ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 105/PI

din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1795/30/2012,

în temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2)

C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul A.D.l. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce

implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art.

25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la 3 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul art.

25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la 2 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26

G. pen. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare la care s-a

adăugat un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 6 ani și ;5 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă,

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și lit. c), respectiv dreptul de a

ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de

3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.

71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicare art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.M. la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.

290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin.

(2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art.

26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni

închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a

aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat

un spor de 5 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa rezultantă,

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art.

71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicare art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.D. la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce

implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art.

289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin.

(2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 3 luni închisoare pentru

instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul 25

C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2

luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art.

26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni

închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a

aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, urmând ca inculpata

să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa rezultantă,

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. precum și litera c, respectiv dreptul de a

ocupa orice funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de

3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat

că infracțiunile reținute mai sus sunt concurente cu infracțiunea pentru care

inculpata B.D. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare cu

aplicarea art. 81-82 C. pen. prin sentința penală nr. 657/PI/2010 a

Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A din 09 iunie

2010 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art.

85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

657/PI/2010 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 89/A

din 09iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art.

33 lit. a) și 36 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus cu

pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare, și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea

mai grea, aceea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare,

urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare în regim

de detenție.

În baza art. 35

C. pen. s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

precum și lit. c), respectiv dreptul de a ocupa orice funcție ce implică

calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art.

71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ.

au fost obligați inculpații A.D.I., B.D. și B.M., în solidar, să achite în

favoarea părții civile C.J.P. Timiș suma de 54.736,55 lei reprezentând

cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în perioada cuprinsă până la

data:de. 01 ianuarie 2006 pentru numitele D.R., G.l., C.L., L.M., K.L., F.D., P.D.,

P.E., A.A., M.L., S.A., lonescu Andreea și L.T..

Au fost

obligați inculpații în solidar să achite în favoarea părții civile A.J.P.I.S.

Timiș (având anterior denumirea de A.J.P.S. Timiș) suma de 247.086 lei,

reprezentând cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, după data de

01 ianuarie 2006 către învinuitele D.R., G.I., C.L., L.M., K.L., F.D., P.D., P.E.,

A.A., M.L., S.A., lonescu Andreea, L.T., G.N., Ș.A. și S.P.A.N..

În temeiul art.

14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor care au stat la

baza acordării indemnizației de îngrijire copil pentru numitele D.R., G.I., C.L.,

L.M., K.L., F.D., P.D., P.E., A.A., M.L., S.A., l.A., L.T., G.N., Ș.A. și S.P.A.N.,

respectiv: pentru D.R., contract de asigurare sociala încheiat în aprilie

2004,: mențiunile din cartea de munca din care rezulta că a fost angajata la SC

C. SRL în perioada 02 octombrie 2004-31 martie 2005, contractul individual de

muncă din 20 octombrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 23

martie 2005; pentru G.I., adeverința din 08 februarie 2005 din care rezulta că

a fost angajată la SC D.L. SRL în perioada aprilie-mai 2004, contractul

individual de muncă din 18 aprilie 2004 care fost înregistrat în bazele de date

ale I.T.M. la 19 martie 2005; pentru C.L., contract de asigurare socială din

data 01 martie 2005, adeverința care atestă că a fost angajată la SC K.W.R. SRL,

contractul individual de muncă din 01 iulie 2004 înregistrat în bazele de date

ale I.T.M. la 11 martie 2005; pentru L.M., contract de asigurare socială

încheiat în data 02 decembrie 2004, adeverința din care rezulta că este

angajată la SC K.W.R. SRL, contractul individual de muncă din 01 august 2004

înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 27 noiembrie 2004; pentru K.L., contract

de asigurare socială încheiat în 2004, contractul individual de muncă din 01

aprilie 2005 în care apare ca angajată începând cu data 01 mai 2005; pentru F.D.,

adeverința că a figurat ca angajată la SC K.W.R. SRL în perioada

ianuarie-martie 2004; pentru P.D., contract de asigurare socială, contractul

individual de muncă din 01 aprilie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M.

la 02 februarie 2005 în care apare că în perioada aprilie 2004-februarie 2005 a

lucrat la SRL D.L. SRL; pentru P.E., contract de asigurare socială cu C.J.P.

Timiș, contractul individual de muncă din 01 iunie 2004 înregistrat în bazele

de date ale I.T.M. la 19 martie 2005, adeverința de la I.T.M. pentru dovedirea

calității de salariat la SC D.L. SRL în perioada iunie 2004 - februarie 2005;

pentru A.A., contract de asigurare socială, contractul individual de muncă din 01

iulie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. peste un alt contract de

muncă, în care figurează ca angajat la SC D.L. SRL; pentru M.L., contract de

asigurare socială la C.J.P., contractul individual de muncă din 01 noiembrie

2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 19 martie 2005 privind

calitatea de angajat la SC K.W.R. SRL; pentru S.A., adeverința eliberată de I.T.M.

cu privire la calitatea de angajat la SC B. SRL în perioada 01 ianuarie 2005-31

august 2005; pentru I.A., adeverința cu privire la calitatea de angajata la SC

D.L. SRL, contract de asigurare socială, contractul individual de muncă din 01

noiembrie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 30 iunie 2005;

pentru L.T., contractul individual de muncă din 01 octombrie 2004 înregistrat

în bazele de date ale I.T.M. la 19 martie 2005, mențiunile din carnetul de

munca al învinuitei că a fost angajată la SC K.W.R. SRL în perioada 01 octombrie

2004-15 martie 2005, contract de asigurare socială din martie 2005; pentru G.N.,

contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2003 înregistrat în bazele de

date ale I.T.M. la 04 iunie 2004, adeverința eliberată de SC K.W.R. SRL cu

privire la calitatea de angajat din 01 noiembrie 2003; pentru Ș.A. contractul

individual de muncă din 01 februarie 2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M.

la 30 iunie 2005, adeverința care atestă calitatea de angajat al învinuitei Ș.A.

la SC C. SRL; pentru S.P.A.N., contractul individual de muncă din 01 ianuarie

2004 înregistrat în bazele de date ale I.T.M. la 04 iunie 2004, adeverința

eliberată de SC K.W.R. SRL care atestă ca a desfășurat activitate la aceasta

societate comercială din 01 decembrie 2003.

