ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

litigiului dedus judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 232/42/2011, astfel cum a fost

precizată, reclamanta SC C.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, constatarea, recunoașterea și

atestarea în beneficiul SC C.H. SA a dreptului de proprietate asupra terenului

în suprafață de 1162 m.p. situat în comuna P., județul Prahova, astfel cum

rezultă din procesul verbal de predare-primire din anul 1956, precum și

obligarea pârâtului să elibereze certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra acestui teren.

instanțe

Prin sentința nr. 4

din 7 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Nu există un refuz

nejustificat de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate în sensul dispozițiilor art. 8 lit. i) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cât timp reclamanta nu a procedat la completarea

documentației, nedepunând toate titlurile pentru terenul solicitat.

Prin adresa din 11

februarie 2011 autoritatea pârâtă a făcut cunoscute reclamantei aceste aspecte,

însă aceasta a promovat acțiune în constatarea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 2042 m.p., întemeiată pe uzucapiune, acțiune care a fost respinsă

de instanță prin hotărâre irevocabilă.

Eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1162

m.p., în baza Legii nr. 15/1990, a H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor Comune

nr. 2665/1 C/311/1992, reprezintă o procedură specială potrivit căreia

reclamanta trebuia să depună întreaga documentație solicitată de pârât, care

avea obligația să o analizeze, să aprecieze asupra regimului juridic al

terenurilor și să dispună în consecință.

Cum reclamanta nu a

procedat la completarea documentației și la refacerea Anexei nr. 2, potrivit

celor menționate de pârât în adresa din 11 februarie 2011 și în întâmpinare, nu

există un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul legii, astfel

că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată.

exercitată în cauză

Împotriva sentinței

nr. 4 din 7 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamanta SC C.H. SA, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru

următoarele motive:

Față de dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 554/2004, se impune a se observa că acțiunea dedusă judecății

nu are ca obiect anularea unui act administrativ, ci obligație de a face,

respectiv eliberarea unui înscris care să ateste dreptul de proprietate în

temeiul H.G. nr. 834/1991.

În cauză reclamanta a

depus întreaga documentație care s-a întocmit în baza H.G. nr. 834/1991,

implicit anexa nr. 2 însă instanța nu a procedat la comunicarea acesteia către

pârât și nici nu a făcut referire la aceste înscrisuri în hotărârea pronunțată.

De asemenea,

reclamanta a formulat precizare la acțiune, care a fost comunicată autorității

pârâte pentru a-și exprima un punct de vedere asupra acesteia. Lipsa unui

răspuns echivalează cu o achiesare tacită la acțiunea formulată și precizată.

Reclamanta a dovedit

îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate prin depunerea la dosarul cauzei a documentației și a

precizărilor acesteia privind suprafața de teren de 1162 m.p., astfel că

susținerile pârâtului au fost înlăturate, acțiunea promovată de reclamantă

fiind în mod eronat apreciată ca neîntemeiată prin hotărârea primei instanțe.

În concluzie, pentru

motivele prezentate, în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.,

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe

fondul cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

formulate în cauză

Intimatul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 4 din 07 ianuarie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Litigiul dedus

judecății vizează refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale de soluționare favorabilă a cererii reclamantei privind emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2942

m.p. teren situat în comuna P., județul Prahova, refuz considerat de reclamantă

ca fiind unul nejustificat.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, pot fi supuse controlului de legalitate actele

administrative tipice sau asimilate.

Reclamanta a supus

cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de

soluționare a cererii, act administrativ asimilat, definit de art. 2 alin. (1)

lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004 ca fiind „exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Examinând refuzul de

soluționare a cererii reclamantei, prin raportare la aceste dispoziții legale

și la adresa de răspuns emisă de autoritatea pârâtă sub nr. 69268 din 03

februarie 2011, înregistrată la reclamantă sub nr. 486 din 11 februarie 2011,

Înalta Curte constată că pârâtul a invocat, pe de o parte, prezentarea unei

documentații incomplete, în sensul că nu au fost depuse toate titlurile pentru

întreaga suprafață de teren, respectiv 2942 m.p., iar, pe de altă parte,

necesitatea refacerii Anexei nr. 2 a documentației care conține o corectură

prin ștergerea cifrelor inițiale.

În procedura

administrativă de soluționare a cererii, reclamanta nu a completat documentația

în sensul celor solicitate de autoritatea pârâtă, ci a procedat la promovarea

unei acțiuni în instanță pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate

prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 2942 m.p., acțiune respinsă ca

neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 13217 din 09 octombrie 2012 pronunțată

de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă.

Împrejurarea că,

ulterior respingerii acțiunii în constatare, reclamanta și-a precizat cererea

de chemare în judecată, în sensul că refuzul nejustificat de emitere a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate vizează suprafața de 1162

m.p. pentru care a prezentat procesul verbal de predare primire din anul 1956,

nu prezintă relevanță în examinarea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă,

întrucât legalitatea acestui refuz se apreciază în raport de momentul

soluționării cererii și de documentația prezentată de reclamantă în procedura

administrativă.

Faptul că reclamanta

este nemulțumită de răspunsul emis de autoritatea pârâtă nu constituie un refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea răspunsului constituie o

prerogativă a autorității publice care, în cauza supusă judecății, s-a dovedit

a fi exercitată cu respectarea prevederilor legale.

În concluzie, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constantă că sentința recurată este legală

și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de reclamantă va

fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

C.H. SA împotriva sentinței nr. 4 din 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie

2015.