ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 90/2015

Deliberând, asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 09 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 666/33/2010 al Curții de Apel Cluj,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata M.A.V., prin apărători și, în consecință:

S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni de trafic de

influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.P., prin apărător, din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen.

1.d). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceleași inculpate de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 24 iunie 2009 - 02 iulie 2009.

2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului R.V., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

3.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.I., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000.

A constatat că SC D.C. SRL nu are calitatea de parte civilă sau vătămată în cauză.

A ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin indisponibilizarea sumelor de 3.700 euro și 3.400 lei aparținând inculpatei M.A.V., măsură dispusă prin Ordonanța nr. 40/P/2009 din data de 26 iunie 2009 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, depuse la C.E.C. - Sucursala Cluj și a dispus restituirea acestor sume către inculpată.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desființat în parte încheierea din data de 22 mai 2009 din Dosarul nr. 417/265/2008 al Judecătoriei Năsăud, în ceea ce privește mențiunile privind participarea la acea ședință de judecată a procurorului precum și cele privitoare la concluziile orale formulate de acesta.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 40/P/2009 din data de 6 aprilie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată inculpații:

1.

M.A.V.,

fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud

,  pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și

-

instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., aflate în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) C. pen.;

2.

R.P.,

judecător la Judecătoria Năsăud

,  pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

3.

R.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 și

4.

S.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

În esență, în actul de sesizare s-au reținut, în sarcina inculpaților, următoarele:

S-a mai reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunilor mai-iunie 2009, a pretins și a primit de la inculpatul R.V. suma de 2.000 lei, pentru ca, prin afirmarea influenței de care se bucura asupra unor magistrați de la instanțele și parchetele din județul Bistrița Năsăud, să intervină la aceștia pentru a obține o soluție favorabilă în cauza penală în care fratele inculpatului R.V. era cercetat penal în stare de arest preventiv, ambele fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 al. 2 C. pen.

1.

c). S-a mai reținut că inculpata M.A.V., în data de 22 mai 2009, după ce a adoptat o soluție de netrimitere în judecată în cauza penală nr. 549/P/2009 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, a pretins de la numitul O.l.N. bunuri sub forma unor foloase necuvenite, primind de la acesta urmare a pretinderii, două plante ornamentale în valoare de 100 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

2.

În sarcina inculpatului R.P., judecător la Judecătoria Năsăud, s-a reținut că, în data de 25 mai 2009, urmare a solicitării formulate de inculpata M.A.V., a dispus grefierului de ședință să consemneze, în fals, în încheierea de ședință a cauzei penale nr. 417/265/2008 din aceeași zi participarea unui alt procuror decât cel care asigurase participarea la cauză, urmărind ascunderea stării de incompatibilitate a inculpatei M.A.V., încheiere pe care a semnat-o și atașat-o la dosarul penal, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

3.

În sarcina inculpatului S.l. acuzarea a reținut că, în cursul lunilor aprilie - mai 2009, a oferit inculpatei M.A.V. construirea cu titlu gratuit a unui pod peste pârâul de la casa de vacanță a inculpatei situată în comuna Șanț, județul Bistrița Năsăud, în valoare de 30.000 lei, ofertă pe care aceasta a acceptat-o, pentru ca inculpata, în calitatea sa de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud și prin influența ce afirma că o are asupra judecătorului R.P. de la Judecătoria Năsăud, să intervină la acesta și să determine soluționarea favorabilă a unei cauze civile în careinculpatul S.l. avea calitatea de reclamant, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență,

prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

1

din Legea nr. 78/2000.

În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă:

-

declarațiile inculpaților R.P. (filele 17-19, vol. II), M.V. A. (filele 20-25, vol. II), S.I. (fila 26, vol. II) și R.V. (filele 46, vol. II);

-

declarațiile martorilor A.C.M. (filele 47-48, vol. II), S.V. (filele 49-50, vol. II), B.D.C. (fila 51, vol. II), T.Ș. (fila 98, vol. II), O.E. (filele 99-100, vol. II), S.D.F. (filele 101-102, vol. II), M.A.A. (filele 103-104, vol. II), O.I.N. (filele 105-106, vol. II), P.M. (filele 107-108, vol. II), P.C.N. (filele 152-153, vol. II), M.I. (fila 154, vol. II), B.V. (fila 155, vol. II), S.P. (fila 156, vol. II), C.I.A. (filele 157-158, vol. II), Ș.E.R. (filele 222-223, vol. II) și M.S. (filele 104-109, vol. III);

-

audierea suportului optic conținând înregistrarea ședinței de judecată din data de 22 mai 2009 de la Judecătoria Năsăud (filele 89-90, vol. II) însoțit de procesul verbal de redare a acesteia întocmit în cursul judecății (fila 159, vol. II);

-

raportul de expertiză tehnică în construcții vizând valoarea podului construit de către societatea inculpatului S.I. și a materialelor folosite (filele 182-218, vol. II) și fotografii de la fața locului (filele 239-240, vol. II);

-

copia sentinței civile nr. 2569/2011 a Judecătoriei Năsăud (filele 112-113, vol. III);

- copia declarațiilor notariale ale martorilor C.D., S.O. și C.O. (filele 114-116, vol. III);

-

copia Ordonanței nr. 41/P/2010 din data de 17 octombrie 2011 adoptată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj în dosarul disjuns prin actul de sesizare din prezenta cauză, privind-o pe inculpata M.A.V. (filele 117-121, vol. III);

-

copia încheierilor penale din datele de 8 aprilie și 29 aprilie 2009 ale Judecătoriei Năsăud (filele 130-132, vol. III) și

- fișa de cazier judiciar a inculpatului R.V. (fila 145, vol. III).Schimbarea încadrărilor juridice.

