ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2014

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată: Prin sentința penală nr. 105/PI din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1795/30/2012, în temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.D.l. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 26 G. pen. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și ;5 luni închisoare în regim de detenție. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și lit. c), respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicare art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.M. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicare art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.D. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 alin. (2) C. pen.

i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 3 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În temeiul 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile reținute mai sus sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpata B.D. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen. prin sentința penală nr. 657/PI/2010 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara. În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 657/PI/2010 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A din 09iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara. În temeiul art. 33 lit. a) și 36 C. pen.

au fost contopite pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare, și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție. În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și lit. c), respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații A.D.I., B.D. și B.M., în solidar, să achite în favoarea părții civile C.J.P. Timiș suma de 54.736,55 lei reprezentând cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în perioada cuprinsă până la data:de. 01 ianuarie 2006 pentru numitele D.R., G.l., C.L., L.M., K.L., F.D., P.D., P.E., A.A., M.L., S.A., lonescu Andreea și L.T.. Au fost obligați inculpații în solidar să achite în favoarea părții civile A.J.P.I.S. Timiș (având anterior denumirea de A.J.P.S. Timiș) suma de 247.086 lei, reprezentând cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, după data de 01 ianuarie 2006 către învinuitele D.R., G.I., C.L., L.M., K.L., F.D., P.D., P.E., A.A., M.L., S.A., lonescu Andreea, L.T., G.N., Ș.A.

și S.P.A.N.. În temeiul art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor care au stat la baza acordării indemnizației de îngrijire copil pentru numitele D.R., G.I., C.L., L.M., K.L., F.D., P.D., P.E., A.A., M.L., S.A., l.A., L.T., G.N., Ș.A. și S.P.A.N., respectiv: pentru D.R., contract de asigurare sociala încheiat în aprilie 2004,: mențiunile din cartea de munca din care rezulta că a fost angajata la SC C. SRL în perioada 02 octombrie 2004-31 martie 2005, contractul individual de muncă din 20 octombrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 23 martie 2005; pentru G.I., adeverința din 08 februarie 2005 din care rezulta că a fost angajată la SC D.L. SRL în perioada aprilie-mai 2004, contractul individual de muncă din 18 aprilie 2004 care fost înregistrat în bazele de date ale I.T.M.

la 19 martie 2005; pentru C.L., contract de asigurare socială din data 01 martie 2005, adeverința care atestă că a fost angajată la SC K.W.R. SRL, contractul individual de muncă din 01 iulie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 11 martie 2005; pentru L.M., contract de asigurare socială încheiat în data 02 decembrie 2004, adeverința din care rezulta că este angajată la SC K.W.R. SRL, contractul individual de muncă din 01 august 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 27 noiembrie 2004; pentru K.L., contract de asigurare socială încheiat în 2004, contractul individual de muncă din 01 aprilie 2005 în care apare ca angajată începând cu data 01 mai 2005; pentru F.D., adeverința că a figurat ca angajată la SC K.W.R.

SRL în perioada ianuarie-martie 2004; pentru P.D., contract de asigurare socială, contractul individual de muncă din 01 aprilie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 02 februarie 2005 în care apare că în perioada aprilie 2004-februarie 2005 a lucrat la SRL D.L. SRL; pentru P.E., contract de asigurare socială cu C.J.P. Timiș, contractul individual de muncă din 01 iunie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 19 martie 2005, adeverința de la I.T.M. pentru dovedirea calității de salariat la SC D.L. SRL în perioada iunie 2004 - februarie 2005; pentru A.A., contract de asigurare socială, contractul individual de muncă din 01 iulie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. peste un alt contract de muncă, în care figurează ca angajat la SC D.L.

SRL; pentru M.L., contract de asigurare socială la C.J.P., contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 19 martie 2005 privind calitatea de angajat la SC K.W.R. SRL; pentru S.A., adeverința eliberată de I.T.M. cu privire la calitatea de angajat la SC B. SRL în perioada 01 ianuarie 2005-31 august 2005; pentru I.A., adeverința cu privire la calitatea de angajata la SC D.L. SRL, contract de asigurare socială, contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 30 iunie 2005; pentru L.T., contractul individual de muncă din 01 octombrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 19 martie 2005, mențiunile din carnetul de munca al învinuitei că a fost angajată la SC K.W.R.

SRL în perioada 01 octombrie 2004-15 martie 2005, contract de asigurare socială din martie 2005; pentru G.N., contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2003 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 04 iunie 2004, adeverința eliberată de SC K.W.R. SRL cu privire la calitatea de angajat din 01 noiembrie 2003; pentru Ș.A. contractul individual de muncă din 01 februarie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 30 iunie 2005, adeverința care atestă calitatea de angajat al învinuitei Ș.A. la SC C. SRL; pentru S.P.A.N., contractul individual de muncă din 01 ianuarie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 04 iunie 2004, adeverința eliberată de SC K.W.R.

