ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 478 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, C.C.S.D., Primăria Craiova prin Primar și Prefectura Dolj prin Prefect, și a dispus obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul notificat din 2001 situat în C., județul Dolj, precum și respingerea acțiunii față de pârâții Primăria Craiova prin Primar și Prefectura Dolj prin Prefect; totodată au fost respinse capetele de cerere privind fixarea unui termen pentru emiterea deciziei și obligarea la daune cominatorii.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția din 30 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul situat în situat în Craiova, reclamantului, Dosarul fiind transmis către C.C.S.D. și înregistrat sub nr. 12926/CC. Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilire îndreptățirea reclamantului a fost transmis către C.C.S.D. pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.

S-a mai constatat că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, așa încât s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil. În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, mai reține instanța de fond că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Consideră instanța de fond că în speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care a apreciat că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Concluzionând, s-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de aceste considerente a fost înlăturată apărarea pârâtei C.C.S.D., în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada actuală a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În acest context adresa din 20 mai 2010, ulterioară promovării prezentei acțiuni, s-a considerat a fi întocmită pro causa, nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de despăgubire într-un termen rezonabil.

Mai mult, potrivit acestei adrese Comisia retrimite Primăriei municipiului Craiova întreaga documentație ce a stat la baza soluționării notificării formulate de reclamantă ceea ce practic echivalează, în opinia judecătorului fondului, cu o dezinvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire în condițiile în care Titlul VII al Legii 247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 478 din 25 octombrie 2010, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., arătând, în esență, următoarele: Astfel, susține recurenta că instanța de fond în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a deciziei nr. 3198/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 2 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru imobilul (teren și construcție) situat în Municipiul Craiova, în condițiile în care există o dependență evidentă între soluționarea în fond a litigiului și soluționarea respectivei excepții de nelegalitate . Totodată, pe fondul cauzei, susține recurenta că în mod netemeinic și nelegal, cu motivarea încălcării termenului rezonabil, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a dispus obligarea la emiterea deciziei, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării Dosarului de despăgubire al reclamantului nr. 12926/CC dar și de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entități, ceea ce presupune în mod obiectiv o durată mai mare de soluționare a cererilor.

Astfel, analizând legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant, s-a constatat că în Dosarul înregistrat sub nr. 12926./CC nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului notificat în condițiile în care reclamantul a invocat dobândirea respectivului drept printr-un act sub semnătură privată, intitulat chitanță, datat 1965. Mai arată recurenta că, în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de faptul că etapa evaluării este condiționată, în privința Dosarului aferent dispoziției nr. 3198/2006, de clarificarea aspectelor legate de situația juridică a terenului notificat, în raport cu dispozițiile Decretelor nr. 221/1950 și nr. 144/1958.

Mai susține recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit că s-a încălcat dreptul reclamantului la soluționarea într-un termen rezonabil al cererii formulate deși Primăria Municipiului Craiova și-a depășit limitele investirii prin emiterea unei dispoziții pentru imobilul notificat, în condițiile în care notificatorul nu face dovada preluării abuzive a imobilului teren, în accepțiunea Legii nr. 10/2001. Totodată, mai arată recurenta că în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică prin raportare la prevederile deciziei C.C.S.D. nr. 2815/2008 prin care a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire tocmai în scopul respectării egalității de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubiri înregistrate la secretariatul Comisiei.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 și văzând dispozițiile art. 314 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: Prin întâmpinarea înregistrată în fața instanței de fond la data de 31 mai 2010, recurenta-pârâtă a invocat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate a dispoziției din 30 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova. Instanța de fond, ca și instanță de contencios administrativ competentă a soluționa excepției de nelegalitate invocată de pârâtă, era obligată să dea eficiență procedurii reglementate de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, în sensul pronunțării asupra legalității deciziei nr. 3198/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova prin raportare la dispozițiile legale invocate prin întâmpinare.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”. În cauză, instanța de fond, deși în ședința publică din data de 18 octombrie 2010 a pus în discuția părților excepția invocată de pârâtă, a omis să se pronunțe asupra acesteia prin hotărârea pronunțată la data de 25 octombrie 2010, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părțile litigante.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și cu respectarea tuturor principiilor de drept, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate invocate în cauză. Cu ocazia rejudecării se impune ca instanța de fond să analizeze punctual atât din perspectiva susținerilor reclamantei cât și a apărărilor pârâtei expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la data de 31 mai 2010, toate aspectele de fond necesare lămuririi situației juridice a întregului imobil ce face obiectul Dosarului de despăgubiri nr. 12926/CC pentru a face astfel, o apreciere corectă a atitudinii pârâtei în raport de termenul de soluționare a respectivului dosar.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinței nr. 478 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2011.