Anterior acordării cuvântului în dezbaterile judiciare apărătorii inculpaților M.A.V. și R.P. au solicitat schimbarea unor încadrări juridice, după cum urmează:

Apărătorii inculpatei M.A.V. au apreciat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune în formă continuată în două infracțiuni de trafic de influentă în concurs real, în condițiile în care traficul de influență, ca infracțiune, presupune un acord de voință între două persoane.

În aceste condiții, raportat la toate principiile ce guvernează reglementarea instituției infracțiunii continuate, s-a apreciat de către apărare că se impune ca, la infracțiunea de trafic de influență, cumpărătorul de influență să fie același. Dacă subiectul activ se reține a fi fost inculpata, cele două acte materiale se disting prin presupușii cumpărători de influență, ce sunt diferiți.

Din punct de vedere al apărării, a rezultat din materialul probator că între cele două acte materiale ale unicei infracțiuni în formă continuată nu exista nicio legătură pentru că cei doi cumpărători de influență se presupune că sunt diferiți. La fel și persoanele față de care ar fi trebuit să se exercite influența sunt diferite, respectiv, în cazul primei presupuse fapte, influența s-ar fi exercitat pe lângă un magistrat (R.P.) de la Judecătoria Năsăud, iar pentru cea de-a doua presupusă faptă, influența s-ar fi exercitat pe lângă un magistrat (nedeterminat) din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud sau de la alte instanțe.

S-a mai solicitat a se avea în vedere identitatea subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate, precum și că în cauză este evident că nu există altă legătură între cele două fapte imputate decât identitatea inculpatei.

Curtea a apreciat întemeiată solicitarea apărării, raportat la faptele concret descrise prin actul de sesizare, din următoarele considerente:

Infracțiunea de trafic de influență poate fi foarte rar comisă în formă continuată. Potrivit doctrinei și jurisprudenței în această materie, traficul de influență nu este susceptibil de a fi comis în formă continuată, întrucât această infracțiune, prin natura ei, presupune acordul de voință a două persoane - a traficantului de influență și a cumpărătorului de influență. Chiar și în situația în care una dintre aceste persoane realizează planuri amănunțite de a-și trafica sau de a cumpăra influența în mod continuu, infracțiunea nu poate exista fără acordul de voință al celeilalte părți, situație în care, fiecare act material are caracter de sine stătător.

În speța de față, situația este cu atât mai evidentă, forma continuată neputând fi reținută cu atât mai mult cu cât, în cauză s-a presupus că există doi cumpărători de influență diferiți - S.I. și R.V. - iar presupusa influență a inculpatei trebuia uzitată pe lângă persoane diferite, în situații diferite.

Or, forma continuată a infracțiunii presupune comiterea, în baza unei singure rezoluții infracționale, a mai multor acte materiale la diferite intervale de timp ce ar prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Raportat însă la modalitatea de comitere a celor două presupuse infracți­uni de trafic de influență reținute în sarcina inculpatei nu se poate susține că acestea ar fi fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice.

O teorie inversă ar conduce la concluzia că în mod intenționat și în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpata ar fi pregătit oricând o traficare de influență, în folosul oricui, în baza unei rezoluții infracționale asumate anterior, în vederea obținerii unor câștiguri materiale ilicite. Or, acest lucru este greu de presupus, cu atât mai mult față de persoana inculpatei care avea o situație financiară bună, stabilă iar în plus avea și sprijinul celor doi copii ai săi, unul avocat iar celălalt notar.

Apărătorul inculpatului R.P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina acestuia din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. în cea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât din actele dosarului se confirmă, eventual, doar această infracțiune. S-a arătat astfel că, potrivit acuzării, a existat inițial o încheiere de ședință semnată de judecător pe ambele exemplare, inclusiv pe cea comunicată avocatului, ambele suferind modificări fizice prin acțiunea materială a grefierului (care ar fi modificat numele procurorului de ședință). Existând o corectură cu pastă corectoare, apărarea a apreciat că este mai mult decât evident că nu este vorba despre realizarea unui conținut al actului în fals cu prilejul întocmirii acestuia, ci de modificări asupra actului original, de alterări ale sale.

Examinând actele dosarului, materialitatea faptei imputate R.P., materialul probator administrat în cauză, Curtea a respins această solicitare, apreciind că fapta inculpatului R.P., așa cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare, ar întruni aparent elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și nu ale celei de fals material în înscrisuri oficiale.

Pornind de la premisa că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuita (ulterior martora) A.C.M., grefier la Judecătoria Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și de la premisa că această soluție de netrimitere în judecată nu a fost atacată, sub niciun aspect, de către inculpații M.A.V. și R.P., se poate afirma că aceștia, în primul rând, au acceptat această încadrare juridică.

Dincolo de aceasta însă, s-a reținut că falsul ar fi fost întocmit cu prilejul „întocmirii" actului, respectiv al încheierii de ședință.

Din perspectiva faptului că acest act ar fi stat la baza prelungirii dovezii de circulație a clientului fiului inculpatei, acesta nu producea niciun efect juridic fără atestarea și semnătura judecătorului și nici nu dobândea valoarea unui în scris aparent real. În lipsa acestei semnături, grefierul nu era autorizat de a elibera o copie conformă cu originalul care ar fi servit inculpatului din acea cauză laprelungirea acelei dovezi. Ca atare, nu se poate considera că respectiva

încheiere dobândea valoare juridică în circuitul actelor publice fără semnătura judecătorului de caz.

Din acest motiv, Curtea a considerat că nu este vorba de o alterare a înscrisului oficial inițial (prin modificarea numelui procurorului de caz), ci eventual de atestare a unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului cu prilejul întocmirii actului, întocmire care nu se definitiva prin simpla redactare (sau chiar modificare ulterioară) a încheierii (sau a unor date cuprinse in aceasta) de către grefier, ci prin aplicarea semnăturii judecătorului.

Ca și o ultimă remarcă față de acest aspect, Curtea a reținut că unul dintre apărătorii inculpatei M.A.V. a solicitat, achiesând concluziilor apărătorului inculpatului R.P., pe cale subsidiară și din această perspectivă, „reexaminarea încadrării juridice" reținute în sarcina clientei sale din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen.

Asupra acestei solicitări de „reexaminare" Curtea nu s-a mai pronunțat, pentru că implicit, respingând solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. în cea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., s-a pronunțat și asupra oricărei forme de participație la această infracțiune, așa cum ea a fost reținută prin rechizitoriu.

Starea de fapt reținută în urma cercetării judecătorești.

Acuzarea a reținut că, în cursul lunii mai 2009, inculpata M.A.V. a acceptat construirea cu titlu gratuit de către inculpatul S.I. a unui pod peste pârâul Valea Măriilor de lângă complexul turistic Poiana Zânelor din com. Șanț, județul Bistrița Năsăud, la casa de vacanță a inculpatei, în contra intervenției pe care a promis că o va face asupra judecătorului R.P., pentru a pronunța o soluție favorabilă într-o cauză civilă cu care acesta fusese învestit.

Valoarea construcției realizată în favoarea inculpatei s-ar fi ridicat la suma de 30.000 lei.

Astfel, la data de 22 decembrie 2008, inculpatul S.I., împreună cu soția sa, S.N., au înregistrat la Judecătoria Năsăud o acțiune în constatare privind dobândirea proprietății asupra unui imobil (teren), situat în intravilanul com. Rebra, prin uzucapiune. Cauza civilă, înregistrată ca Dosar nr. 3178/265/2008, a fost repartizată pe termenul de judecată al inculpatului R.P., judecător la Judecătoria Năsăud.

După câteva termene de judecată (la care au fost administrate probe testimoniale și înscrisuri), văzând că pronunțarea unei soluții este amânată, cei doi soți reclamanți s-au hotărât să o abordeze pe inculpata M.A.V. pentru a-i solicita acesteia o „consultație juridică" privitor la cauză, precum și (susține acuzarea) „sprijin" în obținerea unei soluții favorabile (aceasta în condițiile în care cei doi inculpați, M. și S., se cunoșteau de zeci de

ani). Astfel, soții S.I. și N. se cunoșteau cu inculpata de mai mulți ani, copiii lor fiind colegi în trecut la aceeași școală.

La începutul lunii aprilie 2009, martora S.N. a contactat-o pe inculpata M.A.V. mai întâi telefonic, iar apoi personal, acasă la inculpată, unde „i-a cerut sfatul și ajutorul" pentru soluționarea cauzei civile. După această primă întâlnire, discuțiile ulterioare cu inculpata M.A.V. au fost purtate de inculpatul S.I. Această stare de fapt a fost reținută în principal pe baza înregistrărilor convorbirilor telefonice și ambientale realizate în cauză în baza mandatului de interceptare emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza legii siguranței naționale, mandat la care se va face referire ulterior.

Aceleași înregistrări efectuate în cauză, susține acuzarea, au relevat faptul că, urmare a celor convenite cu inculpatul S.I., inculpata M.A.V. a intervenit în repetate rânduri asupra judecătorului R.P., căruia i-a solicitat să administreze probatoriul în sensul pronunțării unei soluții favorabile reclamanților S.I. și N. De asemenea, înregistrările cauzei au mai evidențiat faptul că inculpata i-ar fi spus judecătorului R.P. ca, în situația în care mersul dezbaterilor nu avea cursul urmărit de reclamanți, să o anunțe din timp asupra acestui aspect pentru ca aceștia să solicite renunțarea la judecată, evitând astfel respingerea cererii lor pe fond.

în acest context, în cursul zilei de 9 aprilie 2009, inculpatul S.I. a contactat-o telefonic pe inculpată pentru a se lămuri dacă a luat legătura cu judecătorul, interesul fiind legat de faptul că, a doua zi, cauza sa avea termen de judecată. Conținutul dialogului telefonic s-a apreciat că pune în evidență anterioritatea înțelegerii dintre cei doi cu privire la natura și scopul intervenției asupra judecătorului investit cu judecarea cauzei, inculpata comunicându-i că nu a reușit încă să vorbească cu acesta, datorită grevei grefierilor din sistemul judiciar (discuție telefonică purtată la data de 9 aprilie 2009, ora 16,52 de inculpata M.A.V. cu inculpatul S.I., redată potrivit procesului verbal de certificare, fila 191 verso, vol. III).

Este de precizat că redarea acestei convorbiri a avut la bază, așa cum reiese din procesul-verb al de certificare, mandatul de interceptare din 1 aprilie 2009 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, mandat care ar fi fost declasificat la data de 28 iulie 2009 ca urmare a solicitării de declasificare formulate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.

Din actele Dosarului civil nr. 3178/265/2008, aflat în copie certificată, a rezultă că, într-adevăr, cauza a avut termen la data de 10 aprilie 2009, când judecata s-a amânat din lipsa părților, pentru data de 8 mai 2009. S-a susținut însă că în aceste condiții este evident că, în lipsa unei intervenții asupra judecătorului investit cu soluționarea cauzei, inculpatul S.I. a preferat să nu se prezinte la termenul de judecată, așteptând ca promisiunea inculpatei de a interveni asu­pra magistratului de caz să se realizeze (fila 328, vol. II).

În intervalul dintre cele două termene, inculpata M.A.V. a purtat mai multe discuții cu judecătorul R.P. pentru a determina (rețin procurorii) pronunțarea unei hotărâri favorabile reclamanților. De asemenea, tot

în acest interval de timp și înainte de a demara orice intervenție asupra magistratului, inculpata M.A.V. i-a cerut inculpatului S.I. construirea unui pod peste pârâul Valea Măriilor de la casa de vacanță a acesteia.

Astfel, la data de 22 aprilie 2009, cei doi au stabilit telefonic ca lucrările la pod să demareze în cel mai scurt timp posibil (discuție telefonică purtată la data de 22 aprilie 2009, ora 12,10 de inculpata M.A.V. cu inculpatul S.I., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 191 verso-192, vol. III), în baza aceluiași mandat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Probele administrate în cauză s-a apreciat că dovedesc împrejurarea că influența de care inculpata M.A.V. se prevala că o are asupra judecătorului R.P. era una reală. De asemenea, astfel de intervenții s-a reținut că erau uzuale, inculpata, ca de altfel și magistratul judecător, găsind aceste discuții ca firești, în pofida faptului că, în cuprinsul lor se făcea referire la interesele materiale ale inculpatei. Sub acest aspect, s-a susținut că, în toate discuțiile purtate cu inculpatul R.P. legat de mersul cauzei civile, inculpata M.A.V. nu s-a ferit să-i împărtășească acestuia faptul că are un interes material direct legat de reclamant, respectiv că acesta îi construiește un pod: „S. îmiface unpodla cabană .căpoate nuface așa scump."

În acest sens, înregistrările ambientale realizate în cauză ar fi surprins fap­tul că, în repetate rânduri, inculpata M.A.V. a intervenit la judecătorul R.P. căruia i-a cerut să-i spună exact ce să-i transmită reclamantului S. (pe care judecătorul îl cunoștea, amândoi locuind în aceeași comună), ce probațiune să propună acesta în cauză pentru a obține hotărârea favorabilă.

Prima discuție dintre cei doi a avut loc în data de 27 aprilie 2009, în biroul inculpatei M.A.V. (discuție interceptată în baza aceluiași mandat al Înaltei Curții de Casație și Justiție, discuție ambientală purtată la data de 27 aprilie 2009, ora 11,50 de inculpata M.A.V. cu învinuitul R.P., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 192 verso- 193, vol. III).

A

doua zi după discuția avută cu judecătorul R.P., inculpata, contactată telefonic de învinuitul S.I., i-a spus acestuia să vină la ea la birou pentru a-i comunica cele discutate cu judecătorul (discuție telefonică purtată la data de 28 aprilie 2009, ora 09,13 de inculpata M.A.V. cu învinuitul S.I., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 193 verso-194, vol. III).

Toate aceste convorbiri au fost interceptate în baza mandatului de interceptare din 1 aprilie 2009 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în baza legii siguranței naționale, mandat care, s-a susținut în rechizitoriu, ar fi fost declasificat la data de 28 iulie 2009 ca urmare a solicitării de declasifîcare formulate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.

În fapt, această declasifîcare precum nicio solicitare propriu-zisă în acest sens, nu a existat, așa cum rezultă din corespondența dintre Curtea de Apel Cluj,

pe de o parte și D.N.A. - ST Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție și SRI Bistrița pe de altă parte.

În acest sens, răspunsurile autorităților la solicitarea Curții de a comunica acest mandat în forma declasificată, care se susținea că există, odată cu dispoziția de declasificare, au fost contradictorii.

Astfel, D.N.A. - ST Cluj a răspuns că nu le deține iar pentru obținerea formei declasificate este necesară adresarea unei solicitări în acest sens către Înalta Curte de Casație și Justiție, Compartimentul de Informații Clasificate iar D.N.A. deține doar notele rezultate în urma declasificării, sens în care instanței i-au fost remise, cu titlu de exemplu, două astfel de note care poartă mențiunea (respectiv ștampila) „Declasificat" (filele 91-96, vol. II dosar instanță).

De cealaltă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns instanței (fila 148, vol. II, dosar instanță) că mandatul de interceptare idența, procesarea și transmiterea acestora făcându-se cu respectarea Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și H.G. nr. 585/2002, urmând ca instanța, dacă apreciază necesar, să emită o solicitare de declasificare.

În final, S.R.I. - U.M. X Bistrița a răspuns că nu poate da curs cererii Curții de Apel Cluj de a pune la dispoziția sa mandatul în cauză, întrucât legea interzice redifuzarea documentelor clasificate, fără acordul emitentului iar în data de 28 iulie 2009 (contrar celor susținute de parchet) nu s-a emis nicio dispoziție de declasificare propriu-zisă, doar S.R.I. a întocmit o simplă adresă de înaintare a materialelor ce au constat în comunicațiile telefonice și ambientale purtate de inculpata M.A.V. (fi 177, vol. II dosar instanță).

În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002, respectiv:

„Informațiile secrete de stat pot fi declasificate prin H.G., la solicitarea motivată a emitentului.

Art. 20

(1) Informațiile se declasifică dacă;

a)

termenul de clasificare a expirat;

b)

dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare;

c)

a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege".

Curtea a considerat inutilă și nepertinentă solicitarea apărării de a mai efectua corespondențe în acest sens cu instituțiile sus-menționate, deoarece o dată declasificat mandatul, așa cum susține D.N.A. și o dată depuse la dosar documentele „declasificate", o nouă solicitare de „declasificare" din partea instanței apărea ca fiind lipsită de obiect, dincolo de faptul că ar fi fost, potrivit legii, necesară în acest sens emiterea unei hotărâri de guvern.

Aceasta mai ales că inculpații M. și S., în linii generale, nu au negat nici existența întâlnirilor dintre ei și nici conținutul discuțiilor purtate, la

fel cum inculpatul R.P. nu a negat convorbirile dintre el și inculpata M. legate de cauza pe care soții S. o aveau pe rol la Judecătoria Năsăud.

Revenind la starea de fapt, în perioada 4-6 mai 2009, folosind muncitori și utilaje ale societății sale SC D. SRL Rebra, inculpatul S.l. a reușit să finalizeze construcția realizată în folosul de inculpatei M.A.V.

Din înregistrările ambientale efectuate în data de 7 mai 2009 (cu mențiunea că începând cu data de 4 mai 2009 până la data de 2 iulie 2009 s-a solicitat în termenul legal de câte 30 zile autorizarea înregistrărilor ambientale și telefonice în prezenta cauză Curții de Apel Cluj - filele 15-27, 30-32, 45-55 vol. II, d.u.p., aspect care va fi avut în vedere nu doar la pronunțarea soluției față de prezenta învinuire, ci la pronunțarea soluțiilor legate și de celelalte învinuiri aduse inculpaților prin rechizitoriu) a rezultat că, la biroul magistratului M.A.V. s-a prezentat inculpatul S.l. pentru a-i comunica acesteia faptul că lucrarea fusese finalizată. Din conținutul discuției, redată la dosarul cauzei, s-a apreciat că rezultă că valoarea lucrării executate de către societatea comercială a lui S.l. se ridica la suma de 30.000 lei, costuri suportate în întregime de către cumpărătorul de influență (discuție ambientală purtată la data de 07 mai 2009, ora 11,04 de inculpata M.A.V. cu învinuitul S.l., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 74-76, voi III).

Această împrejurare a rezultat și din convorbirea telefonică purtată de către inculpata M.A.V. cu fiica sa, discuție survenită după întâlnirea dintre primul procuror și constructor. Astfel, reține acuzarea, inculpata se arată încântată de faptul că podul a fost finalizat și-i spune fiicei sale că abia așteaptă să-l vadă la sfârșit de săptămână, când vor merge la cabană. Totodată, inculpata i-a spus fiicei sale că, pentru edificarea podului, costurile s-au ridicat la suma de 30.000 lei (în discuție este folosită moneda veche, suma exprimată fiind de 300 milioane lei). La protestul vehement al fiicei sale, care a apreciat cheltuiala ca fiind exagerată (nu doar ea, ci toți martorii din cauză audiați sub acest aspect, precum și expertul ce a efectuat expertiza tehnică în construcții în faza de judecată), inculpata M.A.V. a afirmat să nu-și facă probleme pentru că „podul este cadou" (exprimare care ulterior, prin declarațiile inculpatei și ale martorilor audiați a primit o cu totul altă conotație, în contextul în care în­tre familiile inculpaților M. și S. au existat inclusiv discuții despre vânzarea cabanei celui din urmă, costul podețului urmând eventual a face parte și evident scăzut din suma finală, plan la care ulterior familia inculpatei M. a renunțat - discuție telefonică purtată la data de 7 mai 2009, ora 17,03 de inculpata M.A.V. cu fiica sa, T.A., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele nr. 76-78, vol. III).

La data de 6 mai 2009, în biroul său de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, inculpata M.A.V. a purtat din nou o discuție cu judecătorul R.P., cu privire la mersul cauzei în urmărirea pronunțării unei

soluții favorabile în sensul celor solicitate de învinuitul S.I.. Astfel, din cuprinsul dialogului, rezultă cum judecătorul i-a spus inculpatei că în respectiva cauză se impune a fi audiați martori pentru dovedirea pretențiilor reclamanților. în acest sens, judecătorul a subliniat că acești martori, obligatoriu vor trebui să aibă vârsta peste 65-70 de ani (discuție purtată de inculpata M.A.V. cu inculpatul R.P. în data de 6 mai 2009, ora 11,27 înregistrată ambiental si redată potrivit procesului verbal de certificare, filele73-74, vol. III).

Toate aceste aspecte puse în evidență de judecător au fost ulterior transmise de către inculpata M.A.V. către S.I., chiar a doua zi, pentru punerea lor în aplicare (discuție purtată de inculpata M.A.V. cu inculpatul S.I. în data de 7 mai 2009, ora 11,04 înregistrată ambiental și redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 74-76, vol. III).

Se reține în rechizitoriu că, în „pofida" acestor intervenții asupra judecătorului R.P. și la termenul din luna mai 2009, acesta a amânat din nou cauza. Inculpatul S.I. a contactat-o din nou, telefonic, pe inculpata M.A.V., pentru a o întreba ce s-a hotărât. În discuția purtată, inculpata a precizat interlocutorului că a mai discutat cu „persoana" (evident cu judecătorul R.P.), dar că acesta nu a spus ce soluție va da în cauză (discuție telefonică purtată de inculpata M.A.V. cu învinuitul S.I. în data de 12 mai 2009, ora 07,56 înregistrată și redată potrivit procesului verbal de certificare, fila 81, vol. III d.u.p.).

Soții S. nu au putut însă, la acel moment, dovedi, susținerile din cererea introductivă, ei fiind îndrumați de către inculpată să renunțe la judecată. în acest sens, la data de 18 mai 2009, învinuitul S.I. și soția sa, martora S.N.L., s-au deplasat la domiciliul inculpatei M.A.V. pentru redactarea cererii, care ulterior a fost depusă la dosarul cauzei, instanța luând act de renunțarea la judecată (discuție telefonică purtată de inculpata M.A.V. cu martora S.N., redată potrivit procesului verbal de certificare, filele 81-82, vol. III).

Potrivit declarațiilor din faza de urmărire penală ale soților S., cererea de renunțare la judecată a fost redactată după cele dictate de inculpata M.A.V., actul depus la instanță fiind cel redactat în seara de 18 mai 2009.

Activitatea de supraveghere operativă realizată în cauză cu autorizarea instanței (respectiv a Curții de Apel Cluj) surprinde împrejurarea că, în seara de 18 mai 2009, după ora 20,00, cei doi soți S. s-au deplasat la domiciliul inculpatei M.A.V. (filele nr. 157-169, vol. III).

S-a reținut că, ulterior, deși lucrarea de construire a podului de la cabana de lângă complexul turistic Poiana Zânelor a fost efectuată cu titlu gratuit, plată a intervențiilor pe care inculpata s-a angajat față de inculpatul S.I. că le va face la judecătorul R.P., în cursul lunii iunie 2009, aceasta a pretins

inculpatului întocmirea unor facturi și chitanțe pentru materialele de construcție, acte care au fost emise pe numele fiului magistratului, fără ca sumele de bani facturate să fi fost plătite.

Această stare de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor martorilor S.I. și S.L. din faza de urmărire penală.

Trebuie însă precizat că inculpatul S.I. a dat patru declarații în cursul urmăririi, cea care prezintă relevanță fiind mai ales cea olografă din data de 23 iunie 2009. Astfel, în cursul aceleiași zile inculpatul a dat două declarații diametral opuse, prima în care nu nega că a apelat la inculpata pentru a-i cere un sfat juridic legat de acel teren și a întreba ce are de făcut pentru ca procesul să se termine mai repede. în declarațiile sale inculpatul S. a mai menționat și faptul că deși în aceeași perioadă a discutat cu inculpată despre construcția podului, niciodată această discuție nu a fost legată de „intervențiile" pe care reține acuzarea urma să le facă inculpatul în vederea soluționării favorabile a acțiunii soților S.. A mai precizat inculpatul că niciodată nu s-a pus problema ca acel pod să fie „cadou", adică să fie construit gratis.

In aceeași zi, fără a se menționa ora celor două declarații, inculpatul a fost din nou audiat, în cea de a doua declarație arătând că de fapt inculpata nu a plătit niciodată podul, chitanțele și facturile întocmite în acest sens fiind fictive. Inculpatul a explicat revenirea asupra acestor declarații încă din faza de urmărire penală, când a zis că a fost presat de anchetatori să declare în sensul celor sus menționate, deoarece a fost „condus" de la sediul parchetului o perioadă, i s-au arătat niște fotografii și niște interceptări telefonice între el și inculpată și i s-a spus că în cazul în care nu va declara în acest sens va fi pus sub învinuire.

Această susținere a inculpatului a fost confirmată în fața instanței și de către martorul M.S.

În aceste condiții, constatând că la primele declarații olografe nu a fost asistat de apărător, că practic dintre cele patru declarații care i-au fost luate, doar a doua din data de 23 iunie 2009 ar susține acuzarea, Curtea a înlăturat-o întrucât celelalte probe sunt în sensul tuturor celorlalte declarații date de inculpatul S. în faza de urmărire penală, coroborându-se și cu multe alte probe, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

Este de remarcat de la început că inculpatul S.I. practic nu a beneficiat de nimic din pretinsa cumpărare de influență, în final retrăgându-și acțiunea anterior declanșării actelor de urmărire penală în prezentul dosar (din pricina faptului că nu a putut aduce martori suficient de în vârstă să poată con­firma perioada de uzucapare, precum și că nu era în posesia certificatului de deces al proprietarului tabular). Acesta nu a reclamat nicio faptă penală, sesizarea fâcându-se din oficiu.

Din succesiunea actelor de urmărire penală se poate constata că toate concluziile acuzării și deducțiile logice din rechizitoriu se bazează aproape exclusiv pe înregistrări audio, video ambientale sau telefonice, care au fost făcute cu privire la cei doi inculpați în perioada 09 aprilie 2009-12 mai 2009 (deci sub

imperiul mandatului de interceptare, emis în baza legii siguranței naționale, anterior oricărei sesizări din oficiu și aparent nedeclasificat. Din acest motiv, din conținutul acelor convorbiri telefonice, Curtea a luat în considerare la pronunțarea hotărârii doar acele aspecte necontestate de către inculpați și care se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză.

