ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2546/2014

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 107 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014, de Tribunalul Districtual din Cracovia, Republica Polonia, față de persoana solicitată G.I.S., și, în consecință, s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 29 zile, respectiv 5 septembrie 2014 - 3 octombrie 2014, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea executării mandatului european de arestare, la data de 4 septembrie 2014, ora 15:45, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 72/2014.

S-a dispus predarea persoanei solicitate G.I.S. către autoritățile judiciare poloneze, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității. Totodată, s-a dispus ca, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată predarea să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele: La data de 4 septembrie 2014 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare din Republica Polonia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie 2014 de către autoritățile judiciare poloneze față de numitul G.I.S., urmărit internațional pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 și art. 294.1 C. pen.

polonez. La data de 4 septembrie, ora 15:45, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost prezentat numitul G.I.S. de către lucrători din cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului București - Serviciul de Investigații Criminale, identificat în baza CI. seria X nr. X1, eliberată de SPCLEP la data de 23 martie 2011. Numitului G.I.S. i s-au adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că autoritățile judiciare poloneze au dispus urmărirea sa internațională fiind emis la data de 3 iulie 2014 împotriva sa un mandat european de arestare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 și art. 294.1 C. pen.

polonez, fapte comise pe teritoriul polonez împreună cu alte persoane așa cum sunt descrise în mandatul de arestare european pus la dispoziție în copie persoanei urmărite. În conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, numitului G.I.S. i-a fost înmânat, în fotocopie, traducerea în limba română a mandatului european de arestare. De asemenea, numitului G.I.S. i s-a adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 83 lit. c) C. proc. pen. că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales, precum și dreptul de a solicita, potrivit dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 210 alin. (1) C. proc. pen., ca despre măsura reținerii să fie încunoștințat un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de acesta.

În prezența apărătorului desemnat din oficiu, avocat M.D.L., persoana solicitată a declarat următoarele: „Mi s-au adus la cunoștință obiectul cauzei și drepturile procesuale. Recunosc comiterea faptelor pentru care a fost emis prezentul mandat european de arestare de autoritățile judiciare poloneze. Sunt de acord să fiu predat autorităților judiciare poloneze pentru a-mi lămuri situația juridică.

Menționez că în prezent nu sunt cercetat de către organele de urmărire penală din România pentru fapte similare sau pentru alte fapte și nu am fost informat de autoritățile judiciare poloneze cu privire la faptele ce mi se impută". Prin Adresa nr. 1484/11-5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de Apel București cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie 2014 de către autoritățile judiciare poloneze față de numitul G.I.S., urmărit internațional pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 și art. 294.1 C. pen.

polonez. După prezentarea sa în fața judecătorului din cadrul Curții de Apel București, la data de 5 septembrie 2014, în conformitate cu art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată G.I.S., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a fost informată despre motivul reținerii și audiată, aceasta formulând obiecțiuni cu privire la identitate cu argumentul că nu este persoana care apare în fotografia anexată documentelor de către autoritățile poloneze. Interpelată persoana solicitată a confirmat că datele sale de identitate corespund cu datele de identificare menționate în mandatul european de arestare și nu a putut oferi motive pertinente în sprijinul obiecțiunii formulate astfel că aceasta a fost apreciată drept formală.

Totodată, persoana solicitată a revenit asupra consimțământului la predarea sa către autoritățile judiciare poloneze exprimat inițial, în declarația luată de procuror, judecătorul de drepturi și libertăți explicându-i drepturile conferite de regula specialității. Analizând actele și lucrările dosarelor, Curtea a reținut că față de persoana solicitată G.I.S. a fost emis la data de 3 iulie 2014 mandatul european de arestare către autoritățile judiciare poloneze, aceasta fiind urmărită internațional pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art, 286.1 și art. 294.1 C. pen. polonez. Curtea a apreciat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/200, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executarea a mandatului european de arestare și predarea.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată G.I.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 septembrie 2014. În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată G.I.S., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură restrictivă de libertate, făcând precizarea că la momentul comiterii infracțiunilor se afla în România și nu a fost înștiințat de către autoritățile judiciare străine cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale. Examinând contestația formulată de persoana solicitată G.I.S., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Cu prioritate, Înalta Curte menționează că, în mod legal, calea de atac promovată de persoana solicitată a fost calificată ca fiind contestație.

Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 20 și art. IV din Legea nr. 300/2013, hotărârea prev. la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă. Prin urmare, începând cu 1 februarie 2014, în mod expres, legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală prevede că recursul, care nu mai este reglementat ca și cale ordinară de atac, a fost înlocuit cu calea de atac a contestației, în materia executării de către autoritățile române a unui mandat european de arestare.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege. Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile poloneze au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie „Mandatul european de arestare nr. II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014 de Tribunalul Districtual din Cracovia, Republica Polonia, pe numele persoanei solicitate G.I.S.

În atare condiții, instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Polonia. În cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile poloneze a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare poloneze, conform Procesului-verbal din data de 5 septembrie 2014, aflat la dosarul instanței de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată G.I.S. împotriva Sentinței penale nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și o va obliga la 520 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată G.I.S. împotriva Sentinței penale nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM