ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 809/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 809/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 3

ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1474/30/2011, în

baza art. 42 alin. (1), alin. (2), alin. (3), din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept

la sisteme informatice în formă continuată.

În baza art.

27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos

în formă continuată.

În baza art.

33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul

să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare cu

executare în regim de detenție.

În baza art.

71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 ore și

arestul preventiv pe perioada 11 martie 2009-30 iunie 2009.

În baza art. 42

alin. (1), alin. (2), alin. (3), din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sisteme informatice în formă

continuată.

În baza art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de:

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc

pentru consum propriu.

În baza art. 33

lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute

în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim

de detenție.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 ore și arestul

preventiv pe perioada 11 martie 2009-27 iunie 2009.

În baza art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul P.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În baza art. 23

lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33

lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute

în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim

de detenție.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 24 ore și arestul

preventiv pe perioada 1 iulie 2009-20 august 2009.

În baza art. 42

alin. (1), alin. (2), alin. (3), din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.V.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sisteme informatice în formă

continuată cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 42

alin. (1), alin. (2), alin. (3), din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sisteme informatice în formă

continuată cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 42

alin. (1), alin. (2), alin. (3), din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.T.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sisteme informatice în formă

continuată cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 118

lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani:

13.717 euro sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul C.A.; 18.409

euro sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul C.B.A. și 32.126 euro

sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul P.A.G.

În baza art. 17

alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de

la inculpatul C.B.A. a cantității de 15,98 grame substanțe stupefiante ce se află

depuse la I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. și pe cale de consecință, distrugerea stupefiantelor

cu păstrare de contraprobe.

În baza art. 191

alin. (2) C. pen. au fost obligați inculpații la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților

C.A., C.B.A., P.A.G., C.V.D., C.I.M., S.T.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), alin. (2), alin.

(3) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002, art. 23 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 656/2002

(cu privire la inculpații P.A.G. și C.B.A.) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

(în ceea ce în privește numai pe inculpatul C.B.A.), constând în aceea că, începând

cu anul 2003, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, au accesat fără

drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, mai multe sisteme informatice aparținând

unor instituții guvernamentale și neguvernamentale din S.U.A. și țări europene,

au introdus, modificat și obținut date informatice fără drept, în scopul obținerii

unui beneficiu material. De asemenea, s-a reținut că începând cu anul 2007, s-au

constituit într-un grup infracțional, care prin clonarea paginilor Web a unor bănci

din Italia, Germania și Spania, au obținut datele de identificare a conturilor bancare

ale clienților băncilor respective, pe care le-au folosit la plata unor credite

telefonice pentru reîncărcarea cartelelor telefonice, respectiv pentru retragerea

de numerar.

S-a mai reținut

că inculpatul C.B.A. a deținut la domiciliul său, fără drept, în vederea consumului

propriu droguri de risc identificat de organele judiciare cu ocazia percheziție

domiciliare.

Analizând actele

și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în cursul lunii ianuarie 2004

(în jurul datei de 30 ianuarie 2004) numitul C.I.M., folosind identitatea virtuală

„X5” și „D.S.”, a încălcat măsurile de securitate (a traversat firewall-ul) și a

accesat fără drept serverul companiei W.R. INC din Champaign Illinois, S.U.A. (o

companie de soft). Accesarea ilegală s-a făcut prin folosirea mai multor programe

informatice specializate în crearea de breșe de securitate (exploit de secure sockets

layer SSL) astfel că, împreună cu inculpatul C.A. a deturnat sistemul de operare

al serverului obținând control cu drept de utilizator și apoi cu drept de administrare

pe serverul X1 (drepturi de root). După ce au obținut dreptul de administrare, cei

doi inculpați au înlocuit mai multe date informatice care priveau securitatea sistemului

și asigurau funcționarea acestuia cu date modificate care permiteau accesul de la

distanță și executarea unor comenzi privind transferul de fișiere. Modificarea datelor

informatice s-a realizat prin descărcarea prin protocolul de transfer al fișierelor

(FTP) de pe site-ul X2, creat și administrat de către inculpații C.A., C.V.D. (S.)

și C.I.M. (D.S.).

Accesările ilegale

asupra serverelor companiei W.R. INC s-au efectuat de la calculatoare aparținând

cluburilor de „internet cafee” D.C., E.N., C.B.N. și F.I., toate situate în orașul

Caransebeș.

Din probatoriile

administrate a rezulta că inculpații au înregistrat domeniul X3, căruia îi corespunde

adresa de email X4 și X2, pe numele M.A., plătind apoi dreptul de folosire a acestuia

prin utilizarea fără drept a datelor de identificare a numitului M.A., cetățean

american.

De pe serverul

companiei au fost luate fără drept fișierele care conțineau datele de identificare

ale conturilor utilizatorilor de drept (fișiere shadow) și transferate în contul

de e-mail X5, al cărui utilizator era numitul C.I.M. (D.S.).

Prin activitățile

realizate inculpații C.A. și C.I.M. au accesat fără drept sistemul informatic al

firmei W.R. INC din Champaign Illinois, S.U.A. cu scopul de a instala programe informatice

de tip Z., care să ascundă adresa IP reală a calculatorului folosit în discuțiile

purtate cu alte persoane prin intermediul I.R.C.

Audiat cu privire

la infracțiunilor reținute în sarcina sa, inculpatul C.A. a recunoscut că a folosit

identitatea virtuală „C.”, precizând că a accesat fără drept severele mai multor

instituții, fără să poată specifica denumirea acestora și perioada în care s-au

efectuat acestea. A arătat că împreună cu C.I.M., alias „D.S.”, a creat site-ul

X2 cu scopul de a depozita fișiere și programe informatice. Inculpatul a precizat

că după crearea acestui site, a permis accesul mai multor persoane care puteau să

depoziteze și să descarce programe informatice, fișiere, date informatice, conturi.

Inculpatul C.I.M.

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În baza probatoriului

administrat în cauză, prima instanță a mai reținut că, în luna aprilie a anului

2005, inculpatul C.A., folosind identitatea virtuală „C.”, a accesat în mod ilegal

sistemele informatice Z1 și Z2, aparținând Universității din S.D., S.U.A. În concret,

inculpatul a accesat mai multe sisteme informatice din cadrul universității, sisteme

care erau interconectate cu cele două servere accesate ilegal și pe care a instalat

aplicații de tip Z. (programe informatice care ascund identitatea IP a calculatorului

de la care s-a efectuat accesarea ilegală), în scopul realizării de conexiuni I.R.C.

Datele de identificare și accesare ale serverelor atacate de inculpat au fost păstrate

în contul de email personal „X6”.

În urma verificărilor

efectuate de anchetatorii americani privind atacul informatic desfășurat asupra

sistemelor informatice ale Universității din S.D., S.U.A. s-a constatat în fișierele

jurnal ale severelor prezența a patru adrese de email pe care au fost descărcate

fără drept, date informatice care privesc identificarea și modul de accesare ale

severelor universității. Printre adresele de email se află și „ X6”, folosită de

inculpatul C.A.

Audiat despre

săvârșirea infracțiunilor de scrise mai sus, inculpatul C.A. a declarat că împreună

cu C.B.A. și A.O., au folosit adresa de email „X6”.

S-a mai constatat

în baza probatoriului administrat că, în luna iulie 2005, inculpatul C.A. folosind

identitatea virtuală „C.”, împreună cu C.I.M., cu identitatea virtuală „D.S.”, S.T.F.,

cu identitatea virtuală „D.J.” și C.V.D., cu identitatea virtuală „S.” au atacat

serverele Universității I.U. din S.U.A., pe care au instalat programe informatice

de monitorizare a tastelor apăsate, (programe Z3) și au transferat două fișiere

tip arhivă, care conțineau date informatice necesare dobândirii accesului cu drept

de administrator (drept de root) pe sistemul atacat, respectiv fișiere de tip Z.

(programe informatice care ascund identitatea IP a calculatorului de la care s-a

efectuat accesarea ilegală), în scopul realizării de conexiuni I.R.C.

În urma verificării

fișierelor jurnal ale severelor atacate, anchetatorii americani au stabilit că accesările

menționate au fost realizate de către C.A., C.I.M., S.T.F. și C.V.D. Astfel, identitatea

virtuală „C.” este folosită de către C.A. care a deținut și utilizat în cursul anului

2005 telefonul cu numărul Y1, utilizatorul I.R.C. „D.S.” este C.I.M. iar despre

utilizatorul „D.J.” s-a stabilit că se numește S.T.F.

Audiați despre

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, inculpatul C.A. a arătat că a

instalat pe mai multe servere programe de tip „Z.” iar inculpații C.I.M., S.T.F.,

și C.V.D. nu au recunoscut implicarea în activitățile infracționale.

Tot în luna iulie

a anului 2005, inculpatul C.A. împreună cu C.I.M., cu identitatea virtuală „D.S.”,

C.V.D. cu identitatea „S.” și S.T.F., cu identitatea „D.J.”, au accesat fără drept,

prin încălcarea măsurilor de securitate, serverul X7, aparținând C.Z.S.G. Accesarea

s-a efectuat de la calculatoarele cu adresele IP A1; A2, A3, A4, înregistrate la

R. București, situate la firma de „internet cafee” D.C., din Caransebeș, str. M.V.

Pe serverul menționat infractorii au instalat programe de tip „Z.”, pentru a-și

ascunde identitatea reală și pentru a se conecta, prin intermediul serverului, la

canalul de comunicare și discuții I.R.C.

Inculpatul C.V.D.

a recunoscut că a folosit id-ul „S.” și că în urma mai multor discuții avute cu

C.A. pe canalul I.R.C., a constatat că acesta s-a prezentat cu IP de C.Z.S.G., arătând

că a și primit de la C.A. un program de tip „Z.”, care să îi dea posibilitatea să

apară pe canalele de comunicare I.R.C., cu IP de C.Z.S.G.

De asemenea, inculpatul

C.I.M. a recunoscut că a folosit identitatea virtuală „D.S.” pentru accesările canalului

I.R.C. dar nu că ar fi accesat severele C.Z.S.G. iar inculpatul S.T.F. a arătat

că, în perioada 2003-2004, a creat identitatea virtuală „D.J.” și constatând că

utilizatorul id-ului „X5”, i-a folosit în mod fraudulos identitatea virtuală, i-a

cerut lui C.A., să îi pună la dispoziție un program de tip „Z.”, care să îi protejeze

identitatea, lucru care s-a și realizat, programul fiind cu IP de C.Z.S.G., pe care

inculpatul l-a folosit pentru accesările canalului I.R.C.

Deși, inculpatul

C.A. nu a recunoscut că a accesat servul instituției menționate, apărarea sa este

combătută de susținerile celorlalți coinculpați care au arătat că au primit de la

acesta un program de tip „Z.”, care le-a dat posibilitatea să apară pe canalele

de comunicare cu IP de C.Z.S.G. De asemenea, în urma percheziției informatice efectuate

asupra unui laptop folosit de C.A. și care i-a fost împrumutat de A.P., s-a constatat

că la momentul accesărilor pe internet, s-a folosit expresia „C.Z.S.G.”, fapt care

confirmă că aparatul menționat, a fost folosit pentru conectarea la serverele C.Z.S.G.

Începând cu luna

septembrie 2007, inculpații C.A. și C.B.A., folosindu-se de calculatoarele de la

domiciliu și de adresele de email X8 și X9 au realizat mai multe operațiuni de phishing.

Astfel, în perioada ianuarie-octombrie 2008, folosind programul informatic Z4, inculpații

au accesat de la distanță mai multe servere, pe care au postat paginile clonate

ale mai multor bănci, cum sunt P.I., B.I. și D.B., sucursala din Italia, obținând

în mod ilegal posibilitatea de a le administra (serverele), în sensul că puteau

să creeze, să șteargă și să modifice fișiere și programe informatice.

Pentru a obține

datele de identificare ale clienților băncilor, inculpații au folosit programe informatice,

care au colectat adresele de email ale mai multor persoane, de pe mai multe pagini

web. În continuare inculpații au trimis din partea unor bănci ale căror pagini au

fost clonate, mesaje email de tip phishing, (fișierul a fost găsit la percheziția

informatică în fișierele de tip text și a fost menționat în raportul de constatare

tehnico-științifică).

În conținutul

scrisorii (modele de scrisoare au fost descoperite în fișierele supuse constatării

tehnico-științifice), care era prezentat ca venind din partea unei bănci, destinatarilor

mesajului electronic, li se comunică, în mod mincinos, că banca va suspenda contul

dacă nu vor introduce datele de identificare (nume, prenume, cont bancar, număr

card, codul PIN, codul de verificare de pe card, numele de utilizator, codul și

parola pentru operațiuni de online-banking) și li se solicita să acceseze un link

(o legătură către o pagină de internet), care conducea utilizatorul spre pagina

clonată a băncii. Acționând în această modalitate cei doi inculpați (C.A. și C.B.A.)

au obținut datele de identificare (numele, prenumele, data nașterii, numărul contului

bancar și parola pentru accesul la serviciul online-banking) a mai multor cetățeni,

în special italieni, care induși în eroare de pagina falsificată a băncii, au comunicat

informațiile solicitate. Dintre aceștia, în perioada 19 mai 2008-20 mai 2008 și

26 mai 2008 au fost identificați următorii: A.G., M.S., A.F., D.D.A., C.C.R., M.D.S.,

E.N.S.R., A.M., A.C., M.G., R.S., K.K., M.P. și A.C.A.

Datele obținute

de către cei doi inculpați, au fost stocate pe calculatoarele personale sau pe unele

împrumutate de la cunoscuți (este cazul inculpatului C.A., care a împrumutat un

laptop de la martorul A.P.) și apoi au fost transferate prin intermediul programului

Z5, numitului P.A.G. aflat în Italia. Acesta, împreună cu alte persoane neidentificate

aflate în Italia, au efectuat retrageri de numerar din conturile bancare ale mai

multor cetățeni italieni, apoi sumele de bani au fost trimise în România prin sistemul

W.U.

Din probele administrate

în cauză s-a stabilit că inculpatul P.A.G. a fost plecat în Italia de mai mulți

ani și, prin intermediul internetului, i-a cunoscut pe inculpații C.B.A. și C.A.

Cei trei inculpați s-au hotărât ca datele de identificare obținute prin infracțiunile

informatice de clonare a paginilor băncii P.I. (operațiuni de phishing), să fie

transmise inculpatului P.A.G., la adresa de messenger „X10”. Acesta împreună cu

alte persoane neidentificate au efectuat operațiuni de transfer online a banilor

din conturile fraudate ale clienților P.I., în conturi bancare controlate de aceștia

de unde apoi erau retrase și însușite de către infractori.

