ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului de față:

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 29 octombrie 2013, Tribunalul Botoșani a

admis cererea formulată de inculpatul C.G. privind judecarea acestuia potrivit

procedurii de judecată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., în

cazul recunoașterii vinovăției. Inculpatul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de

6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și s-a făcut aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor", prevăzute și pedepsite de art.

20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsa pronunțată durata arestării preventive de la 15 iulie 2013

la zi.

În temeiul art. 118 alinul lit. b) C. pen., a fost

confiscat un ciocan - corp delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte

al Tribunalului Botoșani.

În temeiul art. 16 C. proc. pen. raportat la art. 1373

din noul C. civ., a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată

constituită parte civilă R.E., privind introducerea în cauză, în calitate de

parte responsabilă civilmente a Școlii Gimnaziale Călărași, județul Botoșani.

În temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a

disjuns judecarea laturii civile a cauzei privind pe inculpatul C.G. și părțile

civile R.E. și Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N.O." Iași și a fixat

termen de judecată în vederea soluționării la data de 26 noiembrie 2013, termen

pentru care s-a-întocmit un nou dosar, când va fi citat inculpatul din

penitenciar iar celelalte părți au termen în cunoștință.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit probelor de

la dosar, cât și potrivit recunoașterilor inculpatului, acesta este cel care în

dimineața de 01 iulie 2013, în jurul orei 09,30, în timp ce se află în Școala

cu clasele I-IV Călărași, i-a aplicat părții civile R.E. mai multe lovituri cu

un ciocan peste cap, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral minor. Fractură

deschisă cu minimă înfundare parietală stânga paramedală. Plăgi confuze

multiple ale scalpului. Fractură metacarp IV mâna dreaptă, leziunile necesitând

48 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

La mdividualizarea judecătorească a pedepsei ce a fost aplicată

inculpatului, instanța a reținut, pe lângă art. 320

1

C. proc. pen.

și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și pe cele referitoare la

persoana inculpatului, infractor primar, cu o conduită procesuală corectă, dar

nu în ultimul rând gravitatea infracțiunii săvârșite și modul în care această

infracțiune a fost comisă, cu toate consecințele care decurg din aceasta,

urmând să aprecieze că pentru condamnarea și reeducarea lui se impune aplicarea

unei pedepse cu închisoarea, cu executare în. regim de detenție și cu aplicarea

unei pedepse complementare și accesorii în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit relațiilor sosite la dosar, școala este persoană

juridice, având posturi de învățători, educatori, cât și un post de îngrijitor,

în persoana inculpatului, încadrat cu o jumătate de normă în conformitate cu

contractul de muncă din 26 februarie 2009, pe o perioadă nedeterminată,

obligațiile salariatului fiind prevăzute la pct. 10 subpct. 2 din contract, cât

și în fișa postului, prevăzându-se în aceste acte faptul că, în calitate de

îngrijitor, inculpatul trebuie să aibă, printre altele, un comportament

civilizat în școală și în afara școlii, să respecte programul de lucru, să

presteze 20 de ore muncă pe săptămână cu un program zilnic cuprins între orele

8-12, înafara cursurilor școlare și între orele 7-10 și 16-17 în timpul

cursurilor școlare.

Printre alte atribuții, îngrijitorul avea obligația să gestioneze

bunurile școlii, să le predea sub inventar, să preia materiale pentru

curățenie, să facă lucrări de îngrijire, ștergerea prafului, spălat, păstrare

instalații, curățenie, conservarea bunurilor, urmărirea comportamentului

elevilor, supravegherea acestora, verificarea încăperilor școlii și alte asemenea

activități administrativ gospodărești.

În considerarea situațiilor de mai sus, comparativ cu cererea

de citare în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a școlii la

care inculpatul a fost încadrat ca îngrijitor, instanța a apreciat că nu se

poate antrena în cauză răspunderea civilă a acestei școli alături de

răspunderea civilă a inculpatului și nici răspunderea penală.

În acest sens, așa cum s-a arătat și prin concluzii, față de

actele sosite la dosar și prevederile legale aplicabile în cauză, instanța a

respins cererea de introducere în cauză, în calitate de părți responsabile

civilmente, a unității sus arătate, pentru faptul că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a se antrena răspunderea civilă delictual a

acestei unități în solidar cu inculpatul.

În concret, instanța a apreciat că pentru a se angaja

răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară întrunirea

cumulativă a două condiții, respectiv: existența raportului de prepușenie și

săvârșirea faptei în funcțiile încredințate.