S-a dispus totodată

repunerea în situația anterioară în sensul radierii mențiunilor privitoare la

stagiul de cotizare efectuate în temeiul înscrisurilor de mai sus din baza de

date a sistemului public de pensii.

În temeiul art.

191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului

suma de 5000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de

judecarea prezentului dosar.

În temeiul art.

189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției

către Baroul Timiș a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 1994/P/2009 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au fost

trimiși în judecată A.D.I. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 25

C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C.

pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., B.D. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., art. 289 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290

C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., fiecare cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și B.M.

pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,

art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., fiecare cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.:

În perioada

2004-2005, învinuiții A.D.I., în calitate de șef serviciu la Casa de Pensii -

Lugoj, B.D. - în calitate de coordonator al punctului de lucru aparținând I.T.M.

(instituții de stat care, prin specificul activității lor, asigură acordarea

anumitor drepturi sociale unor persoane, ca urmare a unor relații de muncă

intervenite între angajatori și angajați, pe de o parte, sau ca urmare a unor

contracte de asigurări sociale, pe de altă parte) și învinuita B.M., de

profesie contabilă, care a organizat și condus evidența contabilă la SC C. SRL,

SC D.L. SRL, SC K.W.R. SRL și SC B. SRL, s-au asociat în vederea săvârșirii de

infracțiuni, pentru obținerea unor foloase materiale.

Astfel,

învinuiții A.I.D. și B.D., au identificat femei însărcinate care nu îndeplineau

condițiile legale privind stagiul minim de cotizare pentru a obține

indemnizației de creștere și îngrijire a copilului de până la 2 ani. învinuiții

le-au pretins și au primit diferite sume de bani pentru a le facilita, prin

încălcarea atribuțiilor de serviciu referitoare la acordarea consultanței

persoanelor interesate în obținerea indemnizației de către învinuitul A.I.D.,

precum și cele referitoare la întocmirea și completarea carnetelor de muncă, emiterea

adeverințelor de vechime, verificarea lunară a statelor de plată depuse de

angajatori și actualizarea bazei de date a I.T.M. Timiș, de către învinuita B.D.,

obținerea pe nedrept a acestei indemnizații, cu consecința prejudicierii grave

a bugetului de stat.

În același

scop, B.D. a procedat la falsificarea unor înscrisuri oficiale, respectiv

carnete de muncă, adeverințe de vechime în muncă și a bazei de date a I.T.M.

Timiș, iar învinuita B.M. a falsificat înscrisuri sub semnătură privată,

respectiv contracte de muncă, adeverințe de vechime în muncă, pe baza cărora

persoanele astfel identificate au obținut pe nedrept, după nașterea copiilor,

indemnizații pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea

vârstei de 2 ani.

Inculpatul A.I.D.,

luând la cunoștință, cu ocazia audiențelor, că persoanele care intenționau să

solicite această indemnizație nu îndeplineau stagiul minim de cotizare prevăzut

de lege la bugetul de asigurări sociale, contrar atribuțiilor sale de serviciu

conform cărora era obligat să le aducă la cunoștință faptul că nu pot beneficia

de acest drept, le promitea acestora că le va facilita obținerea indemnizației

și le sfătuia totodată în legătură cu activitățile pe care acestea urmau să le

desfășoare în acest scop.

Pentru ajutorul

acordat, cu încălcarea dispozițiilor legale, A.I.D. a pretins și primit de la

persoanele interesate de obținerea acestor indemnizații diferite sume de bani

care se presupune că au fost împărțiți cu B.D., având în vedere multitudinea de

activități ilegale desfășurate de către aceasta în cadrul grupului.

Actele primite,

respectiv documente de identitate, carnete de muncă, acte medicale și alte

documente, de către învinuitul A.I.D. de la diferite persoane au fost remise de

către acesta învinuitei B.M., care a întocmit contracte de muncă false pentru

fiecare dintre aceste persoane, prin care atesta în mod neadevărat că acestea

ar fi fost încadrate în muncă la una dintre societățile comerciale la care

învinuita era contabilă și la a căror ștampilă avea acces (SC C. SRL, SC D.L.

SRL, SC K.W.R. SRL și SC B. SRL). Data angajării înscrisă în contracte a fost

stabilită de învinuita B.M. și învinuitul A.I.D., în așa fel încât, în mod

aparent, să fie realizat stagiul minim de cotizare, prevăzut de lege, necesar

pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului.

Inculpata B.M.

a emis de asemenea adeverințe false (în cazul acelor învinuite care nu au

beneficiat în cursul anului 2005 de indemnizație pentru creșterea copilului de

la Casa de Pensii Timiș, respectiv pentru învinuitele Ș.A., S.P.A.N.,V.A.I., G.N.