La data de 3

iunie 2008, printr-un mesaj telefonic interceptat în baza autorizației din 2

iunie 2008, emisă de Tribunalul Timiș, inculpatul P.A.G. i-a cerut inculpatului

C.A., să îi încarce două cartele telefonice, cu suma de 200 euro. În ziua următoare

P.A.G. a revenit cu un mesaj transmis inculpatului C.A., căruia i-a solicitat să

îi transfere credit pe telefon. La data de 5 iunie 2008, inculpatul C.A. i-a trimis

un mesaj inculpatului P.A.G., prin care l-a înștiințat că i-a încărcat cartela.

Din verificarea

transferurilor de bani prin W.U., a rezultat că în cursul anilor 2008-2009, C.B.A.

a primit suma de 18.409 euro, prin 20 de transferuri, iar C.A., suma de 13.717 euro,

prin 9 transferuri. Cei doi inculpați au arătat că au primit sumele de bani menționate

din Italia, de la diferite persoane pe care nu le cunosc, precizând că acestea erau

în legătură cu P.A.G. Tot din verificarea transferurilor de bani efectuate de către

inculpatul P.A.G., a rezultat că acesta a transferat în cursul anilor 2008-2009

suma de 24.914 euro, prin 40 de transferuri.

La data de 11

martie 2009, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Timiș, au fost efectuate

percheziții domiciliare la locuințele inculpaților, de unde au fost ridicate calculatoare,

suporți de stocare a datelor informatice de tip stik, cd-uri, dvd-uri. De asemenea,

la locuința inculpatului C.A. s-a găsit și ridicat suma de 800 de euro, pe care

acesta a primit-o de la inculpatul P.A.G. (depusă la Banca C.R. la data de 17

martie 2009).

În timpul cercetărilor

inculpatul C.A. a recunoscut că s-a ocupat de operațiuni de phishing și că a obținut

sume de bani în condițiile arătate mai sus, arătând că în activitățile infracționale

a fost implicat și C.B.A.

Susținerile inculpatului

C.B.A. că nu a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat au fost infirmate de

declarațiile inculpaților C.A., S.C., acesta din urmă arătând că știa că inculpatul

C.B.A. se ocupă cu accesarea ilegală a unor site-uri de pe internet și că obține

câștiguri de bani din această activitate, sumele fiind risipite la jocuri e noroc

și diferite distracții. De asemenea, martorul G.C.D. a arătat că inculpatul C.A.

avea sume mari de bani asupra sa, precizând că a fost împrumutat de către acesta

cu suma de 200 de euro.

În urma interceptării

traficului de internet efectuat de către inculpatul C.A., în baza autorizației

din 1 septembrie 2008, emisă de Tribunalul Timiș, s-au stabilit că prin accesări

ilegale, inculpații au compromis mai multe servere, pe care au fost active paginile

de phishing ale băncilor, B.P.M. și P.I., au clonat paginile B.I., care însă nu

au funcționat, iar datele capturate de către inculpați prin phishing, au fost trimise

pe adresele de e-mail X8 și X9, controlate de aceștia (procesul-verbal din data

de 5 august 2009, privind studiul traficului de internet interceptat).

De asemenea, s-a

reținut că potrivit concluziilor raportului de constatare din 30 aprilie 2009, emis

de către I.T.A. București, inculpatul C.A. a deținut programe și a desfășurat activități

de phishing, programul informatic Z4 folosit de către inculpat și C.B.A., a permis

conectarea de la distanță pe alte calculatoare, fără acordul administratorului.

La percheziția

informatică asupra laptopul-ui pe care inculpatul C.A. l-a împrumutat de la A.P.,

au fost identificate urme ale capturilor ilegale privind date de acces la conturi

bancare și servere de date, precum și urme de accesare ilegală ale unor servere.

De asemenea, au fost identificate urme ale identității virtuale „X10”, utilizate

de către P.A.G., confirmându-se astfel legătura dintre cei doi inculpați (proces-verbal

de percheziție informatică și anexe și proces-verbal de verificare a datelor informatice).

De altfel, chiar și inculpatul P.A.G., a recunoscut că a folosit identitatea virtuală

„X10”.

La data de 11

martie 2009, în baza mandatului din 10 martie 2009, emis de către Tribunalul Timiș,

a fost efectuată o percheziție la locuința inculpatului C.B.A. și cu acest prilej,

au fost găsite fragmente vegetale de culoare verde oliv, care se ailau într-o pungă

și bucăți de masă vegetală solidă despre care exista suspiciunea că sunt stupefiante.

Tot în locuința inculpatului au fost găsite mai multe dispozitive utilizate pentru

consumul de droguri, cum sunt; narghilele, pipe, care au fost ridicate în vederea

cercetărilor.

Probele ridicate

din locuința inculpatului C.B.A., au fost supuse unei constatări tehnico-științifice

și potrivit raportului din 16 aprilie 2009, emis de către B.C.C.O. Timișoara, acestea

conțin cantitatea de 15,98 grame de rezină de canabis. Audiat despre infracțiunea

pentru care a fost cercetat, C.B.A. a recunoscut că a deținut la domiciliul său,

droguri de risc pentru consum.

În declarațiile

date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței inculpatul C.B.A.

a recunoscut că a deținut la domiciliul său, droguri de risc pentru consum propriu.

Declarațiile acestui

inculpat se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în

faza de urmărire penală, precum și cu procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării

percheziției.

Analizând probatoriul

administrat, prima instanță a reținut că, fapta inculpatului C.A., care în baza

aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, prin încălcarea

măsurilor de securitate, a accesat fără drept site-urile mai multor instituții publice

din diferite țări, în scopul obținerii de date informatice, constituie infracțiunea

de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de

art. 42, alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de

art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, prima instanță a arătat că

la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2)

C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale

de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita

făptuitorului, acesta recunoscând numai în parte săvârșirea faptei.

Raportat la împrejurările

în care fapta a fost săvârșită, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea

unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune,

și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A mai reținut

că, fapta aceluiași inculpat care a obținut fără drept, datele de identificare ale

clienților mai multor, bănci, pe care apoi le-a transmis neautorizat, altor persoane,

în vederea efectuării retragerilor frauduloase de numerar, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos,

prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fiind comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de

art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, prima instanță a arătat că

la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2)

C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale

de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita

făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei.

Analizând împrejurările

în care fapta a fost săvârșită, precum și dispozițiile legii mai sus arătate, prima

instanță a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate peste minimul

special prevăzut de lege pentru această infracțiune, și l-a condamnat pe inculpat

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Având în vedere

că faptele mai sus arătate și săvârșite de către inculpatul C.A. se află în concurs

real, prima instanță, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.

În ceea ce privește

aplicarea pedepsei accesorii, prima instanță a avut în vedere jurisprudența C.E.D.O.,

astfel cum a fost conturată în cauzele Hirst contra Regatul Unit și Sabou și Pârcălab

contra România, precum și decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-lit. c) nu se face de drept, ci instanța

trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art.

71 alin. (3) și la principiul constituțional al proportionalitătii și a apreciat

că față de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana

infractorului, se impune pe lângă pedeapsa principală și aplicarea pedepsei accesori

a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile

publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

C. pen.

Cu privire la

inculpatul C.B.A. a reținut că fapta acestuia de a încălca măsurile de securitate,

a accesa fără drept site-urile mai multor instituții publice din diferite țări,

în scopul obținerii de date informatice, constituie infracțiunea de acces fără drept

la un sistem informatic, în formă continuată, prevăztă de art. 42, alin. (1),

alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, intenția directă.

Deși, în ședința

publică din data de 9 decembrie 2011, inculpatul C.B.A. a arătat că dorește să beneficieze

de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. prima instanță nu a putut da eficiență

acestor dispoziții legale deoarece se depășise momentul procedural până la care

se putea cere urmarea acestei proceduri. Mai mult decât atât, în declarația dată

la dosar, acest inculpat nu a recunoscut în întregime faptele reținute în sarcina

sa prin rechizitoriu astfel încât să poată da eficiență dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., însă atitudinea procesuală a acestui inculpat a fost avută în vedere

de către prima instanță la individualizarea pedepsei.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen. și față de natura normelor juridice încălcate, limitele speciale

de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire a infracțiunii, persoana și conduita

făptuitorului, acesta recunoscând numai în parte săvârșirea faptei, a apreciat că

se justifică aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de

lege pentru această infracțiune și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

Totodată, fapta

aceluiași inculpat, care a obținut fără drept, datele de identificare ale clienților

mai multor, bănci, pe care apoi le-a transmis neautorizat, altor persoane, în vederea

efectuării retragerilor frauduloase de numerar, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută

de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen. și a reținut că, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită,

circumstanțele personale ale inculpatului se justifică aplicarea unei pedepse orientate

peste minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune și l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Fapta aceluiași

inculpat de a deține la domiciliu droguri de risc pentru consum, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum, prevăzută

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar instanța reținând vinovăția inculpatului

i-a aplicat o pedeapsă orientată minimul special prevăzut de lege pentru această

infracțiune, și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Având în vedere

că faptele arătate și săvârșite de către inculpatul C.B.A. se află în concurs real,

prima instanță, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare.

Ținând cont de

natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului

(precizate mai sus), a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată pedeapsa accesorie

și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile

publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

C. pen.

A mai reținut

că fapta inculpatului P.A.G. de a primi datele de identificare ale clienților P.I.

și de a le transmite în mod neautorizat altor persoane neidentificate, în vederea

efectuării de transferuri de fonduri din conturi bancare, constituie infracțiunea

de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27

alin. (3) din Legea nr. 365/2002, fiind dovedită fără tăgadă intenția inculpatului

în comitere faptei.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen. și analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită precum

și circumstanțele personale ale inculpatului a apreciat că se justifică aplicarea

unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune,

și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Fapta aceluiași

inculpat care în baza aceleiași rezoluții infracționale a dobândit și a transferat

în mod repetat, sume de bani provenite din infracțiuni informatice, prin sistemul

W.U., către inculpații C.B.A. și C.A., constituie infracțiunea de spălare de bani

prevăzută de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în modalitatea dobândiri și transferului de bunuri, provenite

din infracțiuni, iar fapta acestuia de a beneficia de reîncărcarea cartelei telefonice

cu sume de bani provenite din infracțiuni informatice, constituie infracțiunea de

spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în modalitatea

dobândirii de bunuri, provenite din infracțiuni.

La individualizarea

cuantumului pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile reglementate de

art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale

ale inculpatului caracterul continuat al infracțiunilor reținute în sarcina sa și

concurența faptelor, a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate peste minimul

special este suficientă pentru realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei,

prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, prima instanță, la aplicarea acestora, a avut în vedere jurisprudența

C.E.D.O., astfel cum a fost conturată în cauzele Hirst contra Regatul Unit și Sabou

și Pârcălab contra România, precum și decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație

ș Justiție care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a)-lit. c) nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret,

prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) și la principiul constituțional

al proporționalității.

Prin urmare, ținând

cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana

infractorului (precizate mai sus), a aplicat pe lângă pedeapsa principală aplicată

pedeapsa accesorie și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen.

De asemenea, a

reținut că faptele inculpaților C.V.D., C.I.M. și S.T.F. care în baza aceleiași

rezoluții infracționale, prin încălcarea măsurilor de securitate, au accesat fără

drept site-urile mai multor firme și instituții publice din diferite țări, în scopul

obținerii de date informatice, constituie infracțiunea de acces fără drept la un

sistem informatic, în formă continuată, prev. de art. 42, alin. (1), alin. (2),

alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a fost

comisă de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege, intenția directă.

La individualizarea

cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a ținut seama de criteriile

reglementate de art. 72 C. pen. și raportat la natura și gravitatea faptelor, numărul

persoanelor implicate, modalitatea de comitere a faptelor, durata în timp a activității

infracționale desfășurate de către inculpați precum și circumstanțele personale

ale fiecărui inculpat în parte, a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate peste

minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, în cuantum de 4 ani,

este îndestulătoare și satisface scopul preventiv, educativ și corecțional al sancțiunii

astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, pentru aceleași argumente reținute și în cazul celorlalți coinculpați,

prima instanță a aplicat pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa accesorie și a

interzis celor trei inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., constând în dreptul de a fi aleși în

autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Având în vedere

faptul că, în urma desfășurării activității infracționale, inculpații C.A., C.B.A.

și P.A.G. au dobândit diferite sume de bani, astfel cum s-a reținut de către instanță,

s-a dispus în baza art. 118 lit. e) C. pen. confiscarea de la aceștia a următoarelor

sume de bani: 13.717 euro sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul

C.A.; 18.409 euro sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul C.B.A.;

32.126 euro sau echivalentul în RON la data plății de la inculpatul P.A.G.

Întemeiat pe dispozițiile

art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea

de la inculpatul C.B.A. a cantității de 15,98 grame substanțe stupefiante ce se

află depuse la I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. și, pe cale de consecință, distrugerea stupefiantelor

cu păstrare de contraprobe.

Împotriva sentinței

penale au declarat apel, în termen legal, inculpații C.V.D., C.I.M., S.T.F., C.A.,

C.B.A. și P.A.G., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Inculpatul C.I.M.

a solicitat casarea sentinței și constatarea incidenței art. 10 lit. a) C. pen.,

arătând, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina lui, a folosit identitatea virtuală „D.S.” și programul de tip „Z.” în

scopul de a ține activ nickname-ul pe canalele de comunicare I.R.C., iar prin folosirea

acestor programe nu a accesat sisteme informatice în mod ilegal, îi cunoaște relativ

bine pe C.A. și C.B.A., întrucât cu inculpatul C.A. a avut relații de serviciu,

dar nu cunoaște activitatea acestuia în afara programului de lucru; singura legătură

între el și ceilalți inculpați o reprezintă faptul că toți locuiesc în municipiul

Caransebeș, deci implicit se cunosc.

A mai arătat că

nu sunt probe care să-i susțină vinovăția, la domiciliul său nefiind efectuată o

percheziție care să confirme că a desfășurat activități infracționale de natura

celor pentru care a fost condamnat.

În subsidiar,

a solicitat reducerea pedepsei pe care apreciat-o ca fiind prea mare și prea severă

sub aspectul modalității de executare, respectiv prin privare de libertate, fiind

o discrepanță enormă de aplicare a pedepsei în spiritul și litera legii raportat

la faptele comise de el, practic aceeași pedeapsă au primit-o și ceilalți coinculpați

cărora le-a fost probate săvârșirea infracțiunilor comise.

