ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2546/2014

Deliberând asupra

contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 313/F din data de 5

septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 107

și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a

Mandatului european de arestare II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014,

de Tribunalul Districtual din Cracovia, Republica Polonia, față de persoana

solicitată G.I.S., și, în consecință, s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă

de 29 zile, respectiv 5 septembrie 2014 - 3 octombrie 2014, inclusiv.

S-a constatat că

persoana solicitată a fost reținută în vederea executării mandatului european

de arestare, la data de 4 septembrie 2014, ora 15:45, prin Ordonanța

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 72/2014.

S-a dispus predarea

persoanei solicitate G.I.S. către autoritățile judiciare poloneze, cu

respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

Totodată, s-a dispus

ca, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată predarea să se facă sub

condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate,

persoana predată să fie transferată în România.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut următoarele:

La data de 4

septembrie 2014 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București solicitarea autorităților judiciare din Republica Polonia privind

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie

2014 de către autoritățile judiciare poloneze față de numitul G.I.S., urmărit

internațional pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup

criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 și art. 294.1 C.

pen. polonez.

La data de 4

septembrie, ora 15:45, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a fost prezentat numitul G.I.S. de către lucrători din cadrul

Direcției Generale de Politie a Municipiului București - Serviciul de

Investigații Criminale, identificat în baza CI. seria X nr. X1, eliberată de SPCLEP

la data de 23 martie 2011.

Numitului G.I.S. i

s-au adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 republicată, că autoritățile judiciare poloneze au dispus

urmărirea sa internațională fiind emis la data de 3 iulie 2014 împotriva sa un

mandat european de arestare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de

participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art.

286.1 și art. 294.1 C. pen. polonez, fapte comise pe teritoriul polonez împreună

cu alte persoane așa cum sunt descrise în mandatul de arestare european pus la

dispoziție în copie persoanei urmărite.

În conformitate cu

dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, numitului

G.I.S. i-a fost înmânat, în fotocopie, traducerea în limba română a mandatului

european de arestare.

De asemenea,

numitului G.I.S. i s-a adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art.

83 lit. c) C. proc. pen. că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales,

precum și dreptul de a solicita, potrivit dispozițiile art. 100 alin. (4) din

Legea nr. 302/2004, republicată și art. 210 alin. (1) C. proc. pen., ca despre

măsura reținerii să fie încunoștințat un membru al familiei sau o altă persoană

desemnată de acesta.

În prezența apărătorului

desemnat din oficiu, avocat M.D.L., persoana solicitată a declarat următoarele:

„Mi s-au adus la

cunoștință obiectul cauzei și drepturile procesuale.

Recunosc comiterea

faptelor pentru care a fost emis prezentul mandat european de arestare de

autoritățile judiciare poloneze.

Sunt de acord să fiu

predat autorităților judiciare poloneze pentru a-mi lămuri situația juridică.

Menționez că în

prezent nu sunt cercetat de către organele de urmărire penală din România

pentru fapte similare sau pentru alte fapte și nu am fost informat de

autoritățile judiciare poloneze cu privire la faptele ce mi se impută".

Prin Adresa nr.

1484/11-5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate

cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de

Apel București cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis

la data de 3 iulie 2014 de către autoritățile judiciare poloneze față de

numitul G.I.S., urmărit internațional pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de

participare la un grup criminal organizat și fraudă, prev. de art. 258.1, art.

286.1 și art. 294.1 C. pen. polonez.

După prezentarea sa

în fața judecătorului din cadrul Curții de Apel București, la data de 5

septembrie 2014, în conformitate cu art. 103 din Legea nr. 302/2004

republicată, persoana solicitată G.I.S., în prezența apărătorului desemnat din

oficiu, a fost informată despre motivul reținerii și audiată, aceasta formulând

obiecțiuni cu privire la identitate cu argumentul că nu este persoana care

apare în fotografia anexată documentelor de către autoritățile poloneze.

Interpelată persoana

solicitată a confirmat că datele sale de identitate corespund cu datele de

identificare menționate în mandatul european de arestare și nu a putut oferi

motive pertinente în sprijinul obiecțiunii formulate astfel că aceasta a fost

apreciată drept formală.

Totodată, persoana

solicitată a revenit asupra consimțământului la predarea sa către autoritățile

judiciare poloneze exprimat inițial, în declarația luată de procuror, judecătorul

de drepturi și libertăți explicându-i drepturile conferite de regula

specialității.

Analizând actele și

lucrările dosarelor, Curtea a reținut că față de persoana solicitată G.I.S. a

fost emis la data de 3 iulie 2014 mandatul european de arestare către

autoritățile judiciare poloneze, aceasta fiind urmărită internațional pentru

săvârșirea a cinci infracțiuni de participare la un grup criminal organizat și

fraudă, prev. de art. 258.1, art, 286.1 și art. 294.1 C. pen. polonez.

Curtea a apreciat că

nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98

alin. (1) din Legea nr. 302/200, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executarea a mandatului european de

arestare și predarea.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată G.I.S., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11

septembrie 2014.

În dezbateri,

contestatorul - persoana solicitată G.I.S., prin apărător din oficiu, a

solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării cu o altă

măsură restrictivă de libertate, făcând precizarea că la momentul comiterii

infracțiunilor se afla în România și nu a fost înștiințat de către autoritățile

judiciare străine cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale.

Examinând contestația

formulată de persoana solicitată G.I.S., Înalta Curte constată că este

nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu prioritate, Înalta

Curte menționează că, în mod legal, calea de atac promovată de persoana

solicitată a fost calificată ca fiind contestație.

Potrivit art. 108

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificat prin art. II pct.

20 și art. IV din Legea nr. 300/2013, hotărârea prev. la art. 107 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004 (respectiv sentința prin care instanța se pronunță asupra

executării mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestație în

termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată

consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Prin urmare, începând

cu 1 februarie 2014, în mod expres, legea privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală prevede că recursul, care nu mai este

reglementat ca și cale ordinară de atac, a fost înlocuit cu calea de atac a

contestației, în materia executării de către autoritățile române a unui mandat

european de arestare.

Potrivit

dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare

este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui

stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un

alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale,

judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative

de libertate.

Alin. (2) al acelui

text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile

Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în

jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispozițiile art.

85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această

procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la

soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate,

precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește

conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în

art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să

conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea

existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare

preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care

se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Din actele cauzei se

constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile

poloneze au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării

adresate autorităților judiciare române o constituie „Mandatul european de

arestare nr. II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014 de Tribunalul

Districtual din Cracovia, Republica Polonia, pe numele persoanei solicitate

G.I.S.

În atare condiții,

instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de

arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Polonia.

În cauză nu există

niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile

poloneze a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a

executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr.

302/2004

Înalta Curte

apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform

art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu și-a

dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare poloneze, conform

Procesului-verbal din data de 5 septembrie 2014, aflat la dosarul instanței de

fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din

statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de

persoana solicitată G.I.S. împotriva Sentinței penale nr. 313/F din data de 5

septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și o va

obliga la 520 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul

avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată G.I.S. împotriva

Sentinței penale nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, din care suma de 320 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM