ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2015

Asupra apelului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 228/PI din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 1561/59/2014, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpatul M.D.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3) teza a II-a, a condamnat pe inculpatul M.D.I.

la 3.000 RON amendă penală. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. din 1969. În baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpata E.D.N., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013. A trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale cu privire la inculpată. În baza art. 486 alin. (2) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 150 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 07 noiembrie 2014, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub Dosar nr. 1561/59/2014 referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2013, cu propunere de încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției și a stabilirii limitelor acestuia privind pe inculpații: - M.D.I., față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen.

- E.D.N., față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 5 noul C. pen. S-a reținut, în esență, prin referat că la data de 24 iulie 2013 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 362/P/2013, plângerea persoanei vătămate S.R. prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților E.D.N. și P.D., avocați în cadrul Baroului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „înșelăciune”, „Fals” și „Uz de fals”, constând în faptul că aceștia l-au reprezentat în Dosarul nr. 941/325/2010 al Judecătoriei Timișoara, fără a avea niciun mandat din partea sa.

Urmarea a fost că s-a procedat la executarea silită asupra proprietății sale de 3/8 din imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, ulterior executarea silită extinzându-se și asupra unui imobil pe care îl avea în proprietate în Timișoara. Prin rezoluția nr. 362/P/2013 din data de 21 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus începerea urmăririi penale față de E.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen., constând în faptul că, împreună cu suspectul M.D.I. au încheiat, în mod fals, contractual de asistență juridică din 26 octombrie 2010, în care drept client a fost înscrisă persoana vătămată S.R.

pentru care a semnat suspectul M.D.I. și M.D.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen., constând în faptul că, împreună cu suspecta E.D.N. au încheiat, în mod fals, contractual de asistență juridică din 26 octombrie 2010, în care drept client a fost înscrisă persoana vătămată S.R. pentru care însă a semnat el. De asemenea, în numele persoanei vătămate S.R., a scris și semnat declarația de recurs. Prin ordonanța nr. 362/P/2013, din data de 27 ianuarie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 249 alin. (1), (3) C. proc.

pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 90 C. pen. și art. 91 C. pen., art. 228 C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților E.D.N., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen. și M.D.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată” (2 fapte), prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii. Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții E.D.N., M.D.I.

și P.D., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune”, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., iar în ceea ce-l privește pe ultimul și pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen. Prin ordonanța nr. 362/P/2013, din data de 20 mai 2014, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 304 C. proc. pen. și art. 335 C. proc. pen., s-a dispus infirmarea ordonanței pronunțate în Dosarul nr. 362/P/2013 la data de 27 ianuarie 2014 și redeschiderea urmăririi penale în ceea ce-i privește pe învinuiții E.D.N., M.D.I. și pe făptuitorul P.D., un exemplar din ordonanță, împreună cu dosarul cauzei fiind înaintate judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, pentru a se pronunța asupra temeiniciei și legalității ordonanței, în conformitate cu prevederile art. 335 alin. (4) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 131/C/PI din 26 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 692/59/2014 al Curții de Apel Timișoara, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în temeiul art. 335 alin. (4) C. proc. pen., a confirmat ordonanța din data de 20 mai 2014 dispusă în Dosarul nr. 362/P/2014 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 362/P/2013, din data de 13 octombrie 2014, în temeiul art. 309 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva numitei E.D.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen. și a numitului M.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că persoana vătămată S.R. este fiul numitei S.P., al cărei concubin este inculpatul M.D.I. Deoarece cel din urmă avea nevoie de o sumă de bani pentru susținerea unor activități comerciale pe care le desfășura la firma proprie, a accesat un împrumut bancar de la Banca R.D.

Recaș în anul 2005. Garantarea împrumutului s-a făcut cu imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, din care martora S.P. deținea în proprietate cota de 5/8, iar persoana vătămată S.R. deținea în proprietate cota de 3/8, ambii proprietari fiind de acord să garanteze împrumutul în cotele pe care le aveau în proprietate. În urma imposibilității de rambursare a sumei de bani împrumutate de la Banca R.D. Recaș, inculpatul M.D.I. a căutat o soluție pentru un nou împrumut, sens în care l-a contactat pe numitul S.F., care a postat un anunț într-un ziar că oferă împrumuturi de bani cu dobândă. În acest sens s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară dintre S.F. (împrumutător) și S.P. (împrumutată), autentificat din 12 noiembrie 2007 la B.N.P.

B.A. Conform contractului, martora S.P. lua împrumut suma de 35.500 euro pentru o perioadă de 6 luni, urmând ca suma împrumutată să fie restituită în tranșe egale de 1.750 euro/lună timp de 5 luni, iar în luna a 6-a, diferența de 26.750 RON. împrumutul a fost garantat de către martora S.P. cu cele 5/8 cotă de proprietate din imobilul situat în Recaș. Întrucât martora S.P. nu a respectat condițiile contractuale, la data de 15 iunie 2009, împrumutătorul S.F. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut, fiind înregistrat dosarul execuțional nr. 400/2009 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M.S.R.M.A.I. La finele acestei executări silite, cota de 5/8 a fost adjudecată de creditorul S.F., la licitația organizată la data de 07 decembrie 2008, întocmindu-se și actul de adjudecare din 11 ianuarie 2010. Tot în luna ianuarie 2010, persoana vătămată S.R.

(care din anul 2001 nu mai locuia în Recaș, ci în Timișoara, str. M.D.J. nr. 5) a plecat în Germania pentru a lucra ca măcelar detașat al firmei SC T.C. SRL. La data de 15 ianuarie 2010, numitul S.F., care a devenit proprietarul cotei de 5/8 din imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, a formulat o acțiune la Judecătoria Timișoara prin care a chemat în judecată pe pârâtul S.R., care era proprietarul cotei de 3/8, solicitând ieșirea din indiviziune, atribuirea întregului imobil pârâtului, cu obligarea celui din urmă la plata unei sulte care s-a stabilit, în urma efectuării unei expertize imobiliare, la suma de 172.975 RON. Având în vedere faptul că persoana vătămată era plecată la lucru în Germania, inculpatul M.D.I., care a intrat în posesia citației, a contactat-o, în mod întâmplător, pe holurile instanțelor de judecată, pe inculpata E.D.N., avocat în Baroul Timiș, care a fost de acord să preia cauza.

În acest sens, inculpata E.D.N. a încheiat și semnat contractul de asistență juridică din 26 octombrie 2010, în care s-a consemnat, în mod fals, faptul că persoana vătămată S.R. este client, însă, în numele acestuia, a semnat inculpatul M.D.I., motiv pentru care în sarcina acestora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen. (infracțiune care absoarbe infracțiunea de uz de fals, folosirea înscrisului falsificat pentru întocmirea împuternicirii avocațiale a Cabinetului de Avocat E.D.N. intrând în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.). Inculpata E.D.N. s-a prezentat la termenele stabilite de instanță, iar la termenul din 19 aprilie 2011, a depus, prin fax, concluzii scrise privind partajarea în natură, solicitând completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul determinării a două loturi, corespunzător cotelor de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 9577 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010, imobilul a fost atribuit pârâtului S.R. cu obligarea acestuia la plata sultei de 172.975 către reclamantul S.F. De menționat că, de la data încheierii contractului de asistență juridică și până la soluționarea procesului, inculpata E.D.N. nu a luat legătura nici o dată cu persoana vătămată S.R. pentru a afla poziția procesuală a acestuia. Întrucât sulta nu putea fi achitată, persoana vătămată S.R. neavând cunoștință de proces, iar inculpatul M.D.I. nu avea banii necesari, cel din urmă l-a contactat pe numitul P.D., avocat în Baroul Timiș, în vederea formulării cererii de apel și susținerea acestuia.

În acest sens s-a încheiat contractul de asistență juridică din 01 iunie 2011 între avocatul P.D. și M.D.I., cel din urmă prezentându-se ca reprezentant al persoanei vătămate S.R., în calitate de tată vitreg. Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la Tribunalul Timiș, avocatul P.D. a contestat o valoare de 140.000 RON, apreciată ca fiind nereală în comparație cu valoarea stabilită a imobilului (276.760 RON), instanța de judecată punând în vedere timbrarea cu suma de 2.205,5 RON. Urmarea faptului că inculpatul M.D.I. nu a dispus de suma de bani necesară timbrării de către avocat a apelului, prin decizia civilă nr. 537/A din 28 iunie 2012 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010 a fost anulat apelul ca netimbrat.

Nici despre această cauză persoana vătămată S.R. nu a avut cunoștință. În continuare, inculpatul M.D.I., deși nu dispunea de resursele financiare necesare exercitării căii de atac a recursului prin angajarea unui avocat, a întocmit în fals declarația de recurs, pe care a scris-o și a semnat-o în numele persoanei vătămate S.R. Având în vedere faptul că recursul nu a fost timbrat, prin decizia civilă nr. 2243/R din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010, s-a respins recursul ca netimbrat. Persoana vătămată S.R. nu a avut cunoștință nici despre această cauză. Faptele, așa cum au fost descrise mai sus, sunt probate cu plângerea și declarația persoanei vătămate S.R., înscrisurile aflate la dosar, declarația martorei S.P.

și ale inculpaților M.D.I. și E.D.N., care au recunoscut săvârșirea acestora. La data de 27 februarie 2013, creditorul S.F. a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 9577 din 19 iunie 2011, prin care persoana vătămată S.R. a fost obligat la plata sultei în sumă de 172.975 RON, fiind constituit dosarul execuțional nr. 258/2013 al S.C.P.E.J. M. și Asociații. Procedura s-a finalizat prin vânzarea la licitație publică a imobilului din Recaș, jud. Timiș, devenit, conform hotărârii judecătorești menționată anterior, proprietatea persoanei vătămate S.R. Prin procesul verbal de licitație imobiliară din 26 septembrie 2013 imobilul a fost adjudecat de către creditorul S.F. cu suma de 145.000 RON, sens în care s-a întocmit actul de adjudecare din 26 septembrie 2013. Cu prilejul acestei executări, stabilindu-se că persoana vătămată S.R.

are domiciliul în Timișoara, i s-au comunicat formele de executare, modalitate în care persoana vătămată S.R. a aflat situația juridică în care se află, existând pericolul ca, în afara pierderii cotei de 3/8 din imobilul din Recaș, jud. Timiș, executarea silită să se extindă și asupra altor bunuri pe care le deținea, în vederea acoperirii părții de sultă neachitată în raport cu valoarea de adjudecare a imobilului, precum și a cheltuielilor de executare. Acesta a fost și motivul pentru care persoana vătămată S.R. a formulat plângere penală, acesta neavând o reprezentare legală în fața instanțelor de judecată. Prin procesele-verbale din data de 16 octombrie 2014 li s-a adus la cunoștință inculpaților, înainte de a-i audia, faptul că prin ordonanța din data de 19 mai 2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei E.D.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen., iar împotriva inculpatului M.D.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată” (2 fapte), prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 5 noul C. pen. Cu aceeași ocazie, în aplicarea dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. proc. pen., inculpaților le-a fost pus în vedere posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției. Inculpatul M.D.I., în cuprinsul declarației de inculpat din aceeași dată, a precizat că dorește încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în vreme ce inculpata E.D.N.

a precizat, de asemenea, la data de 22 octombrie 2011, că dorește încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. Apreciind că, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpaților,instanța de fond a constatat aplicabile în cauză prevederile art. 480 C. proc. pen. Față de împrejurarea că în interesul urmăririi penale este necesară încheierea unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpații M.D.I. și E.D.N., având ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în temeiul art. 478 alin. (2) C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat propunerea cu privire la avizarea încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției cu inculpații: 1). E.D.N., fără antecedente penale, în următoarele limite: - în baza art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3), teza a II-a C. pen. din 1969 amendă penală de la 500 RON la 30.000 RON; 2). M.D.I., cu antecedente penale - în baza art. 290 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3), teza a II-a C. pen. din 1969 amendă penală de la 500 RON la 30.000 RON. La data de 24 octombrie 2014, s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped.

de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în conformitate art. 478 și urm. C proc. pen., acord de recunoaștere a vinovăției, prin care aceasta, în prezența apărătorului ales a declarat expres că recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. De asemenea, s-a consemnat în acord că inculpata își însușește propunerea procurorului de aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită prin referatul nr. 362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014. La data de 31 octombrie 2014 s-a încheiat cu inculpatul M.D.I., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată”, prev. și ped.

