ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București în data de 23 iulie 2014, S.C.P.E.J. „M. și Asociații" a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia titlu de creanță nr. 9980 din 03 august 2009 prin care, în sarcina debitorului cu sediul indicat a fi în localitatea Târgoviște, jud. Dâmbovița, a fost stabilită obligația de plata a unor sume de bani. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 C. proc. civ. Cererea a fost legal timbrată. Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2014 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște reținând, în esență, efectele Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. ca și aplicabilitatea art. 528 alin. (2) și art. 107 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 11 noiembrie 2014, sub nr. 55970/3/2014. La termenul de judecată din 20 noiembrie 2014, în vederea stabilirii competenței, instanța a solicitat petentei să depună la dosar un extras de informare de la O.N.R.C. cu privire la debitoarea SC J.U.K. Ltd Târgoviște, sens în care a petenta a depus la dosar un extras de pe site-ul M.F.P., arătând ca societatea debitoare nu este înregistrată la Registrul Comerțului. Prin sentința civilă nr. 4750 din 11 decembrie 2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictui negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Judecătoria Târgoviște a reținut, la rândul sau, că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituțională, revenind asupra jurisprudenței sale anterioare, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 138/2014, s-a stabilit că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului. S-a mai constatat că dispozițiile modificatoare menționate nu conțin însă și norme tranzitorii, astfel că, prin aplicarea principiilor generale incidente în cazul succesiunii în timp a normelor legale procedurale art. 24 C. proc.

civ.) nu se poate ajunge la aplicarea unei norme declarate neconstituționale, întrucât aceasta ar presupune lipsirea hotărârilor Curții Constituționale de efectul obligatoriu ai acestora, efect ce operează de la data publicării în M. Of., conform art. 147 alin. (4) din Constituție. În acest context, s-a apreciat că elementul de legătură care trebuie avut în vedere în scopul determinării instanței competente teritorial este sediul societății debitoare. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că sediul societății debitoare este în municipiul Târgoviște, astfel cum a pretins petentul, ci, dimpotrivă, din răspunsul depus la dosar la solicitarea instanței (fila 4) reiese că societatea debitoare nu figurează înregistrată la O.N.R.C.; pe de alta parte, din extrasul de informare de pe site-ul M.F.P., rezultă că ultima înregistrare datează din anul 2007, iar localitatea Târgoviște este indicată ca o simplă adresă.

Totodată, Judecătoria Târgoviște a mai reținut ca potrivit art. 227 C. civ., sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului, iar art. 229 C. civ. prevede că dovada sediului se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru respectiva persoană juridică. S-a apreciat că, de altfel, adresa indicată nici nu poate fi considerată sediul societății menționate întrucât aceasta este, în realitate, sediul Prefecturii Dâmbovița. Constatând că sediul debitoarei nu poate fi stabilit și că potrivit regulilor prevăzute pentru cererile contencioase competența nu poate fi determinată (art. 528 alin. (2) C. proc. civ.), Judecătoria Târgoviște a considerat că, în temeiul art. 528 alin. (3) C. proc.

civ., se impune, raportat ia dispozițiile art. 132 și 529 C. proc. civ., admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cererii formulate in favoarea Judecătoriei sectoruiui 3 București, instanța în raza căreia își are sediul petentul. Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, având în vedere următoarele considerente: Așa cum corect au reținut cele două instanțe, cererea de încuviințare a a executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc și înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 la data de 23 iulie 2014, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale în M. Of.

nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care dispozițiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituționafe, astfel că, în mod corect ambele instanțe au reținut că această normă nu mai poate fi considerată aplicabilă în vederea determinării competenței teritoriale pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. În absența unor dispoziții speciale cu privire la competența teritorială a instanței învestite cu cererea de încuviințare a executării silite, pentru cererile formulate în intervalul 17 iunie 2014 (data publicării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale) - 19 octombrie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, aceasta urinează a fi determinată potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă pentru procedura necontencioasă judiciară, respectiv de art. 528 C. proc.

civ. Astfel cum rezultă din art. 528 alin. (2) C. proc. civ. dacă cererea necontencioasă nu este în legătură cu o cauză în curs de soluționare, „competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase." Potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, respectiv Decizia titlu de creanță nr. 9980 din 03 august 2009 emisă de A.S.S.I., actualmente A.A.D.R., factura din 03 august 2009, somația din 19 martie 2014 și confirmarea de primire din data de 18 august 2014 (acte aflate la filele 7-12 din dosarul Judecătoriei sectoruiui 3 București), rezultă că sediul debitoarei este în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița.

Prin urmare, având în vedere aceste mențiuni din cuprinsul titlului executoriu, în aplicarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sector 3 București a procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Judecătoria Târgoviște, învestită prin hotărârea de declinare a competenței a procedat Ia efectuarea de verificării propriei competențe, în temeiul art. 529 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cărora: „Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare. Dacă instanța se declară necompetentă, va trimite dosarul instanței competente." Înalta Curte constată că norma de competență reglementată de art. 528 alin. (2) C. proc.

civ. este o normă de competență relativă, dar cu toate acestea, prin derogare de la dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. privind regimul de invocare a necompetenței de ordine privată, derogare instituită în materia procedurii necontencioase prin prevederile art. 529 anterior citate, rezultă că instanța sesizată prin declinarea de competență avea la îndemână mijlocul procedural de a invoca excepția de necompetență teritorială. Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 529 alin. (1) C. proc. civ., au fost solicitate petentei lămuririle considerate necesare în clarificarea criteriului legal incident pentru stabilirea competenței teritoriale, anume sediul debitorului. În considerarea relațiilor obținute de creditoare de pe site-ul M.F.P.

(fila 5 dosar), Judecătoria Târgoviște cu încălcarea dispozițiilor art. 227 și 229 C. civ. (în absența unor probe directe privind sediul debitoarei - actul constitutiv, statutul persoanei juridice sau înregistrările în registrele de publicitate prevăzute de lege (Registrul Comerțului, iar nu de la M.F.P.), a procedat ia aplicarea unei prezumții judiciare, stabilind în mod eronat că în absența identificării unui altui sediu (faptul pozitiv vecin și conex) decât cei care rezultă din actele dosarului, devine cert un fapt negativ - anume că sediul debitoarei nu poate fi în municipiu! Târgoviște, jud, Dâmbovița, întrucât la acea adresă se află sediul Prefecturii jud. Dâmbovița; or, o astfel de concluzie contravine regulilor privind stabilirea și aplicarea prezumțiilor judiciare (art. 329 rap.

la art. 327 C. proc. civ.), astfel că nu ar putea fi reținută. Ca atare, pe baza acestei concluzii, Judecătoria Târgoviște a făcut aplicarea dispozițiilor art. 528 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazul în care competența teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul își are, după caz, domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar daca nicîuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipalității București sau, după caz, la Tribunalul București." În consecință, față de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgoviște, în conformitate cu dispozițiile art. 528 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât, astfel cum reiese din actele dosarului sediul debitoarei, (criteriul legal incident) se află în mun. Târgoviște, jud. Dambovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 20! 5.