ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 1 iulie 2009, petentul P.I. a formulat plângere penală, în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 1445/P/2008 la 28 aprilie 2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V.E. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că deși a contactat o boală psihică în timpul activității desfășurate în perioada de 17-31 decembrie 1989, când în calitate de șef de stat major și prim locțiitor al unui regiment mecanizat care a participat cu forțe la acțiunile desfășurate la Televiziunea Română, făptuitorul C.V.E. în calitate de deputat în Parlamentul României și de președinte al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a respectat decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 4647/2006 și a refuzat să semneze certificatul emis pe numele P.I. de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989.
Sub acest aspect sunt incidente dispozițiile art. 246 C. pen. față de făptuitorul C.E.V., iar rezoluțiile prin care s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale, cât și cea prin care a fost menținută această soluție de procurorul șef sunt nelegale și netemeinice fiind în contradicție cu actele cauzei și constatările Camerei a III-a a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, în raport de aceste susțineri și de dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., se constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 1445/9/2008 din 28 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (4) și (10) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
S-a reținut în motivare că nu sunt indicii de săvârșire a infracțiunii reclamate nici sub aspect obiectiv în sensul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu, nici a laturii subiective, respectiv al relei credințe, întrucât, neeliberarea certificatului solicitat de petent nu este consecința unor acțiuni ale intimatului în calitatea sa de Președinte al Comisiei Parlamentare pentru Victoria Revoluției din 1989.
Pentru aceleași considerente, prin rezoluția nr. 5799/2735/II//2/2009 din 11 iunie 2009, în baza art. 278 C. proc. pen., procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.
Procedând la soluționarea plângerii în raport de prevederile art. 278
1
C. proc. pen. și de actele de cercetare penală efectuate în cauză se constată că soluția dispusă de procurorul de caz este conformă atât dispozițiilor legale cât și probelor administrate în cauză.
Răspunderea penală este incidentă și o persoană poate fi sancționată penal pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., atunci când desfășoară acțiuni prin care încalcă cu știință atribuții de serviciu sau le îndeplinește defectuos cauzând astfel prejudicii sau vătămarea unor interese.
Astfel, neeliberarea certificatului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 - rănit - solicitat de petent, nu este consecința unei conduite abuzive a intimatului C.V.E. în dubla sa calitate de deputat și Președinte al Comisiei Parlamentare pentru Victoria Revoluției din 1989, de natură a conduce la antrenarea răspunderii penale ci s-a datorat faptului că dosarul petentului nu a conținut actele la care se referă Legea nr. 341/2004.
În acest sens, petentului i s-a comunicat procedurile pe care trebuie să le urmeze pentru obținerea actelor necesare, precum și de acordare a avizului pentru preschimbarea certificatului doveditor a calității de revoluționar pentru a fi respectate dispozițiile Legii nr. 341/2004.
Desigur, în acest context de fapt și de drept nu se constată indicii de săvârșire a faptei penale reclamate de către intimat, situație în care, soluția dispusă de procuror se va menține ca legală și temeinică, prin respingerea plângerii formulate de petent, conform art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Cât privește necompetența după persoană a acestei instanțe în soluționarea plângerii dedusă judecății, susținută de procurorul de ședință, se constată a fi neîntemeiată în raport de prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, potrivit acestor dispoziții procesual penale de strictă aplicare - când competența unei instanțe este determinată de calitatea făptuitorului, instanța rămâne competentă chiar dacă acesta nu mai are calitatea, dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, ori în speță, s-a pretins de petent că fapta de abuz în serviciu reclamată s-a comis de intimat în calitatea sa de parlamentar, Președinte al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor, ceea ce determină competența Înaltei Curți chiar dacă, la acest moment făptuitorul nu mai are această calitate de parlamentar.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva rezoluției din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în Dosarul nr. 1445/P/2008, pe care o menține.
Obligă petiționarul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.