de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 5 noul C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în conformitate art. 478 și urm. C. proc. pen., acord de a recunoaștere a vinovăției prin care acesta, în prezența apărătorului ales a declarat expres că recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. De asemenea, s-a consemnat în acord că inculpatul își însușește propunerea procurorului de aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 6.000 RON, stabilită prin referatul nr. 362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014. A fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2014, instanța, în temeiul art. 484 C. proc. pen., a ascultat procurorul, inculpații, apărătorii acestora și partea vătămată. În concluziile expuse, inculpatul M.D.I. și apărătorul său, avocat ales T.C., au solicitat admiterea acordului, pronunțarea unei hotărâri potrivit acordului, condamnarea inculpatului și aplicarea pedepsei amenzii astfel cum s-a prevăzut în acord. În concluziile expuse, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, avocați aleși, au solicitat admiterea acordului, potrivit art. 396 C. proc. pen., să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen. Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și față de concluziile expuse de inculpați și apărătorii acestora, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc.

pen., numai cu privire la inculpatul M.D.I. Examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Persoana vătămată S.R. este fiul numitei S.P., al cărei concubin este inculpatul M.D.I. Inculpatul M.D.I. având nevoie de o sumă de bani pentru susținerea unor activități comerciale pe care le desfășura la firma proprie, a accesat un împrumut bancar de la Banca R.D. Recaș în anul 2005. Garantarea împrumutului s-a făcut cu imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, din care concubina inculpatului și mama persoanei vătămate S.P. deținea în proprietate cota de 5/8, iar persoana vătămată S.R. deținea în proprietate cota de 3/8, ambii proprietari fiind de acord să garanteze împrumutul în cotele pe care le aveau în proprietate.

În urma imposibilității de rambursare a sumei de bani împrumutate de la Banca R.D. Recaș, inculpatul M.D.I. a căutat o soluție pentru un nou împrumut, sens în care l-a contactat pe numitul S.F., care a postat un anunț într-un ziar că oferă împrumuturi de bani cu dobândă. În acest sens s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară dintre S.F. (împrumutător) și S.P. (împrumutată), autentificat din 12 noiembrie 2007 la B.N.P. B.A. Conform contractului, martora S.P. a împrumutat suma de 35.500 euro pentru o perioadă de 6 luni, urmând ca suma împrumutată să fie restituită în tranșe egale de 1750 euro/lună timp de 5 luni, iar în luna a 6-a, diferența de 26.750 RON. Împrumutul a fost garantat de către martora S.P.

cu cota de 5/8 ce o deținea din imobilul situat în Recaș. Întrucât martora S.P. nu a respectat condițiile contractuale, la data de 15 iunie 2009, împrumutătorul S.F. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut, fiind înregistrat dosarul execuțional nr. 400/2009 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M.S.R.M.A.I. La finele acestei executări silite, cota de 5/8 a fost adjudecată de creditorul S.F., la licitația organizată la data de 07 decembrie 2008, întocmindu-se și actul de adjudecare din 11 ianuarie 2010. Tot în luna ianuarie 2010, persoana vătămată S.R. (care din anul 2001 nu mai locuia în Recaș, ci în Timișoara, str. M.D.J.

nr. 5) a plecat în Germania pentru a lucra ca măcelar detașat al firmei SC T.C. SRL. La data de 15 ianuarie 2010, numitul S.F., care a devenit proprietarul cotei de 5/8 din imobilul situat în Recaș, jud. Timiș, a formulat o acțiune la Judecătoria Timișoara prin care a chemat în judecată pe persoana vătămată S.R., care era proprietarul cotei de 3/8, solicitând ieșirea din indiviziune, atribuirea întregului imobil pârâtului, cu obligarea celui din urmă la plata unei sulte care s-a stabilit, în urma efectuării unei expertize imobiliare, la suma de 172.975 RON. Având în vedere faptul că persoana vătămată era plecată la lucru în Germania, inculpatul M.D.I., care a intrat în posesia citației, a contactat-o, în mod întâmplător, pe holurile instanțelor de judecată, pe inculpata E.D.N., avocat în Baroul Timiș, care a fost de acord să preia cauza.

