ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2015
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra apelului
de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 228/PI
din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în
Dosarul nr. 1561/59/2014, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.
proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpatul M.D.I., cercetat pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă
continuată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a art.
5 C. pen. și art. 63 alin. (3) teza a II-a, a condamnat pe inculpatul M.D.I. la
3.000 RON amendă penală.
A atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. din 1969.
În baza art. 485
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției
încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpata E.D.N.,
cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013.
A trimis
dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale cu privire la
inculpată.
În baza art. 486
alin. (2) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 274
alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 150 RON fiecare cheltuieli
judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07
noiembrie 2014, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub Dosar nr.
1561/59/2014 referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara în Dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2013, cu propunere de
încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii
vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia privind pe inculpații:
- M.D.I., față
de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals
în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C.
pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen.
- E.D.N., față
de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals
în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C.
pen., cu aplic art. 5 noul C. pen.
S-a reținut, în
esență, prin referat că la data de 24 iulie 2013 a fost înregistrată la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 362/P/2013, plângerea
persoanei vătămate S.R. prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere
penală a numiților E.D.N. și P.D., avocați în cadrul Baroului Timiș, sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor de „înșelăciune”, „Fals” și „Uz de fals”,
constând în faptul că aceștia l-au reprezentat în Dosarul nr. 941/325/2010 al
Judecătoriei Timișoara, fără a avea niciun mandat din partea sa. Urmarea a fost
că s-a procedat la executarea silită asupra proprietății sale de 3/8 din
imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, ulterior executarea silită extinzându-se
și asupra unui imobil pe care îl avea în proprietate în Timișoara.
Prin rezoluția nr.
362/P/2013 din data de 21 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Timișoara, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus
începerea urmăririi penale față de E.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
„Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1)
C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen., constând în faptul că, împreună cu
suspectul M.D.I. au încheiat, în mod fals, contractual de asistență juridică
din 26 octombrie 2010, în care drept client a fost înscrisă persoana vătămată
S.R. pentru care a semnat suspectul M.D.I. și M.D.I., sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”,
prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen., constând în faptul că, împreună cu
suspecta E.D.N. au încheiat, în mod fals, contractual de asistență juridică din
26 octombrie 2010, în care drept client a fost înscrisă persoana vătămată S.R.
pentru care însă a semnat el. De asemenea, în numele persoanei vătămate S.R., a
scris și semnat declarația de recurs.
Prin ordonanța nr.
362/P/2013, din data de 27 ianuarie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Timișoara, în temeiul art. 249 alin. (1), (3) C. proc. pen. raportat la art.
11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., art.
90 C. pen. și art. 91 C. pen., art. 228 C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și
(4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea
de sub urmărire penală a învinuiților E.D.N., cercetată sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art.
290 C. pen. și M.D.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals
în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată” (2 fapte), prev. și
ped. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea
sancțiunii administrative a amenzii.
Totodată s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții E.D.N., M.D.I. și P.D.,
cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped.
de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., iar în ceea ce-l privește pe ultimul și
pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”,
prev. și ped. de art. 290 C. pen.
Prin ordonanța nr.
362/P/2013, din data de 20 mai 2014, a procurorului general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 304 C. proc. pen. și art. 335
C. proc. pen., s-a dispus infirmarea ordonanței pronunțate în Dosarul nr. 362/P/2013
la data de 27 ianuarie 2014 și redeschiderea urmăririi penale în ceea ce-i
privește pe învinuiții E.D.N., M.D.I. și pe făptuitorul P.D., un exemplar din
ordonanță, împreună cu dosarul cauzei fiind înaintate judecătorului de cameră
preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, pentru a se pronunța asupra
temeiniciei și legalității ordonanței, în conformitate cu prevederile art. 335 alin.
(4) C. proc. pen.
Prin decizia
penală nr. 131/C/PI din 26 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 692/59/2014 al
Curții de Apel Timișoara, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în temeiul art. 335 alin. (4)
C. proc. pen., a confirmat ordonanța din data de 20 mai 2014 dispusă în Dosarul
nr. 362/P/2014 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.
Prin ordonanța
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 362/P/2013, din data de 13
octombrie 2014, în temeiul art. 309 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus punerea
în mișcare a acțiunii penale împotriva numitei E.D.N. pentru săvârșirea
infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art.
290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen. și a numitului M.D.I. pentru
săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă
continuată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen.
Din materialul
probator administrat în cauză a rezultat faptul că persoana vătămată S.R. este
fiul numitei S.P., al cărei concubin este inculpatul M.D.I. Deoarece cel din
urmă avea nevoie de o sumă de bani pentru susținerea unor activități comerciale
pe care le desfășura la firma proprie, a accesat un împrumut bancar de la Banca
R.D. Recaș în anul 2005.
Garantarea
împrumutului s-a făcut cu imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, din care
martora S.P. deținea în proprietate cota de 5/8, iar persoana vătămată S.R.
deținea în proprietate cota de 3/8, ambii proprietari fiind de acord să
garanteze împrumutul în cotele pe care le aveau în proprietate.
În urma
imposibilității de rambursare a sumei de bani împrumutate de la Banca R.D.
Recaș, inculpatul M.D.I. a căutat o soluție pentru un nou împrumut, sens în care
l-a contactat pe numitul S.F., care a postat un anunț într-un ziar că oferă
împrumuturi de bani cu dobândă. În acest sens s-a încheiat contractul de
împrumut cu garanție imobiliară dintre S.F. (împrumutător) și S.P.
(împrumutată), autentificat din 12 noiembrie 2007 la B.N.P. B.A. Conform
contractului, martora S.P. lua împrumut suma de 35.500 euro pentru o perioadă
de 6 luni, urmând ca suma împrumutată să fie restituită în tranșe egale de 1.750
euro/lună timp de 5 luni, iar în luna a 6-a, diferența de 26.750 RON.
împrumutul a fost garantat de către martora S.P. cu cele 5/8 cotă de
proprietate din imobilul situat în Recaș.
Întrucât
martora S.P. nu a respectat condițiile contractuale, la data de 15 iunie 2009,
împrumutătorul S.F. a solicitat executarea silită a titlului executoriu
reprezentat de contractul de împrumut, fiind înregistrat dosarul execuțional nr.
400/2009 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești
M.S.R.M.A.I. La finele acestei executări silite, cota de 5/8 a fost adjudecată de
creditorul S.F., la licitația organizată la data de 07 decembrie 2008,
întocmindu-se și actul de adjudecare din 11 ianuarie 2010.
Tot în luna
ianuarie 2010, persoana vătămată S.R. (care din anul 2001 nu mai locuia în
Recaș, ci în Timișoara, str. M.D.J. nr. 5) a plecat în Germania pentru a lucra
ca măcelar detașat al firmei SC T.C. SRL.
La data de 15
ianuarie 2010, numitul S.F., care a devenit proprietarul cotei de 5/8 din
imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, a formulat o acțiune la Judecătoria
Timișoara prin care a chemat în judecată pe pârâtul S.R., care era proprietarul
cotei de 3/8, solicitând ieșirea din indiviziune, atribuirea întregului imobil
pârâtului, cu obligarea celui din urmă la plata unei sulte care s-a stabilit,
în urma efectuării unei expertize imobiliare, la suma de 172.975 RON.
Având în vedere
faptul că persoana vătămată era plecată la lucru în Germania, inculpatul
M.D.I., care a intrat în posesia citației, a contactat-o, în mod întâmplător,
pe holurile instanțelor de judecată, pe inculpata E.D.N., avocat în Baroul
Timiș, care a fost de acord să preia cauza.
În acest sens,
inculpata E.D.N. a încheiat și semnat contractul de asistență juridică din 26
octombrie 2010, în care s-a consemnat, în mod fals, faptul că persoana vătămată
S.R. este client, însă, în numele acestuia, a semnat inculpatul M.D.I., motiv
pentru care în sarcina acestora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de „Fals în
înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen.
(infracțiune care absoarbe infracțiunea de uz de fals, folosirea înscrisului
falsificat pentru întocmirea împuternicirii avocațiale a Cabinetului de Avocat
E.D.N. intrând în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C.
pen.).
Inculpata
E.D.N. s-a prezentat la termenele stabilite de instanță, iar la termenul din 19
aprilie 2011, a depus, prin fax, concluzii scrise privind partajarea în natură,
solicitând completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul
determinării a două loturi, corespunzător cotelor de proprietate.
Prin sentința
civilă nr. 9577 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în
Dosarul nr. 941/325/2010, imobilul a fost atribuit pârâtului S.R. cu obligarea
acestuia la plata sultei de 172.975 către reclamantul S.F.
De menționat
că, de la data încheierii contractului de asistență juridică și până la
soluționarea procesului, inculpata E.D.N. nu a luat legătura nici o dată cu
persoana vătămată S.R. pentru a afla poziția procesuală a acestuia.
Întrucât sulta
nu putea fi achitată, persoana vătămată S.R. neavând cunoștință de proces, iar
inculpatul M.D.I. nu avea banii necesari, cel din urmă l-a contactat pe numitul
P.D., avocat în Baroul Timiș, în vederea formulării cererii de apel și
susținerea acestuia.
În acest sens
s-a încheiat contractul de asistență juridică din 01 iunie 2011 între avocatul
P.D. și M.D.I., cel din urmă prezentându-se ca reprezentant al persoanei
vătămate S.R., în calitate de tată vitreg.
Cu ocazia
dezbaterilor ce au avut loc la Tribunalul Timiș, avocatul P.D. a contestat o
valoare de 140.000 RON, apreciată ca fiind nereală în comparație cu valoarea
stabilită a imobilului (276.760 RON), instanța de judecată punând în vedere
timbrarea cu suma de 2.205,5 RON.
Urmarea
faptului că inculpatul M.D.I. nu a dispus de suma de bani necesară timbrării de
către avocat a apelului, prin decizia civilă nr. 537/A din 28 iunie 2012 a
Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010 a fost anulat apelul
ca netimbrat.
Nici despre
această cauză persoana vătămată S.R. nu a avut cunoștință.
