ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4167/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4397 din 17 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 5 București,

secția a II-a civilă, a fost admisă

excepția de necompetență materială, fiind declinată în favoarea Tribunalului

București, secția civilă, soluționarea cauzei formulate de reclamanta SC E.O.C.

SRL în contradictoriu cu pârâta Academia Tehnică Militară, prin care s-a

solicitat, în baza dispozițiilor art. 1.180, 1.236 alin. (2), 1.237 C. civ.,

art. 2 din decretul nr. 167/1958, H.G. nr. 264/2007, să se constate nulitatea

absolută a adeverinței din 24 februarie 2012 emisă de către pârâtă ori în

numele acesteia.

Pentru a soluționa astfel, Judecătoria

sectorului 5 București a reținut că reclamanta contestă legalitatea emiterii

adeverinței din 24 februarie 2010 care atestă prezentarea de către doamna S.E.

a unor propuneri de proiecte științifice complexe, și anume: sistem multisenzor

pentru observarea țintelor mascate; sistem laser pentru supravegherea aeriană

în 3D, pe direcții preferențiale, sistem stabilizat pentru recunoaștere și achiziții

ținte, minigenerator de puls electromagnetic, nuclear, pentru anihilarea

sistemelor, etc.

În raport de conținutul adeverinței,

motivarea reclamantei și litigiile dintre reclamantă și numita S.E. cu privire

la titularul drepturilor de autor și ale drepturilor conexe ce derivă din

această calitate, judecătoria a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. [și nu art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ., raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a solicitat pârâta], potrivit cu care: „Tribunalul judecă în primă

instanță (...) e) procesele și cererile în materie de creație intelectuală și

proprietate industrială.”

Prin sentința civilă nr. 2373 din 20

decembrie 2012 a Tribunalului București,

secția

a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 20058/3/2012, s-a admis de asemenea,

excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, fiind declinată

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 5

București. Cauza a fost înaintată Curții de Apel București, pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Pentru a soluționa astfel,

tribunalului a reținut că obiectul prezentului litigiu este constatat, e

nulitate act [întemeiat în drept pe dispozițiile art. 1236 alin. (2), art.

1237, art. 1180 teza a II-a C. civ.].

S-a considerat că așa fiind, nu suntem

în prezența unui litigiu de proprietate intelectuală, care să atragă incidența

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispozițiile

art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 5F din 2 aprilie 2013,

Curtea de Apel București,

secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut că obiectul judecății este reprezentat de anularea unui act emis de

către o autoritate publică (adeverința din 24 februarie 2012), respectiv pârâta

Academia Tehnică Militară, în exercitarea atribuțiilor derivând din calitatea

de instituție de învățământ, astfel cum este determinată prin dispozițiile H.G.

nr. 264/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei Tehnice Militare și

în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea educației naționale „(...) în

România, învățământul este serviciu de interes public și se desfășoară în

condițiile prezentei legi (...)”.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ:

„(1) Orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de

contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat

altui subiect de drept.”

Conform petitului cererii, acțiunea

reclamantei a fost exclusiv determinată de conduita pârâtei, autoritate

publică, materializată în emiterea adeverinței ce se solicită a fi anulată, ce

atestă în favoarea unei terțe persoane (intervenienta în interes propriu S.E.),

prezentarea unor propuneri de proiecte științifice complexe.

Ca atare, premisa procedurală este

specifică ipotezei în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al

său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept [art. 1 alin. (2) din Legea nr.

554/2004], cuprinsă în categoria litigiilor din sfera de competență materială a

instanței de contencios administrativ, astfel cum este definită în cuprinsul

art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, observând învestirea din

cuprinsul întâmpinării pârâtei, de soluționare a competenței materiale a

instanței și sub acest aspect, de altfel comun soluționării conflictului

negativ în discuție, curtea de apel a observat că, fiind invocate prin acțiune

motive de nulitate care privesc momentul emiterii actului contestat, nu

interesează speței, pentru specificul competenței, efectele actului juridic (în

plan civil sau specific materiei proprietății intelectuale), astfel cum greșit

au reținut cele două instanțe de fond aflate în conflict.

Devin prin urmare aplicabile speței,

prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta SC E.O.C. SRL,

solicitând

pe fondul regulatorului de competență, să se dispună trimiterea cauzei spre

competentă soluționare unei instanțe civile, fie ea judecătorie sau tribunal,

însă competentă din punct de vedere funcțional.

În motivarea recursului, reclamanta a

arătat că regulatorul de competență nu putea fi realizat decât în limitele

învestirii, curtea de apel putând să dispună judecarea cauzei la una dintre

cele două instanțe civile, păstrându-se competența funcțională. Or, declinarea

pentru competență funcțională nu poate fi dispusă prin regulator de competență.

Curtea de Apel București a calificat,

ori recalificat acțiunea introductivă de instanță, a modificat natura juridică

a actului supus anulării pe cale judiciară. Hotărârea pronunțată în reglarea

competenței materiale a instanței de fond are drept efect și stabilirea naturii

juridice a actului a cărei anulare se cere. Dezlegarea acestei chestiuni este

de competența suverană a instanței de fond, oricare ar fi aceasta.

Prin dezlegarea unei chestiuni de

fond, stabilirea naturii juridice a actului, prin depășirea limitelor

învestirii, au fost încălcate garanțiile procesuale, substanțiale,

constituționale și europene ale părților: apărare efectivă (art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului) și proces echitabil (art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului).

Soluționarea tuturor aspectelor

învederate a fost făcută fără citarea părților. Limitele învestirii sunt

stricte, reglementate prin norme de ordine publică, pentru a oferi toate

garanțiile procesuale părților în vederea realizării unei apărări efective

într-un proces echitabil,

Totodată, recurenta a arătat că secția

de contencios administrativ a Curții de Apel București s-a pronunțat anterior

într-o cauză identică, privind aceleași părți, cu aceeași cauză a acțiunii, cu

obiect similar (o altă adeverință emisă de către o altă autoritate publică, cu

același conținut) în Dosarul nr. 4451/2/2012.

Curtea de Apel București, secție

specializată de contencios administrativ, a calificat acțiunea ca fiind de

competența instanțelor civile și a declinat cauza spre competentă soluționare

către Judecătoria sectorului 1 București.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței emisă la

data de 24 februarie 2010, de către pârâta Academia Tehnică Militară.

Așadar, obiectul judecății constă în anularea

unui act emis de către o instituție de interes public, respectiv Academia Tehnică

Militară, în exercitarea atribuțiilor derivând din această calitate.

Având în vedere atât calitatea persoanei

(autoritate publică), cât și natura actului a cărei nulitate absolută se solicită

(act unilateral, cu caracter individual, emis în regim de putere publică), acest

act, ce face obiectul acțiunii deduse judecății, este supus, conform art. 1 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, controlului contenciosului administrativ.

Drept urmare, cererea de chemare în judecată

vizează anularea unui act emis de o instituție de interes public, în exercitarea

calității de instituție locală de învățământ, ceea de determină competența de soluționare

a acțiunii în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului,

în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acest text legal reglementează competența

materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la

prevederile C. proc. civ., în raport de actul administrativ contestat și de organul

emitent al actului.

De asemenea, pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a aflat Dosarul nr. 4452/2/2012,

având ca obiect constatarea nulității absolute a aceleiași adeverințe din 24

februarie 2010 emisă de către Academia Tehnică Militară. Cauza a fost soluționată

prin hotărâre irevocabilă la data de 18 septembrie 2012, în sensul admiterii excepției

necompetenței materiale și declinării competenței de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, unde s-a

constituit Dosarul cu nr. 45353/3/2012.

Anterior promovării acțiunii ce a făcut

obiectul Dosarului nr. 4452/2/2012, reclamanta SC E.O.C. SRL a formulat o plângere

prealabilă în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, înregistrată la Academia Tehnică

Militară, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței

din 24 februarie 2010.

Astfel, reclamanta a calificat litigiul

privind anularea adeverinței din 24 februarie 2010 intră în sfera de competență

a instanței de contencios administrativ.

Și din această perspectivă, față de pretenția

reclamantei dedusă judecății prin acțiune, competența de a soluționa prezenta cauză

revine Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, având în vedere că, atât prezenta

pricină, cât și cauza ce face obiectul Dosarului nr. 45353/3/2012, aflat pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au ca

obiect contestarea adeverinței din 24 februarie 2010 emisă de Academia Tehnică Militară,

există posibilitatea întrunirii condițiilor prevăzute de art. 163 C. proc. civ.,

care reglementează instituția litispendenței.

Referitor la criticile recurentei privind

încălcarea competenței funcționale a instanței este de reținut principiul soluționării

cauzei deduse judecății de către instanța competentă, stabilită în raport de obiectul

cauzei. Din momentul cunoașterii acestui obiect, instanța este datoare, în conformitate

cu prevederile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., să examineze cererea doar

în condițiile în care competența deplină îi revine potrivit dispozițiilor legale

aplicabile în cauză. În acest fel sunt respectate principiile legalității și justei

soluționări a cauzei, ce trebuie să călăuzească instanța de judecată.

În speță, Curtea de Apel București nu a

depășit limitele învestirii sale, deoarece a pronunțat regulatorul de competență

în favoarea uneia dintre cele două instanțe aflate în conflict de competență, respectiv

tribunalul.

Însă, pentru o bună administrare a justiției,

în aplicarea principiilor legalității și justei soluționări a cauzei, având în vedere

obiectul acțiunii, natura litigiului, curtea de apel a statuat că secția de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit specializării, respectiv atribuțiilor

jurisdicționale ce-i revin în funcție de materie, această secție a tribunalului

este competentă funcțional să se pronunțe cu privire la categoria litigiilor din

sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definită în cuprinsul art. 2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, față de premisa procedurală conturată

în cauză, Curtea de Apel București a pronunțat regulatorul de competență cu aplicarea

corectă a legii, în acest fel garantând părților dreptul la proces echitabil, prevăzut

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și judecarea pricinii

în conformitate cu dispozițiile procesuale, substanțiale, constituționale și europene,

a căror respectare o reclamă recurenta-reclamantă.

Față de considerentele reținute, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.O.C. SRL împotriva sentinței

nr. 5F din data de 2 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013.