ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2015

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe

rolul Judecătoriei sectorului 3 București în data de 23 iulie 2014, S.C.P.E.J.

„M. și Asociații" a solicitat încuviințarea executării silite a titlului

executoriu reprezentat de Decizia titlu de creanță nr. 9980 din 03 august 2009

prin care, în sarcina debitorului cu sediul indicat a fi în localitatea

Târgoviște, jud. Dâmbovița, a fost stabilită obligația de plata a unor sume de

bani.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 665 C. proc. civ.

Cererea a fost

legal timbrată.

Prin încheierea

de ședință din 16 septembrie 2014 Judecătoria sectorului 3 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Târgoviște reținând, în esență, efectele Deciziei nr. 348

din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. ca și aplicabilitatea art. 528

alin. (2) și art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 11 noiembrie 2014, sub

nr. 55970/3/2014.

La termenul de

judecată din 20 noiembrie 2014, în vederea stabilirii competenței, instanța a

solicitat petentei să depună la dosar un extras de informare de la O.N.R.C. cu

privire la debitoarea SC J.U.K. Ltd Târgoviște, sens în care a petenta a depus

la dosar un extras de pe site-ul M.F.P., arătând ca societatea debitoare nu

este înregistrată la Registrul Comerțului.

Prin sentința

civilă nr. 4750 din 11 decembrie 2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. în baza

art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictui negativ de

competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Judecătoria

Târgoviște a reținut, la rândul sau, că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014,

Curtea Constituțională, revenind asupra jurisprudenței sale anterioare, a

constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., în timp ce modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 138/2014, s-a

stabilit că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului.

S-a mai

constatat că dispozițiile modificatoare menționate nu conțin însă și norme

tranzitorii, astfel că, prin aplicarea principiilor generale incidente în cazul

succesiunii în timp a normelor legale procedurale art. 24 C. proc. civ.) nu se

poate ajunge la aplicarea unei norme declarate neconstituționale, întrucât aceasta

ar presupune lipsirea hotărârilor Curții Constituționale de efectul obligatoriu

ai acestora, efect ce operează de la data publicării în M. Of., conform art.

147 alin. (4) din Constituție.

În acest

context, s-a apreciat că elementul de legătură care trebuie avut în vedere în

scopul determinării instanței competente teritorial este sediul societății

debitoare.

Or, în cauză nu

s-a făcut dovada că sediul societății debitoare este în municipiul Târgoviște,

astfel cum a pretins petentul, ci, dimpotrivă, din răspunsul depus la dosar la

solicitarea instanței (fila 4) reiese că societatea debitoare nu figurează

înregistrată la O.N.R.C.; pe de alta parte, din extrasul de informare de pe

site-ul M.F.P., rezultă că ultima înregistrare datează din anul 2007, iar localitatea

Târgoviște este indicată ca o simplă adresă.

Totodată,

Judecătoria Târgoviște a mai reținut ca potrivit art. 227 C. civ., sediul

persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau

statutului, iar art. 229 C. civ. prevede că dovada sediului se face cu

mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de

lege pentru respectiva persoană juridică.

S-a apreciat

că, de altfel, adresa indicată nici nu poate fi considerată sediul societății

menționate întrucât aceasta este, în realitate, sediul Prefecturii Dâmbovița.

Constatând că

sediul debitoarei nu poate fi stabilit și că potrivit regulilor prevăzute

pentru cererile contencioase competența nu poate fi determinată (art. 528 alin.

(2) C. proc. civ.), Judecătoria Târgoviște a considerat că, în temeiul art. 528

alin. (3) C. proc. civ., se impune, raportat ia dispozițiile art. 132 și 529 C.

proc. civ., admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a

cererii formulate in favoarea Judecătoriei sectoruiui 3 București, instanța în

raza căreia își are sediul petentul.