În continuare,
inculpatul M.D.I., deși nu dispunea de resursele financiare necesare
exercitării căii de atac a recursului prin angajarea unui avocat, a întocmit în
fals declarația de recurs, pe care a scris-o și a semnat-o în numele persoanei
vătămate S.R.
Având în vedere
faptul că recursul nu a fost timbrat, prin decizia civilă nr. 2243/R din 01
noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010,
s-a respins recursul ca netimbrat.
Persoana
vătămată S.R. nu a avut cunoștință nici despre această cauză.
Faptele, așa
cum au fost descrise mai sus, sunt probate cu plângerea și declarația persoanei
vătămate S.R., înscrisurile aflate la dosar, declarația martorei S.P. și ale
inculpaților M.D.I. și E.D.N., care au recunoscut săvârșirea acestora.
La data de 27
februarie 2013, creditorul S.F. a solicitat executarea silită a sentinței
civile nr. 9577 din 19 iunie 2011, prin care persoana vătămată S.R. a fost
obligat la plata sultei în sumă de 172.975 RON, fiind constituit dosarul
execuțional nr. 258/2013 al S.C.P.E.J. M. și Asociații.
Procedura s-a
finalizat prin vânzarea la licitație publică a imobilului din Recaș, jud.
Timiș, devenit, conform hotărârii judecătorești menționată anterior,
proprietatea persoanei vătămate S.R.
Prin procesul
verbal de licitație imobiliară din 26 septembrie 2013 imobilul a fost adjudecat
de către creditorul S.F. cu suma de 145.000 RON, sens în care s-a întocmit
actul de adjudecare din 26 septembrie 2013.
Cu prilejul
acestei executări, stabilindu-se că persoana vătămată S.R. are domiciliul în
Timișoara, i s-au comunicat formele de executare, modalitate în care persoana
vătămată S.R. a aflat situația juridică în care se află, existând pericolul ca,
în afara pierderii cotei de 3/8 din imobilul din Recaș, jud. Timiș, executarea
silită să se extindă și asupra altor bunuri pe care le deținea, în vederea
acoperirii părții de sultă neachitată în raport cu valoarea de adjudecare a
imobilului, precum și a cheltuielilor de executare.
Acesta a fost
și motivul pentru care persoana vătămată S.R. a formulat plângere penală,
acesta neavând o reprezentare legală în fața instanțelor de judecată.
Prin
procesele-verbale din data de 16 octombrie 2014 li s-a adus la cunoștință
inculpaților, înainte de a-i audia, faptul că prin ordonanța din data de 19 mai
2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei E.D.N. sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”,
prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen., iar
împotriva inculpatului M.D.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în
înscrisuri sub semnătură privată” (2 fapte), prev. și ped. de art. 290 alin. (1)
C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C.
pen.
Cu aceeași
ocazie, în aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. proc. pen.,
inculpaților le-a fost pus în vedere posibilitatea încheierii, în cursul
urmăririi penale, a unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției.
Inculpatul M.D.I.,
în cuprinsul declarației de inculpat din aceeași dată, a precizat că dorește
încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în vreme ce inculpata
E.D.N. a precizat, de asemenea, la data de 22 octombrie 2011, că dorește
încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Apreciind că,
din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența
faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la
vinovăția inculpaților,instanța de fond a constatat aplicabile în cauză
prevederile art. 480 C. proc. pen.
Față de
împrejurarea că în interesul urmăririi penale este necesară încheierea unui
acord ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpații M.D.I. și
E.D.N., având ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării
juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în temeiul art. 478
alin. (2) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a
formulat propunerea cu privire la avizarea încheierii acordului de recunoaștere
a vinovăției cu inculpații:
1). E.D.N.,
fără antecedente penale, în următoarele limite: - în baza art. 290 C. pen. din
1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3), teza a II-a C. pen. din
1969 amendă penală de la 500 RON la 30.000 RON;
2). M.D.I., cu
antecedente penale - în baza art. 290 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 63
alin. (3), teza a II-a C. pen. din 1969 amendă penală de la 500 RON la 30.000
RON.
La data de 24
octombrie 2014, s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de
libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură
privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C.
pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în
conformitate art. 478 și urm. C proc. pen., acord de recunoaștere a vinovăției,
prin care aceasta, în prezența apărătorului ales a declarat expres că
recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru care a
fost pusă în mișcare acțiunea penală.
De asemenea,
s-a consemnat în acord că inculpata își însușește propunerea procurorului de
aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită prin referatul nr.
362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014.
La data de 31
octombrie 2014 s-a încheiat cu inculpatul M.D.I., cercetat în stare de
libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură
privată în formă continuată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 5 noul C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă, în conformitate art. 478 și urm. C. proc. pen., acord de a recunoaștere
a vinovăției prin care acesta, în prezența apărătorului ales a declarat expres
că recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru care a
fost pusă în mișcare acțiunea penală.
De asemenea,
s-a consemnat în acord că inculpatul își însușește propunerea procurorului de
aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 6.000 RON, stabilită prin referatul nr.
362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014.
A fost înaintat
instanței dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2013 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara.
La termenul de
judecată din data de 15 decembrie 2014, instanța, în temeiul art. 484 C. proc.
pen., a ascultat procurorul, inculpații, apărătorii acestora și partea
vătămată.
În concluziile
expuse, inculpatul M.D.I. și apărătorul său, avocat ales T.C., au solicitat
admiterea acordului, pronunțarea unei hotărâri potrivit acordului, condamnarea
inculpatului și aplicarea pedepsei amenzii astfel cum s-a prevăzut în acord.
În concluziile
expuse, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, avocați aleși, au solicitat
admiterea acordului, potrivit art. 396 C. proc. pen., să se dispună renunțarea
la aplicarea pedepsei, aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81
noul C. pen.
Analizând
acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara, și față de concluziile expuse de inculpați și
apărătorii acestora, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen., numai cu privire la
inculpatul M.D.I.
Examinând
materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a
reținut următoarea situație de fapt:
Persoana
vătămată S.R. este fiul numitei S.P., al cărei concubin este inculpatul M.D.I.
Inculpatul
M.D.I. având nevoie de o sumă de bani pentru susținerea unor activități
comerciale pe care le desfășura la firma proprie, a accesat un împrumut bancar
de la Banca R.D. Recaș în anul 2005.
Garantarea
împrumutului s-a făcut cu imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, din care
concubina inculpatului și mama persoanei vătămate S.P. deținea în proprietate cota
de 5/8, iar persoana vătămată S.R. deținea în proprietate cota de 3/8, ambii
proprietari fiind de acord să garanteze împrumutul în cotele pe care le aveau
în proprietate.
În urma
imposibilității de rambursare a sumei de bani împrumutate de la Banca R.D.
Recaș, inculpatul M.D.I. a căutat o soluție pentru un nou împrumut, sens în
care l-a contactat pe numitul S.F., care a postat un anunț într-un ziar că
oferă împrumuturi de bani cu dobândă. În acest sens s-a încheiat contractul de
împrumut cu garanție imobiliară dintre S.F. (împrumutător) și S.P.
(împrumutată), autentificat din 12 noiembrie 2007 la B.N.P. B.A. Conform
contractului, martora S.P. a împrumutat suma de 35.500 euro pentru o perioadă
de 6 luni, urmând ca suma împrumutată să fie restituită în tranșe egale de 1750
euro/lună timp de 5 luni, iar în luna a 6-a, diferența de 26.750 RON.
Împrumutul a fost garantat de către martora S.P. cu cota de 5/8 ce o deținea
din imobilul situat în Recaș.
Întrucât
martora S.P. nu a respectat condițiile contractuale, la data de 15 iunie 2009,
împrumutătorul S.F. a solicitat executarea silită a titlului executoriu
reprezentat de contractul de împrumut, fiind înregistrat dosarul execuțional nr.
400/2009 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M.S.R.M.A.I.
La finele acestei executări silite, cota de 5/8 a fost adjudecată de creditorul
S.F., la licitația organizată la data de 07 decembrie 2008, întocmindu-se și
actul de adjudecare din 11 ianuarie 2010.
Tot în luna
ianuarie 2010, persoana vătămată S.R. (care din anul 2001 nu mai locuia în
Recaș, ci în Timișoara, str. M.D.J. nr. 5) a plecat în Germania pentru a lucra
ca măcelar detașat al firmei SC T.C. SRL.
La data de 15
ianuarie 2010, numitul S.F., care a devenit proprietarul cotei de 5/8 din
imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, a formulat o acțiune la Judecătoria
Timișoara prin care a chemat în judecată pe persoana vătămată S.R., care era
proprietarul cotei de 3/8, solicitând ieșirea din indiviziune, atribuirea
întregului imobil pârâtului, cu obligarea celui din urmă la plata unei sulte
care s-a stabilit, în urma efectuării unei expertize imobiliare, la suma de
172.975 RON.
Având în vedere
faptul că persoana vătămată era plecată la lucru în Germania, inculpatul
M.D.I., care a intrat în posesia citației, a contactat-o, în mod întâmplător,
pe holurile instanțelor de judecată, pe inculpata E.D.N., avocat în Baroul
Timiș, care a fost de acord să preia cauza.
În acest sens,
inculpata E.D.N. a încheiat și semnat contractul de asistență juridică din 26
octombrie 2010, în care s-a consemnat, în mod fals, faptul că persoana vătămată
S.R. este client, însă, în numele acestuia, a semnat inculpatul M.D.I., motiv
pentru care în sarcina acestora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de „Fals în
înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen.
(infracțiune care absoarbe infracțiunea de uz de fals, folosirea înscrisului
falsificat pentru întocmirea împuternicirii avocațiale a Cabinetului de Avocat
E.D.N. intrând în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C.
pen.).
Inculpata
E.D.N. s-a prezentat la termenele stabilite de instanță, iar la termenul din 19
aprilie 2011, a depus, prin fax, concluzii scrise privind partajarea în natură,
solicitând completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul
determinării a două loturi, corespunzător cotelor de proprietate.
Prin sentința
civilă nr. 9577 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în
Dosarul nr. 941/325/2010, imobilul a fost atribuit pârâtului S.R. cu obligarea
acestuia la plata sultei de 172.975 către reclamantul S.F.
Trebuie
precizat că de la data încheierii contractului de asistență juridică și până la
soluționarea procesului, inculpata E.D.N. nu a luat legătura nicio dată cu
persoana vătămată S.R. pentru a afla poziția procesuală a acestuia.
Întrucât sulta
nu putea fi achitată, persoana vătămată S.R. neavând cunoștință de proces, iar
inculpatul M.D.I. nu avea banii necesari, acesta din urmă l-a contactat pe
numitul P.D., avocat în Baroul Timiș, în vederea formulării cererii de apel și
susținerea acestuia.
În acest sens,
s-a încheiat contractul de asistență juridică din 01 iunie 2011 între avocatul
P.D. și M.D.I., inculpatul prezentându-se ca reprezentant al persoanei vătămate
S.R., în calitate de tată vitreg.
Cu ocazia
dezbaterilor ce au avut loc la Tribunalul Timiș, avocatul P.D. a contestat o
valoare de 140.000 RON, apreciată ca fiind nereală în comparație cu valoarea
stabilită a imobilului (276.760 RON), instanța de judecată punând în vedere
timbrarea cu suma de 2.205,5 RON.
Urmarea
faptului că inculpatul M.D.I. nu a dispus de suma de bani necesară timbrării de
către avocat a apelului, prin decizia civilă nr. 537/A din 28 iunie 2012 a
Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010 a fost anulat apelul
ca netimbrat.
Despre această
cauză persoana vătămată S.R. nu a avut cunoștință.
În aceste
condiții, inculpatul M.D.I., deși nu dispunea de resursele financiare necesare
exercitării căii de atac a recursului prin angajarea unui avocat, a întocmit în
fals declarația de recurs, pe care a scris-o și a semnat-o în numele persoanei
vătămate S.R.
Având în vedere
faptul că recursul nu a fost timbrat, prin decizia civilă nr. 2243/R din 01
noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010,
s-a anulat recursul ca netimbrat.
Instanța a
reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a
materialului probator administrat în faza urmăririi penale, respectiv:
declarații suspecți, declarații persoană vătămată, declarații martor și
înscrisuri.
Instanța de
fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului M.D.I. întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în
formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. din 1969, respectiv art. 322 C. pen.
Analizând
latura obiectivă a infracțiunii instanța a reținut că elementul material constă
în acțiunea de falsificare constând în încheierea contractelor de asistență
juridică de inculpat cu avocat E.D.N. și avocat P.D., în numele persoanei
vătămate S.R. prin contrafacerea subscrierii și a întocmirii declarației de
recurs prin scrierea și semnarea acesteia în numele persoanei vătămate S.R.
Sub aspectul
laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu
vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin.
(1) lit. a) C. pen. din 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei
sale și a urmărit producerea lor prin săvârșirea faptei.
Cu privire la
legea penală mai favorabilă, instanța de fond a constatat că în acord s-a
reținut ca fiind mai favorabile dispozițiile C. pen. din 1969.
În consecință,
a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale au
rezultat suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în
mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, că maximul
special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului
în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, că acordul
de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă și conține
mențiunile prevăzute de art. 482 C. proc. pen., iar cu ocazia încheierii
acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales T.C.
Față de
considerentele arătate, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396
alin. (2) C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpatul M.D.I.,
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013.
În ce privește
individualizarea pedepsei și cuantumul acesteia, instanța a constatat prin
acordul încheiat între procuror și inculpat s-a prevăzut pedeapsa amenzii în
cuantum de 6.000 RON. Având în vedere criteriile generale de individualizare a
pedepsei prev. de art. 72 C. pen. din 1969, care arată că stabilirea
cuantumului pedepsei se ține cont de dispozițiile părții generale a acestui
cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol
social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și dispozițiile art. 485 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu
amendă în cuantum de 3.000 RON este în măsură să conducă la o reeducare a
inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Așa fiind, în
baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. din 1969, a art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. din
1969, a condamnat pe inculpatul M.D.I. la 3.000 RON amendă penală.
În ceea ce o
privește pe inculpata E.D.N., instanța a constatat următoarele:
La data de 24
octombrie 2014 s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de
libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură
privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art.
5 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în
conformitate art. 478 și urm. C. proc. pen., acord de recunoaștere a
vinovăției, prin care aceasta, în prezența apărătorului ales R.V. a declarat
expres că recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru
care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În cuprinsul
acordului s-a menționat că inculpata își însușește propunerea procurorului de
aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită prin referatul nr.
362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014.
În concluziile
expuse în fața instanței, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, avocați
aleși R.V. și B.D. au solicitat admiterea acordului, iar potrivit art. 396 C.
proc. pen., să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui
avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen.
Potrivit art. 479
C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea
comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în
mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei precum și forma
de executare a acesteia.
Analizând
acordul de recunoaștere a vinovăției și având în vedere poziția inculpatei și a
apărătorilor acesteia în fața instanței, instanța de fond a constatat că nu
sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen.
Astfel, a
reținut că la încheierea acordului inculpata a fost asistată de avocat ales, că
din probe rezultă date suficiente cu privire la existența faptei pentru care
s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatei, iar
pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul legea prevede pedeapsa
amenzii alternativă cu pedeapsa închisorii mai mică de 7 ani.
În ce privește
condițiile de formă și conținutul acordului; instanța a constatat că acordul de
recunoaștere a vinovăției s-a încheiat în formă scrisă și are conținutul
prevăzut de art. 482 C. proc. pen., este semnat de procuror, inculpată și
avocatul ales al acesteia.
Cu privire la
încadrarea juridică a faptei, s-a reținut în acord infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, și față de data comiterii acesteia, a fost
identificată legea penală mai favorabilă ca fiind C. pen. din 1969, fapta fiind
încadrată în dispozițiile art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.
pen. De asemenea, în ce privește felul și cuantumul, precum și forma de
executare a pedepsei, în acord s-a prevăzut pedeapsa amenzii în cuantum de
5.000 RON.
Cu privire la
acest aspect, în concluziile expuse în fața instanței la termenul din data de
15 decembrie 2014, inculpata E.D.N. și apărătorii aleși ai acesteia, au
solicitat să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui
avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen.
În atare
situație, s-a constatat că în fața instanței inculpata, asistată de avocați
aleși, nu a mai menținut poziția exprimată în acordul de recunoaștere a
vinovăției încheiat cu procurorul nici cu privire la legea penală mai
favorabilă aplicabilă și nici cu privire la felul, cuantumul și forma de
executare a pedepsei.
Acordul de
recunoaștere a vinovăției este o procedură specială prevăzută de C. proc. pen.,
iar în această procedură instanța nu poate decât să verifice dacă au fost
respectate dispozițiile care reglementează condițiile încheierii acordului de
recunoaștere a vinovăție, forma și conținutul prev. de art. 480 - art. 482 C.
proc. pen. și să pronunțe o soluție potrivit art. 485 C. proc. pen.
Efectuând
această verificare, s-a constatat că în fața instanței inculpata a avut o altă
poziție decât cea exprimată în acord, nemai însușindu-și mențiunile din acord
cu privire la legea penală aplicabilă, felul, cuantumul și forma de executare a
pedepsei.
Ca atare, în
baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanța de fond a respins
acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara cu inculpata E.D.N., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii
de fals în înscrisuri sub semnătură privată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013
și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale cu
privire la inculpată.
În ceea ce
privește acțiunea civilă instanța de fond a reținut că până la data pronunțării
sentinței, între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere.
Așa fiind, în
temeiul art. 486 alin. (2) C. proc. pen., instanța a lăsat nesoluționată
această acțiune.
Împotriva
acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara invocând netemeinicia sentinței penale nr. 228/PI din 17
decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
În dezvoltarea
motivelor de apel formulate de Parchet s-au învederat, în esență, următoarele
aspecte:
Sesizată cu
acordul de vinovăție instanța trebuia să aibă în vedere declarațiile inculpatei
care a menționat expres că solicită admiterea acestuia și în consecință trebuia
să o condamne la pedeapsa amenzii penale de până la 5000 RON în conformitate cu
dispozițiile art. 63 alin. (3) C. pen. din 1969.
Faptul că
inculpata a solicitat o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv
amânare executării pedepsei și aplicarea unui avertisment, este irelevant câtă
vreme aceasta a solicitat admiterea acordului de recunoaștere a vinovăție.
Susținerea
instanței în sensul că nu sunt întrunite condițiile art. 480-482 C. proc. pen.
pentru că inculpata nu-și mai menține poziția exprimată în acordul de
recunoașterea a vinovăției este în contradicție cu declarațiile acesteia care a
solicitat expresis verbis admiterea acordului încheiat.
A mai învederat
că, din examinarea condițiilor prevăzute de art. 480-482 C. proc. pen. rezultă
că sunt întrunite exigențele legale referitoare la încheierea acordului de
recunoaștere a vinovăției, astfel că, se impunea ca instanța să ia act de
existența acestuia și să să-l valideze așa cum a fost încheiat.
Pentru aceste
motive, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,
Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii
apelate și rejudecând, să se pronunțe o hotărâre temeinică.
Apelul este
fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Obiectul
acordului de recunoaștere a vinovăției îl constituie recunoașterea comiterii
faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare
acțiunea penală, din partea inculpatului, și privește felul și cuantumul
pedepsei și forma de executare a acesteia.
Din conținutul
reglementării - art. 480 C. proc. pen. - se înțelege că încadrarea juridică a
faptei nu poate face obiectul negocierii, inculpatul neavând altă posibilitate
decât să recunoască atât fapta reținută de organele de urmărire penală, cât și
încadrarea juridică dată prin actul de inculpare. Aceasta, deoarece sistemul
procesual penal este în continuare guvernat de principiul legalității iar acest
principiu se opune unei negocieri asupra aspectelor de legalitate.
Așadar,
inculpatul și procurorul pot negocia doar cu privire la felul și cuantumul
pedepsei, precum și cu privire la forma de executare a acesteia, în condițiile
recunoașterii necondiționate de către inculpat a comiterii faptei și a
încadrării juridice.
Limitele de
pedeapsă pe care le poate avea în vedere procurorul la încheierea acordului de
recunoaștere a vinovăției nu pot fi decât cele prevăzute de lege pentru
infracțiunea ce face obiectul acordului, cu luarea în considerare a tuturor
cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei.