În raport cu prevederea legală din noul C. civ. cât și din

vechiul C. civ. instanța a apreciat că prima condiție este îndeplinită în

cauză, întrucât inculpatul era angajatul Școlii Gimnaziale Călărași, în

calitate de îngrijitor, cu atribuțiile sus arătate, dar cea de a doua condiție

nu este realizată.

Instanța a apreciat sub aspectul celei de a doua

condiții, că inculpatul a săvârșit faptele dincolo de limitele funcției de

îngrijitor ce i-a fost încredințată de școală din Călărași, adică în nume

personal, ceea ce exclude răspunderea solidară a comitentului pentru fapta

prepusului, neimpunându-se citarea în cauză a acestei unități pentru ca în

continuare să poată fi cercetate pretențiile pârtii civile R.E. în raport cu

inculpatul și în solidar cu școala la care acesta a fost încadrat, sub aspectul

temeiniciei sau netemeiniciei acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel

partea civilă R.E. și inculpatul C.G.

Partea civilă R.E. a solicitat admiterea apelului și

obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Școala

Generală Călărași la plata despăgubirilor civile.

Inculpatul C.G. a criticat sentința penală cu privire la

soluționarea laturii penale a cauzei și a aplicat loviturile părții vătămate pe

fondul stării de provocare, fără intenția dea-i cauza moartea acesteia.

Prin Decizia penala nr. 162 din 18 decembrie 2013,

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 220 din 29 octombrie

2013 a Tribunalului Botoșani. A fost desființată în parte sentința apelată și

în rejudecare, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174

C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., de la 6 (șase) ani

închisoare, la 4 (patru) ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu

sunt contrarii deciziei de fată. A fost respins apelul declarat de partea

civilă R.E. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin

sentința apelată s-a dispus în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc.

pen. disjungerea judecării laturii civile a cauzei, nefiind dispusă o soluție

cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile R.E. și Spitalul

Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași și în mod corect prima instanță a respins

cererea formulată de partea civilă R.E. de introducere în cauză a Școlii

Gimnaziale Călărași, jud. Botoșani, în calitate de parte responsabilă civilmente.

La reindividualizarea pedepsei s-au avut în vedere

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, natura și gravitatea faptei, pericolul

social ridicat al acesteia, împrejurările de comitere, urmarea produsă precum

și persoana acestuia, care este infractor primar, cu o bună conduită

procesuală, motive fată de care se va dispune reducerea acesteia la un cuantum

care să poată îndeplini scopurile prevăzute de art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că reeducarea inculpatului poate fi.

realizată prin privarea acestuia de libertate, motiv pentru care va menține

modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanță și nu va acorda

acestuia beneficiul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării

pedepsei. S-a apreciat că în cauză nu sunt date împrejurări care pot constitui

circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, atitudinea

procesuală adoptată de acesta pe parcursul procesului penal constituind un

motiv de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și de

reindividualizare a pedepsei în apel.

Împotriva Deciziei nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat prezentul

recurs partea civilă R.E.

Examinând recursul declarat de partea civilă R.E. prin raportare

la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, la data de 18 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând

exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs

de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care,

însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a

devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

Partea civilă R.E. a motivat recursul în termenul prevăzut în

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul

că instanța de apel - a cărei hotărâre este recurată - nu a antrenat și răspunderea

Școlii Gimnaziale Călărași, în solidar cu inculpatul, în vederea obligării

acestei unități la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de partea civilă, se

constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio

modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această

critică nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., care, în speță, poate fi examinat,

deoarece, așa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când

prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în

trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond

și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea

unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a

dispoziției legale care trebuia aplicată.

Așa cum s-a statuat în mod constant în practica Înaltei Curți

de Casație și Justiție, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul cazului de

casare prevăzut de art 385 alin. (1) pct 17 C. proc. pen. anterior, nu poate

duce la reformarea situației de fapt reținută de către prima instanță de

control judiciar.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează

soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin

invocarea art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce

are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", se constată că cererea de

introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Școlii

Gimnaziale Călărași pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor în solidar

cu inculpatul C.G., a fost soluționată în concordantă cu dispozițiile legale

care reglementează răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului,

în calea de atac a recursului nefiind posibilă modificarea cadrului procesual

prin introducerea în proces a altei părți.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385

5

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție,

va respinge recursul declarat de de partea civilă R.E. împotriva Deciziei penale

nr. 162 din 18. decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de

100 lei cheltuieli judiciare către stat și onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru mtiruatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă R.E.

împotriva Deciziei penale nr. 162 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.G., durata reținerii și arestării

preventive de la 15 iulie 2013 la 6 mai 2014.

Obligă recurenta parte civilă R.E. la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat C.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, mai 2014.