ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2014

Deliberând asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 29 octombrie 2013, Tribunalul Botoșani a admis cererea formulată de inculpatul C.G. privind judecarea acestuia potrivit procedurii de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., în cazul recunoașterii vinovăției. Inculpatul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor", prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa pronunțată durata arestării preventive de la 15 iulie 2013 la zi. În temeiul art. 118 alinul lit. b) C. pen., a fost confiscat un ciocan - corp delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani. În temeiul art. 16 C. proc. pen. raportat la art. 1373 din noul C. civ., a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată constituită parte civilă R.E., privind introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Școlii Gimnaziale Călărași, județul Botoșani. În temeiul art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns judecarea laturii civile a cauzei privind pe inculpatul C.G.

și părțile civile R.E. și Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N.O." Iași și a fixat termen de judecată în vederea soluționării la data de 26 noiembrie 2013, termen pentru care s-a-întocmit un nou dosar, când va fi citat inculpatul din penitenciar iar celelalte părți au termen în cunoștință. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit probelor de la dosar, cât și potrivit recunoașterilor inculpatului, acesta este cel care în dimineața de 01 iulie 2013, în jurul orei 09,30, în timp ce se află în Școala cu clasele I-IV Călărași, i-a aplicat părții civile R.E. mai multe lovituri cu un ciocan peste cap, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral minor. Fractură deschisă cu minimă înfundare parietală stânga paramedală.

Plăgi confuze multiple ale scalpului. Fractură metacarp IV mâna dreaptă, leziunile necesitând 48 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. La mdividualizarea judecătorească a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut, pe lângă art. 320 1 C. proc. pen. și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și pe cele referitoare la persoana inculpatului, infractor primar, cu o conduită procesuală corectă, dar nu în ultimul rând gravitatea infracțiunii săvârșite și modul în care această infracțiune a fost comisă, cu toate consecințele care decurg din aceasta, urmând să aprecieze că pentru condamnarea și reeducarea lui se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în.

regim de detenție și cu aplicarea unei pedepse complementare și accesorii în condițiile prevăzute de lege. Potrivit relațiilor sosite la dosar, școala este persoană juridice, având posturi de învățători, educatori, cât și un post de îngrijitor, în persoana inculpatului, încadrat cu o jumătate de normă în conformitate cu contractul de muncă din 26 februarie 2009, pe o perioadă nedeterminată, obligațiile salariatului fiind prevăzute la pct. 10 subpct. 2 din contract, cât și în fișa postului, prevăzându-se în aceste acte faptul că, în calitate de îngrijitor, inculpatul trebuie să aibă, printre altele, un comportament civilizat în școală și în afara școlii, să respecte programul de lucru, să presteze 20 de ore muncă pe săptămână cu un program zilnic cuprins între orele 8-12, înafara cursurilor școlare și între orele 7-10 și 16-17 în timpul cursurilor școlare.

Printre alte atribuții, îngrijitorul avea obligația să gestioneze bunurile școlii, să le predea sub inventar, să preia materiale pentru curățenie, să facă lucrări de îngrijire, ștergerea prafului, spălat, păstrare instalații, curățenie, conservarea bunurilor, urmărirea comportamentului elevilor, supravegherea acestora, verificarea încăperilor școlii și alte asemenea activități administrativ gospodărești. În considerarea situațiilor de mai sus, comparativ cu cererea de citare în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a școlii la care inculpatul a fost încadrat ca îngrijitor, instanța a apreciat că nu se poate antrena în cauză răspunderea civilă a acestei școli alături de răspunderea civilă a inculpatului și nici răspunderea penală.

În acest sens, așa cum s-a arătat și prin concluzii, față de actele sosite la dosar și prevederile legale aplicabile în cauză, instanța a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de părți responsabile civilmente, a unității sus arătate, pentru faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se antrena răspunderea civilă delictual a acestei unități în solidar cu inculpatul. În concret, instanța a apreciat că pentru a se angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei în funcțiile încredințate. În raport cu prevederea legală din noul C. civ.

cât și din vechiul C. civ. instanța a apreciat că prima condiție este îndeplinită în cauză, întrucât inculpatul era angajatul Școlii Gimnaziale Călărași, în calitate de îngrijitor, cu atribuțiile sus arătate, dar cea de a doua condiție nu este realizată. Instanța a apreciat sub aspectul celei de a doua condiții, că inculpatul a săvârșit faptele dincolo de limitele funcției de îngrijitor ce i-a fost încredințată de școală din Călărași, adică în nume personal, ceea ce exclude răspunderea solidară a comitentului pentru fapta prepusului, neimpunându-se citarea în cauză a acestei unități pentru ca în continuare să poată fi cercetate pretențiile pârtii civile R.E. în raport cu inculpatul și în solidar cu școala la care acesta a fost încadrat, sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă R.E. și inculpatul C.G. Partea civilă R.E. a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Școala Generală Călărași la plata despăgubirilor civile. Inculpatul C.G. a criticat sentința penală cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și a aplicat loviturile părții vătămate pe fondul stării de provocare, fără intenția dea-i cauza moartea acesteia. Prin Decizia penala nr. 162 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 220 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Botoșani.

A fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 6 (șase) ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrarii deciziei de fată. A fost respins apelul declarat de partea civilă R.E. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința apelată s-a dispus în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. disjungerea judecării laturii civile a cauzei, nefiind dispusă o soluție cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile R.E.

și Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași și în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de partea civilă R.E. de introducere în cauză a Școlii Gimnaziale Călărași, jud. Botoșani, în calitate de parte responsabilă civilmente. La reindividualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura și gravitatea faptei, pericolul social ridicat al acesteia, împrejurările de comitere, urmarea produsă precum și persoana acestuia, care este infractor primar, cu o bună conduită procesuală, motive fată de care se va dispune reducerea acesteia la un cuantum care să poată îndeplini scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. Curtea a constatat că reeducarea inculpatului poate fi.

realizată prin privarea acestuia de libertate, motiv pentru care va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanță și nu va acorda acestuia beneficiul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei. S-a apreciat că în cauză nu sunt date împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, atitudinea procesuală adoptată de acesta pe parcursul procesului penal constituind un motiv de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și de reindividualizare a pedepsei în apel. Împotriva Deciziei nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat prezentul recurs partea civilă R.E.

Examinând recursul declarat de partea civilă R.E. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 18 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Partea civilă R.E. a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., criticând decizia sub aspectul că instanța de apel - a cărei hotărâre este recurată - nu a antrenat și răspunderea Școlii Gimnaziale Călărași, în solidar cu inculpatul, în vederea obligării acestei unități la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de partea civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această critică nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., care, în speță, poate fi examinat, deoarece, așa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.

Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Așa cum s-a statuat în mod constant în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul cazului de casare prevăzut de art 385 alin. (1) pct 17 C. proc. pen. anterior, nu poate duce la reformarea situației de fapt reținută de către prima instanță de control judiciar.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", se constată că cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Școlii Gimnaziale Călărași pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul C.G., a fost soluționată în concordantă cu dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului, în calea de atac a recursului nefiind posibilă modificarea cadrului procesual prin introducerea în proces a altei părți.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 5 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat de de partea civilă R.E. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 18. decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru mtiruatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă R.E. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.G., durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2013 la 6 mai 2014. Obligă recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, mai 2014.