În acest sens, inculpata E.D.N. a încheiat și semnat contractul de asistență juridică din 26 octombrie 2010, în care s-a consemnat, în mod fals, faptul că persoana vătămată S.R. este client, însă, în numele acestuia, a semnat inculpatul M.D.I., motiv pentru care în sarcina acestora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 C. pen. (infracțiune care absoarbe infracțiunea de uz de fals, folosirea înscrisului falsificat pentru întocmirea împuternicirii avocațiale a Cabinetului de Avocat E.D.N. intrând în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen.). Inculpata E.D.N. s-a prezentat la termenele stabilite de instanță, iar la termenul din 19 aprilie 2011, a depus, prin fax, concluzii scrise privind partajarea în natură, solicitând completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul determinării a două loturi, corespunzător cotelor de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 9577 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010, imobilul a fost atribuit pârâtului S.R. cu obligarea acestuia la plata sultei de 172.975 către reclamantul S.F. Trebuie precizat că de la data încheierii contractului de asistență juridică și până la soluționarea procesului, inculpata E.D.N. nu a luat legătura nicio dată cu persoana vătămată S.R. pentru a afla poziția procesuală a acestuia. Întrucât sulta nu putea fi achitată, persoana vătămată S.R. neavând cunoștință de proces, iar inculpatul M.D.I. nu avea banii necesari, acesta din urmă l-a contactat pe numitul P.D., avocat în Baroul Timiș, în vederea formulării cererii de apel și susținerea acestuia.

În acest sens, s-a încheiat contractul de asistență juridică din 01 iunie 2011 între avocatul P.D. și M.D.I., inculpatul prezentându-se ca reprezentant al persoanei vătămate S.R., în calitate de tată vitreg. Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la Tribunalul Timiș, avocatul P.D. a contestat o valoare de 140.000 RON, apreciată ca fiind nereală în comparație cu valoarea stabilită a imobilului (276.760 RON), instanța de judecată punând în vedere timbrarea cu suma de 2.205,5 RON. Urmarea faptului că inculpatul M.D.I. nu a dispus de suma de bani necesară timbrării de către avocat a apelului, prin decizia civilă nr. 537/A din 28 iunie 2012 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010 a fost anulat apelul ca netimbrat.

Despre această cauză persoana vătămată S.R. nu a avut cunoștință. În aceste condiții, inculpatul M.D.I., deși nu dispunea de resursele financiare necesare exercitării căii de atac a recursului prin angajarea unui avocat, a întocmit în fals declarația de recurs, pe care a scris-o și a semnat-o în numele persoanei vătămate S.R. Având în vedere faptul că recursul nu a fost timbrat, prin decizia civilă nr. 2243/R din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 941/325/2010, s-a anulat recursul ca netimbrat. Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale, respectiv: declarații suspecți, declarații persoană vătămată, declarații martor și înscrisuri.

Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului M.D.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv art. 322 C. pen. Analizând latura obiectivă a infracțiunii instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de falsificare constând în încheierea contractelor de asistență juridică de inculpat cu avocat E.D.N. și avocat P.D., în numele persoanei vătămate S.R. prin contrafacerea subscrierii și a întocmirii declarației de recurs prin scrierea și semnarea acesteia în numele persoanei vătămate S.R. Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.

din 1969, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lor prin săvârșirea faptei. Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța de fond a constatat că în acord s-a reținut ca fiind mai favorabile dispozițiile C. pen. din 1969. În consecință, a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale au rezultat suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă și conține mențiunile prevăzute de art. 482 C. proc.

pen., iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales T.C. Față de considerentele arătate, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpatul M.D.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013. În ce privește individualizarea pedepsei și cuantumul acesteia, instanța a constatat prin acordul încheiat între procuror și inculpat s-a prevăzut pedeapsa amenzii în cuantum de 6.000 RON. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.

din 1969, care arată că stabilirea cuantumului pedepsei se ține cont de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amendă în cuantum de 3.000 RON este în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta. Așa fiind, în baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a art. 5 C. pen. și art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen.

din 1969, a condamnat pe inculpatul M.D.I. la 3.000 RON amendă penală. În ceea ce o privește pe inculpata E.D.N., instanța a constatat următoarele: La data de 24 octombrie 2014 s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de „Fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în conformitate art. 478 și urm. C. proc. pen., acord de recunoaștere a vinovăției, prin care aceasta, în prezența apărătorului ales R.V. a declarat expres că recunoaște comiterea faptei și recunoaște încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

