ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Numitul H.C., prin avocat ales, în termen

legal și în baza art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere împotriva

rezoluției nr. 2802/C/2008 din data de 14 ianuarie 2009, dată de către

procurorul șef M.M.D. și comunicată prin poștă, la 15 ianuarie 2009, rezoluție

prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de

către H.C., împotriva ordonanței nr. 716/II-2/2008 a

Direcției Naționale

Anticorupție, Serviciul Teritorial București, plângere prin care solicită desființarea

rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi

penale.

În motivarea

plângerii, se arată că rezoluția este nelegală și netemeinică, pentru

următoarele considerente:

Procurorul nu a

reținut tocmai împrejurarea care constituie o parte a elementului material al infracțiunii,

anume aceea că, prin săvârșirea acestei infracțiuni s-a creat, s-a realizat un

avantaj patrimonial pentru altul.

Susținerea

procurorului că ar fi trebuit ca partea vătămată să dovedească intenția

făptuitoarelor este greșită, întrucât - în speța de față - intenția făptuitoarelor

este dovedită prin însăși activitatea de abuz, respectiv, neaplicarea unor

dispoziții legale obligatorii și în vigoare, în momentul judecării cauzei.

De asemenea, nici susținerea

procurorului, conform căreia simplul fapt că doar una din părți poate obține recunoașterea

dreptului de proprietate asupra bunului nu este de natură a constitui în sine

un element care să realizeze cerința din norma de incriminare, respectiv

intenția și urmarea ca funcționarul să obțină pentru altul un avantaj patrimonial,

nu are corespondent real, întrucât avantajul patrimonial obținut de către

părți, a fost rezultatul neaplicării dispozițiilor legale de către făptuitoare,

respectiv a săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000.

Totodată, a solicitat

să se rețină că nici motivarea procurorului în legătură cu verificarea

aspectelor nu este veridică, întrucât cercetarea - de către organele de anchetă

- a aspectelor învederate de către partea vătămată făcea parte tocmai din

ancheta judiciară de trebuia făcută.

În drept, a invocat dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen.

În ședința publică

din 13 martie 2009, petentul a precizat că, în fapt, plângerea sa vizează

ordonanța nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, privind neînceperea urmăririi

penale împotriva intimaților

G.D.I., Y.D.M. și A.M.

Ulterior, prin

cererea depusă la dosar, la data de 1 aprilie 2009, pentru termenul din 24

aprilie 2009, petentul a solicitat să se ia act de retragerea

plângerii formulată

de petiționarul H.C. împotriva ordonanței nr. 25/P din 4 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București.

Având în vedere

această cerere formulată de petent, ca și principiul disponibilității ce

funcționează în această materie, Curtea va trebui să ia act de retragerea plângerii

formulată de petent.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Ia act de retragerea

plângerii formulată de petiționarul H.C. împotriva ordonanței nr. 25/P din 4

martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie

2009.