SRL care atestă ca a desfășurat activitate la aceasta societate comercială din 01 decembrie 2003. S-a dispus totodată repunerea în situația anterioară în sensul radierii mențiunilor privitoare la stagiul de cotizare efectuate în temeiul înscrisurilor de mai sus din baza de date a sistemului public de pensii. În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 5000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentului dosar. În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1994/P/2009 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au fost trimiși în judecată A.D.I.

pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., B.D. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 289 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și B.M. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen.

raportat la art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.: În perioada 2004-2005, învinuiții A.D.I., în calitate de șef serviciu la Casa de Pensii - Lugoj, B.D. - în calitate de coordonator al punctului de lucru aparținând I.T.M. (instituții de stat care, prin specificul activității lor, asigură acordarea anumitor drepturi sociale unor persoane, ca urmare a unor relații de muncă intervenite între angajatori și angajați, pe de o parte, sau ca urmare a unor contracte de asigurări sociale, pe de altă parte) și învinuita B.M., de profesie contabilă, care a organizat și condus evidența contabilă la SC C. SRL, SC D.L. SRL, SC K.W.R. SRL și SC B. SRL, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru obținerea unor foloase materiale.

Astfel, învinuiții A.I.D. și B.D., au identificat femei însărcinate care nu îndeplineau condițiile legale privind stagiul minim de cotizare pentru a obține indemnizației de creștere și îngrijire a copilului de până la 2 ani. învinuiții le-au pretins și au primit diferite sume de bani pentru a le facilita, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu referitoare la acordarea consultanței persoanelor interesate în obținerea indemnizației de către învinuitul A.I.D., precum și cele referitoare la întocmirea și completarea carnetelor de muncă, emiterea adeverințelor de vechime, verificarea lunară a statelor de plată depuse de angajatori și actualizarea bazei de date a I.T.M. Timiș, de către învinuita B.D., obținerea pe nedrept a acestei indemnizații, cu consecința prejudicierii grave a bugetului de stat.

În același scop, B.D. a procedat la falsificarea unor înscrisuri oficiale, respectiv carnete de muncă, adeverințe de vechime în muncă și a bazei de date a I.T.M. Timiș, iar învinuita B.M. a falsificat înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contracte de muncă, adeverințe de vechime în muncă, pe baza cărora persoanele astfel identificate au obținut pe nedrept, după nașterea copiilor, indemnizații pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Inculpatul A.I.D., luând la cunoștință, cu ocazia audiențelor, că persoanele care intenționau să solicite această indemnizație nu îndeplineau stagiul minim de cotizare prevăzut de lege la bugetul de asigurări sociale, contrar atribuțiilor sale de serviciu conform cărora era obligat să le aducă la cunoștință faptul că nu pot beneficia de acest drept, le promitea acestora că le va facilita obținerea indemnizației și le sfătuia totodată în legătură cu activitățile pe care acestea urmau să le desfășoare în acest scop. Pentru ajutorul acordat, cu încălcarea dispozițiilor legale, A.I.D. a pretins și primit de la persoanele interesate de obținerea acestor indemnizații diferite sume de bani care se presupune că au fost împărțiți cu B.D., având în vedere multitudinea de activități ilegale desfășurate de către aceasta în cadrul grupului.

Actele primite, respectiv documente de identitate, carnete de muncă, acte medicale și alte documente, de către învinuitul A.I.D. de la diferite persoane au fost remise de către acesta învinuitei B.M., care a întocmit contracte de muncă false pentru fiecare dintre aceste persoane, prin care atesta în mod neadevărat că acestea ar fi fost încadrate în muncă la una dintre societățile comerciale la care învinuita era contabilă și la a căror ștampilă avea acces (SC C. SRL, SC D.L. SRL, SC K.W.R. SRL și SC B. SRL). Data angajării înscrisă în contracte a fost stabilită de învinuita B.M. și învinuitul A.I.D., în așa fel încât, în mod aparent, să fie realizat stagiul minim de cotizare, prevăzut de lege, necesar pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului.

Inculpata B.M. a emis de asemenea adeverințe false (în cazul acelor învinuite care nu au beneficiat în cursul anului 2005 de indemnizație pentru creșterea copilului de la Casa de Pensii Timiș, respectiv pentru învinuitele Ș.A., S.P.A.N.,V.A.I., G.N. și C.A.), prin care societatea comercială unde aceste învinuite figurau ca angajate, atesta vechimea în muncă precum și faptul că s-au aflat în cursul anului 2005 în concediu de creștere și îngrijire a copilului. Aceste adeverințe au fost folosite de către învinuite la D.M.P.S. Timiș pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului (după data de 01 ianuarie 2006). Totodată, învinuita B.M.

a întocmit în fals și declarațiile inițiale și rectificative privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, care au fost depuse de către ea la Casa de Pensii Timiș, atestând în mod nereal că învinuitele erau angajate ale societăților comerciale mai sus menționate precum și faptul că angajatorul ar fi plătit în cursul anului 2005 contribuțiile legale. Instanța de fond a mai reținut că pe lângă activitatea infracțională descrisă mai sus, învinuita B.M. a pretins și primit, în calitate de intermediar al celorlalți doi membrii ai grupului, diferite sume de bani sau foloase necuvenite de la persoanele interesate (învinuitele G.N., V.A.I.