și C.A.), prin care societatea comercială unde aceste învinuite figurau ca

angajate, atesta vechimea în muncă precum și faptul că s-au aflat în cursul

anului 2005 în concediu de creștere și îngrijire a copilului. Aceste adeverințe

au fost folosite de către învinuite la D.M.P.S. Timiș pentru obținerea

indemnizației pentru creșterea copilului (după data de 01 ianuarie 2006).

Totodată, învinuita B.M. a întocmit în fals și declarațiile inițiale și

rectificative privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de

plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, care au fost depuse de către

ea la Casa de Pensii Timiș, atestând în mod nereal că învinuitele erau angajate

ale societăților comerciale mai sus menționate precum și faptul că angajatorul

ar fi plătit în cursul anului 2005 contribuțiile legale.

Instanța de

fond a mai reținut că pe lângă activitatea infracțională descrisă mai sus,

învinuita B.M. a pretins și primit, în calitate de intermediar al celorlalți

doi membrii ai grupului, diferite sume de bani sau foloase necuvenite de la

persoanele interesate (învinuitele G.N., V.A.I. și S.P.A.N.), după cum rezultă

din declarațiile acestora deoarece învinuitele nu îndeplineau condițiile

privind stagiul minim de cotizare pentru obținerea indemnizației pentru

creștere a copilului urmând ca prin schema infracțională anterior menționată,

să le fie rezolvată problema vechimii minime necesare obținerii acesteia.

Contractele de

muncă astfel întocmite erau apoi înregistrate retroactiv în baza de date a I.T.M.

Lugoj de către învinuita B.D., care în anumite situații, a înscris în fals

mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, dacă acesta exista, sau în

alte situații a emis în numele I.T.M. Timiș, adeverințe false cu vechimea în

muncă, pentru a fi folosite la Casa de Pensii Timiș sau la D.M.P.S. Timiș,

pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului. Astfel, învinuita B.D.

a inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului în carnetele de muncă ale

învinuitelor M.L.D., L.T. și D.R. și a întocmit și semnat adeverințe false cu

vechimea în muncă la una din societățile respective pentru învinuitele: F.D., L.M.,

P.L., K.L., G.I. P.D., P.E., I.A. și A.A.

Învinuita B.D.

a mai pretins și primit în mod direct de la învinuita A.A.C., care nu

îndeplinea condițiile privind stagiul minim de cotizare pentru obținerea

indemnizației de creștere a copilului, suma de 500 lei, pentru ca, prin

încălcarea atribuțiilor de serviciu, să-i emită o adeverință cu mențiuni

necorespunzătoare adevărului privind vechimea în muncă. Ulterior, B.D. a depus

pentru învinuita A.A.C. actele necesare obținerii acestei indemnizații atât la

Casa de Pensii Timiș cât sila primăria locului de domiciliu, în luna ianuarie

care se presupune, din coroborarea probelor de la dosar, că a pretins și primit

diferite sume de bani, pentru a le ajuta să obțină pe nedrept indemnizație

pentru creșterea copilului.

Cu privire la

pretinsele fapte de corupție comise de învinuiții A.D.l., B.D. și B.M. a fost

dispusă o soluție de netrimitere în judecată, prin Ordonanța din data de 07 mai

2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș (vol. VII, filele 51-54).

Din raportul de

constatare tehnico-științifică I.T. întocmit de specialistul din cadrul D.N.A.

Timiș a reieșit că toate contractele de muncă încheiate de învinuita B.M. au

fost înregistrate în baza de date informatică a I.T.M. Timiș - punct de lucru

Lugoj - cu o întârziere față de data înscrisă pe contractele de muncă fictive,

cuprinsă între 3 și 6 luni.

Din

verificările efectuate de I.T.M. Timiș a rezultat că angajatorii nu au depus

state de plată pentru persoanele ce au beneficiat de indemnizație, iar aceste

persoane nu au făcut parte vreodată dintre angajații societăților aflate în

cauză.

Ministerul

muncii, familiei și egalității de șanse, prin Inspectoratul Social Regional

Vest, a efectuat verificări; cu privire la legalitatea acordării

indemnizațiilor pentru creșterea copilului de până;la 2 ani, ocazie cu care a

stabilit că persoanele aflate în cauză nu au îndeplinit condițiile legale

pentru obținerea acestor drepturi.

De asemenea, au

fost efectuate două constatări tehnico-științifice grafice, ocazie cu care s-a

constatat, prin rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică din 18

februarie 2010 și din 19 martie 2010, că învinuita B.M. a semnat documentele

false, respectiv adeverințele de vechime, aflate în litigiu, totodată

stabilindu-se probabilitatea întocmirii de carnete de muncă și de adeverințe de

vechime false de către învinuita B.D.

În cursul

cercetării judecătorești Tribunalul a administrat următoarele probe: declarații

de inculpați, declarații de martori, probe cu înscrisuri.