Analizând

conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C.

proc. civ., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgoviște, având în vedere următoarele considerente:

Așa cum corect

au reținut cele două instanțe, cererea de încuviințare a a executării silite a

fost formulată de executorul judecătoresc și înregistrată pe rolul Judecătoriei

sector 3 la data de 23 iulie 2014, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17

iunie 2014 a Curții Constituționale în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, prin

care dispozițiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituționafe,

astfel că, în mod corect ambele instanțe au reținut că această normă nu mai

poate fi considerată aplicabilă în vederea determinării competenței teritoriale

pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

În absența unor

dispoziții speciale cu privire la competența teritorială a instanței învestite

cu cererea de încuviințare a executării silite, pentru cererile formulate în

intervalul 17 iunie 2014 (data publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curții

Constituționale) - 19 octombrie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr.

138/2014, aceasta urinează a fi determinată potrivit regulilor prevăzute de

Codul de procedură civilă pentru procedura necontencioasă judiciară, respectiv

de art. 528 C. proc. civ.

Astfel cum

rezultă din art. 528 alin. (2) C. proc. civ. dacă cererea necontencioasă nu

este în legătură cu o cauză în curs de soluționare, „competența instanței și

soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute

pentru cererile contencioase."

Potrivit

înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, respectiv

Decizia titlu de creanță nr. 9980 din 03 august 2009 emisă de A.S.S.I.,

actualmente A.A.D.R., factura din 03 august 2009, somația din 19 martie 2014 și

confirmarea de primire din data de 18 august 2014 (acte aflate la filele 7-12

din dosarul Judecătoriei sectoruiui 3 București), rezultă că sediul debitoarei

este în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița.

Prin urmare,

având în vedere aceste mențiuni din cuprinsul titlului executoriu, în aplicarea

dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sector 3 București

a procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgoviște.

Judecătoria

Târgoviște, învestită prin hotărârea de declinare a competenței a procedat Ia

efectuarea de verificării propriei competențe, în temeiul art. 529 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., conform cărora:

„Instanța își

verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere

părții lămuririle necesare.

Dacă instanța

se declară necompetentă, va trimite dosarul instanței competente."

Înalta Curte

constată că norma de competență reglementată de art. 528 alin. (2) C. proc.

civ. este o normă de competență relativă, dar cu toate acestea, prin derogare

de la dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. privind regimul de invocare

a necompetenței de ordine privată, derogare instituită în materia procedurii

necontencioase prin prevederile art. 529 anterior citate, rezultă că instanța

sesizată prin declinarea de competență avea la îndemână mijlocul procedural de

a invoca excepția de necompetență teritorială.

Ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ., au fost solicitate

petentei lămuririle considerate necesare în clarificarea criteriului legal

incident pentru stabilirea competenței teritoriale, anume sediul debitorului.

În considerarea

relațiilor obținute de creditoare de pe site-ul M.F.P. (fila 5 dosar),

Judecătoria Târgoviște cu încălcarea dispozițiilor art. 227 și 229 C. civ. (în

absența unor probe directe privind sediul debitoarei - actul constitutiv,

statutul persoanei juridice sau înregistrările în registrele de publicitate

prevăzute de lege (Registrul Comerțului, iar nu de la M.F.P.), a procedat ia

aplicarea unei prezumții judiciare, stabilind în mod eronat că în absența

identificării unui altui sediu (faptul pozitiv vecin și conex) decât cei care

rezultă din actele dosarului, devine cert un fapt negativ - anume că sediul

debitoarei nu poate fi în municipiu! Târgoviște, jud, Dâmbovița, întrucât la

acea adresă se află sediul Prefecturii jud. Dâmbovița; or, o astfel de

concluzie contravine regulilor privind stabilirea și aplicarea prezumțiilor

judiciare (art. 329 rap. la art. 327 C. proc. civ.), astfel că nu ar putea fi

reținută.

Ca atare, pe

baza acestei concluzii, Judecătoria Târgoviște a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 528 alin. (3) C. proc. civ.  potrivit cărora: „în cazul în care competența

teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2), cererile

necontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul

își are, după caz, domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar daca

nicîuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor

îndrepta urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1

al municipalității București sau, după caz, la Tribunalul București."

În consecință,

față de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea

Judecătoriei Târgoviște, în conformitate cu dispozițiile art. 528 alin. (2) C.

proc. civ., întrucât, astfel cum reiese din actele dosarului sediul debitoarei,

(criteriul legal incident) se află în mun. Târgoviște, jud. Dambovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 20 februarie 20! 5.