ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 478

din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.I. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, C.C.S.D., Primăria

Craiova prin Primar și Prefectura Dolj prin Prefect, și a dispus obligarea

pârâtei C.C.S.D. să emită reclamantului decizia reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul notificat din 2001 situat în C., județul Dolj,

precum și respingerea acțiunii față de pârâții Primăria Craiova prin Primar și

Prefectura Dolj prin Prefect; totodată au fost respinse capetele de cerere

privind fixarea unui termen pentru emiterea deciziei și obligarea la daune

cominatorii.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția din

30 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul situat

în situat în Craiova, reclamantului, Dosarul fiind transmis către C.C.S.D. și

înregistrat sub nr. 12926/CC.

Ulterior dosarul întocmit

în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilire îndreptățirea reclamantului

a fost transmis către C.C.S.D. pentru emiterea

deciziei reprezentând

titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor

Titlului VII din Legea

nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de

pârâta Comisia Centrală.

S-a mai constatat că reclamantul

a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin

formularea unei notificări în anul 2001, așa încât s-a apreciat că durata excesivă

a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul

procesului rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza

administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.

În afara argumentului

decurgând din art. 6 al Convenției, mai reține instanța de fond că prin neîndeplinirea

obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă

atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile

patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul

Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Consideră instanța de

fond că în speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât

a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție,

motiv pentru care a apreciat că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului

o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat

de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Concluzionând, s-a apreciat

că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare

în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării

cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă

a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de aceste considerente

a fost înlăturată apărarea pârâtei C.C.S.D., în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată,

deoarece de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada

actuală a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În acest context adresa

din 20 mai 2010, ulterioară promovării prezentei acțiuni, s-a considerat a fi întocmită

pro causa, nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de

despăgubire într-un termen rezonabil.

Mai mult, potrivit acestei

adrese Comisia retrimite Primăriei municipiului Craiova întreaga documentație ce

a stat la baza soluționării notificării formulate de reclamantă ceea ce practic

echivalează, în opinia judecătorului fondului, cu o dezinvestire a Comisiei de la

soluționarea dosarului de despăgubire în condițiile în care Titlul VII al Legii

247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.

cauză

Împotriva sentinței

nr. 478 din 25 octombrie 2010, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., arătând, în esență, următoarele:

Astfel, susține recurenta

că instanța de fond în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate

a deciziei nr. 3198/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, cu încălcarea dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 2 alin. (1) și art. 23 din Legea nr.

10/2001, prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru

imobilul (teren și construcție) situat în Municipiul Craiova, în condițiile în care

există o dependență evidentă între soluționarea în fond a litigiului și soluționarea

respectivei excepții de nelegalitate .

Totodată, pe fondul cauzei,

susține recurenta că în mod netemeinic și nelegal, cu motivarea încălcării termenului

rezonabil, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a dispus obligarea

la emiterea deciziei, fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării Dosarului

de despăgubire al reclamantului nr. 12926/CC dar și de faptul că procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor

etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entități, ceea ce

presupune în mod obiectiv o durată mai mare de soluționare a cererilor.

Astfel, analizând legalitatea

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamant,

s-a constatat că în Dosarul înregistrat sub nr. 12926./CC nu s-a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra terenului notificat în condițiile în care reclamantul a invocat

dobândirea respectivului drept printr-un act sub semnătură privată, intitulat chitanță,

datat 1965. Mai arată recurenta că, în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont

de faptul că etapa evaluării este condiționată, în privința Dosarului aferent dispoziției

nr. 3198/2006, de clarificarea aspectelor legate de situația juridică a terenului

notificat, în raport cu dispozițiile Decretelor nr. 221/1950 și nr. 144/1958.

Mai susține recurenta

că instanța de fond a reținut în mod greșit că s-a încălcat dreptul reclamantului

la soluționarea într-un termen rezonabil al cererii formulate deși Primăria Municipiului

Craiova și-a depășit limitele investirii prin emiterea unei dispoziții pentru imobilul

notificat, în condițiile în care notificatorul nu face dovada preluării abuzive

a imobilului teren, în accepțiunea Legii nr. 10/2001.

Totodată, mai arată recurenta

că în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică prin raportare

la prevederile deciziei C.C.S.D. nr. 2815/2008 prin care a fost stabilită ordinea

de soluționare a dosarelor de despăgubire tocmai în scopul respectării egalității

de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubiri înregistrate

la secretariatul Comisiei.

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

și văzând dispozițiile art. 314 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin întâmpinarea înregistrată

în fața instanței de fond la data de 31 mai 2010, recurenta-pârâtă a invocat, în

temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate

a dispoziției din 30 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Instanța de fond, ca și

instanță de contencios administrativ competentă a soluționa excepției de nelegalitate

invocată de pârâtă, era obligată să dea eficiență procedurii reglementate de

art. 4 din Legea contenciosului administrativ, în sensul pronunțării asupra legalității

deciziei nr. 3198/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova prin raportare la

dispozițiile legale invocate prin întâmpinare.

Respectarea acestei dispoziții

procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței

de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența

C.E.D.O. s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat

efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia

pertinența”.

În cauză, instanța de

fond, deși în ședința publică din data de 18 octombrie 2010 a pus în discuția părților

excepția invocată de pârâtă, a omis să se pronunțe asupra acesteia prin hotărârea

pronunțată la data de 25 octombrie 2010, atitudine ce nu poate fi acceptată, în

condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre

părțile litigante.

În consecință, văzând

și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri legale

și temeinice și cu respectarea tuturor principiilor de drept, se impune casarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru

a se pronunța asupra excepției de nelegalitate invocate în cauză.

Cu ocazia rejudecării

se impune ca instanța de fond să analizeze punctual atât din perspectiva susținerilor

reclamantei cât și a apărărilor pârâtei expuse în întâmpinarea depusă la dosarul

de fond la data de 31 mai 2010, toate aspectele de fond necesare lămuririi situației

juridice a întregului imobil ce face obiectul Dosarului de despăgubiri nr. 12926/CC

pentru a face astfel, o apreciere corectă a atitudinii pârâtei în raport de termenul

de soluționare a respectivului dosar.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea

recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.C.S.D., împotriva sentinței nr. 478 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2011.