Inculpații C.V.D.,

S.T.F., C.A., C.B.A. și P.A.G. deși nu și-au motivat apelul, cu ocazia dezbaterilor

au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului și

modalității de executare, inculpatul S.T.F. solicitând în plus achitarea în baza

art. 10 lit. b

1

) C. pen. deoarece fapta nu există, iar inculpatul P.A.G.

verificarea coordonării sumelor din transferurile bancare, schimbarea încadrării

a faptei și aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 104/A din 15 mai 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații C.V.D., C.I.M., S.T.F., C.A., C.B.A.,

P.A.G., împotriva sentinței penale nr. 3/PI din 3 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul

Timiș în Dosarul nr. 1474/30/2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.I.M. la plata sumei de 600 RON

cheltuieli judiciare, pe inculpatul P.A.G. la plata sumei de 350 RON cheltuieli

judiciare, iar pe ceilalți inculpați apelanți la plata a câte 200 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat în apel.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor aduse acesteia în

motivele de apel precum și din oficiu, Curtea a constatat că, prima instanță a reținut

în mod corect stările de fapt și încadrările juridice date faptelor reținute în

sarcina inculpaților. Totodată, a analizat și interpretat în mod corespunzător,

pentru fiecare infracțiune descrisă în rechizitoriu, mijloacele de probă avute în

vedere la stabilirea stării de fapt, cu menționarea textelor de lege aplicabile

și a răspuns principalelor argumente aduse de acuzare și apărare, motivarea instanței

susținând soluția pronunțată în cauză.

În baza unei analize

proprii a probatoriului administrat, instanța de control judiciar a reținut că infracțiunile

de acces fără drept la sisteme informatice, reținute în sarcina inculpaților C.V.D.,

C.I.M., S.T.F., C.A., C.B.A., P.A.G. sunt probate cu declarațiile inculpaților din

care rezultă că inculpații C.I.M., S.T.F. și C.A. erau administratori de rețea la

un club de internet frecventat și de ceilalți coinculpați, folosirea de către inculpați

a identităților care au accesat ilegal server-ul W.R. INC și C.Z.S.G., utilizarea

programelor de tip „Z.”, instalate pe mai multe servere, pentru ascunderea adresei

IP reale a calculatoarelor folosite în discuțiile purtate cu alte persoane prin

intermediul I.R.C., canal de comunicare; discuțiile purtate pe canalul de comunicare

I.R.C. între administratorii companiei americane W.R. INC și inculpatul C.A. din

care rezultă că inculpatul C.A. s-a lăudat că a penetrat sistemul unei universități

americane, trimițând dovezi în acest sens, și că inculpatul C.B.A. a accesat ilegal

sisteme informatice; verificările fișierelor jurnal ale servere-lor atacate din

care reiese că accesările au fost făcute de identitățile virtuale folosite de inculpații

C.V.D., C.I.M., S.T.F. și C.A., inclusiv la server-ul Universității I.U. din S.U.A.;

verificarea urmelor lăsate de accesul ilegal în sistemul informatic al C.Z.S.G.

care a permis stabilirea faptului că accesarea s-a făcut de către identitățile virtuale

folosite de inculpații C.V.D., C.I.M., S.T.F. și C.A.; verificările sistemului informatic

al Universității din S.D., S.U.A. care atestă că accesarea s-a făcut de către contul

folosit de inculpatul C.A., declarațiile martorului A.P., acesta arătând că a împrumutat

de câtva ori un laptop inculpatului C.A.

Infracțiunile

de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, reținute în sarcina inculpaților

C.A., C.B.A. și P.A.G. au fost probate cu declarațiile inculpaților care arată că

au realizat operațiuni de „phishing” folosind programul informatic Z4 și că o parte

din conturile capturate erau transmise prin programul „Z5” către inculpatul P.A.G.,

acesta din urmă folosind datele la efectuarea de transferuri online și apoi la retrageri

de numerar, fie direct din cont, fie prin intermediul cardurilor bancare, raportul

de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate

din care rezultă trimiterea către clienții băncilor ale căror pagini au fost clonate

a unor mesaje de tip „phishing” în scopul obținerii datelor de identificare ale

titularilor de conturi, precum și trimiterea către adresele de e-mail deținute de

inculpații C.A. și C.B.A. a datelor conturilor clienții băncilor, nume de utilizator

și parolă de acces, declarațiile inculpatului P.A.G. care arată că a folosit identitatea

virtuală „X10”, că era plecat de mai mulți ani în Italia și că i-a cunoscut prin

Internet pe inculpații C.A. și C.B.A.; procesul-verbal de percheziție informatică

efectuată asupra laptop-ului împrumutat de martorul A.P. inculpatului C.A. care

atestă găsirea de urme ale capturilor ilegale de date de acces la conturi bancare

și servere de date, urme de accesare ilegală a unor servere și urme ale identității

virtuale „X10” utilizate de inculpatul P.A.G., prezentă în lista cu adrese favorite

a identității virtuale „X11” utilizate de inculpatul C.A.

