursului prin declarația de exercitare a căii de atac sau cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, în caz contrar, fiind incidente dispozițiile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi luate în considerare decât cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat nu a motivat recursul cu respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, se ia întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel încât instanța de recurs îl poate analiza.

Examinând cauza din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. și având în vedere Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată, după compararea prevederilor din ambele Coduri și din legile speciale în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în cauză și evaluarea finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, că, în speța dedusă judecății, mai favorabilă este legea penală anterioară, aceasta fiind cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul M.D.

Astfel, se observă că legile în vigoare la data soluționării recursului prevăd limite de pedeapsă mai mari decât cele reglementate la data săvârșirii faptelor, atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală (art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 anterior modificării prin Legea nr. 50/2013 - pedeapsa de la 4 ani la 10 ani închisoare, art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificat prin Legea nr. 50/2013 - pedeapsa de la 7 ani la 15 ani închisoare), cât și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen. anterior - pedeapsa de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda,

art. 322 noul C. pen. - pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda), iar pentru concursul de infracțiuni noul C. pen. instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, motiv pentru care, în situația în care, în cauză, faptele inculpatului ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea acelorași criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării dispozițiilor privind tratamentul penal al pluralității de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăși cuantumul sancțiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanțe, în temeiul legii penale anterioare.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, însă în cauză este incident cazul prevăzut de art, 385

9

pct 14 C. proc. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013 care prevede că hotărârea este supusă casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Instanța de recurs subliniază că judecata se desfășoară în limitele învestirii potrivit art. 385

9

C. proc. pen., din perspectiva cazurilor de casare invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, așa încât, în speță, nu este abilitată să reanalizeze situația de fapt, ci, pe baza situației de fapt stabilită de instanța de fond și de cea apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor atacate, din perspectiva procedurii desfășurată la prima instanță și în apel.

În cauza dedusă judecății, inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la greșita nereținere a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea acesteia. Astfel, se observă că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele descrise în actul de sesizare ci, la termenul din 17 aprilie 2012, a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, deși prin declarația dată în fața instanței (fila 75 dosar Tribunal București, secția I penală) a recunoscut acuzațiile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și a solicitat ca procesul penal să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în ultimul cuvânt a precizat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala (fila 78 dosar Tribunal București, secția I penală, pagina 6 încheierea din 17 aprilie 2012).

Potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Drept urmare, având în vedere poziția procesuală inconstantă a inculpatului (care inițial a recunoscut săvârșirea faptelor, însă ulterior a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală), nu se poate constata nelegalitatea hotărârii de

condamnare prin omisiunea aplicării procedurii de judecată simplificate, Curtea de apel apreciind în mod corect că, în cazul inculpatului M.D., nu sunt incidente dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța având obligația legală de a verifica toate apărările inculpatului, sens în care s-a procedat la administrarea de probe.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei, dispozițiile art. 72 C. pen., prevăd că, Ia stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Modul de redactare al art. 72 C. pen. determină concluzia că gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului îndeplinesc roluri deosebite în cadrul operațiunii de individualizare. Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile sociale, a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și reparație, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, ca și măsură de reparație, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune ca la stabilirea pedepsei să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.

Astfel, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală.

Se observă că inculpatul M.D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, Tribunal și de Curtea de Apel ținând seama, în procesul de individualizare, de limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. și de legile speciale pentru fiecare infracțiune pentru care este cercetat (de la 4 ani la 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv de la 3 luni la 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. anterior), de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor (inculpații M.A. și M.D. nu au înregistrat în contabilitatea SC S.C. SRL operațiuni comerciale în cuantum de 4.457.643,21 lei, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.954.187,7 lei, respectiv au întocmit documente fictive în vederea retragerii în numerar a sumelor aflate în contul SC S.C. SRL), precum și de circumstanțele personale ale inculpatului M.D. (contribuția majoră pe care acesta a avut-o în lanțul infracțional, atitudinea procesuală oscilantă, în faza cercetării judecătorești adoptând o atitudine așa-zis sinceră doar pentru obținerea beneficiului reducerii de pedeapsă, în realitate arătând că nu recunoaște infracțiunea de evaziune fiscală, ci doar pe aceea de fals).

Înalta Curte reține însă că, în cursul soluționării recursului, inculpatul a acoperit parțial prejudiciul produs, prin consemnarea la C.E.C., la dispoziția M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. București, a sumelor de 1.550 lei, respectiv 1.650 lei (recipisele de consemnare din 1 din 06 iunie 2014 - fila 56 Dosar și nr. 3764524 din 1 din 06 iunie 2014 - fila 57 dosar, precum și chitanțele din 1 din 06 iunie 2014 - fila 58 dosar și din 1 din 06 iunie 2014 - fila 59 dosar). Această atitudine a inculpatului, care a acoperit parțial prejudiciul cauzat, nu poate fi ignorată de instanța de recurs, ci trebuie avută în vedere în procesul de individualizare a pedepselor, alături de natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a faptelor și rezultatul produs, pentru o cât mai adecvată dimensionare a sancțiunii.

Astfel, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel, respectiv de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, și de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior, însă cu menținerea modalității de executare în regim de detenție, ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., fiind justificate în raport cu particularitățile cauzei.

În ceea ce privește solicitarea apărării de aplicare a dispozițiilor art. 91 din noul C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reținute în cauză, întrucât art. 5 din noul C. pen. nu permite combinarea dispozițiilor din legi succesive, iar în speța dedusă judecății legea penală mai favorabilă este legea veche, așa cum am arătat anterior.

Față de cele expuse și având în vedere că nu sunt incidente alte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.D., va casa decizia recurată și, în parte, sentința penală nr. 707 din 17 august 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 va condamna inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul M.D., urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. (reținut în virtutea principiului imediatei aplicări și în absența unor norme tranzitorii), cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 707 din 17 august 2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală și rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 condamnă inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor p