ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 232/42/2011, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC C.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, constatarea, recunoașterea și atestarea în beneficiul SC C.H. SA a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1162 m.p. situat în comuna P., județul Prahova, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare-primire din anul 1956, precum și obligarea pârâtului să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestui teren.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4 din 7 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Nu există un refuz nejustificat de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate în sensul dispozițiilor art. 8 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cât timp reclamanta nu a procedat la completarea documentației, nedepunând toate titlurile pentru terenul solicitat. Prin adresa din 11 februarie 2011 autoritatea pârâtă a făcut cunoscute reclamantei aceste aspecte, însă aceasta a promovat acțiune în constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2042 m.p., întemeiată pe uzucapiune, acțiune care a fost respinsă de instanță prin hotărâre irevocabilă.

Eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1162 m.p., în baza Legii nr. 15/1990, a H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor Comune nr. 2665/1 C/311/1992, reprezintă o procedură specială potrivit căreia reclamanta trebuia să depună întreaga documentație solicitată de pârât, care avea obligația să o analizeze, să aprecieze asupra regimului juridic al terenurilor și să dispună în consecință. Cum reclamanta nu a procedat la completarea documentației și la refacerea Anexei nr. 2, potrivit celor menționate de pârât în adresa din 11 februarie 2011 și în întâmpinare, nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul legii, astfel că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 4 din 7 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C.H. SA, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Față de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, se impune a se observa că acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect anularea unui act administrativ, ci obligație de a face, respectiv eliberarea unui înscris care să ateste dreptul de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991. În cauză reclamanta a depus întreaga documentație care s-a întocmit în baza H.G. nr. 834/1991, implicit anexa nr. 2 însă instanța nu a procedat la comunicarea acesteia către pârât și nici nu a făcut referire la aceste înscrisuri în hotărârea pronunțată.

De asemenea, reclamanta a formulat precizare la acțiune, care a fost comunicată autorității pârâte pentru a-și exprima un punct de vedere asupra acesteia. Lipsa unui răspuns echivalează cu o achiesare tacită la acțiunea formulată și precizată. Reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin depunerea la dosarul cauzei a documentației și a precizărilor acesteia privind suprafața de teren de 1162 m.p., astfel că susținerile pârâtului au fost înlăturate, acțiunea promovată de reclamantă fiind în mod eronat apreciată ca neîntemeiată prin hotărârea primei instanțe. În concluzie, pentru motivele prezentate, în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc.

civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 4 din 07 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de soluționare favorabilă a cererii reclamantei privind emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2942 m.p.

teren situat în comuna P., județul Prahova, refuz considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate. Reclamanta a supus cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de soluționare a cererii, act administrativ asimilat, definit de art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004 ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Examinând refuzul de soluționare a cererii reclamantei, prin raportare la aceste dispoziții legale și la adresa de răspuns emisă de autoritatea pârâtă sub nr. 69268 din 03 februarie 2011, înregistrată la reclamantă sub nr. 486 din 11 februarie 2011, Înalta Curte constată că pârâtul a invocat, pe de o parte, prezentarea unei documentații incomplete, în sensul că nu au fost depuse toate titlurile pentru întreaga suprafață de teren, respectiv 2942 m.p., iar, pe de altă parte, necesitatea refacerii Anexei nr. 2 a documentației care conține o corectură prin ștergerea cifrelor inițiale.

În procedura administrativă de soluționare a cererii, reclamanta nu a completat documentația în sensul celor solicitate de autoritatea pârâtă, ci a procedat la promovarea unei acțiuni în instanță pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 2942 m.p., acțiune respinsă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 13217 din 09 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă. Împrejurarea că, ulterior respingerii acțiunii în constatare, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că refuzul nejustificat de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate vizează suprafața de 1162 m.p.

pentru care a prezentat procesul verbal de predare primire din anul 1956, nu prezintă relevanță în examinarea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă, întrucât legalitatea acestui refuz se apreciază în raport de momentul soluționării cererii și de documentația prezentată de reclamantă în procedura administrativă. Faptul că reclamanta este nemulțumită de răspunsul emis de autoritatea pârâtă nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice care, în cauza supusă judecății, s-a dovedit a fi exercitată cu respectarea prevederilor legale. În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constantă că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.H. SA împotriva sentinței nr. 4 din 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.