ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2012

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Sibiu, secția penală, prin sentința penală nr. 141 din 20 iulie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 5907/85/2010 a condamnat pe inculpatul F.L. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea din 15 noiembrie 2010. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile F.I.A. suma de 5.910 RON despăgubiri și 60.000 RON daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească 401 RON Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu, plus dobânzi și penalități de întârziere. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a sentinței susmenționate. A fost obligat inculpat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare statului și la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare părții civile F.I.A. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 15 decembrie 2010 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului F.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., constând în esență în aceea că la data de 14 noiembrie 2010 a lovit cu pumnul în față pe numitul F.I.A., iar în cădere, acesta s-a lovit cu capul de asfalt, leziunile suferite cauzându-i decesul în dimineața zilei următoare. Hotărând soluția în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptei deduse judecății și vinovăția penală a autorului acesteia, sens în care a reținut următoarele: Inculpatul se deplasa împreună cu martorul N.I.

în seara de 14 noiembrie 2010, în jurul orei 21 00 , prin centrul localității S. cu intenția de a merge spre casă. În dreptul școlii s-au întâlnit cu victima F.I.A. care era băut. După spusele celor doi, acesta s-a manifestat agresiv verbal și fizic. În aceste împrejurări inculpatul a lovit victima cu pumnul în față, ceea ce a determinat căderea acesteia pe asfalt, lovindu-se la cap. După aceasta cei doi au scos victima din carosabil și au părăsit locul faptei pentru că fuseseră văzuți de martorul M.G.C., agent la Postul de Poliție din localitate. În decursul nopții starea victimei s-a agravat încetând din viață în jurul orei 4 30 a dimineții următoare. Din raportul de autopsie reiese că moartea victimei a fost violentă, datorându-se comei consecutive unui hematom extradural masiv, cu efect compresiv, în cadrul unui traumatism cranio cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană.

În ceea ce privește mecanismul producerii leziunilor s-a stabilit că s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente, urmată de cădere pe un plan dur, neregulat. Din punct de vedere medico-legal s-a concluzionat că între evenimentul traumatic suferit în noaptea de 14 din 15 noiembrie 2010 și decesul victimei există legătură de cauzalitate. Starea de fapt astfel cum a fost arătată a fost dovedită cu recunoașterea inculpatului din timpul urmăririi penale, coroborată cu declarația martorului N.I., martor ocular, cu declarațiile martorilor M.G.C., I.P., M.I.M. și C.D. precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală. Aserțiunile din apărare prin care s-a încercat a se acredita ideea că victima mai fusese anterior lovită de alte persoane nu au nici un fel de suport probator, rămânând la nivelul unor simple afirmații.

În consecință, fapta inculpatului așa cum a fost săvârșită constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., pentru care urmează a fi condamnat. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. și s-a ținut cont și de prevederile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei. Astfel, inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul urmăririi penale, dar s-a ținut cont că a comis o infracțiune gravă prin natura și consecințele ei, precum și de împrejurarea că a avut o reacție disproporționată în raport cu atitudinea victimei pretins violentă, dar împrejurare nedovedită pe deplin. Față de toate acestea a fost condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea, pe parcursul executării închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în integralitatea lor, față de natura infracțiunii comise, fiind nedemn să-și exercite dreptul de a alege. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea din 15 noiembrie 2010. Cu privire la acțiunea civilă. Tatăl victimei, F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON cheltuieli de înmormântare, 3.500 RON cheltuieli cu parastasele ulterioare, 3.000 RON aranjarea mormântului și 60.000 RON daune morale. Având în vedere și prevederile art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. cererea este întemeiată în parte.

Din depoziția martorei E.E. reiese că la masa de pomenire după înmormântare s-au făcut cheltuieli în sumă de 3410 RON (1.900 RON alimente, 500 RON bucătăreasa, 560 RON pâinea, sucul, cozonacul, colacii și apa minerală, iar 450 RON sala). S-a considerat întemeiată și cererea pentru cheltuielile cu parastasele ulterioare datorită obiceiurilor locului, respectiv 3.500 RON. În total, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.910 RON cu titlu de despăgubiri. S-au mai acordat și daunele morale în cuantumul solicitat, fiind mai presus de orice îndoială că partea civilă a suferit o traumă psihică prin moartea violentă a fiului. Inculpatul a mai fost obligat să plătească și 401 RON cu titlu de despăgubiri Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu, plus dobânzi și penalități de întârziere.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a sentinței. 2. Împotriva hotărârii amintite a declarat în termen legal apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii și reducerea pedepsei aplicată, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că în mod netemeinic instanța nu a ținut cont de circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere starea de ebrietate avansată a victimei și atitudinea agresivă a acesteia.

De asemenea s-a solicitat să se aibă în vedere și circumstanțele atenuante personale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră pe care a inculpatul a avut-o, vârsta tânără a acestuia, faptul că nu are antecedente penale, lucrează în agricultură, are alături de el familia care îl sprijină, iar în considerarea acestor argumente să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei și, în consecință, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. Curtea a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în fața instanței rezultă fără dubiu că în data de 14 noiembrie 2010 inculpatul a aplicat victimei F.I.A. o lovitură de o intensitate ridicată cu pumnul în zona feței determinând dezechilibrarea și căderea acestuia. În urma impactului cu planul dur al carosabilului victima a suferit un traumatism cranio-cerebral care a condus la decesul ei. Inculpatul nu a contestat în esență starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată însă a susținut că, deși s-a reținut că agresiunea sa a fost urmare a conduitei victimei care l-a amenințat și a încercat să îl lovească, în mod nelegal nu s-a reținut și incidența stării de provocare. Aceste susțineri ale inculpatului se consideră neîntemeiate.

Este necontestat în cauză că victima se afla la momentul agresării sale într-o stare avansată de ebrietate. Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală rezultă că victima avea o alcoolemie de 1,45 grame la mie, iar această stare de ebrietate este confirmată și de către inculpat care în faza de urmărire penală a declarat: „Când s-a apropiat de noi ne-am dat seama că F.I.A. este într-o stare avansată de ebrietate pentru că a început să ne adreseze injurii și a venit cu repeziciune spre noi, hotărât să ne lovească. A dat cu pumnul spre mine însă m-am ferit și l-am lovit o singură dată cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia a căzut la pământ”. Faptul că victima i-ar fi insultat pe inculpat și pe numitul N.I.

și ar fi încercat să-i lovească fără nici nu motiv este susținut în parte de numitul N.I. „(...) a început să ne adreseze injurii și a venit hotărât în direcția noastră ca să sară la noi și să ne lovească. În momentul în care s-a apropiat de noi l-a lovit pe F.I.A. în față (...)”; „(...) s-a legat de noi și a intenționat să ne lovească. Inculpatul l-a împins în umăr, cerându-i să ne dea pace”. Potrivit dispozițiilor C. pen.: „Art. 73 - Circumstanțe atenuante Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante: (...) b) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”.

Pentru a putea invoca starea de provocare este necesar ca inculpatul să se afle într-o stare de puternică tulburare sau emoție determinată de conduita părții vătămate. În consecință, sigură, conduita părții vătămate nu este suficientă pentru a exista starea de provocare fiind necesar ca aceasta să fie aptă să determine o tulburare ori o emoție puternică. În condițiile în care partea vătămată se afla în stare avansată de ebrietate atitudinea acestuia - de a adresa injurii și de a încerca să îl lovească pe inculpat - chiar reală dacă ar fi nu poate fi apreciată în mod obiectiv ca provocatoare nefiind aptă să conducă la o tulburare ori emoție puternică. În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că nu poate fi reținută în cauză scuza provocării.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante facultative aceasta este întemeiată. Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior confruntat cu legea penală. Distinct de lipsa antecedentelor penale Curtea a arătat că în cauză au fost produse probe din care rezultă că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană cu o conduită corespunzătoare și bine integrat social incidentul în cauză fiind caracterizat ca un accident în viața acestuia, membrii comunității caracterizându-l ca fiind o persoană liniștită, respectuoasă, de încredere, care a sărit în ajutor pentru a salva din incendiu bunurile unui vecin. Față de acestea, Curtea a reținut ca justificată aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.

cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special. În aceste condiții, ținând seama și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare. Curtea nu a împărtășit însă susținerea inculpatului în sensul că în cauză este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, ori cu suspendare sub supraveghere. Consecința deosebit de gravă produsă ca urmare a conduitei violente a inculpatului - decesul victimei - impune aplicarea unei pedepse cu executare efectivă. Pedeapsa aplicată trebuie să fie proporțională gravității faptei săvârșite și să fie aptă să îndeplinească nu numai funcția coercitivă și educativă, ci și pe cea de exemplaritate.

Nu trebuie neglijat în apreciere asupra individualizării modalității de executare a pedepsei faptul că praeterintenția are în conținut un element intențional care se impune a fi sancționat corespunzător. În ceea ce privește latura civilă a cauzei nu au fost formulate critici, iar la analiza din oficiu a hotărârii nu au fost decelate elemente de nelegalitate care să impună desființarea hotărârii primei instanțe. În consecință, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 116/A din 15 septembrie 2011 a admis apelul declarat de inculpatul F.L. împotriva sentinței penale nr. 141 din 20 iulie 2010 a Tribunalului Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) - 76 C. pen.

a stabilit-o la 3 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. 3. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă F.I. Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia și schimbarea modalității de executare, în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere. Reiterând criticile avansate în apel, inculpatul a învederat că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere starea de ebrietate avansată a victimei și atitudinea agresivă a acesteia, precum și faptul că a aplicat o singură lovitură în zona feței, ce a determinat dezechilibrarea victimei și căderea pe asfalt.

În sprijinul individualizării judiciare a pedepsei aplicate se invocă circumstanțele personale favorabile, lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără, o familie organizată. Recurenta parte civilă F.I. a adus ample critici deciziei instanței de prim control judiciar, solicitând casarea acesteia și menținerea soluției instanței fondului. În cuprinsul motivelor scrise de recurs, recurenta parte civilă redă situația de fapt, nuanțând cu privire la anumite aspecte, care în opinia sa, ar evidenția faptul că inculpatul ar fi aplicat victimei mai multe lovituri, iar reținerea de circumstanțe atenuante judiciare de către instanța de apel este nejustificată, în raport cu criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Din această perspectivă se susține că circumstanțele atenuante facultativ reținute, în favoarea inculpatului nu au nicio legătură cu realitatea, neținând seama de gravitatea faptei săvârșite, cu valoare socială fundamentală adusă dreptului la viață. Astfel, în opinia apărării, indiferent de comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptei, de aspecte ce țin de atitudinea civică nuanțată de inculpat, circumstanțele reale ale cauzei nu justifică reducerea pedepsei sub minimul ei special, cu atât mai mult cu cât argumentul vizând stăruința inculpatului în a înlătura rezultatul infracțiunii nu este real. Se arată, în acest sens că, în fapt, inculpatul a abandonat victima fugind de la locul incidentului, iar comportarea acestuia în fața organelor judiciare a fost una sfidătoare refuzând să dea declarație în fața judecătorului.

În drept, recurenta parte civilă a invocat prevederile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Examinând decizia atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, a actelor în circumstanțiere depuse de recurentul inculpat, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și partea civilă, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată: Starea de fapt, reținută de ambele instanțe este pe deplin conturată de materialul probator administrat în cauză, din analiza și coroborarea acestuia rezultând modalitatea concretă în care a acționat inculpatul. Astfel, a reieșit fără dubiu că în data de 14 noiembrie 2010, inculpatul a aplicat victimei F.I.A.

o lovitură de intensitate ridicată cu pumnul în zona feței determinând dezechilibrarea și căderea acestuia, în urma impactului cu carosabilul, victima suferind un traumatism cranio-cerebral cu consecința decesului. Examinând criticile aduse de către inculpat și partea civilă deciziei instanței de apel Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat în art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., desigur de pe poziții contrare și cu susținerea unor argumente esențial diferite.

Efectuând propriul examen asupra modalității de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de prim control judiciar, în planul cuantumului, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a) - 76 C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune: Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră, retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenire generală și specială. Prin urmare, organul judiciar se impune a avea în vedere în egală măsură persoana infractorului și, respectiv, reducarea și reintegrarea sa socială, cât și gravitatea, natura infracțiunii, valoarea socială atinsă, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte.

Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie și trebuie efectuată cumulativ, cu accent pe gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită. În speța de față, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat având în vedere natura și urmările faptei, anume decesul victimei, consecința deosebit de gravă produse ca urmare a conduitei violente a inculpatului. Pe de altă parte, nu poate fi omis aspectul ce ține de latura subiectivă a faptei în cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

și nici elementele ce definesc persoana inculpatului. Instanța de apel a efectuat o analiză adecvată a circumstanțelor reale ale cauzei, motivând în mod corespunzător și de ce susținerile inculpatului cu privire la pretinsa scuză a provocării nu sunt fundamentate dar, totodată, a celor personale ale inculpatului, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., și acordându-le eficiența cuvenită, potrivit art. 76 C. pen. Valorificarea conduitei bune a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii în planul individualizării judiciare a pedepsei aplicate prin coborârea cuantumului acesteia a fost motivată de către instanța de prim control judiciar și este menită să asigure nu numai funcția coercitivă a pedepsei, dar și pe cea educativă.

În lumina celor înfățișate, criticile aduse de inculpat, dar și de partea civilă sunt neîntemeiate. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.L. și partea civilă F.I. împotriva deciziei penale nr. 116/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.L. și partea civilă F.I. împotriva deciziei penale nr. 116/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.