În cuprinsul acordului s-a menționat că inculpata își însușește propunerea procurorului de aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită prin referatul nr. 362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014. În concluziile expuse în fața instanței, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, avocați aleși R.V. și B.D. au solicitat admiterea acordului, iar potrivit art. 396 C. proc. pen., să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen. Potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei precum și forma de executare a acesteia.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției și având în vedere poziția inculpatei și a apărătorilor acesteia în fața instanței, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen. Astfel, a reținut că la încheierea acordului inculpata a fost asistată de avocat ales, că din probe rezultă date suficiente cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatei, iar pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul legea prevede pedeapsa amenzii alternativă cu pedeapsa închisorii mai mică de 7 ani. În ce privește condițiile de formă și conținutul acordului; instanța a constatat că acordul de recunoaștere a vinovăției s-a încheiat în formă scrisă și are conținutul prevăzut de art. 482 C. proc.

pen., este semnat de procuror, inculpată și avocatul ales al acesteia. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, s-a reținut în acord infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și față de data comiterii acesteia, a fost identificată legea penală mai favorabilă ca fiind C. pen. din 1969, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. De asemenea, în ce privește felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei, în acord s-a prevăzut pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 RON. Cu privire la acest aspect, în concluziile expuse în fața instanței la termenul din data de 15 decembrie 2014, inculpata E.D.N. și apărătorii aleși ai acesteia, au solicitat să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen.

În atare situație, s-a constatat că în fața instanței inculpata, asistată de avocați aleși, nu a mai menținut poziția exprimată în acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul nici cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă și nici cu privire la felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei. Acordul de recunoaștere a vinovăției este o procedură specială prevăzută de C. proc. pen., iar în această procedură instanța nu poate decât să verifice dacă au fost respectate dispozițiile care reglementează condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăție, forma și conținutul prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen. și să pronunțe o soluție potrivit art. 485 C. proc.

pen. Efectuând această verificare, s-a constatat că în fața instanței inculpata a avut o altă poziție decât cea exprimată în acord, nemai însușindu-și mențiunile din acord cu privire la legea penală aplicabilă, felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei. Ca atare, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpata E.D.N., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, obiect al cauzei penale nr. 362/P/2013 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale cu privire la inculpată. În ceea ce privește acțiunea civilă instanța de fond a reținut că până la data pronunțării sentinței, între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere.

Așa fiind, în temeiul art. 486 alin. (2) C. proc. pen., instanța a lăsat nesoluționată această acțiune. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara invocând netemeinicia sentinței penale nr. 228/PI din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. În dezvoltarea motivelor de apel formulate de Parchet s-au învederat, în esență, următoarele aspecte: Sesizată cu acordul de vinovăție instanța trebuia să aibă în vedere declarațiile inculpatei care a menționat expres că solicită admiterea acestuia și în consecință trebuia să o condamne la pedeapsa amenzii penale de până la 5000 RON în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (3) C. pen.

din 1969. Faptul că inculpata a solicitat o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv amânare executării pedepsei și aplicarea unui avertisment, este irelevant câtă vreme aceasta a solicitat admiterea acordului de recunoaștere a vinovăție. Susținerea instanței în sensul că nu sunt întrunite condițiile art. 480-482 C. proc. pen. pentru că inculpata nu-și mai menține poziția exprimată în acordul de recunoașterea a vinovăției este în contradicție cu declarațiile acesteia care a solicitat expresis verbis admiterea acordului încheiat. A mai învederat că, din examinarea condițiilor prevăzute de art. 480-482 C. proc. pen. rezultă că sunt întrunite exigențele legale referitoare la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel că, se impunea ca instanța să ia act de existența acestuia și să să-l valideze așa cum a fost încheiat.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii apelate și rejudecând, să se pronunțe o hotărâre temeinică. Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției îl constituie recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, din partea inculpatului, și privește felul și cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia. Din conținutul reglementării - art. 480 C. proc. pen. - se înțelege că încadrarea juridică a faptei nu poate face obiectul negocierii, inculpatul neavând altă posibilitate decât să recunoască atât fapta reținută de organele de urmărire penală, cât și încadrarea juridică dată prin actul de inculpare.

