ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4379/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie

2010, reclamantul G.T.E.S. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul

Craiova, conform dispoziției din 10 mai 2005 emisă de Primarul municipiului

Craiova.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziția din 10 mai 2005 emisă de

Primarul municipiului Craiova pentru soluționarea notificărilor nr. X1 și nr. X2

depuse de tatăl său în baza Legii nr. 10/2001 s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul imposibil

de restituit în natură, compus din teren și construcție, situat în municipiul

Craiova, 983.233.000 ROL la care a fost evaluat imobilul.

Reclamantul a mai arătat

că pârâta nu a procedat la acordarea acestor despăgubiri într-un termen rezonabil,

ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la această convenție.

Prin cererea depusă la

20 septembrie 2010, reclamantul a completat obiectul acțiunii sale, solicitând chemarea

în judecată a pârâților Consiliul local al municipiului Craiova și Primarul municipiului

Craiova pentru a fi obligați să emită o nouă decizie, în raport cu actele din dosarul

retransmis de C.C.S.D. cu adresa din 11 mai 2010 pentru a fi reanalizate notificările

nr. X1 și nr. X2.

Pârâta C.C.S.D. a invocat

prin întâmpinarea depusă la termenul din 28 iunie 2010 excepția de nelegalitate

a dispoziției din 10 mai 2005 emisă Primarul municipiului Craiova și a solicitat

ca, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea

judecății cauzei și sesizarea instanței de judecată competentă pentru soluționarea

excepției de nelegalitate, respectiv Tribunalului Dolj.

În motivarea excepției,

s-a susținut că prin dispoziția din 10 mai 2005 s-a dispus în mod nelegal acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 1.983.233.000 ROL pentru întregul

imobil notificat, compus din construcție și teren aferent, deși autorul reclamantului

avea dreptul la măsuri reparatorii numai pentru construcția demolată și nu pentru

terenul aferent, în cazul căruia nu s-a dovedit preluarea abuzivă, în sensul prevăzut

de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin încheierea dată în

ședința publică de la 20 septembrie 2010, Curtea de apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj pentru

judecarea excepției de nelegalitate a dispoziției din 10 mai 2005, cu motivarea

că acest act nu poate fi contestat, pe cale directă sau incidentă, pe calea contenciosului

administrativ, fiind supus procedurii judiciare speciale de contestare prevăzută

de Legea nr. 10/2001.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința nr. 477 din 25 octombrie 2010, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat

pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în municipiul Craiova și

a respins acțiunea față de pârâții Consiliul local al municipiului Craiova și Primarul

municipiului Craiova .

Hotărând astfel, instanța

de fond a apreciat că de la data primirii dosarului privind cererea reclamantului

de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent și până la înregistrarea acțiunii

a trecut o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, s-a considerat

că, retrimiterea dosarului cu adresa din 11 mai 2010 la Primăria municipiului Craiova

este ulterioară promovării acțiunii și nu justifică refuzul comisiei pârâte de a

emite decizia reprezentând titlul de despăgubire într-un termen rezonabil și aceasta

cu atât mai mult cu cât Legea nr. 247/2005 și normele metodologice de aplicare a

acestei legi nu prevăd posibilitatea unei asemenea dezinvestiri a comisiei de la

soluționarea dosarului de acordare a despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârât C.C.S.D., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantul G.T.E.S.

În primul motiv de recurs

fost criticată soluția de respingere a excepției de nelegalitate invocate cu privire

la dispoziția din 10 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova.

Recurenta a susținut că

dispoziția contestată pe calea excepției de nelegalitate reprezintă un act administrativ

cu caracter individual, supus controlului de legalitate în condițiile prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod greșit s-a reținut în hotărârea

atacată că este incidentă procedura specială de contestare la instanța civilă, reglementată

prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru actele de restituire în natură

sau de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Nelegalitatea dispoziției

din 10 mai 2005 a fost invocată de recurentă pentru încălcarea prevederilor

art. 3 lit. a), coroborat cu art. 2 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001,

republicată, cu motivarea că, au fost propuse fără temei măsuri reparatorii în echivalent

în cuantum de 1.983.233.000 ROL pentru întregul imobil notificat , compus din construcție

și teren aferent în suprafață de 700 mp, deși intimatul-reclamant nu a dovedit dreptul

de proprietate al autorului său asupra terenului cumpărat cu act sub semnătură privată.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că a fost

încălcat dreptul intimatului–reclamant la soluționarea dosarului de despăgubire

într-un termen rezonabil, fără a se avea în vedere că, prin decizia nr. 2815/2008

emisă de comisia recurentă a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor de

despăgubiri.

