ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Numitul H.C., prin avocat ales, în termen legal și în baza art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 2802/C/2008 din data de 14 ianuarie 2009, dată de către procurorul șef M.M.D. și comunicată prin poștă, la 15 ianuarie 2009, rezoluție prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de către H.C., împotriva ordonanței nr. 716/II-2/2008 a Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial București, plângere prin care solicită desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea plângerii, se arată că rezoluția este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente: Procurorul nu a reținut tocmai împrejurarea care constituie o parte a elementului material al infracțiunii, anume aceea că, prin săvârșirea acestei infracțiuni s-a creat, s-a realizat un avantaj patrimonial pentru altul. Susținerea procurorului că ar fi trebuit ca partea vătămată să dovedească intenția făptuitoarelor este greșită, întrucât - în speța de față - intenția făptuitoarelor este dovedită prin însăși activitatea de abuz, respectiv, neaplicarea unor dispoziții legale obligatorii și în vigoare, în momentul judecării cauzei.

De asemenea, nici susținerea procurorului, conform căreia simplul fapt că doar una din părți poate obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului nu este de natură a constitui în sine un element care să realizeze cerința din norma de incriminare, respectiv intenția și urmarea ca funcționarul să obțină pentru altul un avantaj patrimonial, nu are corespondent real, întrucât avantajul patrimonial obținut de către părți, a fost rezultatul neaplicării dispozițiilor legale de către făptuitoare, respectiv a săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Totodată, a solicitat să se rețină că nici motivarea procurorului în legătură cu verificarea aspectelor nu este veridică, întrucât cercetarea - de către organele de anchetă - a aspectelor învederate de către partea vătămată făcea parte tocmai din ancheta judiciară de trebuia făcută.

În drept, a invocat dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În ședința publică din 13 martie 2009, petentul a precizat că, în fapt, plângerea sa vizează ordonanța nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, privind neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților G.D.I., Y.D.M. și A.M. Ulterior, prin cererea depusă la dosar, la data de 1 aprilie 2009, pentru termenul din 24 aprilie 2009, petentul a solicitat să se ia act de retragerea plângerii formulată de petiționarul H.C. împotriva ordonanței nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București.

Având în vedere această cerere formulată de petent, ca și principiul disponibilității ce funcționează în această materie, Curtea va trebui să ia act de retragerea plângerii formulată de petent. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Ia act de retragerea plângerii formulată de petiționarul H.C. împotriva ordonanței nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.