ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4021/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331/F

din data de 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 14286/2/2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, în

temeiul art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de petentul S.D.V., în prezent deținut în

Penitenciarul București Rahova privind sentința penală nr. 519 din 09 iunie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

23785/3/2011, definitivă prin decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Împotriva sentinței

a declarat apel condamnatul S.D.V., arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este

prea aspră.

Curtea de Apel

București, secția a l-a penală, prin decizia penală nr, 199/A din 6 iulie 2012 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.V.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut, că pentru a se dispune revizuirea unei hotărâri

penale definitive în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar

să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de

către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea

cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ceea ce presupune

pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea

a cărei revizuire se cere.

S-a mai reținut

că probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează

probe deja cunoscute. Nu se poate ajunge, astfel, pe cale revizuirii la reinterpretarea

probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte

de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.

Împotriva deciziei

nr. 199 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat

recurs recurentul-revizuient S.D.V.

Apărătorul recurentului-revizuient

S.D.V. a arătat că cererea de revizuire privește dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

prin admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că hotărârea atacată este legală și temeinică,

instanța constatând în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se înscriu

între cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., care

ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Din economia textului

de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii,

dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările

noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv,

condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral

opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Astfel, împrejurările

invocate de revizuent, respectiv o administrare greșită a probatoriului și o încadrare

juridică greșită dată faptei reținute în sarcina recurentului-revizuient, nu pot

fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât

pe de o parte, criticile invocate de revizuent, au fost avute în vedere de instanțe

în toate fazele procesului penal, iar, pe de altă parte, acestea echivalează cu

o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești,

aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul revizuientul S.D.V. împotriva deciziei penale

nr. 202/A din 16 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, să

fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul S.D.V. împotriva deciziei penale nr. 199 din 6

iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință pumcă azi 5 decembrie 2012.