ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 445/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 445/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2652 din 14

noiembrie 2013 Tribunalul Covasna a admis excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a SC M.T.S. SA și în consecință a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC M.T.S. SA prin administrator special A.S.P., SC M.T.S.

SA împotriva pârâtelor SC S.I. SRL și SC S.K. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

În ședința publică

din data de 31 octombrie 2013 instanța a pus în discuția părților excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a S.C. M.T.S. S.A., excepția lipsei

calității de reprezentant a A.S.P., SC M.T.S. SA față de SC M.T.S. SA și a

rămas în pronunțare asupra acestor excepții.

Astfel analizând

prioritar, conform criteriului impus de art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

excepția lipsei calității de reprezentant a A.S.P., SC M.T.S. SA față de S.C.

M.T.S. S.A., instanța de fond a reținut că Asociația avea, la momentul

introducerii acțiunii, calitatea de administrator special desemnat în procedura

insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC M.T.S SA. Însă, odată cu

deschiderea procedurii insolvenței, ridicarea de drept a dreptului de

administrare și numirea administratorului judiciar, mandatul administratorului

special s-a redus la reprezentarea intereselor acționarilor și limitat la

atribuțiile cuprinse în alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 85/2006. Or, față de

obiectul dedus judecății instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite

condițiile de reprezentare legală, câtă vreme lichidatorul judiciar a SC M.T.S.

SA nu și-a însușit prezenta acțiune.

Instanța de fond a

mai reținut că și în ipoteza în care s-ar presupune că A.S.P., SC M.T.S. SA

avea calitatea de reprezentant al societății la momentul introducerii acțiunii,

este de reținut că la data de 6 februarie 2013 s-a închis procedura

falimentului, iar societatea SC M.T.S. SA, a fost radiată din evidențele O.R.C.

Capacitatea

procesuală a persoanei juridice se dobândește la data înregistrării și

încetează odată cu încetarea persoanei juridice însăși.

Potrivit art. 41 alin.

(1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate

să fie parte în judecată.

În speță, reclamanta,

fiind radiată, nu mai are capacitate procesuală de folosință, lipsind

aptitudinea acesteia de a fi titulară de drepturi și obligații pe plan

procesual. În consecință excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

fost admisă.

Instanța de fond a

mai reținut că nu sunt fondate și nu pot fi primite susținerile

reprezentantului A.S.P., SC M.T.S. SA, în sensul că acționarii societății

radiate sunt succesorii de drept ai SC M.T.S. SA și că astfel ar opera practic

o transmitere a calității procesuale. Astfel, s-a reținut că transmisiunea

calității procesuale (active în speță) poate fi legală sau convențională, iar

transmisiunea legală în cazul persoanelor juridice are loc pe calea

reorganizării sau transformării persoanei juridice, însă în speță, o astfel de

transmisiune nu a operat, persoana juridică fiind radiată.

S-a mai reținut că nu

s-a făcut nici dovada unei transmisiuni convenționale a calității procesuale, respectiv

prin cesiune de creanță, sau vânzare/preluare de datorie.

În speță, reține

instanța de fond, societatea a fost radiată în urma închiderii procedurii

falimentului în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 și nu în condițiile art.

237 din Legea nr. 31/1990, ce reglementează procedura de radiere fără numirea

unui lichidator.

De altfel, reține

instanța de fond, problema bunurilor a căror întoarcere în patrimoniul

debitoarei a fost dispusă prin sentința penală a Judecătoriei Câmpina, a fost

supusă analizei judecătorului sindic care a dispus închiderea procedurii

falimentului și radierea societății, fapt ce rezultă din sentința civilă nr.

347 din 6 februarie 2013 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul

Tribunalului specializat Cluj.

Din perspectiva

acestor considerente, instanța de fond a respins acțiunea în considerarea lipsei

capacității procesuale de folosință a SC M.T.S. SA.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel A.S.P., SC M.T.S. SA, ce a fost respins prin Decizia civilă

nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

pentru următoarele considerente:

În motivarea apelului

s-a susținut că, urmare a dizolvării SC M.T.S. SA capacitatea de folosință și

de exercițiu a drepturilor civile, materiale și procedurale a acționarilor

societății dizolvate, este exprimată în prevederile art. 13 al Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, în prevederile art. 65 și 66, art. 237 alin. 10,

art. 238 alin. (4), art. 269 și 270 ale Legii nr. 31/1990 privind societățile

comerciale cât și în actul din 12 iulie 2012, emis de lichidatorul judiciar,

privind însușirea acțiunii introduse de A.S.P. SC M.T.S. SA în vederea

încuviințării silite a executării sentinței penale.

În apel intimatele SC

S.K. SRL și SC U.R.B. B. SRL (fost SC S.I. SRL) au invocat excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a SC M.T.S. SA, excepția netimbrării și nemotivării

în drept a cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

lipsei calității de reprezentant a S.C. M.T.S. S.A. a apelantei, iar pe fond s-a

solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și nefondată și menținerea

hotărârii instanței de fond.

Examinând cu

precădere, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile dirimante de procedură

invocate de intimata SC S.K. SRL prin întâmpinare, instanța de apel în ce

privește excepția netimbrării cererii de apel, a constatat că, prin Decizia civilă

nr. 75/Ap din 31 mai 2011 Curtea de Apel Brașov a casat sentința civilă nr.

1233 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Covasna, pronunțată în această cauză

în primul ciclu procesual, reținând că acțiunea ce formează obiectul prezentei

cauze, derivă din procesul penal, motiv pentru care, este scutită de plata

taxei judiciare de timbru.

Cum, dispozițiile

acestei hotărâri (rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului), au

intrat în puterea lucrului judecat, excepția netimbrării cererii de apel, a

fost respinsă ca nefondată.

Cu privire la

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC M.T.S. SA,. instanța

de apel a constatat că prin sentința civilă nr. 347 din 6 februarie 2013

Tribunalul Specializat Cluj a închis procedura falimentului SC M.T.S. SA și, a

dispus radierea societății din registrul comerțului, astfel că în prezent

societatea este radiată din registrul comerțului.

Radierea din

registrul comerțului marchează sfârșitul calității de persoană juridică a unei

societăți comerciale, deci și încetarea capacității de folosință.

Instanța de apel a

mai reținut că nu poate fi primită nici apărarea reclamantei referitoare la

transmisiunea calității procesuale active a societății radiate, către foștii

săi acționari.

Astfel, s-a reținut

că, dizolvarea și radierea SC M.T.S. SA au fost dispuse ca urmare a închiderii

procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, constatându-se

că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei, iar creditorii nu au înțeles să avanseze

sumele corespunzătoare în vederea continuării procedurii.

Instanța de apel a

mai reținut că, nu există nicio dispoziție legală care să confere acționarilor

societății calitatea de succesori ai societății radiate ca urmare a închiderii

procedurii de faliment, cu excepția situației prevăzute de art. 133 din Legea nr.

85/2006, în care creanțele au fost acoperite înainte de lichidarea bunurilor,

când bunurile rămase în patrimoniul societății debitoare revin

asociaților/acționarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul

social, situație care însă nu se regăsește în cauză.

Pe de altă parte,

reține instanța de apel, nu s-a făcut dovada că A.S.P., SC M.T.S. SA ar fi

reprezentanta tuturor acționarilor SC M.T.S. SA.

Astfel, s-a reținut

că din sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina,

rezultă că acționar majoritar al acestei societăți, cu 67,515% din valoarea

capitalului social subscris, este SC E.F. SRL.

De asemenea instanța

de apel a mai reținut că nu s-a dovedit că structura acționariatului societății

ar fi fost modificată între timp.

Din perspectiva celor

expuse, instanța de apel având în vedere că acțiunea a fost formulată de S.C.

M.T.S. SA, prin administratorul special SC A.S.P. SA, SC M.T.S. SA a reținut că

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei este

incidentă în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta

SC M.T.S. SA prin SC A.S.P. SA, SC M.T.S.

SA.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin

prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Astfel,

s

e

învederează că urmare a dizolvării SC M.T.S. SA instanțele de judecată nu pot

să pună la îndoială „capacitatea de folosință și de exercițiu a drepturilor

civile, materiale și procedurale” ale acționarilor societății dizolvate SC M.T.S.

SA, în interesul și în numele cărora este continuată acțiunea inițiată în 2010

în interesul SC M.T.S. SA, aflată în procedura insolvenței.

Această capacitate, susține recurenta, a fost

recunoscută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin repunerea pe rol și

judecarea în 24 aprilie 2013 a recursului în prezenta cauză,

după dizolvarea și radierea SC M.T.S. SA. În aceeași idee se mai susține că

prin Decizia nr. 2487/2013, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în prezenta cauză, s-a statuat că: „s-a finalizat procedura insolvenței și s-a

dispus radierea societății din Registrul Comerțului”, fără ca instanța supremă să

solicite vreo „dovadă a calității de succesor în drept” și nici „dovada

transmisiunii calității procesuale și a capacității de exercițiu procesual”,

acestea dobândindu-se „ex lege”(așa cum este menționat și în sentința nr. 67

din 24 martie 2014 dată de Curtea da Apel Ploiești).

Recurenta mai învederează că această

capacitate este exprimată atât în dispozițiile art. 133 al Legii nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, ale art. 65 și 66; art. 237. alin. (10); art. 238 alin.

(4); art. 269, respectiv ale art. 270 din Legea nr. 31/90 privind societățile

comerciale, cât și în actul din 12 iulie 2012,emis de lichidatorul judiciar C.I.T.R.

Sprl, privind însușirea acțiunii introduse de A.S.P. SC M.T.S. SA în vederea

încuviințării executării silite a dispozițiilor civile din sentința penală,

lichidatorul fiind de acord cu executarea silită a sentinței sus menționate.

Se

mai învederează că, Înalta Curte a admis deja intrarea în cauză a acționarilor ca

succesori în drepturi patrimoniale ale societății dizolvate, calitatea

recunoscută prin art. 133 al Legii nr. 85/2006 teza finală, privind procedura

insolvenței, respectată și de lichidator, norma juridică dispunând că bunurile

și drepturile patrimoniale rămase din averea societății (definită de art. 3, pct.

patrimoniale executabile potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă)

constituie proprietatea indiviză a acționarilor în proporția participării lor

la capital.

Astfel,

susține recurenta, succesiunea rezultă „ex lege”, din proprietatea indiviză

asupra bunurilor și dreptu­rilor patrimoniale rămase nevalorificate de lichidator,

nefiind necesare „cesiuni de creanță, vân­zare și preluare de datorii”, comunitatea

acționarilor devenind astfel subiectul dreptului de proprietate asupra

bunurilor rămase din averea societății, indiferent pe ce cale este lichidată.

În

aceeași idee se mai susține că, împrejurarea că închiderea procedurii

falimentului a avut loc fără a fi executată de către lichidator dispoziția

sentinței penale, de reîntoarcere în patrimoniu a imobilelor înstrăinate, nu

are nici o relevanță asupra dreptului de proprietate.

Recurenta

mai arată că acțiunea asociaților societății dizolvate este imprescriptibilă, fiind

invocate motive de nulitate absolută. În acest sens recurenta invocă Decizia

nr. 745/2006 a Curții Constituționale.

Pe

de altă parte, mai arată recurenta, nici o lege nu poate lipsi de efecte

nulitatea absolută constatată de instanța penală și nici o prevedere legală nu

poate fi interpretată și aplicată în scopul lip­sirii de efect a nulității

absolute.

Din

această perspectivă, recurenta susține că în mod greșit

instanța de apel

făcând referire la art. 133 din Legea nr. 85/2006, a concluzionat că „nu există

nicio dispoziție legală care să le confere acționarilor societății calitatea de

succesori ai societății radiate ca urmare a închiderii procedurii de faliment, însă

susține recurenta, instanța nu arată „care dispoziție legală conferă totuși infractorului

calitatea de proprietar al bunurilor însușite prin infracțiune”.

Recurenta

mai susține că,

prin

închiderea irevocabilă a procedurii falimentului (în 3 septembrie 2013), a

intrat în puterea lucrului judecat faptul că nu sunt bunuri la dispoziția

lichidatorului, hotărâre care, susține recurenta nu are însă efect asupra

puterii de lucru judecat a sentinței penale, neavând aceeași cauză, obiect, și

părți în aceeași calitate.

Pe

de altă parte, arată recurenta, bunurile înstrăinate se întorc potrivit

sentinței penale în patrimoniul societății dizolvate (bunurile rămân pe numele

societății dizolvate și atunci când creditorii sunt îndestulați) și constituie

proprietate indiviză a acționarilor societății dizolvate, întrucât nu există

nicio rațiune în temeiul căreia bunurile însușite prin infracțiune, înaintea

celor trei ani anteriori deschiderii procedurii, să devină proprietatea

infractorului.

Astfel,

față de cele expuse, recurenta susține că reprezentarea acționarilor de către A.S.P.,

SC M.T.S. SA rezultă „ex lege” ca o consecință a desemnării și împuternicirii

sale de către A.G.E.A. din 11 august 2006, prin care acționarii societății au

devenit membrii ai SC A.S.P. M.T.S. SA, desemnată și împuternicită ca

reprezentant și administrator al drepturilor și intereselor lor patrimoniale

legitime.

Ca atare, susține

recurenta, calitatea de succesori, proprietari în indiviziune ai bunurilor și,

titulari ai drepturilor patrimoniale rămase după lichidare, decurge din partici­parea

acționarilor la capitalul social al societății dizolvate.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În

ce privește critica legată de greșita aplicare a excepției lipsei capacității procesuale

de folosință, sunt de reținut următoarele aspecte:

Pentru

ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții,

trebuie să aibă capacitate procesuală de folosință. Astfel art. 41 C. proc.

civ. prevede că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosința

drepturilor civile", iar art. 42 C. proc. civ. prevede că „persoanele care

nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sânt

reprezentate, asistate ori autorizate în felul arătat în legile sau statutele

care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor“.Primul text vizează deci

capacitatea de folosință, iar al doilea, capacitatea de exercițiu, de unde

rezultă concluzia că reglementarea capacității procesuale, are la bază

instituția capacității, așa cum apare ea în dreptul civil. Cel ce are

capacitatea de folosință a drepturilor sale se bucură și de capacitate

procesuală de folosință și, poate fi parte în procesul civil, ceea ce nu

înseamnă însă că are și capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate

procesuală de exercițiu), aceasta din urmă constituind o condiție necesară

numai pentru exercițiul acțiunii civile.

În

consecință, în timp ce capacitatea de a fi parte în procesul civil este

recunoscută tuturor persoanelor, fără nici o deosebire (art. 41 C. proc. civ.),

capacitatea de a sta în judecată este recunoscută numai persoanelor care au

exercițiul drepturilor lor. La fel ca în dreptul civil și în materie

procesual-civilă, regula este capacitatea, iar lipsa ei, este excepția. Lipsa

capacității

procesuale

(legitimatio ad pro-cessum) constituie tocmai obiectul excepției procesuale a

lipsei de capacitate, care poate fi invocată în cursul procesului în temeiul art.

161 C. proc. civ.Din perspectiva celor expuse rezultă că această excepție reprezintă

mijlocul procesual prin care părțile, precum și instanța din oficiu, invocă

lipsa capacității procesuale a unei părți ce participă la procesul civil.

Capacitatea

de folosință, reprezintă astfel „capacitatea de a avea drepturi și

obligații". Altfel spus, ea reprezintă facultatea oricărui individ de a fi

subiect de drepturi și obligații. Capacitatea de folosință nu trebuie însă

confundată cu însăși drepturile și obligațiile ce le poate dobândi o persoană,

ea reprezentând numai aptitudinea generală și abstractă de a le dobândi. În ce

privește persoana juridică este de reținut că, aceasta are o capacitate de

folosință specială, limitată la acele drepturi și obligații care corespund

scopului pentru care ele au fost înființate, ceea ce pe plan procesual înseamnă

că persoanele juridice își pot apăra în justiție numai acele drepturi care

servesc scopului pentru care au fost înființate.

Din

această perspectivă este de reținut că în fapt capacitatea

procesuală de

folosință

,

reprezintă aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice sau fizice,

de a avea drepturi și obligații de natură procesuală.

Astfel,

capacitatea procesuală de folosință, reprezintă o condiție esențială „ sine qua

non” pentru ca o persoană fizică sau juridică, să devină parte în procesul

civil, ea este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință.

Așa

cum s-a arătat deja, capacitatea de folosință este recunoscută persoanelor

juridice doar în vederea realizării unui anumit scop social-economic,

tehnico-științific sau de altă natură. Rațiunea de a fi, a unei persoane

juridice este subordonată întru totul acestei finalități, actele juridice

încheiate în alt scop fiind afectate de nulitate absolută.

Ca

atare, întinderea capacității de folosință a persoanelor juridice este

determinată de principiul specialității, potrivit căruia ele nu pot avea alte

drepturi decât acelea ce corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de

înființare sau statut.

Momentul

inițial al capacității de folosință este determinat, în cazul persoanelor

juridice, de data actului de dispoziție care le înființează, de data

recunoașterii, ori a autorizării lor, sau de data îndeplinirii oricărei alte

cerințe prevăzute de lege.

Persoanele

juridice supuse înregistrării, cum sunt societățile comerciale, dobândesc

capacitate de folosință de la data realizării acestei operații și încetează

de-a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare.

Lipsa

capacității procesuale de folosință a persoanei juridice sau fizice determină respingerea

acțiunii, întrucât persoana nu are folosința unui anumit drept civil.

Din perspectiva celor

expuse raportat la prezenta cauză, este de reținut că, dizolvarea și radierea

SC M.T.S. SA din registrul comerțului, au fost dispuse ca urmare a închiderii

procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin sentința

civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 Tribunalul Specializat Cluj.

Cum radierea din

registrul comerțului marchează chiar sfârșitul calității de persoană juridică a

unei societăți comerciale și, cum, în prezent SC M.T.S. SA este radiată din

registrul comerțului, rezultă fără posibilitate de echivoc că acesteia i-a

încetat capacitatea de folosință, situație în care nu mai poate avea nici aptitudinea

de a fi titulară de drepturi și obligații pe plan procesual.

Astfel, este de

reținut că, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă de o persoană

lipsită de capacitate de folosință, în mod corect și legal instanța de apel a

reținut incidența excepției de fond, absolută și peremptorie, a lipsei

capacității procesuale de folosință, motiv pentru care criticile legate de greșita

reținere a acestei excepții, sunt nu numai nefondate dar și fără suport

juridic.

Nefondate

sunt și susținerile recurentei în ce privește faptul că acționarii societății

radiate sunt succesorii de drept ai SC M.T.S. SA și, că astfel ar fi operat

transmiterea calității procesuale, în condițiile în care SC M.T.S. SA a fost

radiată din evidențele registrului comerțului și, în condițiile în care nu s-a

făcut nici o dovadă în sensul existenței unei transmiteri convenționale a

calității procesuale.

Față

de cele expuse, în condițiile incidenței excepției de fond absolute, dirimante

și peremtorii a lipsei capacității de folosință și, respectiv a lipsei

capacității procesuale de folosință, celelalte susțineri ale recurentei nu se

mai impun a fi analizate, motiv pentru care nefiind întrunite cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul

reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul SC M.T.S. SA prin SC A.S.A.S.P. SA, SC M.T.S.

SA împotriva Deciziei nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2015.