Recurenta a învederat

că această soluție s-a impus pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi

a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubiri înregistrate la secretariatul

C.C.S.D.

De asemenea, recurenta

a arătat că, obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri,

fără a fi fost parcurse toate etapele procedurii administrative, reprezintă o încălcare

a dispozițiilor art. 16 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu atât mai mult

cu cât în cauză nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului notificat și dreptul

de proprietate asupra terenului aferent în suprafață de 700 mp.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată

cu privire la dispoziția din 10 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova,

prin care s-a propus să se acorde despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Craiova.

Natura juridică a actului

contestat pe calea excepției de nelegalitate a fost corect stabilită de instanța

de fond, care a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, republicată, decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere

a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secția civilă

a tribunalului, în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de

zile de la comunicare.

Prin aceste dispoziții

legale, s-a stabilit o competență specială, derogatorie de la legea generală, astfel

că devin incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, conform cărora, nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea și desființarea cărora se

prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Exceptarea astfel instituită

de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ are ca obiect

atât acțiunea, cât și excepția de nelegalitate a unui act administrativ, motiv pentru

care va fi menținută ca legală soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției

de nelegalitate invocată de recurenta-pârâtă cu privire la dispoziția din 10 mai

2005.

Critica formulată prin

cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiată, constatându-se că, deși recurenta–pârâtă

nu a soluționat într-un termen rezonabil dosarul de despăgubire înregistrat pe numele

intimatului-reclamant, nu se poate dispune obligarea acesteia să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire fără a fi fost parcurse în prealabil etapele prevăzute cu

caracter obligatoriu în Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor.

Astfel, se reține că,

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4)–(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea

dispoziției emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de

întreaga documentație aferentă acesteia, secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea

dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire

în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea

de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea

de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport

care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie

la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Cum în Dosarul nr. 18.912/CC,

aferent dispoziției din 10 mai 2005, nu au fost realizate aceste operațiuni administrative

necesare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanța de

fond a dispus în mod greșit obligarea comisiei recurente să emită o asemenea decizie

anterior finalizării procedurii administrative prevăzută de lege în competența sa.

Din acest motiv, acțiunea

formulată de intimatul–reclamant se dovedește a fi întemeiată numai în raport cu

întârzierea soluționării Dosarului nr. 18912/CC, care nu a fost temeinic justificată

de comisia recurentă și care, prin durata înregistrată de la data transmiterii la

secretariatul comisiei, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.

Susținerile comisiei recurente

privind justificarea întârzierii Dosarului nr. 18.912/CC față de ordinea de soluționare

stabilită prin decizia nr. 2815/2008 sunt nefondate, întrucât nu s-a dovedit cu

înscrisuri situația de fapt expusă și prin acest act normativ, nu se poate depăși

un termen rezonabil pentru soluționarea cererii de despăgubiri a intimatului-reclamant,

calculat în raport cu data înregistrării acesteia.

Constatând refuzul nejustificat

al comisiei recurente de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea

Dosarului nr. 18.912/CC, în sensul parcurgerii etapelor din procedura administrativă

pentru analizarea dosarului, evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenită intimatului

- reclamant, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată,

în sensul că, va admite în parte acțiunea formulată de intimatul–reclamant, obligând

recurenta-pârâtă C.C.S.D. să soluționeze dosarul aferent dispoziției din 10 mai

2005 emisă de Primăria municipiului Craiova, respingând ca nefondate celelalte cereri

din acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 477 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea formulată de G.T.E.S.

Obligă pârâta C.C.S.D.

să soluționeze dosarul aferent dispoziției din 2005 emisă de Primarul municipiului

Craiova.

Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2011.