și S.P.A.N.), după cum rezultă din declarațiile acestora deoarece învinuitele nu îndeplineau condițiile privind stagiul minim de cotizare pentru obținerea indemnizației pentru creștere a copilului urmând ca prin schema infracțională anterior menționată, să le fie rezolvată problema vechimii minime necesare obținerii acesteia. Contractele de muncă astfel întocmite erau apoi înregistrate retroactiv în baza de date a I.T.M. Lugoj de către învinuita B.D., care în anumite situații, a înscris în fals mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, dacă acesta exista, sau în alte situații a emis în numele I.T.M. Timiș, adeverințe false cu vechimea în muncă, pentru a fi folosite la Casa de Pensii Timiș sau la D.M.P.S.

Timiș, pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului. Astfel, învinuita B.D. a inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului în carnetele de muncă ale învinuitelor M.L.D., L.T. și D.R. și a întocmit și semnat adeverințe false cu vechimea în muncă la una din societățile respective pentru învinuitele: F.D., L.M., P.L., K.L., G.I. P.D., P.E., I.A. și A.A. Învinuita B.D. a mai pretins și primit în mod direct de la învinuita A.A.C., care nu îndeplinea condițiile privind stagiul minim de cotizare pentru obținerea indemnizației de creștere a copilului, suma de 500 lei, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să-i emită o adeverință cu mențiuni necorespunzătoare adevărului privind vechimea în muncă.

Ulterior, B.D. a depus pentru învinuita A.A.C. actele necesare obținerii acestei indemnizații atât la Casa de Pensii Timiș cât sila primăria locului de domiciliu, în luna ianuarie 2006. Tot B.D. le-a identificat pe învinuitele G.N., B.M., P.E. și S.A., de la care se presupune, din coroborarea probelor de la dosar, că a pretins și primit diferite sume de bani, pentru a le ajuta să obțină pe nedrept indemnizație pentru creșterea copilului. Cu privire la pretinsele fapte de corupție comise de învinuiții A.D.l., B.D. și B.M. a fost dispusă o soluție de netrimitere în judecată, prin Ordonanța din data de 07 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș (vol. VII, filele 51-54). Din raportul de constatare tehnico-științifică I.T.

întocmit de specialistul din cadrul D.N.A. Timiș a reieșit că toate contractele de muncă încheiate de învinuita B.M. au fost înregistrate în baza de date informatică a I.T.M. Timiș - punct de lucru Lugoj - cu o întârziere față de data înscrisă pe contractele de muncă fictive, cuprinsă între 3 și 6 luni. Din verificările efectuate de I.T.M. Timiș a rezultat că angajatorii nu au depus state de plată pentru persoanele ce au beneficiat de indemnizație, iar aceste persoane nu au făcut parte vreodată dintre angajații societăților aflate în cauză. Ministerul muncii, familiei și egalității de șanse, prin Inspectoratul Social Regional Vest, a efectuat verificări; cu privire la legalitatea acordării indemnizațiilor pentru creșterea copilului de până;la 2 ani, ocazie cu care a stabilit că persoanele aflate în cauză nu au îndeplinit condițiile legale pentru obținerea acestor drepturi.

De asemenea, au fost efectuate două constatări tehnico-științifice grafice, ocazie cu care s-a constatat, prin rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică din 18 februarie 2010 și din 19 martie 2010, că învinuita B.M. a semnat documentele false, respectiv adeverințele de vechime, aflate în litigiu, totodată stabilindu-se probabilitatea întocmirii de carnete de muncă și de adeverințe de vechime false de către învinuita B.D. În cursul cercetării judecătorești Tribunalul a administrat următoarele probe: declarații de inculpați, declarații de martori, probe cu înscrisuri. Inculpatul A.D.l., prin declarația de la fila 63, a precizat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor care sunt reținute în sarcina sa.

Acesta a susținut că o cunoaște pe inculpata B.D., deoarece au lucrat la același minister, respectiv în aceeași clădire și că avea funcția de șef la Casa de Pensii Lugoj și inculpata B.D. avea calitatea de inspector la I.T.M. Lugoj, iar între cele două instituții existau raporturi de colaborare. Inculpatul a arătat că nu este nelegală practica de a se achita retroactiv asigurarea pentru obținerea indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Persoanele care nu erau angajate, puteau să plătească o asigurare la C.J.P. Timiș, iar pe baza adeverinței cu vechimea în muncă sau asigurări se întocmea dosarul pentru indemnizație creștere copil. Pe inculpata B.M. a cunoscut-o întrucât aceasta venea la instituția sa cu diverse probleme, respectiv depunea cereri pentru diverse bilete de odihnă și tratament, declarații de plată a contribuțiilor de asigurări sociale din partea firmei sau depunea dosare de pensionare.

Acesta a mai arătat că este posibil ca învinuitele indicate în rechizitoriu să fi fost în audiență la el pentru a-i cere informații pentru întocmirea dosarului de asigurare socială, dar nu le cunoaște personal. Este posibil ca acele femei să-1 fi întrebat și de modalitatea de obținere a indemnizației pentru creștere copil. Inculpatul a mai precizat că nu a avut nici o întâlnire cu vreuna din persoanele care au beneficiat de indemnizație îngrijire copil, în niciun parc din Lugoj. Inculpatul a menționat că avea program de audiență în fiecare zi de la ora 10:00 până la ora 12:00. Cu privire la inculpata B.D., s-a reținut că prin declarația de la fila 65, aceasta a arătat că nu se consideră vinovată de acuzațiile care i se aduc.

Inculpata a susținut că, pe inculpatul A.D. l-a cunoscut datorită relațiilor de colaborare dintre instituțiile la care lucrau, iar pe inculpata B.M. o cunoaște întrucât aceasta ținea contabilitatea mai multor societăți, iar în această calitate venea frecvent la I.T.M. Referitor la susținerile martorelor care au precizat că nu au fost niciodată angajate, aceasta arată că nu avea obligația să verifice realitatea datelor din contract, ci doar să verifice dacă este semnat și ștampilat de către angajator. De asemenea, inculpata a confirmat că atribuția sa era să completeze carnetele de muncă. Aceasta a susținut că depunerea contractului de muncă la instituția sa se putea efectua de către angajator, de contabilul societății sau de angajat.

De obicei, adeverința de vechime era eliberată de angajator, iar în cazul în care contabilul aducea acte de încetare a contractului de muncă, I.T.M. elibera acele adeverințe. Totodată, aceasta a declarat că nicio persoană din prezentul dosar nu i-a solicitat să întocmească vreun act fals. Tribunalul a reținut că inculpata B.M., prin declarația de la fila 76, a precizat că nu își menține declarația dată la data de 30 octombrie 2008 în fața procurorului D.N.A., motivând că nu își amintește ce a declarat în acel moment și că s-a simțit sub presiune. Aceasta a arătat că le cunoaște pe numitele: Ș.A., S.P.A.N., V.A., G.N. și C.A., însă nu a eliberat adeverințe false pentru acestea, întrucât erau angajate.

Nu i s-a cerut niciodată de către inculpații B.D. sau A.D. să angajeze fictiv vreo persoană. Pe inculpatul A. îl cunoaște din anul 2002, din momentul în care s-a înființat Casa de Pensii Lugoj. Aceasta a menționat că a fost în audiență la Casa de Pensii de 2 sau de 3 ori. A mai declarat că, la vremea respectivă, patronii angajau persoane, dar contractul de muncă îl înregistrau numai după ce se lămureau cu privire la competențele angajatului, însă înregistrarea se făcea cu data încheierii contractului și nu la data depunerii acestuia la I.T.M. Evaluând probatoriul administrat (declarațiile inculpaților și ale martorilor Ș.G., S.C., M.L.D., F.D., L.T., K.L., C. (P.) L.A., G.J.E., D.R., G.N., P.D., C.T., P.M., C.A., S.P.A.N., Ș.A., P.E., S. (V.) A.I., S.R.M.), prima instanță a constatat că este demonstrată starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile care li se impută.

Astfel, s-a reținut că în perioada 2004 - 2005 inculpatul A.D.l. a îndeplinit funcția de șef serviciu la Casa de Pensii - Lugoj, iar B.D. a îndeplinit funcția de coordonator al punctului de lucru aparținând I.T.M., instituții de stat care asigurau acordarea anumitor drepturi sociale unor persoane, ca urmare a unor relații de muncă intervenite între angajatori și angajați sau ca urmare a unor contracte de asigurări sociale. Cu privire la inculpata B.M., de profesie contabilă, s-â reținut că a organizat și condus evidența contabilă a următoarelor societăți comerciale: SC C. SRL, SC D.L. SRL, SC K.W.R. SRL și SC B. SRL.

În ceea ce privește activitatea inculpatului A.D.I., s-a reținut că, prin natura funcției, acesta a intrat în contact cu femei însărcinate care nu îndeplineau condițiile legale privind stagiul minim de cotizare pentru a obține indemnizație de creștere și îngrijire a copilului de până la 2 ani, prilej cu care, sub pretextul că este posibilă obținerea dreptului de indemnizație prin încheierea unor contracte de asigurări sociale care presupuneau achitarea unei contribuții lunare o perioadă de timp anterioară momentului nașterii, inculpatul le-a relatat învinuitelor că este posibilă achitarea retroactivă a unor sume și dobândirea dreptului de persoană beneficiară a indemnizației de întreținere. Din declarațiile celor 16 beneficiare s-a reținut că, în cele mai multe cazuri s-au cerut sume de bani pentru acest serviciu, în cauză însăj pronunțându-se o soluție de netrimitere în judecată de către D.N.A.

cu privire la faptele de corupție, soluție care nu a fost contestată, context în care s-a constatat că nu se mai pot face cercetări raportat la o posibilă infracțiunea de luare de mită, instanța fiind ținută de soluția pronunțată în cursul urmăririi penale și fiind îndrituită a se raporta limitelor în care a fost sesizată. Tribunalul a reținut că persoanele contactate de inculpatul A.D., persoane care au avut calitatea de învinuite în cursul urmării penale și față de care s-a pronunțat o soluție de aplicare a unei amenzi administrative, sunt: G.I., care în declarația dată în cursul urmării penale, a arătat că a lucrat la SC R.F. SRL, până în anul 2004, iar din mai 2004 a încheiat un contract cu C.J.P.

de asigurare socială. A născut în ianuarie 2005 și, la depunerea dosarului, i s-a spus că ar "lipsi" 2-3 zile pentru realizarea stagiului de cotizare. A mers cu soțul la inculpatul A.D.I. care a pretins suma de 2.000 lei, arătând că va "rezolva" problema cu vechimea necesară. A precizat că a plătit suma pretinsă (2.000 lei) și ulterior a primit o adeverința (crede că este vorba de adeverința din 08 februarie 2005) din care rezulta că a fost angajată la SC D.L. SRL în perioada aprilie-mai 2004. învinuita a arătat că nu a lucrat la acea societate. S-a considerat că declarația martorei este confirmată de declarația soțului acesteia, G.M., dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței de fond și se coroborează cu adresa SC D.L.

SRL din care rezultă că învinuita nu a fost angajată la această societate comercială, cu statele de plata și condici de prezență, care evidențiază că învinuita nu figurează pe aceste documente, de raportul de control I.T.M. la societate care atestă că, în urma verificării registrului de evidență al salariaților și a celorlalte documente ale societății nu a fost identificată învinuita. Din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 18 aprilie 2004 la 19 martie 2005 și nu la 20 aprilie 2004, cu o întârziere de peste 10 luni. Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că învinuitei G.I.

Estera i s-a eliberat adeverința de către I.T.M. care a dovedit calitatea de angajat la SC D.L. SRL și i s-au achitat contribuțiile sociale. Pentru perioada 18-21 aprilie 04 se suprapun contractele de munca de la SC R.F. SRL și SC D.L. SRL. De la C.J.P. a primit indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, iar de la D.M.P.S. a Județului Timiș în perioada ianuarie 2006 -ianuarie 2007. Cu privire la martora L.T., prima instanță a constatat că aceasta a declarat că în anul 2005, după ce a rămas însărcinată, s-a deplasata la C.J.P. Lugoj, unde a discutat cu A.D.I. și a arătat acestuia că nu a avut niciun loc de muncă. Acesta i-a cerut suma de 500 euro și 700 lei arătând că îi va face angajare retroactivă la o societate, iar ea să încheie un contract de asigurare la C.J.P..

De întocmirea dosarului pentru obținerea indemnizație pentru creșterea copilului s-a ocupat personal după ce a născut. Nu a lucrat niciodată la SC K.W.R. SRL. S-a mai constatat că susținerile acestei învinuite din cursul urmăririi penale au fost menținute în fața instanței și se coroborează cu declarația martorului Ș.G., patron la SC K.W.R. SRL, care a arătat că numita L.T. nu a fost angajata la societate. Din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M., a fost înregistrat contractul din 01 octombrie 2004 la 19 martie 2005 și nu la 20 octombrie 2004, cu o întârziere de 5 luni. Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că I.T.M.

a efectuat mențiune în carnetul de munca al învinuitei că a fost angajată la SC K.W.R. SRL în perioada 01 octombrie 2004-15 martie 2005. A avut și contract de asigurare socială din martie 2005. De la C.J.P. i s-a acordat indemnizație pentru creșterea copilului din octombrie 2005 până în decembrie 2005 și de la D.M.P.S. din ianuarie 2006 până în 22 noiembrie 2008. S-a concluzionat că încetarea contractului de muncă a avut loc în condiții nelegale, iar perioada de "asigurat social" nu era suficientă pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului. Prima instanță a constatat că martora F.D. a declarat în cursul urmăririi penale că a născut în decembrie 2004, dată până la care cotizase la casa de pensii aproximativ 10 luni.

întrucât mai avea nevoie de 2 luni vechime a luat legătura cu inculpatul A., care i-a solicitat 1.700 lei. A dat banii și ulterior a început să primească indemnizație pentru creșterea copilului. Nu a fost angajată la SC K.W.R. SRL. Cu privire la martora F.D. prima instanță a constatat că aceasta și-a menținut declarația în fața instanței, susținerile acesteia coroborându-se cu declarația martorului Ș.G., patron la SC K.W.R. SRL, din care rezultă că aceasta nu a fost angajată la societate și celelalte înscrisuri de la dosar. Astfel, potrivit adresei din 25 iulie 2008 a I.T.M. Timiș rezultă că nu figurează înscris în baza de date a I.T.M. carnetul individual de muncă al numitei F.D. (vol. III, filele 113-116).

în evidențele D.M.P.S. Timiș, învinuita s-a aflat în plata indemnizație pentru creșterea copilului în perioada 01 ianuarie 2006-29 decembrie 2006 (după care a intrat în plata pentru indemnizație pentru creșterea copilului, probabil pentru alt copil). Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că are eliberată adeverința de către I.T.M. cu mențiunea că nu posedă carte de muncă (deși poseda carnet de munca din 1998), a figurat ca angajată la SC K.W.R. SRL în perioada ianuarie-martie 2004. C.J.P. a plătit indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada februarie 2005- decembrie 2005. Perioada în care a fost angajată și perioada de asigurat social, luate separat, nu o îndreptățeau să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului; contractul individual de muncă de la SC K.W.R.