Inculpatul A.D.l.,

prin declarația de la fila 63, a precizat că nu se consideră vinovat de

săvârșirea infracțiunilor care sunt reținute în sarcina sa. Acesta a susținut

că o cunoaște pe inculpata B.D., deoarece au lucrat la același minister,

respectiv în aceeași clădire și că avea funcția de șef la Casa de Pensii Lugoj

și inculpata B.D. avea calitatea de inspector la I.T.M. Lugoj, iar între cele

două instituții existau raporturi de colaborare. Inculpatul a arătat că nu este

nelegală practica de a se achita retroactiv asigurarea pentru obținerea

indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Persoanele care nu erau

angajate, puteau să plătească o asigurare la C.J.P. Timiș, iar pe baza

adeverinței cu vechimea în muncă sau asigurări se întocmea dosarul pentru

indemnizație creștere copil. Pe inculpata B.M. a cunoscut-o întrucât aceasta

venea la instituția sa cu diverse probleme, respectiv depunea cereri pentru

diverse bilete de odihnă și tratament, declarații de plată a contribuțiilor de

asigurări sociale din partea firmei sau depunea dosare de pensionare. Acesta a

mai arătat că este posibil ca învinuitele indicate în rechizitoriu să fi fost

în audiență la el pentru a-i cere informații pentru întocmirea dosarului de

asigurare socială, dar nu le cunoaște personal. Este posibil ca acele femei

să-1 fi întrebat și de modalitatea de obținere a indemnizației pentru creștere

copil. Inculpatul a mai precizat că nu a avut nici o întâlnire cu vreuna din

persoanele care au beneficiat de indemnizație îngrijire copil, în niciun parc

din Lugoj. Inculpatul a menționat că avea program de audiență în fiecare zi de

la ora 10:00 până la ora 12:00.

Cu privire la

inculpata B.D., s-a reținut că prin declarația de la fila 65, aceasta a arătat

că nu se consideră vinovată de acuzațiile care i se aduc. Inculpata a susținut

că, pe inculpatul A.D. l-a cunoscut datorită relațiilor de colaborare dintre

instituțiile la care lucrau, iar pe inculpata B.M. o cunoaște întrucât aceasta

ținea contabilitatea mai multor societăți, iar în această calitate venea

frecvent la I.T.M. Referitor la susținerile martorelor care au precizat că nu

au fost niciodată angajate, aceasta arată că nu avea obligația să verifice

realitatea datelor din contract, ci doar să verifice dacă este semnat și

ștampilat de către angajator. De asemenea, inculpata a confirmat că atribuția

sa era să completeze carnetele de muncă. Aceasta a susținut că depunerea

contractului de muncă la instituția sa se putea efectua de către angajator, de

contabilul societății sau de angajat. De obicei, adeverința de vechime era

eliberată de angajator, iar în cazul în care contabilul aducea acte de încetare

a contractului de muncă, I.T.M. elibera acele adeverințe. Totodată, aceasta a

declarat că nicio persoană din prezentul dosar nu i-a solicitat să întocmească

vreun act fals.

Tribunalul a

reținut că inculpata B.M., prin declarația de la fila 76, a precizat că nu își

menține declarația dată la data de 30 octombrie 2008 în fața procurorului D.N.A.,

motivând că nu își amintește ce a declarat în acel moment și că s-a simțit sub

presiune. Aceasta a arătat că le cunoaște pe numitele: Ș.A., S.P.A.N., V.A.,

G.N. și C.A., însă nu a eliberat adeverințe false pentru acestea, întrucât erau

angajate. Nu i s-a cerut niciodată de către inculpații B.D. sau A.D. să

angajeze fictiv vreo persoană. Pe inculpatul A. îl cunoaște din anul 2002, din

momentul în care s-a înființat Casa de Pensii Lugoj. Aceasta a menționat că a

fost în audiență la Casa de Pensii de 2 sau de 3 ori. A mai declarat că, la

vremea respectivă, patronii angajau persoane, dar contractul de muncă îl înregistrau

numai după ce se lămureau cu privire la competențele angajatului, însă

înregistrarea se făcea cu data încheierii contractului și nu la data depunerii

acestuia la I.T.M.

Evaluând

probatoriul administrat (declarațiile inculpaților și ale martorilor Ș.G., S.C.,

M.L.D., F.D., L.T., K.L., C. (P.) L.A., G.J.E., D.R., G.N., P.D., C.T., P.M., C.A.,

S.P.A.N., Ș.A., P.E., S. (V.) A.I., S.R.M.), prima instanță a constatat că este

demonstrată starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la

infracțiunile care li se impută.

Astfel, s-a

reținut că în perioada 2004 - 2005 inculpatul A.D.l. a îndeplinit funcția de

șef serviciu la Casa de Pensii - Lugoj, iar B.D. a îndeplinit funcția de

coordonator al punctului de lucru aparținând I.T.M., instituții de stat care

asigurau acordarea anumitor drepturi sociale unor persoane, ca urmare a unor

relații de muncă intervenite între angajatori și angajați sau ca urmare a unor

contracte de asigurări sociale.

Cu privire la

inculpata B.M., de profesie contabilă, s-â reținut că a organizat și condus

evidența contabilă a următoarelor societăți comerciale: SC C. SRL, SC D.L. SRL,

SC K.W.R. SRL și SC B. SRL.

În ceea ce

privește activitatea inculpatului A.D.I., s-a reținut că, prin natura funcției,

acesta a intrat în contact cu femei însărcinate care nu îndeplineau condițiile

legale privind stagiul minim de cotizare pentru a obține indemnizație de

creștere și îngrijire a copilului de până la 2 ani, prilej cu care, sub

pretextul că este posibilă obținerea dreptului de indemnizație prin încheierea

unor contracte de asigurări sociale care presupuneau achitarea unei contribuții

lunare o perioadă de timp anterioară momentului nașterii, inculpatul le-a

relatat învinuitelor că este posibilă achitarea retroactivă a unor sume și

dobândirea dreptului de persoană beneficiară a indemnizației de întreținere.