În ceea ce
privește condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, art. 480
noul C. proc. pen., reglementează că acesta se poate încheia numai cu privire
la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de
cel mult 7 ani.
Prin „pedeapsa
prevăzută de lege” se înțelege, potrivit art. 187 noul C. pen., pedeapsa
prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă
consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a
pedepsei.
O altă condiție
pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției este aceea ca din
probele administrate până la momentul încheierii acestuia să rezulte suficiente
date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea
penală și cu privire la vinovăția inculpatului.
O condiție aptă
să asigure un echilibru între cele două părți ale acordului de recunoaștere a
vinovăției este cea privind asistența juridică obligatorie a inculpatului la
încheierea acestuia.
Acordul de
recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină elementele necesare de
identificare a inculpatului, descrierea faptelor, încadrarea juridică a
acesteia, aspecte pe care le conține rechizitoriul. În plus, acordul de
recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină declarația expresă a inculpatului
prin care recunoaște comiterea faptelor și acceptă încadrarea juridică pentru
care a fost pusă în mișcare acțiunea penală precum și felul, cuantumul și forma
de executare a pedepsei, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de
amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord.
Având în vedere
considerentele de ordin doctrinar expuse, dispozițiile art. 420 alin. (8) C.
proc. pen. potrivit cărora „instanța verifică hotărârea atacată pe baza
lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe
administrate în fața instanței de apel”, în speță, declarația inculpatei E.D.N.
din data de 16 aprilie 2015, instanța de control judiciar constată și reține
următoarele:
În conformitate
cu dispozițiile art. 478 și urm. C. proc. pen., la data de 24 octombrie 2014
s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de libertate pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și
ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.,
pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, acord de
recunoaștere a vinovăției, prin care aceasta, în prezența apărătorului ales, a
declarat în mod expres că recunoaște comiterea faptei și încadrarea juridică
dată faptei pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În cuprinsul
acordului de recunoaștere s-a menționat că inculpata își însușește propunerea
procurorului de aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită
prin referatul procurorului nr. 362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014.
În fața
instanței de fond, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, au solicitat
admiterea acordului, iar potrivit art. 396 C. proc. pen., să se dispună
renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit art. 80
și art. 81 noul C. pen.
Analizând
acordul de recunoaștere a vinovăției și având în vedere poziția inculpatei și a
apărătorilor acesteia, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile
prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen.
În acest sens,
s-a motivat că la încheierea acordului inculpata a fost asistată de avocat
ales, din probe rezultă date suficiente cu privire la existența faptei pentru
care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatei,
iar pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul legea prevede pedeapsa
amenzii alternativă cu pedeapsa închisorii mai mică de 7 ani.
În ceea ce
privește condițiile de formă și conținutul acordului, instanța de fond a
reținut că acordul de recunoaștere a vinovăției s-a încheiat în formă scrisă și
că are conținutul prevăzut de art. 482 C. proc. pen., în sensul că este semnat
de procuror, inculpată și avocatul ales al acesteia.
Instanța de
prim grad a mai reținut că referitor la încadrarea juridică a faptei, în
acordul de recunoaștere s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, iar față de data comiterii acesteia, a fost identificată
legea penală mai favorabilă (C. pen. din 1969), fapta fiind încadrată în
dispozițiile art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
De asemenea, în
ceea ce privește felul și cuantumul precum și forma de executare a pedepsei,
s-a reținut că în acord s-a prevăzut pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 RON.
Cu privire la
acest din urmă aspect, în fața instanței de fond, la termenul din data de 15
decembrie 2014, inculpata E.D.N. și apărătorii aleși ai acesteia, au solicitat
să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit
art. 80 și art. 81 noul C. pen.
Așa cum s-a
arătat, potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției
are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice
pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și
cuantumul pedepsei precum și forma de executare a acesteia.
În atare
situație, este de observat că în fața instanței de fond inculpata, asistată de
avocați aleși, nu a mai menținut poziția exprimată în acordul de recunoaștere a
vinovăției încheiat cu procurorul nici cu privire la legea penală mai
favorabilă aplicabilă și nici cu privire la felul, cuantumul și forma de
executare a pedepsei.
Cum acordul de
recunoaștere a vinovăției este o procedură specială prevăzută de C. proc. pen.,
în această procedură instanța nu poate decât să verifice dacă au fost
respectate dispozițiile care reglementează condițiile încheierii acordului de
recunoaștere a vinovăție, forma și conținutul prev. de art. 480 - art. 482 C.
proc. pen. și să pronunțe o soluție potrivit art. 485 C. proc. pen.
Efectuând
această verificare, s-a constatat că în fața instanței inculpata a avut o altă
poziție decât cea exprimată în acord, în sensul că nu și-a mai însușit
mențiunile din acord cu privire la legea penală aplicabilă, felul, cuantumul și
forma de executare a pedepsei.
Pentru
lămurirea acestui aspect, instanța de apel a procedat la ascultarea inculpatei
E.D.N. doar cu privire la aspecte legate de valabilitatea exprimării
consimțământului.