Aceasta, deoarece sistemul procesual penal este în continuare guvernat de principiul legalității iar acest principiu se opune unei negocieri asupra aspectelor de legalitate. Așadar, inculpatul și procurorul pot negocia doar cu privire la felul și cuantumul pedepsei, precum și cu privire la forma de executare a acesteia, în condițiile recunoașterii necondiționate de către inculpat a comiterii faptei și a încadrării juridice. Limitele de pedeapsă pe care le poate avea în vedere procurorul la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu pot fi decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea ce face obiectul acordului, cu luarea în considerare a tuturor cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei.

În ceea ce privește condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, art. 480 noul C. proc. pen., reglementează că acesta se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani. Prin „pedeapsa prevăzută de lege” se înțelege, potrivit art. 187 noul C. pen., pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. O altă condiție pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției este aceea ca din probele administrate până la momentul încheierii acestuia să rezulte suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.

O condiție aptă să asigure un echilibru între cele două părți ale acordului de recunoaștere a vinovăției este cea privind asistența juridică obligatorie a inculpatului la încheierea acestuia. Acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină elementele necesare de identificare a inculpatului, descrierea faptelor, încadrarea juridică a acesteia, aspecte pe care le conține rechizitoriul. În plus, acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptelor și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală precum și felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord.

Având în vedere considerentele de ordin doctrinar expuse, dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen. potrivit cărora „instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe administrate în fața instanței de apel”, în speță, declarația inculpatei E.D.N. din data de 16 aprilie 2015, instanța de control judiciar constată și reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 478 și urm. C. proc. pen., la data de 24 octombrie 2014 s-a încheiat cu inculpata E.D.N., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.

din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, acord de recunoaștere a vinovăției, prin care aceasta, în prezența apărătorului ales, a declarat în mod expres că recunoaște comiterea faptei și încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. În cuprinsul acordului de recunoaștere s-a menționat că inculpata își însușește propunerea procurorului de aplicare a pedepsei amenzii în cuantum de 5000 RON, stabilită prin referatul procurorului nr. 362/P/2013 din data de 22 octombrie 2014. În fața instanței de fond, inculpata E.D.N. și apărătorii acesteia, au solicitat admiterea acordului, iar potrivit art. 396 C. proc.

pen., să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen. Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției și având în vedere poziția inculpatei și a apărătorilor acesteia, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen. În acest sens, s-a motivat că la încheierea acordului inculpata a fost asistată de avocat ales, din probe rezultă date suficiente cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatei, iar pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul legea prevede pedeapsa amenzii alternativă cu pedeapsa închisorii mai mică de 7 ani.

În ceea ce privește condițiile de formă și conținutul acordului, instanța de fond a reținut că acordul de recunoaștere a vinovăției s-a încheiat în formă scrisă și că are conținutul prevăzut de art. 482 C. proc. pen., în sensul că este semnat de procuror, inculpată și avocatul ales al acesteia. Instanța de prim grad a mai reținut că referitor la încadrarea juridică a faptei, în acordul de recunoaștere s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar față de data comiterii acesteia, a fost identificată legea penală mai favorabilă (C. pen. din 1969), fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. De asemenea, în ceea ce privește felul și cuantumul precum și forma de executare a pedepsei, s-a reținut că în acord s-a prevăzut pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 RON.

Cu privire la acest din urmă aspect, în fața instanței de fond, la termenul din data de 15 decembrie 2014, inculpata E.D.N. și apărătorii aleși ai acesteia, au solicitat să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment potrivit art. 80 și art. 81 noul C. pen. Așa cum s-a arătat, potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei precum și forma de executare a acesteia. În atare situație, este de observat că în fața instanței de fond inculpata, asistată de avocați aleși, nu a mai menținut poziția exprimată în acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul nici cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă și nici cu privire la felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei.

