ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului

de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

penală, prin sentința penală nr. 141 din 20 iulie 2011 pronunțată în Dosarul

nr. 5907/85/2010 a condamnat pe inculpatul F.L. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea din 15 noiembrie 2010.

A fost obligat inculpatul

să plătească părții civile F.I.A. suma de 5.910 RON despăgubiri și 60.000 RON daune

morale.

A fost obligat inculpatul

să plătească 401 RON Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu, plus dobânzi și penalități

de întârziere.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a

sentinței susmenționate.

A fost obligat inculpat

la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare statului și la plata sumei de 1.500

RON cheltuieli judiciare părții civile F.I.A.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 15 decembrie 2010

consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea

cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului F.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen., constând în esență în aceea că la data de 14 noiembrie 2010 a lovit cu pumnul

în față pe numitul F.I.A., iar în cădere, acesta s-a lovit cu capul de asfalt, leziunile

suferite cauzându-i decesul în dimineața zilei următoare.

Hotărând soluția în fond

a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin.

(2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288

- art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la

urmărirea penală - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator,

confirmând existența faptei deduse judecății și vinovăția penală a autorului acesteia,

sens în care a reținut următoarele:

Inculpatul se deplasa

împreună cu martorul N.I. în seara de 14 noiembrie 2010, în jurul orei 21

00

,

prin centrul localității S. cu intenția de a merge spre casă. În dreptul școlii

s-au întâlnit cu victima F.I.A. care era băut. După spusele celor doi, acesta s-a

manifestat agresiv verbal și fizic.

În aceste împrejurări

inculpatul a lovit victima cu pumnul în față, ceea ce a determinat căderea acesteia

pe asfalt, lovindu-se la cap. După aceasta cei doi au scos victima din carosabil

și au părăsit locul faptei pentru că fuseseră văzuți de martorul M.G.C., agent la

Postul de Poliție din localitate.

În decursul nopții starea

victimei s-a agravat încetând din viață în jurul orei 4

30

a dimineții

următoare.

Din raportul de autopsie

reiese că moartea victimei a fost violentă, datorându-se comei consecutive unui

hematom extradural masiv, cu efect compresiv, în cadrul unui traumatism cranio cerebral

cu fracturi de boltă și bază craniană.

În ceea ce privește mecanismul

producerii leziunilor s-a stabilit că s-au putut produce prin lovire cu corpuri

contondente, urmată de cădere pe un plan dur, neregulat.

Din punct de vedere medico-legal

s-a concluzionat că între evenimentul traumatic suferit în noaptea de 14 din 15

noiembrie 2010 și decesul victimei există legătură de cauzalitate.

Starea de fapt astfel

cum a fost arătată a fost dovedită cu recunoașterea inculpatului din timpul urmăririi

penale, coroborată cu declarația martorului N.I., martor ocular, cu declarațiile

martorilor M.G.C., I.P., M.I.M. și C.D. precum și cu concluziile raportului de expertiză

medico-legală.

Aserțiunile din apărare

prin care s-a încercat a se acredita ideea că victima mai fusese anterior lovită

de alte persoane nu au nici un fel de suport probator, rămânând la nivelul unor

simple afirmații.

În consecință, fapta inculpatului

așa cum a fost săvârșită constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte, prev. de art. 183 C. pen., pentru care urmează a fi condamnat.

La individualizarea pedepsei

s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. și s-a ținut cont și

de prevederile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

Astfel, inculpatul este

tânăr, nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul urmăririi penale, dar

s-a ținut cont că a comis o infracțiune gravă prin natura și consecințele ei, precum

și de împrejurarea că a avut o reacție disproporționată în raport cu atitudinea

victimei pretins violentă, dar împrejurare nedovedită pe deplin.

Față de toate acestea

a fost condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea, pe

parcursul executării închisorii, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în integralitatea lor, față de natura infracțiunii comise, fiind nedemn

să-și exercite dreptul de a alege.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea din 15 noiembrie 2010.

Cu privire la acțiunea

civilă.

Tatăl victimei, F.I. s-a

constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON cheltuieli de înmormântare, 3.500 RON

cheltuieli cu parastasele ulterioare, 3.000 RON aranjarea mormântului și 60.000

RON daune morale.

Având în vedere și prevederile

art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. cererea este întemeiată în parte. Din

depoziția martorei E.E. reiese că la masa de pomenire după înmormântare s-au făcut

cheltuieli în sumă de 3410 RON (1.900 RON alimente, 500 RON bucătăreasa, 560 RON

pâinea, sucul, cozonacul, colacii și apa minerală, iar 450 RON sala).

S-a considerat întemeiată

și cererea pentru cheltuielile cu parastasele ulterioare datorită obiceiurilor locului,

respectiv 3.500 RON.

În total, inculpatul a

fost obligat la plata sumei de 5.910 RON cu titlu de despăgubiri.

S-au mai acordat și daunele

morale în cuantumul solicitat, fiind mai presus de orice îndoială că partea civilă

a suferit o traumă psihică prin moartea violentă a fiului.

Inculpatul a mai fost

obligat să plătească și 401 RON cu titlu de despăgubiri Serviciului de Ambulanță

Județean Sibiu, plus dobânzi și penalități de întârziere.

Conform art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a

sentinței.

amintite a declarat în termen legal apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii

și reducerea pedepsei aplicată, precum și schimbarea modalității de executare a

pedepsei.

În dezvoltarea motivelor

de apel s-a susținut că în mod netemeinic instanța nu a ținut cont de circumstanța

atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere starea

de ebrietate avansată a victimei și atitudinea agresivă a acesteia.

De asemenea s-a solicitat

să se aibă în vedere și circumstanțele atenuante personale prev. de art. 74

alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră pe care a

inculpatul a avut-o, vârsta tânără a acestuia, faptul că nu are antecedente penale,

lucrează în agricultură, are alături de el familia care îl sprijină, iar în considerarea

acestor argumente să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea

ei și, în consecință, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Deliberând asupra apelului

prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371

C. proc. pen. Curtea a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut

în mod corect starea de fapt.

Din probele administrate

în faza de urmărire penală și în fața instanței rezultă fără dubiu că în data de

14 noiembrie 2010 inculpatul a aplicat victimei F.I.A. o lovitură de o intensitate

ridicată cu pumnul în zona feței determinând dezechilibrarea și căderea acestuia.

În urma impactului cu planul dur al carosabilului victima a suferit un traumatism

cranio-cerebral care a condus la decesul ei.

Inculpatul nu a contestat

în esență starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată însă a susținut

că, deși s-a reținut că agresiunea sa a fost urmare a conduitei victimei care l-a

amenințat și a încercat să îl lovească, în mod nelegal nu s-a reținut și incidența

stării de provocare.

Aceste susțineri ale inculpatului

se consideră neîntemeiate.

Este necontestat în cauză

că victima se afla la momentul agresării sale într-o stare avansată de ebrietate.

Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală rezultă că victima avea o alcoolemie

de 1,45 grame la mie, iar această stare de ebrietate este confirmată și de către

inculpat care în faza de urmărire penală a declarat: „Când s-a apropiat de noi ne-am

dat seama că F.I.A. este într-o stare avansată de ebrietate pentru că a început

să ne adreseze injurii și a venit cu repeziciune spre noi, hotărât să ne lovească.

A dat cu pumnul spre mine însă m-am ferit și l-am lovit o singură dată cu pumnul

în zona feței, lovitură în urma căreia a căzut la pământ”.

Faptul că victima i-ar

fi insultat pe inculpat și pe numitul N.I. și ar fi încercat să-i lovească fără

nici nu motiv este susținut în parte de numitul N.I. „(...) a început să ne adreseze

injurii și a venit hotărât în direcția noastră ca să sară la noi și să ne lovească.

În momentul în care s-a apropiat de noi l-a lovit pe F.I.A. în față (...)”; „(...)

s-a legat de noi și a intenționat să ne lovească. Inculpatul l-a împins în umăr,

cerându-i să ne dea pace”.

Potrivit dispozițiilor

C. pen.:

„Art. 73 - Circumstanțe

atenuante

Următoarele împrejurări

constituie circumstanțe atenuante:

(...)

b) săvârșirea infracțiunii

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”.

Pentru a putea invoca

starea de provocare este necesar ca inculpatul să se afle într-o stare de puternică

tulburare sau emoție determinată de conduita părții vătămate. În consecință, sigură,

conduita părții vătămate nu este suficientă pentru a exista starea de provocare

fiind necesar ca aceasta să fie aptă să determine o tulburare ori o emoție puternică.

În condițiile în care partea vătămată se afla în stare avansată de ebrietate atitudinea

acestuia - de a adresa injurii și de a încerca să îl lovească pe inculpat - chiar

reală dacă ar fi nu poate fi apreciată în mod obiectiv ca provocatoare nefiind aptă

să conducă la o tulburare ori emoție puternică.

În consecință, în mod

corect instanța de fond a reținut că nu poate fi reținută în cauză scuza provocării.

În ceea ce privește solicitarea

inculpatului de a fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante facultative

aceasta este întemeiată.

Din actele existente la

dosar rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior confruntat cu legea penală. Distinct

de lipsa antecedentelor penale Curtea a arătat că în cauză au fost produse probe

din care rezultă că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană cu o conduită

corespunzătoare și bine integrat social incidentul în cauză fiind caracterizat ca

un accident în viața acestuia, membrii comunității caracterizându-l ca fiind o persoană

liniștită, respectuoasă, de încredere, care a sărit în ajutor pentru a salva din

incendiu bunurile unui vecin.

Față de acestea, Curtea

a reținut ca justificată aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a) C.

pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

În aceste condiții, ținând

seama și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72

C. pen., Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Curtea nu a împărtășit

însă susținerea inculpatului în sensul că în cauză este suficientă aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, ori cu suspendare sub supraveghere.

Consecința deosebit de

gravă produsă ca urmare a conduitei violente a inculpatului - decesul victimei -

impune aplicarea unei pedepse cu executare efectivă. Pedeapsa aplicată trebuie să

fie proporțională gravității faptei săvârșite și să fie aptă să îndeplinească nu

numai funcția coercitivă și educativă, ci și pe cea de exemplaritate. Nu trebuie

neglijat în apreciere asupra individualizării modalității de executare a pedepsei

faptul că praeterintenția are în conținut un element intențional care se impune

a fi sancționat corespunzător.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei nu au fost formulate critici, iar la analiza din oficiu a hotărârii

nu au fost decelate elemente de nelegalitate care să impună desființarea hotărârii

primei instanțe.

În consecință, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 116/A din 15 septembrie

2011 a admis apelul declarat de inculpatul F.L. împotriva sentinței penale nr. 141

din 20 iulie 2010 a Tribunalului Sibiu, a desființat sentința penală atacată numai

sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care, prin reținerea dispozițiilor

art. 74 lit. a) - 76 C. pen. a stabilit-o la 3 ani închisoare. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă F.I.

Recurentul inculpat a

invocat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând

Înaltei Curți de Casație și Justiție reindividualizarea judiciară a pedepsei, în

sensul reducerii cuantumului acesteia și schimbarea modalității de executare, în

sensul dispunerii suspendării sub supraveghere.

Reiterând criticile avansate

în apel, inculpatul a învederat că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante

legale a scuzei provocării, art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere starea de ebrietate

avansată a victimei și atitudinea agresivă a acesteia, precum și faptul că a aplicat

o singură lovitură în zona feței, ce a determinat dezechilibrarea victimei și căderea

pe asfalt.

În sprijinul individualizării

judiciare a pedepsei aplicate se invocă circumstanțele personale favorabile, lipsa

antecedentelor penale, vârsta tânără, o familie organizată.

Recurenta parte civilă

F.I. a adus ample critici deciziei instanței de prim control judiciar, solicitând

casarea acesteia și menținerea soluției instanței fondului.

În cuprinsul motivelor

scrise de recurs, recurenta parte civilă redă situația de fapt, nuanțând cu privire

la anumite aspecte, care în opinia sa, ar evidenția faptul că inculpatul ar fi aplicat

victimei mai multe lovituri, iar reținerea de circumstanțe atenuante judiciare de

către instanța de apel este nejustificată, în raport cu criteriile de individualizare

a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Din această perspectivă

se susține că circumstanțele atenuante facultativ reținute, în favoarea inculpatului

nu au nicio legătură cu realitatea, neținând seama de gravitatea faptei săvârșite,

cu valoare socială fundamentală adusă dreptului la viață.

Astfel, în opinia apărării,

indiferent de comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptei, de aspecte

ce țin de atitudinea civică nuanțată de inculpat, circumstanțele reale ale cauzei

nu justifică reducerea pedepsei sub minimul ei special, cu atât mai mult cu cât

argumentul vizând stăruința inculpatului în a înlătura rezultatul infracțiunii nu

este real. Se arată, în acest sens că, în fapt, inculpatul a abandonat victima fugind

de la locul incidentului, iar comportarea acestuia în fața organelor judiciare a

fost una sfidătoare refuzând să dea declarație în fața judecătorului.

În drept, recurenta parte

civilă a invocat prevederile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând decizia atacată

în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, a actelor în circumstanțiere

depuse de recurentul inculpat, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat

și partea civilă, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată:

Starea de fapt, reținută

de ambele instanțe este pe deplin conturată de materialul probator administrat în

cauză, din analiza și coroborarea acestuia rezultând modalitatea concretă în care

a acționat inculpatul.

Astfel, a reieșit fără

dubiu că în data de 14 noiembrie 2010, inculpatul a aplicat victimei F.I.A. o lovitură

de intensitate ridicată cu pumnul în zona feței determinând dezechilibrarea și căderea

acestuia, în urma impactului cu carosabilul, victima suferind un traumatism cranio-cerebral

cu consecința decesului.

Examinând criticile aduse

de către inculpat și partea civilă deciziei instanței de apel Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat în

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., desigur de pe poziții contrare și cu

susținerea unor argumente esențial diferite.

Efectuând propriul examen

asupra modalității de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului

de către instanța de prim control judiciar, în planul cuantumului, urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a) - 76 C. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție expune:

Individualizarea pedepsei

trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste corecte, atât

sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere

al nevoii de reeducare a făptuitorului.

În această manieră, retribuția

justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenire generală și specială.

Prin urmare, organul judiciar

se impune a avea în vedere în egală măsură persoana infractorului și, respectiv,

reducarea și reintegrarea sa socială, cât și gravitatea, natura infracțiunii, valoarea

socială atinsă, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte.

Analiza criteriilor generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie și trebuie efectuată

cumulativ, cu accent pe gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală, fără a da o pondere mai mare aspectelor

care conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează

fapta săvârșită.

În speța de față, gradul

de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat având în vedere natura și

urmările faptei, anume decesul victimei, consecința deosebit de gravă produse ca

urmare a conduitei violente a inculpatului.

Pe de altă parte, nu poate

fi omis aspectul ce ține de latura subiectivă a faptei în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 183 C. pen. și nici elementele ce definesc persoana inculpatului.

Instanța de apel a efectuat

o analiză adecvată a circumstanțelor reale ale cauzei, motivând în mod corespunzător

și de ce susținerile inculpatului cu privire la pretinsa scuză a provocării nu sunt

fundamentate dar, totodată, a celor personale ale inculpatului, constatând incidența

în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., și acordându-le eficiența cuvenită,

potrivit art. 76 C. pen.

Valorificarea conduitei

bune a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii în planul individualizării

judiciare a pedepsei aplicate prin coborârea cuantumului acesteia a fost motivată

de către instanța de prim control judiciar și este menită să asigure nu numai funcția

coercitivă a pedepsei, dar și pe cea educativă.

În lumina celor înfățișate,

criticile aduse de inculpat, dar și de partea civilă sunt neîntemeiate.

În virtutea considerentelor

ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul F.L. și partea civilă F.I. împotriva deciziei penale

nr. 116/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va obliga recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte

civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul F.L. și partea civilă F.I. împotriva deciziei

penale nr. 116/A din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de

100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.