Infracțiunea de

spălare de bani în formă continuată, reținută în sarcina inculpatului P.A.G. a fost

probată cu declarațiile acestui inculpat care arată că a utilizat identitatea virtuală

„X10” și a trimis sume de bani prin W.U. către inculpații C.B.A. și C.A. contra

unui comision de 10% din suma transferată; înscrisurile care atestă transferurile

bancare efectuate de acesta în perioada de referință, declarațiile inculpaților

C.B.A. și C.A. care au arătat că au primit sume de bani de la persoane din Italia

aflate în legătură cu inculpatul P.A.G.; declarațiile martorilor M.M.M. și C.V.

care au arătat că au trimis din Italia în România sume de bani la solicitarea inculpatului

P.A.G.; procesul-verbal de percheziție informatică efectuată asupra laptop-ului

împrumutat de martorul A.P. inculpatului C.A. care atestă găsirea de urme ale capturilor

ilegale de date de acces la conturi bancare și servere de date, urme de accesare

ilegală a unor servere și urme ale identității virtuale „X10” utilizate de inculpatul

P.A.G., prezentă în lista cu adrese favorite a identității virtuale „X11” utilizate

de inculpatul C.A. precum și mesajele transmise între inculpații P.A.G. și C.A.

din care rezultă că lui P.A.G. i s-au încărcat două cartele telefonice de către

C.A. Cuantumul sumelor expediate rezultă chiar din înscrisurile care atestă transferurile

bancare efectuate.

Infracțiunea de

deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, reținută în sarcina

inculpatului C.B.A. a fost probată cu declarațiile de recunoaștere faptei, procesul-verbal

de percheziție domiciliară din care rezultă că în locuința acestui inculpat s-au

găsit fragmente vegetale și raportul de constatare tehnico-științifică din care

reiese că fragmentele vegetale găsite la percheziție conțin rezină de canabis.

De altfel, inculpații

C.V.D., C.A. și C.B.A. nu au contestat existența faptelor sau săvârșirea lor cu

vinovăție, solicitând doar reindividualizarea pedepselor și a modului de executare,

iar inculpatul P.A.G. nu a criticat în mod concret soluția de condamnare, solicitând

doar verificarea coordonării sumelor din transferurile bancare și a încadrării juridice

și aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., acest ultim aspect implicând recunoașterea

vinovăției.

În privința încadrărilor

juridice date faptelor inculpatului P.A.G. acestea sunt corespunzătoare stării de

fapt reținute. Astfel, primirea și transmiterea de către acesta a datelor de identificare

ale clienților băncilor în scopul retragerii de numerar fără drept din conturile

titularilor constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, iar dobândirea,

deținerea și expedierea prin transferuri bancare a unor sume despre care știa că

provin din infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos constituie

infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) și lit. c)

din Legea nr. 656/2002.

A apreciat ca

fiind lipsită de relevanță observația apărării în sensul că în cauză nu există constituire

de parte civilă. Inexistența constituirii ca parte civilă nu echivalează cu lipsa

unui prejudiciu. Constituirea sau nu ca parte civilă este opțiunea persoanei vătămate,

neavând importanță motivul pentru care a ales să nu participe în procesul penal

ca parte civilă (ex. existența unei asigurări a fondurilor bănești, dorința de a

nu divulga vulnerabilitățile sistemului informatic).

Nu a fost primită

nici susținerea inculpatului P.A.G. în sensul că art. 320

1

C. proc. pen.

se poate aplica în orice stadiu al procesului penal, conform deciziilor Curții Constituționale.

În opinia instanței de control judiciar, dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. condiționează judecarea cauzei după procedura simplificată

a recunoașterii vinovăției de manifestarea voinței inculpatului, în acest sens până

la începerea cercetării judecătorești. Or, în cauză, acest moment procesual a fost

depășit. Deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 ale Curții Constituționale au

în vedere situațiile tranzitorii, respectiv care este calea de urmat în cazul recunoașterii

vinovăției de către inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii

vechi (înainte de introducerea art. 320

1

C. proc. pen.), dar care, depășind

momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea

definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi (după introducerea art. 320

1

C. proc. pen.), ipoteză care nu se regăsește în cauză, trimiterea în judecată având

loc în anul 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Referitor la sancțiunile

aplicate inculpaților, instanța de control judiciar a reținut că pedepsele principale

au fost stabilite în cuantumul minim prevăzut de lege, cea pentru infracțiunea de

deținere de droguri de risc pentru consum propriu reținută în sarcina inculpatului

C.B.A. (6 luni închisoare) și în cuantumuri orientate spre minimele speciale (5

ani închisoare inculpatului C.A. și câte 4 ani închisoare inculpaților C.V.D., C.I.M.,

S.T.F. și C.B.A. pentru infracțiunea de acces fără drept la sisteme informatice

în formă continuată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 12

ani; 1 an și 6 luni închisoare inculpatului C.B.A. și câte 2 ani închisoare inculpaților

C.A. și P.A.G. pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos în formă continuată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la

1 la 12 ani; 4 ani închisoare inculpatului P.A.G. pentru infracțiunea de spălare

de bani în formă continuată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la

3 la 12 ani), iar cu ocazia contopirilor nu s-au aplicat sporuri de pedeapsă.

În opinia instanței

de prim control judiciar, aceste pedepse au fost just individualizate și nu pot

fi reduse, având în vedere numărul mare de inculpați implica