SRL nu este menționat în carnetul de muncă, iar încetarea raporturilor de serviciu nu a fost legală. Prima instanță a reținut că martora K.L., a declarat în cursul urmăririi penale, că în 2004 a încheiat cu C.J.P. un contract de asigurare socială. La finele anului a mers la C.J.P. Lugoj unde a discutat cu inculpatul A.D. despre posibilitatea obținerii indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus că este posibil, cu condiția plății retroactive a unor taxe și amenzi fiscale. I s-a cerut totodată suma de 4000 lei, pe care a plătit-o. A aflat ulterior că a figurat ca angajată la SC K.W.R. SRL, unde nu a desfășurat nici o activitate. Martora și-a menținut declarația în cursul judecății, iar susținerile sale se coroborează cu declarația administratorului Ș.G.

din care rezultă că numita K.L. nu a lucrat la SC K.W.R. SRL și cu înscrisurile de la dosar. Astfel, din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima instanță a reținut că un contract, respectiv cel înregistrat din 01 aprilie 2005 figurează ca începând la 01 mai 2005 și încetează la 15 octombrie 2004, adică se încheie cu 4 luni și 15 zile înainte de a începe. Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut ca I.T.M. a eliberat învinuitei K.L. adeverința pentru dovedirea calității de angajat (aprilie-octombrie 2004) și contract de asigurare socială (octombrie 2004-martie 2003). A primit indemnizație pentru creșterea copilului de la C.J.P.

pentru perioada 25 aprilie 2005-31 decembrie 2005 și de la D.M.P.S. de la 01 ianuarie 2006 la 14 martie 2007. Contractul individual de muncă de la SC K.W.R. SRL nu este înregistrat în cartea de munca, încetarea contractului de muncă a avut loc în condiții nelegale, iar perioada de "asigurat social" nu era suficientă pentru obținerea indemnizație pentru creșterea copilului. Totodată, prima instanță a reținut că martora I.A. a menționat că în iunie 2005 s-a deplasat la C.J.P. Lugoj pentru a se interesa de modul de obținere a indemnizație pentru creșterea copilului, fiind însărcinată. A discutat cu inculpatul A.D. care i-a relatat că este posibil, solicitându-i suma de 3.000 lei, sumă pe care învinuita I.A.

a plătit-o. După o perioada de timp a mers din nou la A.D., care i-a înmânat o adeverință că ar fi fost angajată la SC D.L. SRL, cu care a mers la C.J.P. și a încheiat un contract de asigurare socială. Nu a lucrat niciodată la SC D.L. SRL, iar după declanșarea cercetărilor i s-a cerut de către A.D. și învinuita B.M. să declare că a fost angajată. Deși această martoră nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii, tribunalul a apreciat că susținerile sale din cursul urmării penale se coroborează cu declarația administratorului T.G.D., din care rezultă că I.A.V. nu a lucrat la SC D.L. SRL și cu înscrisurile de la dosar. Din verificările efectuate de I.T.M. la SC D.L. SRL s-a reținut că acesta nu figurează angajată.

De asemenea, nu figurează nici în registrul de evidență al salariaților, în dovezile de calcul a drepturilor salariale sau în foile colective de prezență. Din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 noiembrie 2004, la data de 30 iunie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere de 7 luni (vol. III-filele 39-40). Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut ca I.T.M. a eliberat învinuitei adeverință pentru dovedirea calității de angajat la SC D.L. SRL pentru perioada arătată, a plătit asigurare socială din data de 05 iulie 2005 și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în perioada 19 octombrie 2005-19 octombrie 2007 (de la C.J.P.

și D.M.P.S.), iar încetarea raporturilor de muncă a fost nelegală și nejustificată. Cu privire la martora M.L., prima instanță a constatat că aceasta a declarat în cursul urmării penale că la începutul anului 2005, fiind însărcinată, s-a deplasat la C.J.P. Lugoj pentru a se interesa de obținerea indemnizație pentru creșterea copilului. A luat legătura cu inculpatul A.D. care i-a relatat că este posibil, pretinzându-i suma de 1.700 lei, plus suma de 700 lei pentru încheierea unei asigurări de viață. A dat inculpatului A.D. suma la data de 21 martie 2005, când, cu actele înmânate de inculpat, a încheiat un contract de asigurare socială la C.J.P. A aflat ulterior că a figurat angajată la SC K.W.R.