Din declarațiile celor 16 beneficiare s-a reținut că, în cele mai multe cazuri

s-au cerut sume de bani pentru acest serviciu, în cauză însăj pronunțându-se o

soluție de netrimitere în judecată de către D.N.A. cu privire la faptele de

corupție, soluție care nu a fost contestată, context în care s-a constatat că

nu se mai pot face cercetări raportat la o posibilă infracțiunea de luare de

mită, instanța fiind ținută de soluția pronunțată în cursul urmăririi penale și

fiind îndrituită a se raporta limitelor în care a fost sesizată.

Tribunalul a

reținut că persoanele contactate de inculpatul A.D., persoane care au avut

calitatea de învinuite în cursul urmării penale și față de care s-a pronunțat o

soluție de aplicare a unei amenzi administrative, sunt: G.I., care în

declarația dată în cursul urmării penale, a arătat că a lucrat la SC R.F. SRL,

până în anul 2004, iar din mai 2004 a încheiat un contract cu C.J.P. de

asigurare socială. A născut în ianuarie 2005 și, la depunerea dosarului, i s-a

spus că ar "lipsi" 2-3 zile pentru realizarea stagiului de cotizare.

A mers cu soțul la inculpatul A.D.I. care a pretins suma de 2.000 lei, arătând

că va "rezolva" problema cu vechimea necesară. A precizat că a plătit

suma pretinsă (2.000 lei) și ulterior a primit o adeverința (crede că este

vorba de adeverința din 08 februarie 2005) din care rezulta că a fost angajată

la SC D.L. SRL în perioada aprilie-mai 2004. învinuita a arătat că nu a lucrat

la acea societate.

S-a considerat

că declarația martorei este confirmată de declarația soțului acesteia, G.M.,

dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața instanței de fond și se

coroborează cu adresa SC D.L. SRL din care rezultă că învinuita nu a fost

angajată la această societate comercială, cu statele de plata și condici de

prezență, care evidențiază că învinuita nu figurează pe aceste documente, de

raportul de control I.T.M. la societate care atestă că, în urma verificării

registrului de evidență al salariaților și a celorlalte documente ale

societății nu a fost identificată învinuita.

Din raportul de

constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima

instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat

contractul din 18 aprilie 2004 la 19 martie 2005 și nu la 20 aprilie 2004, cu o

întârziere de peste 10 luni.

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că învinuitei G.I.

Estera i s-a eliberat adeverința de către I.T.M. care a dovedit calitatea de

angajat la SC D.L. SRL și i s-au achitat contribuțiile sociale. Pentru perioada

18-21 aprilie 04 se suprapun contractele de munca de la SC R.F. SRL și SC D.L.

SRL. De la C.J.P. a primit indemnizație pentru creșterea copilului pentru

perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, iar de la D.M.P.S. a Județului Timiș

în perioada ianuarie 2006 -ianuarie 2007.

Cu privire la

martora L.T., prima instanță a constatat că aceasta a declarat că în anul 2005,

după ce a rămas însărcinată, s-a deplasata la C.J.P. Lugoj, unde a discutat cu A.D.I.

și a arătat acestuia că nu a avut niciun loc de muncă. Acesta i-a cerut suma de

500 euro și 700 lei arătând că îi va face angajare retroactivă la o societate,

iar ea să încheie un contract de asigurare la C.J.P.. De întocmirea dosarului

pentru obținerea indemnizație pentru creșterea copilului s-a ocupat personal

după ce a născut. Nu a lucrat niciodată la SC K.W.R. SRL.

S-a mai

constatat că susținerile acestei învinuite din cursul urmăririi penale au fost

menținute în fața instanței și se coroborează cu declarația martorului Ș.G.,

patron la SC K.W.R. SRL, care a arătat că numita L.T. nu a fost angajata la

societate.

Din raportul de

constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști, prima

instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M., a fost înregistrat

contractul din 01 octombrie 2004 la 19 martie 2005 și nu la 20 octombrie 2004,

cu o întârziere de 5 luni.

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că I.T.M. a

efectuat mențiune în carnetul de munca al învinuitei că a fost angajată la SC

K.W.R. SRL în perioada 01 octombrie 2004-15 martie 2005. A avut și contract de

asigurare socială din martie 2005. De la C.J.P. i s-a acordat indemnizație

pentru creșterea copilului din octombrie 2005 până în decembrie 2005 și de la D.M.P.S.

din ianuarie 2006 până în 22 noiembrie 2008. S-a concluzionat că încetarea

contractului de muncă a avut loc în condiții nelegale, iar perioada de

"asigurat social" nu era suficientă pentru obținerea indemnizației

pentru creșterea copilului.

Prima instanță

a constatat că martora F.D. a declarat în cursul urmăririi penale că a născut

în decembrie 2004, dată până la care cotizase la casa de pensii aproximativ 10

luni. întrucât mai avea nevoie de 2 luni vechime a luat legătura cu inculpatul A.,

care i-a solicitat 1.700 lei. A dat banii și ulterior a început să primească

indemnizație pentru creșterea copilului. Nu a fost angajată la SC K.W.R. SRL.

Cu privire la

martora F.D. prima instanță a constatat că aceasta și-a menținut declarația în

fața instanței, susținerile acesteia coroborându-se cu declarația martorului Ș.G.,

patron la SC K.W.R. SRL, din care rezultă că aceasta nu a fost angajată la

societate și celelalte înscrisuri de la dosar. Astfel, potrivit adresei din 25

iulie 2008 a I.T.M. Timiș rezultă că nu figurează înscris în baza de date a I.T.M.

carnetul individual de muncă al numitei F.D. (vol. III, filele 113-116). în

evidențele D.M.P.S. Timiș, învinuita s-a aflat în plata indemnizație pentru

creșterea copilului în perioada 01 ianuarie 2006-29 decembrie 2006 (după care a

intrat în plata pentru indemnizație pentru creșterea copilului, probabil pentru

alt copil).

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că are eliberată

adeverința de către I.T.M. cu mențiunea că nu posedă carte de muncă (deși

poseda carnet de munca din 1998), a figurat ca angajată la SC K.W.R. SRL în

perioada ianuarie-martie 2004. C.J.P. a plătit indemnizație pentru creșterea

copilului pentru perioada februarie 2005- decembrie 2005. Perioada în care a

fost angajată și perioada de asigurat social, luate separat, nu o îndreptățeau

să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului; contractul

individual de muncă de la SC K.W.R. SRL nu este menționat în carnetul de muncă,

iar încetarea raporturilor de serviciu nu a fost legală.

Prima instanță

a reținut că martora K.L., a declarat în cursul urmăririi penale, că în 2004 a

încheiat cu C.J.P. un contract de asigurare socială. La finele anului a mers la

C.J.P. Lugoj unde a discutat cu inculpatul A.D. despre posibilitatea obținerii

indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus că este posibil, cu

condiția plății retroactive a unor taxe și amenzi fiscale. I s-a cerut totodată

suma de 4000 lei, pe care a plătit-o. A aflat ulterior că a figurat ca angajată

la SC K.W.R. SRL, unde nu a desfășurat nici o activitate. Martora și-a menținut

declarația în cursul judecății, iar susținerile sale se coroborează cu

declarația administratorului Ș.G. din care rezultă că numita K.L. nu a lucrat

la SC K.W.R. SRL și cu înscrisurile de la dosar.

Astfel, din

raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști,

prima instanță a reținut că un contract, respectiv cel înregistrat din 01

aprilie 2005 figurează ca începând la 01 mai 2005 și încetează la 15 octombrie

2004, adică se încheie cu 4 luni și 15 zile înainte de a începe.

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut ca I.T.M. a

eliberat învinuitei K.L. adeverința pentru dovedirea calității de angajat

(aprilie-octombrie 2004) și contract de asigurare socială (octombrie

2004-martie 2003). A primit indemnizație pentru creșterea copilului de la C.J.P.

pentru perioada 25 aprilie 2005-31 decembrie 2005 și de la D.M.P.S. de la 01

ianuarie 2006 la 14 martie 2007. Contractul individual de muncă de la SC K.W.R.

SRL nu este înregistrat în cartea de munca, încetarea contractului de muncă a

avut loc în condiții nelegale, iar perioada de "asigurat social" nu

era suficientă pentru obținerea indemnizație pentru creșterea copilului.

Totodată, prima

instanță a reținut că martora I.A. a menționat că în iunie 2005 s-a deplasat la

C.J.P. Lugoj pentru a se interesa de modul de obținere a indemnizație pentru

creșterea copilului, fiind însărcinată. A discutat cu inculpatul A.D. care i-a

relatat că este posibil, solicitându-i suma de 3.000 lei, sumă pe care

învinuita I.A. a plătit-o. După o perioada de timp a mers din nou la A.D., care

i-a înmânat o adeverință că ar fi fost angajată la SC D.L. SRL, cu care a mers

la C.J.P. și a încheiat un contract de asigurare socială. Nu a lucrat niciodată

la SC D.L. SRL, iar după declanșarea cercetărilor i s-a cerut de către A.D. și

învinuita B.M. să declare că a fost angajată.

Deși această

martoră nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii, tribunalul a apreciat

că susținerile sale din cursul urmării penale se coroborează cu declarația

administratorului T.G.D., din care rezultă că I.A.V. nu a lucrat la SC D.L. SRL

și cu înscrisurile de la dosar.

Din

verificările efectuate de I.T.M. la SC D.L. SRL s-a reținut că acesta nu

figurează angajată. De asemenea, nu figurează nici în registrul de evidență al

salariaților, în dovezile de calcul a drepturilor salariale sau în foile

colective de prezență.

Din raportul de

constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că

în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 noiembrie

2004, la data de 30 iunie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere de 7

luni (vol. III-filele 39-40).

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut ca I.T.M. a

eliberat învinuitei adeverință pentru dovedirea calității de angajat la SC D.L.

SRL pentru perioada arătată, a plătit asigurare socială din data de 05 iulie

2005 și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în perioada 19

octombrie 2005-19 octombrie 2007 (de la C.J.P. și D.M.P.S.), iar încetarea

raporturilor de muncă a fost nelegală și nejustificată.

Cu privire la

martora M.L., prima instanță a constatat că aceasta a declarat în cursul

urmării penale că la începutul anului 2005, fiind însărcinată, s-a deplasat la C.J.P.

Lugoj pentru a se interesa de obținerea indemnizație pentru creșterea

copilului. A luat legătura cu inculpatul A.D. care i-a relatat că este posibil,

pretinzându-i suma de 1.700 lei, plus suma de 700 lei pentru încheierea unei

asigurări de viață. A dat inculpatului A.D. suma la data de 21 martie 2005,

când, cu actele înmânate de inculpat, a încheiat un contract de asigurare

socială la C.J.P. A aflat ulterior că a figurat angajată la SC K.W.R. SRL, unde

nu a lucrat niciodată. S-a mai reținut că martora și-a menținut susținerile în

cursul judecății, arătând că după ce a primit citație, a mers la Casa de Pensii

Lugoj, pentru a-și recupera cartea de muncă. După ce a plecat de la Casa de

Pensii a mers să discute cu inculpatul A.D., care a sfatuit-o să nu spună

poliției că îl cunoaște și au stabilit o întâlnire în aceeași zi în parcul din

gară. în acel moment a cunoscut-o pe contabila societății la care figura

angajată. Tribunalul a apreciat că declarația acestei martore se coroborează cu

declarația administratorului Ș.G. din care rezultă că M.L.D. nu a lucrat la SC

K.W.R. SRL și este confirmată de declarațiile soțului acesteia, M.A. date în

cursul urmării penale.