Ceea ce se mai remarcă în modul de redactare a rechizitoriului este faptul că prin fraze axiomatice anterior analizării oricărei împrejurări se clamează întâi vinovăția inculpaților, nesinceritatea acestora, încercarea de a influența aflarea adevărului (în loc să se procedeze în mod firesc la prezentarea situației de fapt, probele care o confirmă și apoi să se formuleze concluzii privitoare la acuzare, interpretarea probelor și conduita procesuală a inculpaților), după care sunt reda­te zeci de fragmente de convorbiri telefonice,

Astfel, acuzarea a susținut că depozițiile inculpatei M.A.V. potrivit cărora, singurele discuții purtate cu judecătorul R.P. referitor la cauza soților S. au fost legate de așa zisa „tergiversare" a soluționării cauzei civile sunt totalmente nereale, ele reprezentând un subterfugiu în urmărirea furnizării unei explicații asupra motivului pentru care acele discuții au avut loc. în acest sens, al sublinierii poziției nesincere a inculpatei, s-a pus accent pe câteva aspecte rezultate din probele cauzei:

a)

La acel moment nu se putea vorbi de „tergiversarea" cauzei în condițiile în care, până în luna aprilie 2009, dosarul avusese numai 2 termene de judeca­tă, cererea introductivă fiind înregistrată la instanță abia în luna decembrie 2008;

b)

Declarațiile soților S. relevă faptul că au cerut inculpatei să intervină la judecător pentru a obține admiterea cererii lor, nefiind vorba de tergiver­sarea soluționării, iar inculpata le-a promis că va interveni;

c)

însuși judecătorul învestit cu soluționarea cauzei recunoaște că inculpata l-a abordat cu privire la mersul dezbaterilor, lăsând impresia că ar dori ca el să-i ajute în admiterea cererii, invocarea vreunei tergiversări nefăcând obiectul discuțiilor;

d)

Aceleași împrejurări au fost surprinse și în înregistrările audio video ambientale efectuate în cauză în perioada aprilie - mai 2009, înregistrări din care a rezultat atât intervenția inculpatei M.A.V. la judecătorul R.P., căruia i-a cerut date și consultare în cauza lui S.I., folosind expresia pe S. nu-l putem ajuta ?;

e)

Din aceeași discuție purtată de cei doi magistrați a mai rezultat faptul că inculpata M.A.V. ar fi făcut aceste intervenții asupra judecătorului în urmărirea unui interes patrimonial propriu, aceasta spunând că nu dorește ca fiul său să angajeze cauza întrucât reclamantul îi «face ceva la punte».

Curtea a avut o opinie diferită față de acuzare cu privire la aceste raționamente care ar sta la baza inculpării ambilor acuzați, deoarece este limpede că acel proces nu era un veritabil litigiu, adică pârâții nu se opuneau admiterii acțiunii, soții S. urmărind intabularea unui teren pe care antecesorii celor de

la care l-au cumpărat în 1989 îl folosiseră în mod pașnic și netulburat vreme de peste 60 de ani. împrejurarea că în opinia soților S. o astfel de cauză nu ar fi avut cum să comporte probleme de drept deosebite, situația fiind clară, este dovedită și prin faptul că nici măcar nu au apelat la un avocat, acțiunea introductivă fiind redactată de juristul societății lor. De altfel și din interceptările telefonice reiese că îa mod repetat inculpatul S. își exprima nedumerirea că procesul se tot amână.

Faptul că au existat discuții între inculpații M. și R. legate de acest proces nu a fost contestat de către niciunul din ei, inculpata recunoscând că a purtat discuții cu judecătorul care i-a spus că îa probațiune trebuie audiați martori în vârstă, respectiv persoane de peste 80 de ani, altfel acțiunea va fi respinsă.

Din nicio convorbire telefonică și din nicio altă probă nu reiese că inculpata i-ar fi solicitat inculpatului R. să admită acțiunea în orice fel de condiții.

Este real, a întrebat „oare cum l-am putea ajuta?", având în vedere că se cunoșteau de foarte multă vreme, dar faptul că acesta îi lucrează ceva la o punte nu poate fi interpretat că urmărea obținerea unui interes material legat neapărat de soluționarea favorabilă a acțiunii, mai ales că acesta nu i-a spus niciodată anterior finalizării construcției că i-ar face ceva „gratis" la pod.

Așa cum a reieșit din actele dosarului, inculpatul S. era cunoscut în zonă, inclusiv de către inculpatul R.P., ca având o firmă în construcții, numeroase persoane apelând în acest scop la serviciile sale.

într-adevăr, intervențiile repetate în soluționarea unui dosar sunt sancționate de Legea nr. 303/2004 ca abatere disciplinară, dar nu constituie infracțiune dacă nu se dovedește scopul obținerii unui folos patrimonial în schimbul acestei intervenții și nici intenția dobândirii sale.

Mai mult, inculpata le-a spus soților S. exact ce i-a fost transmis de judecător, faptul că aceasta nu dorea să vorbească la telefon despre acest lucru fiind normal (în condițiile în care este de notorietate că, în condițiile actuale, nu orice magistrat, ci aproape orice om refuză să mai comunice telefonic astfel de lucruri, dată fiind amploarea fenomenului interceptărilor telefonice pe teritoriul României, fapt de altfel recunoscut oficial și de către autorități și dat fiind faptul că unele din aceste discuții pot fi interpretate într-un sens negativ pentru interlocutori). Prin urmare, inculpata cunoștea din punct de vedere al legii, că intervenția ei în soluționarea unor dosare ale altor colegi constituie abatere disciplinară, precauția sa fiind deci, din punct de vedere uman, de înțeles.

Se desprinde deci concluzia că inculpata niciun moment nu a intenționat să îl mintă pe inculpatul S. sau să îi ascundă șansele reale de câștig ale acțiunii, în lipsa unui probatoriu adecvat, doar pentru a obține, cum susține parchetul, consolidarea podului cu titlu gratuit.

Dincolo de acest aspect, chiar în virtutea rolului activ al instanței, mai ales în situația în care părțile nu sunt reprezentate de avocați, instanța are posibilitatea (nu și obligația în procesele civile) de a solicita părților să prezinte acele

probe care pot susține justețea cererii introductive, lucra pe care de altfel judecătorul R.P. l-a și făcut, punându-le în vedere soților Scurru să completeze probațiunea cu anumite înscrisuri. Rezultă deci că putea la fel de bine să pună personal în vedere părților să prezinte martori persoane vârstnice, lucru care nu ar fi echivalat absolut deloc cu o antepronunțare.

De altfel, inculpatul R. a fost neechivoc și i-a spus inculpatei, legat de acest aspect, că în caz contrar va respinge acțiunea.

Prin comparație, Curtea a făcut trimitere la o altă faptă pentru care a fost cercetată inculpata, respectiv, la soluția de scoatere de sub urmărire penală, atât a inculpatei, cât și a unui alt judecător, pentru comiterea unei fapte aparent similare, în care, potrivit acuzațiilor inițiale, în schimbul unei intervenții într-un alt dosar, inculpata urmărea obținerea altor avantaje patrimoniale.

Astfel, prin rechizitoriu chiar s-a reținut că judecătorul G.C.M. a recunoscut faptul că, în repetate rânduri, inculpata M.A.V. a intervenit asupra sa, solicitându-i să soluționeze cauza cu nr. 821/265/2005 în favoarea reclamantei P.A. într-adevăr, la scurt timp după aceste discuții, judecătorul G.C.M. a pronunțat soluția în cauză, dând câștig pretențiilor reclamantei însă, după cum acesta a declarat, soluția nu a fost alterată de intervențiile inculpatei.

Deci, în acest caz, așa cum reiese și din convorbirile telefonice, cea în favoarea căreia inculpata a intervenit a avut câștig de cauză și nu așa cum s-a întâmplat în cazul soților S.

Așa cum s-a arătat anterior, cu toate indiciile însă care (a reținut acuzarea, n.n.) „ancorau puternic" conduita inculpatei M.A.V. în interesele numitei P.A. (afirmând că aceasta ar putea-o ajuta să se deplaseze în SUA pentru a face un tratament pentru boala de care suferă), probațiunea administrată în cauză nu a putut dovedi, dincolo de orice îndoială, faptul că, în schimbul acestor intervenții a stat o promisiune sau o acceptare de foloase materiale necuvenite. Astfel, s-a reținut că deși este neîndoielnic faptul că inculpata M.A.V. a intervenit la judecătorul G.C.M., pe care „l-a rugat" să dea o anumită soluție într-o cauză civilă, nu s-a putut stabili cu certitudine folosul material urmărit de inculpata M. pentru a adopta o asemenea conduită.

În același sens, în cuprinsul rechizitoriul s-a arătat că, deși inculpata M.A. i-a împărtășit judecătorului G.C.M. că a primit „ceva" de la numita P.A., iar aceasta a declarat cu prilejul audierilor că, așa cum se arată în același act, „a cadorisit-o"pe inculpată cu „un serviciu de cafea", acuzarea nu a putut stabili legătura subiectivă între cele două acți­uni, în condițiile în care bunurile au fost oferite în cursul lunii martie 2009 și în virtutea relației de prietenie dintre cele două (afirmată de numita P.A., întrucât inculpata M.A.V. nu a dorit să dea declarație cu privire la aceste împrejurări) iar intervențiile inculpatei M.A.V. au survenit mult mai târziu.

Curtea prin urmare a găsit greu de explicat de ce în această situație principiul in dubio pro reo a funcționat dar nu ar putea funcționa și în acest caz, cu atât mai mult cu cât inculpatul S. nu a avut câștig de cauză iar mai mult, în afară de declarația martorei S.L. din faza de urmărire penală și de simpla afirmație telefonică a inculpatului S. că „podul e cadou", nicio altă probă administrată nu conduce la această concluzie.

Un raționament similar poate fi adoptat și prin raportare la soluțiile adop­tate față de inculpata M.A.V. și învinuiții N.E. și S.P.

De pildă, faptul că pricina respectivă nu comporta niciun fel de probleme juridice complexe, a fost și dovedit ulterior, S.l. promovând o nouă acțiune judecătorească sub îndrumarea unui avocat, iar prin sentința civilă nr. 2569/2011 a Judecătoriei Năsăud, depusă în copie la dosar și rămasă irevocabilă, acțiunea a fost admisă, ceea ce denotă justețea cererilor reclamantului (filele 112-113, vol. III, dosar instanță).

Curtea a subliniat acest aspect, deoarece în rechizitoriu s-au reținut, printre altele, următoarele: „Din actele Dosarului civil nr. 3178/265/2008, aflat în copie certificată, rezultă că, într-adevăr, cauza a avut termen la data de 10 aprilie 2009, când judecata s-a amânat din lipsa părților, pentru data de 8 mai 2009. Este așadar evident că, în lipsa unei intervenții asupra judecătorului investit cu soluționa­rea cauzei, învinuitul S.l. a preferat să nu se prezinte la termenul de judecată, așteptând ca, promisiunea inculpatei de a interveni asupra magistratului, sase realizeze".

Astfel, susținerile acuzării în sensul că „în lipsa unei intervenții asupra judecătorului investit cu soluționarea cauzei, inculpatul S.l. a preferat să nu se prezinte la termenul de judecată, așteptând ca promisiunea inculpatei de a interveni asupra magistratului, să se realizeze" nu sunt dovedite prin probele administrate. La acel termen de judecată inculpatul a prezentat 4 martori ce au stat până la sfârșitul ședinței de judecată și a fost refuzată audierea lor pe motiv că nu au fost în sală cân