SRL, unde nu a lucrat niciodată. S-a mai reținut că martora și-a menținut susținerile în cursul judecății, arătând că după ce a primit citație, a mers la Casa de Pensii Lugoj, pentru a-și recupera cartea de muncă. După ce a plecat de la Casa de Pensii a mers să discute cu inculpatul A.D., care a sfatuit-o să nu spună poliției că îl cunoaște și au stabilit o întâlnire în aceeași zi în parcul din gară. în acel moment a cunoscut-o pe contabila societății la care figura angajată. Tribunalul a apreciat că declarația acestei martore se coroborează cu declarația administratorului Ș.G. din care rezultă că M.L.D. nu a lucrat la SC K.W.R. SRL și este confirmată de declarațiile soțului acesteia, M.A. date în cursul urmării penale.

Din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că, în bazele de date ale I.T.M., contractul din 01 noiembrie 2004 a fost înregistrat la data de 19 martie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere de peste 3 luni (perioada contractului individual de muncă ar fi fost 01 noiembrie 2004-15 martie 2005, vol. III -filele 40-41). Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că C.J.P. a eliberat o adeverință învinuitei M.L., privind calitatea de angajat la SC K.W.R. SRL în perioada arătată, aceasta a încheiat contract de asigurare sociala la 21 martie 2005 până în august 2005 și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în perioada octombrie-decembrie 2005 (de la C.J.P.) și ianuarie 2006-septembrie 2007 (de la D.M.P.S.).

Mențiunile din carnetul de muncă privind perioada lucrată la SC K.W.R. SRL sunt făcute de I.T.M..' Cele 2 perioade, luate separate, nu erau suficiente pentru a obține indemnizație pentru creșterea copilului. Cu privire la martora P.L., prima instanță a constatat că în februarie 2005 a mers la C.J.P. Lugoj, fiind însărcinată, pentru a se interesa de modul de obținere a indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus de către o angajată că nu se poate, având în vedere lipsa perioadelor de cotizare. Pe hol a fost abordată de inculpatul A.D., care a arătat că în schimbul sumei de 500 lei este posibil. I-a cerut documente, care i-au fost aduse împreună cu suma de bani. A fost trimisă să încheie și un contract de asigurare socială, lucru pe care l-a făcut la 01 martie 2005. După o perioadă, inculpatul A.D.

i-a înmânat o adeverință care atesta că a fost angajată la SC K.W.R. SRL, care trebuia depusă la dosarul de obținere a indemnizație pentru creșterea copilului. A mai plătit suma de 400 lei inculpatului A.D. S-a apreciat că declarația martorei se coroborează cu susținerile administratorului Ș.G. din care reiese că învinuita P.L. nu a lucrat la societatea sa, și cu înscrisurile de la dosar. Astfel, din raportul de constatare tehnico științifică a D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 iulie 2004, la data de 11 martie 2005 și nu la 20 iulie 2004, cu o întârziere de peste,7 luni (perioada contractului individual de muncă ar fi fost 01 iulie 2004-28 februarie 2005, vol. III-fila 47). Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că învinuita P.L.

are adeverința eliberată de I.T.M. privind perioada în care a fost angajată, iar carnetul de muncă a fost completat cu perioada respectivă de către C.J.P., are contract de asigurare socială în perioada august-septembrie 2005, a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în perioada octombrie-decembrie 2005 (de la C.J.P.) și ianuarie 2006-august 2007 (de la D.M.P.S.). Cele 2 perioade, separate, nu îndreptățeau învinuita să primească indemnizație pentru creșterea copilului, contractul de muncă fals nu este înregistrat în carnetul de muncă, iar încetarea raporturilor de muncă este nelegală și nu se justifică. În ceea ce o privește pe martora L.M., prima instanță a constatat că, în declarațiile date în cursul urmăririi penale a arătat că, în noiembrie 2004 a mers la C.J.P.

Lugoj unde a discutat cu inculpatul A.D. despre posibilitatea de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus că se poate și i s-a cerut să aducă documente și suma de 2000 lei, pentru a i se face angajare retroactiv. După ce a remis banii, învinuita L.M. a mers la Casa de Pensii Timișoara unde a încheiat un contract de asigurare socială (în 02 decembrie 2004). în ianuarie 2005 a primit de la inculpatul A.D. o adeverință din care rezulta că este angajată la SC K.W.R. SRL, semnată de B.D., deși nu a lucrat niciodată acolo. După ce a născut, a întocmit documentația pentru a primi indemnizație pentru creșterea copilului de la C.J.P. și D.M.P.S., folosind inclusiv adeverința primită de la învinuitul A.D..

S-a apreciat că declarația martorei se coroborează cu declarația administratorului Ș.G. din care rezultă că L.M. nu a lucrat la societatea sa, și cu înscrisurile de la dosar. Astfel, din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 august 2004 la data de 27 noiembrie 2004 și nu la 20 august 2004, cu o întârziere de peste 3 luni (perioada contractului ar fi fost 01 august 2004-20 noiembrie 2004, vol. I - filele 46-47). Din Raportul de inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că L.M. a depus adeverință eliberată de I.T.M. cu privire la calitatea de angajat la societatea comercială pentru perioada respectivă, s-a asigurat social la 02 decembrie 2004 și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, pentru perioada august-decembrie 2005 de la C.J.P.