Din raportul de

constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut

că, în bazele de date ale I.T.M., contractul din 01 noiembrie 2004 a fost

înregistrat la data de 19 martie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere

de peste 3 luni (perioada contractului individual de muncă ar fi fost 01

noiembrie 2004-15 martie 2005, vol. III -filele 40-41).

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că C.J.P. a

eliberat o adeverință învinuitei M.L., privind calitatea de angajat la SC

K.W.R. SRL în perioada arătată, aceasta a încheiat contract de asigurare

sociala la 21 martie 2005 până în august 2005 și a beneficiat de indemnizație

pentru creșterea copilului în perioada octombrie-decembrie 2005 (de la C.J.P.)

și ianuarie 2006-septembrie 2007 (de la D.M.P.S.). Mențiunile din carnetul de

muncă privind perioada lucrată la SC K.W.R. SRL sunt făcute de I.T.M..' Cele 2

perioade, luate separate, nu erau suficiente pentru a obține indemnizație pentru

creșterea copilului.

Cu privire la

martora P.L., prima instanță a constatat că în februarie 2005 a mers la C.J.P.

Lugoj, fiind însărcinată, pentru a se interesa de modul de obținere a

indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus de către o angajată că nu

se poate, având în vedere lipsa perioadelor de cotizare. Pe hol a fost abordată

de inculpatul A.D., care a arătat că în schimbul sumei de 500 lei este posibil.

I-a cerut documente, care i-au fost aduse împreună cu suma de bani. A fost

trimisă să încheie și un contract de asigurare socială, lucru pe care l-a făcut

la 01 martie 2005. După o perioadă, inculpatul A.D. i-a înmânat o adeverință

care atesta că a fost angajată la SC K.W.R. SRL, care trebuia depusă la dosarul

de obținere a indemnizație pentru creșterea copilului. A mai plătit suma de 400

lei inculpatului A.D.

S-a apreciat că

declarația martorei se coroborează cu susținerile administratorului Ș.G. din

care reiese că învinuita P.L. nu a lucrat la societatea sa, și cu înscrisurile

de la dosar.

Astfel, din

raportul de constatare tehnico științifică a D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a

reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01

iulie 2004, la data de 11 martie 2005 și nu la 20 iulie 2004, cu o întârziere

de peste,7 luni (perioada contractului individual de muncă ar fi fost 01 iulie

2004-28 februarie 2005, vol. III-fila 47).

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că învinuita P.L.

are adeverința eliberată de I.T.M. privind perioada în care a fost angajată,

iar carnetul de muncă a fost completat cu perioada respectivă de către C.J.P.,

are contract de asigurare socială în perioada august-septembrie 2005, a

beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în perioada octombrie-decembrie

2005 (de la C.J.P.) și ianuarie 2006-august 2007 (de la D.M.P.S.). Cele 2

perioade, separate, nu îndreptățeau învinuita să primească indemnizație pentru

creșterea copilului, contractul de muncă fals nu este înregistrat în carnetul

de muncă, iar încetarea raporturilor de muncă este nelegală și nu se justifică.

În ceea ce o

privește pe martora L.M., prima instanță a constatat că, în declarațiile date

în cursul urmăririi penale a arătat că, în noiembrie 2004 a mers la C.J.P.

Lugoj unde a discutat cu inculpatul A.D. despre posibilitatea de a beneficia de

indemnizație pentru creșterea copilului. I s-a spus că se poate și i s-a cerut

să aducă documente și suma de 2000 lei, pentru a i se face angajare retroactiv.

După ce a remis banii, învinuita L.M. a mers la Casa de Pensii Timișoara unde a

încheiat un contract de asigurare socială (în 02 decembrie 2004). în ianuarie

2005 a primit de la inculpatul A.D. o adeverință din care rezulta că este

angajată la SC K.W.R. SRL, semnată de B.D., deși nu a lucrat niciodată acolo.

După ce a născut, a întocmit documentația pentru a primi indemnizație pentru

creșterea copilului de la C.J.P. și D.M.P.S., folosind inclusiv adeverința

primită de la învinuitul A.D.. S-a apreciat că declarația martorei se

coroborează cu declarația administratorului Ș.G. din care rezultă că L.M. nu a

lucrat la societatea sa, și cu înscrisurile de la dosar.

Astfel, din

raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști,

prima instanță a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat

contractul din 01 august 2004 la data de 27 noiembrie 2004 și nu la 20 august

2004, cu o întârziere de peste 3 luni (perioada contractului ar fi fost 01

august 2004-20 noiembrie 2004, vol. I - filele 46-47).

Din Raportul de

inspecție al Inspectoratului Social Regional Vest s-a reținut că L.M. a depus

adeverință eliberată de I.T.M. cu privire la calitatea de angajat la societatea

comercială pentru perioada respectivă, s-a asigurat social la 02 decembrie 2004

și a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, pentru perioada

august-decembrie 2005 de la C.J.P. și ianuarie 2006-iunie 2007 de la D.M.P.S.

Perioadele în care figurează ca angajată și perioada de asigurat social, luate

separate, nu-i dădeau dreptul să beneficieze de indemnizație pentru creșterea

copilului, iar încetarea raporturilor de muncă a fost nelegală și

nejustificată.