Cum acordul de recunoaștere a vinovăției este o procedură specială prevăzută de C. proc. pen., în această procedură instanța nu poate decât să verifice dacă au fost respectate dispozițiile care reglementează condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăție, forma și conținutul prev. de art. 480 - art. 482 C. proc. pen. și să pronunțe o soluție potrivit art. 485 C. proc. pen. Efectuând această verificare, s-a constatat că în fața instanței inculpata a avut o altă poziție decât cea exprimată în acord, în sensul că nu și-a mai însușit mențiunile din acord cu privire la legea penală aplicabilă, felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei. Pentru lămurirea acestui aspect, instanța de apel a procedat la ascultarea inculpatei E.D.N.

doar cu privire la aspecte legate de valabilitatea exprimării consimțământului. În declarația dată în fața instanței de apel la data de 16 aprilie 2015, inculpata a arătat următoarele: „În fața organului de urmărire penală înainte de a se încheia acordul de recunoaștere a vinovăției am fost astfel consiliată de apărătorul meu ales, în persoana altui apărător ales și în acest fel s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției pe care l-am semnat, recunoscând toate faptele pretins săvârșite de mine, care au făcut obiectul acuzației procurorului, acord pe care l-am semnat în prezența procurorului și a apărătorului ales de la acea dată.

Atunci când am semnat acordul de recunoaștere a vinovăției a fost exclusiv voința mea, chiar dacă apărătorul ales m-a sfătuit în sens contrar, însă ulterior semnării acestuia dându-mi seama de consecințele pedepsei pe care am acceptat-o și pe care urma să o execut asupra profesiei mele, în fața instanței de fond am adoptat poziția de neînsușire a acestui acord de vinovăție. Atunci am înțeles ca activitatea de urmărire penală să continue în ceea ce mă privește și să hotărască procurorul dacă mă trimite în judecată pentru faptele pretins săvârșite. Nu pot spune că nu am înțeles condițiile legale referitore la încheierea acordului de vinovăție, la momentul respectiv am știut exact ce semnez, consiliată fiind așa cum am arătat de avocatul meu, însă ulterior am raportat această opțiune a mea la exercitarea profesiei mele.

Precizez că am semnat acel acord ca „să se termine odată”. În acest context, se pune problema dacă inculpata își poate retrage consimțământul exprimat în faza de urmărire penală pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. Este de acceptat că inculpatul se poate răzgândi înainte ca procurorul să sesizeze instanța de judecată cu acordul de recunoaștere a vinovăției, ceea ce ar impune ca procurorul să nu mai sesizeze instanța de judecată cu acordul încheiat, urmând să continue urmărirea penală. În aceste condiții, fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul ar trebui să își manifeste în scris această voință sau ca ea să fie consemnată într-un proces-verbal de către organul de urmărire penală.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanța „respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”. Din economia textului rezultă situațiile în care instanța respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, adică atunci când constată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute în dispozițiile art. 480-482 C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul legal menționat, instanța de control judiciar reține următoarele: - pentru infracțiunea pentru care s-a încheiat acordul de recunoaștere legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult 7 ani; - din probele administrate au rezultat suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatei; - inculpata a beneficiat de asistență juridică obligatorie; - acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă; - conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției îmbracă forma impusă de dispozițiile art. 482 alin. (1) lit. a)-i) C. proc. pen.

în sensul că acesta cuprinde: data și locul încheierii; numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1); descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă; declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.

Totodată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală instanța de apel constată îndeplinită și condiția alternativă prev. de art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apreciind că soluția cu privire la care s-a ajuns la acordul intervenit între procuror și inculpată este justificată în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatei. Este de observat că inculpata nu a invocat aspecte de nelegalitate vizând condițiile exprimării consimțământului său la momentul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției. Pe de altă parte, este de remarcat că soluția de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, reglementată de art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., nu presupune existența și verificarea condiției de menținere ori de retractare a consimțământului exprimat de inculpat la momentul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, ceea ce, într-o interpretare logică, înseamnă că inculpatul nu-și poate retrage consimțământul, rolul judecătorului fiind acela de ratificare a acordului de voință al celor două părți implicate, de aplicare a pedepsei și individualizare a acesteia, potrivit criteriilor generale și speciale de individualizare. Astfel, și în acest caz, instanța exercită funcția de judecată, care este însă mai restrânsă decât într-o procedura obișnuită. De aici, specificitatea soluțiilor pe care le poate adopta instanța învestită cu soluționarea unui acord de recunoaștere a vinovăției.

Așa fiind, în condițiile arătate, sesizată cu acordul de vinovăție instanța trebuia să aibă în vedere declarațiile inculpatei care a menționat expres că solicită admiterea acestuia și în consecință trebuia să o condamne la pedeapsa amenzii penale de până la 5.000 RON în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (3) C. pen. din 1969. Faptul că inculpata a solicitat o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv amânare executării pedepsei ș