În declarația
dată în fața instanței de apel la data de 16 aprilie 2015, inculpata a arătat
următoarele:
„În fața
organului de urmărire penală înainte de a se încheia acordul de recunoaștere a
vinovăției am fost astfel consiliată de apărătorul meu ales, în persoana altui
apărător ales și în acest fel s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției
pe care l-am semnat, recunoscând toate faptele pretins săvârșite de mine, care
au făcut obiectul acuzației procurorului, acord pe care l-am semnat în prezența
procurorului și a apărătorului ales de la acea dată. Atunci când am semnat
acordul de recunoaștere a vinovăției a fost exclusiv voința mea, chiar dacă
apărătorul ales m-a sfătuit în sens contrar, însă ulterior semnării acestuia
dându-mi seama de consecințele pedepsei pe care am acceptat-o și pe care urma
să o execut asupra profesiei mele, în fața instanței de fond am adoptat poziția
de neînsușire a acestui acord de vinovăție. Atunci am înțeles ca activitatea de
urmărire penală să continue în ceea ce mă privește și să hotărască procurorul
dacă mă trimite în judecată pentru faptele pretins săvârșite. Nu pot spune că
nu am înțeles condițiile legale referitore la încheierea acordului de
vinovăție, la momentul respectiv am știut exact ce semnez, consiliată fiind așa
cum am arătat de avocatul meu, însă ulterior am raportat această opțiune a mea
la exercitarea profesiei mele. Precizez că am semnat acel acord ca „să se
termine odată”.
În acest
context, se pune problema dacă inculpata își poate retrage consimțământul
exprimat în faza de urmărire penală pentru încheierea unui acord de
recunoaștere a vinovăției.
Este de
acceptat că inculpatul se poate răzgândi înainte ca procurorul să sesizeze
instanța de judecată cu acordul de recunoaștere a vinovăției, ceea ce ar impune
ca procurorul să nu mai sesizeze instanța de judecată cu acordul încheiat,
urmând să continue urmărirea penală. În aceste condiții, fiind în cursul
urmăririi penale, inculpatul ar trebui să își manifeste în scris această voință
sau ca ea să fie consemnată într-un proces-verbal de către organul de urmărire
penală.
Potrivit
dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanța „respinge
acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea
continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.
480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului care au
făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a
ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport
cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”.
Din economia
textului rezultă situațiile în care instanța respinge acordul de recunoaștere a
vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi
penale, adică atunci când constată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ
condițiile prevăzute în dispozițiile art. 480-482 C. proc. pen.
Verificând
îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul legal menționat, instanța de
control judiciar reține următoarele:
- pentru infracțiunea
pentru care s-a încheiat acordul de recunoaștere legea prevede pedeapsa amenzii
sau închisorii de cel mult 7 ani;
- din probele
administrate au rezultat suficiente date cu privire la existența faptelor
pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția
inculpatei;
- inculpata a
beneficiat de asistență juridică obligatorie;
- acordul de
recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă;
- conținutul
acordului de recunoaștere a vinovăției îmbracă forma impusă de dispozițiile art.
482 alin. (1) lit. a)-i) C. proc. pen. în sensul că acesta cuprinde: data și
locul încheierii; numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie;
date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei
și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă; declarația
expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă
încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; felul
și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare
la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care
s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat; semnăturile procurorului, ale
inculpatului și ale avocatului.
Totodată, în
raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală instanța de apel
constată îndeplinită și condiția alternativă prev. de art. 485 alin. (1) lit. b)
C. proc. pen., apreciind că soluția cu privire la care s-a ajuns la acordul
intervenit între procuror și inculpată este justificată în raport cu gravitatea
infracțiunii sau periculozitatea inculpatei.
Este de
observat că inculpata nu a invocat aspecte de nelegalitate vizând condițiile
exprimării consimțământului său la momentul încheierii acordului de
recunoaștere a vinovăției.
Pe de altă
parte, este de remarcat că soluția de respingere a acordului de recunoaștere a
vinovăției, reglementată de art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nu
presupune existența și verificarea condiției de menținere ori de retractare a
consimțământului exprimat de inculpat la momentul încheierii acordului de
recunoaștere a vinovăției, ceea ce, într-o interpretare logică, înseamnă că
inculpatul nu-și poate retrage consimțământul, rolul judecătorului fiind acela
de ratificare a acordului de voință al celor două părți implicate, de aplicare
a pedepsei și individualizare a acesteia, potrivit criteriilor generale și
speciale de individualizare. Astfel, și în acest caz, instanța exercită funcția
de judecată, care este însă mai restrânsă decât într-o procedura obișnuită. De
aici, specificitatea soluțiilor pe care le poate adopta instanța învestită cu
soluționarea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Așa fiind, în
condițiile arătate, sesizată cu acordul de vinovăție instanța trebuia să aibă
în vedere declarațiile inculpatei care a menționat expres că solicită admiterea
acestuia și în consecință trebuia să o condamne la pedeapsa amenzii penale de
până la 5.000 RON în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (3) C. pen. din
1969.
Faptul că
inculpata a solicitat o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv
amânare executării pedepsei ș