Tribunalul a

constatat că martora C.A. a declarat în cursul urmăririi penale, că în lunile

iulie-august 2004, fiind însărcinată, a mers și a discutat cu inculpatul A.D.,

pe care îl cunoștea, despre modalitățile de a obține indemnizație pentru

creșterea copilului. I s-a pretins de către A.D. suma de 800 euro și documente,

pe care le-a primit după câteva zile. în octombrie 2004 a născut și l-a trimis

pe soțul ei, C.M., cu certificatul de naștere al copilului la inculpatul A.D.,

care a mai pretins încă 200 euro, arătând că învinuita născuse mai devreme și

mai este necesar stagiu de cotizare. C.M. a remis inculpatului A.D. și suma de

200 euro. începând cu luna ianuarie 2006 a început să primească indemnizație

pentru creșterea copilului până în octombrie 2006. A precizat că nu a întocmit

niciun document pentru a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului,

însă este posibil ca acestea să fi fost întocmite de fostul soț C.M., că nu a

lucrat la SC C. SRL și nu cunoaște împrejurările întocmirii actelor în baza

cărora a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.

S-a constatat

totodată că martora își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, iar

susținerile sale se coroborează cu declarația administratorului SC C. SRL, S.C.,

care arată că numita C.A. nu a fost angajată la societatea sa, și cu

înscrisurile din dosar.

Astfel, din

controlul efectuat de I.T.M. la societate (registru de evident a salariaților,

dosare personale) s-a reținut că societatea a avut de la înființare numai 2

angajați.

Din raportul de

constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști s-a reținut că

în bazele de date ale I.T.M. a fost înregistrat contractul din 01 ianuarie 2004

la data de 30 iunie 2005 și nu la 20 ianuarie 2004, cu o întârziere de peste 18

luni (perioada contractului ar fi fost 01 ianuarie 2004 - nu figura încetat la

data constatării, vol. III - fila 50 ). învinuita a beneficiat de indemnizație

pentru creșterea copilului de la D.M.P.S. în perioada 01 ianuarie 2006-28

octombrie 2006. Nu figurează că a beneficiat de la C.J.P. de indemnizație

pentru creșterea copilului.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică grafică a I.P.J. Timiș - Serviciul Criminalistic

din 18 februarie 2010 s-a reținut ca semnătura de pe adeverința eliberata de SC

C. SRL - la rubrica reprezentant legal - a fost efectuată de învinuita B.M.

(vol. VII, filele 67-70).

Cu privire la

martora C.T. s-a reținut că aceasta a declarat în cursul urmării penale că la

finele anului 2004 a discutat cu inculpatul A.D., care a arătat că îi poate

face o angajare retroactivă, pentru "a merge" vechimea în muncă. în

acest sens, a remis inculpatului -A.D., la solicitarea acestuia, suma de 3.000

lei și cartea de muncă. învinuita a precizat că știe că a figurat angajată până

la finele lunii martie 2005. în luna martie 2005 a pierdut sarcina, așa încât

nu a mai făcut demersuri pentru a obține indemnizație pentru creșterea

copilului. A mai declarat că a înțeles că a figurat angajată în cadrul SC D.L.

SRL, dar nu a prestat nicio activitate în cadrul societății. Nu are cunoștință

de modul de întocmire și înregistrare a contractului său de muncă. S-a

constatat că martora și-a menținut declarația în fața instanței, iar tribunalul

a reținut că susținerile sale se coroborează cu declarația administratorului SC

C. SRL, numitul S.C., care a menționat că învinuita C.T. nu a lucrat în cadrul

societății, și cu înscrisurile de la dosar.

Astfel, din

raportul de constatare tehnico științifică al D.N.A. - Serviciul Specialiști

s-a reținut că, în bazele de date ale I.T.M. contractul din 01 noiembrie 2004 a

fost înregistrat peste un alt contract de muncă, cel mai probabil la data de 25

martie 2005 și nu la 20 noiembrie 2004, cu o întârziere de peste 4 luni.

Tribunalul a

reținut că inculpatul A.D. a negat săvârșirea faptelor, apărarea sa bazându-se

pe faptul că nu le cunoaște pe învinuitele beneficiare ale indemnizației, că

este posibil să le fi oferit consultații cu privire la posibilitatea legală de

a încheia contract de asigurări sociale pentru a beneficia de indemnizație

îngrijire copil și că este victima unor mașinațiuni politice.

Prima instanță

a constatat că apărările sale nu sunt întemeiate, declarațiile majorității

martorelor învinuite, menținute în fața instanței, demonstrând că inculpatul a

inițiat demersurile în vederea obținerii indemnizației, precum și faptul că

unele dintre aceste învinuite, din cauza mediului social din care provin, nici

nu aveau capacitatea să înțeleagă procedura administrativă ce urma a fi

derulată, iar un demers ilicit în vederea obținerii acestor drepturi din partea

lor ar fi fost fără rezultat fără sprijinul inculpatului. In plus, multe din

aceste- învinuite nu au cunoscut faptul că au dobândit calitatea de angajate,

ele însele având convingerea că beneficiau de indemnizația de îngrijire copil

în baza unui contract de asigurare socială.

Totodată s-a

observat că înscrisurile evidențiate mai sus, respectiv rapoarte de constatare

tehnică, rapoarte de inspecție, înscrisuri emanând de la societățile comerciale

implicate, se coroborează perfect în evidențierea stării de fapt.

Cu privire la

activitatea inculpatei B.M., prima instanță a constatat că doc