ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4194/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4194/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
conflictului negativ de competență de față,
Din
examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1.
Soluția pronunțată de Tribunalul Gorj
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul T.P. a chemat în
judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând anularea
Ordinului nr. 639 din 08 iulie 2013.
Prin
Ordinul nr. 639 din 08 iulie 2013 emis de către pârât, reclamantul în calitate
de funcționar public, a fost sancționat disciplinar, aplicându-i-se sancțiunea
mustrării scrise.
Prin
Sentința nr. 1279 din data de 2 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în
Dosarul nr. 6741/95/2013, s-a declinat competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul T.P. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal.
Pentru
a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța
a fost învestită cu soluționarea cauzei având ca obiect anularea actului
administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 639 din 8 iulie 2013 emis de către
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Potrivit
art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează de secțiile de
contencios administrativ și fiscal, al Curților de Apel, dacă prin legea
organică specială nu se prevede altfel.
Față
de prevederile legale anterior menționate, tribunalul a reținut că soluționarea
prezentei cauze este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, întrucât actul administrativ a cărui anulare se
solicită prin prezenta cerere a fost emis de către Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale care este o autoritate publică centrală.
2.
Soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1191/54/2014.
La
primul termen de judecată, Curtea a invocat excepția de necompetență materială
a acestei instanțe, în raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 109
din Legea nr. 188/1999, modificată.
Curtea
a reținut că Ordinul în litigiu privește raportul de serviciu al funcționarului
public, iar conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată, "cauzele
care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența
secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția
situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor
instanțe".
Față
de aceste dispoziții legale și având în vedere că actul în litigiu privește
raportul de serviciu al reclamantului, în calitate de funcționar public, Curtea
a constatat că în speță competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,
aparține Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
3.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Înalta
Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de
competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ.,
analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj,
pentru considerentele ce urmează:
Analizând
actele dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul T.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale anularea Ordinului nr. 639 din 08 iulie
2013.
Prin
Ordinul nr. 639 din 08 iulie 2013 emis de către pârât, reclamantul în calitate
de funcționar public, a fost sancționat disciplinar, aplicându-i-se sancțiunea mustrării
scrise.
Constatând
că obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public,
Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art.
109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a
cauzei.
Potrivit
art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep., astfel cum a fost modificat prin art. IV
din Legea nr. 2/2013, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al
funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și
fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită
expres prin lege competența altor instanțe" .
Astfel,
dispozițiile arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios
administrativ și fiscal, a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de
serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este
stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Înalta
Curte constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile, în stabilirea
competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile din Legea privind
statutul funcționarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce privește un
raport juridic între părți.
Prin
textul de lege menționat, în ceea ce privește cauzele care au ca obiect raportul
funcționarului public, legiuitorul a prevăzut o competență materială specială,
derogatorie de la dreptul comun în materie de contencios administrativ
reprezentat de Legea nr. 554/2004, stabilind independent de rangul autorității
publice ce a emis actul, competența de soluționare în favoarea secției de
contencios administrativ și fiscal, a tribunalului.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,
în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.P. și pârâtul
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Gorj,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - GV