și ianuarie 2006-iunie 2007 de la D.M.P.S. Perioadele în care figurează ca angajată și perioada de asigurat social, luate separate, nu-i dădeau dreptul să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului, iar încetarea raporturilor de muncă a fost nelegală și nejustificată. Tribunalul a constatat că martora C.A. a declarat în cursul urmăririi penale, că în lunile iulie-august 2004, fiind însărcinată, a mers și a discutat cu inculpatul A.D., pe care îl cunoștea, despre modalitățile de a obține indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a pretins de către A.D. suma de 800 euro și documente, pe care le-a primit după câteva zile. în octombrie 2004 a născut și l-a trimis pe soțul ei, C.M., cu certificatul de naștere al copilului la inculpatul A.D., care a mai pretins încă 200 euro, arătând că învinuita născuse mai devreme și mai este necesar stagiu de cotizare.

C.M. a remis inculpatului A.D. și suma de 200 euro. începând cu luna ianuarie 2006 a început să primească indemnizație pentru creșterea copilului până în octombrie 2006. A precizat că nu a întocmit niciun document pentru a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, însă este posibil ca acestea să fi fost întocmite de fostul soț C.M., că nu a lucrat la SC C. SRL și nu cunoaște împrejurările întocmirii actelor în baza cărora a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului. S-a constatat totodată că martora își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, iar susținerile sale se coroborează cu declarația administratorului SC C. SRL, S.C., care arată că numita C.A. nu a fost angajată la societatea sa, și cu înscrisurile din dosar.

Astfel, din controlul efectuat de I.T.M. la societate (registru de evident a salariaților, dosare personale) s-a reținut că societatea a avut de la înființare numai 2 angajați. Din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 ianuarie 2004 la data de 30 iunie 2005 și nu la 20 ianuarie 2004, cu o întârziere de peste 18 luni (perioada contractului ar fi fost 01 ianuarie 2004 - nu figura încetat la data constatării, vol. III - fila 50 ). învinuita a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului de la D.M.P.S. în perioada 01 ianuarie 2006-28 octombrie 2006. Nu figurează că a beneficiat de la C.J.P.

de indemnizație pentru creșterea copilului. Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică a I.P.J. Timiș - Serviciul Criminalistic din 18 februarie 2010 s-a reținut ca semnătura de pe adeverința eliberata de SC C. SRL - la rubrica reprezentant legal - a fost efectuată de învinuita B.M. (vol. VII, filele 67-70). Cu privire la martora C.T. s-a reținut că aceasta a declarat în cursul urmării penale că la finele anului 2004 a discutat cu inculpatul A.D., care a arătat că îi poate face o angajare retroactivă, pentru "a merge" vechimea în muncă. în acest sens, a remis inculpatului -A.D., la solicitarea acestuia, suma de 3.000 lei și cartea de muncă. învinuita a precizat că știe că a figurat angajată până la finele lunii martie 2005. în luna martie 2005 a pierdut sarcina, așa încât nu a mai făcut demersuri pentru a obține indemnizație pentru creșterea copilului.

A mai declarat că a înțeles că a figurat angajată în cadrul SC D.L. SRL, dar nu a prestat nicio activitate în cadrul societății. Nu are cunoștință de modul de întocmire și înregistrare a contractului său de muncă. S-a constatat că martora și-a menținut declarația în fața instanței, iar tribunalul a reținut că susținerile sale se coroborează cu declarația administratorului SC C. SRL, numitul S.C., care a menționat că învinuita C.T. nu a lucrat în cadrul societății, și cu înscrisurile de la dosar. Astfel, din raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. contractul din 01 noiembrie 2004 a fost înregistrat peste un alt contract de muncă, cel mai probabil la data de 25 martie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere de peste 4 luni.

Tribunalul a reținut că inculpatul A.D. a negat săvârșirea faptelor, apărarea sa bazându-se pe faptul că nu le cunoaște pe învinuitele beneficiare ale indemnizației, că este posibil să le fi oferit consultații cu privire la posibilitatea legală de a încheia contract de asigurări sociale pentru a beneficia de indemnizație îngrijire copil și că este victima unor mașinațiuni politice. Prima instanță a constatat că apărările sale nu sunt întemeiate, declarațiile majorității martorelor învinuite, menținute în fața instanței, demonstrând că inculpatul a inițiat demersurile în vederea obținerii indemnizației, precum și faptul că unele dintre aceste învinuite, din cauza mediului social din care provin, nici nu aveau capacitatea să înțeleagă procedura administrativă ce urma a fi derulată, iar un demers ilicit în vederea obținerii acestor drepturi din partea lor ar fi fost fără rezultat fără sprijinul inculpatului.

In plus, multe din aceste- învinuite nu au cunoscut faptul că au dobândit calitatea de angajate, ele însele având convingerea că beneficiau de indemnizația de îngrijire copil în baza unui contract de asigurare socială. Totodată s-a observat că înscrisurile evidențiate mai sus, respectiv rapoarte de constatare tehnică, rapoarte de inspecție, înscrisuri emanând de la societățile comerciale implicate, se coroborează perfect în evidențierea stării de fapt. Cu privire la activitatea inculpatei B.M., prima instanță a constatat că doc