ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3392/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3392/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență
de față, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată ia data de 20 ianuarie 2014, pe rolul Tribunalului lași, reclamații
A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O., l.O., M.A., M.O., N.A.,
N.L., P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M., toți reprezentați de
Sindicatul Drumarilor E.R., au chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri
și Poduri Iași, solicitând obligarea acesteia la:
- plata sporurilor conform actelor adiționale
la contractele individuale de muncă din 01 iunie 2013, pe durata de valabilitate
a acestora; plata către fiecare dintre reclamanți a diferențelor dintre drepturile
salariale stipulate în actele adiționale la contractele individuale de muncă și
cele efectiv achitate, începând cu iunie 2013 și până Ia zi; plata de daune interese
pentru repararea prejudiciului produs reclamanților, ca urmare a neplății la termen
a acestor sume de bani, în cuantum de 0,04%/zi întârziere, conform art. 101 CCM
2013 ~ 2014, coroborat cu art. 120 alin. (1) și (7) C. proc. fisc., pentru sumele
de bani datorate din iunie 2013 și până la plata efectivă a acestor sume de bani.
Prin sentința civilă nr. 2171 din 18
iunie 2014, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a
declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalul Galați.
În motivarea sentinței s-a reținut, în
esență, că, potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de
soluționare a conflictelor individuale de muncă aparține instanței judecătorești
în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Instanța a reținut că în ceea ce privește
conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv
instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de
muncă.
Constatând că reclamanții persoane fizice
au atât domiciliul, cât și locul de muncă în județul Galați, instanța, în raport
de prevederile legale invocate, a dispus declinarea competenței de soluționare a
litigiului în favoarea Tribunalului Galați.
S~a apreciat că decizia nr. 1/2013 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de apărătorul reclamanților în susținerea
excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, nu este aplicabilă în cauză,
întrucât aceasta stabilește instanțele competente în cazul acțiunilor formulate
de organizațiile sindicale în numele membrilor de sindicat, ceea ce în cauză nu
se verifică întrucât acțiunea nu a fost formulată de Sindicatul Drumarilor E.R.,
ci chiar de către reclamanți, fiind semnată de către avocat H.E.M. și nu de vreun
reprezentant al sindicatului.
Tribunalul Galați, prin încheierea din
ședința publică de la 17 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocate de pârâtă, a declinat, la rândul
său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și, constatând
ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Tribunalul Galați,
a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Tribunalul Galați a reținut că potrivit
actelor din dosar, acțiunea a fost formulată de către Sindicatul Drumarilor E.R.
ca reprezentant pentru membrii săi de sindicat.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor
art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența
instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași
art., cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței
competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința
ori, după caz, sediul.
Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea
nr. 62/2011, republicată, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale
de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul
sau locul de muncă reclamantul.
S-a reținut că în cauză este incidentă
decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la calitatea
procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile promovate în numele membrilor
de sindicat și la instanța competentă teritorial să judece aceste cereri prin care
s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28
alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată prin Legea nr. 62/2011), organizațiile
sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor
de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară
a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat,
cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea
conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului
reclamant.
Examinând conflictul de competență,
Înalta Curte reține că, în speță, competența soluționării cauzei în primă instanță,
revine Tribunalului Iași, pentru următoarele considerentele:
Cererea de chemare în judecată, înregistrată
pe roluî Tribunalului Iași la data de 20 ianuarie 2014, prin care se urmărește valorificarea
unor drepturi salariare a fost promovată de Sindicatul
Drumarilor E.R. în numele membrilor săi
de sindicat, respectiv A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O.,
I.O., M.A., M.O., N.A., N.L, P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M.,
angajați ai pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.
Potrivit prevederilor art. 28 alin.
(3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauză, organizațiile
sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași
art., printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele
membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate
procesuală activă.
Pornind de la această constatare, statuată
și prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție) (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor
art 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr.
62/2011 a dialogului social), și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie
în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze
acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia
conflictelor de muncă.
În
interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269
alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii
nr. 54/2003, prin aceiași decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013,
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că „instanța competentă
teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este
cea de la sediul sindicatului reclamant".
Cum în cauză acțiunea este pornită de Sindicatul
Drumarilor E.R. în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat
în baza împuternicirilor de reprezentare în instanță și de acordare a asistenței
juridice date de aceștia, aflate în dosarul Tribunalului Iași, sindicatul are calitatea
de reclamant.
Împrejurarea
că acțiunea nu este semnată de un reprezentat
al sindicatului ci de un avocat nu are relevanță atâta timp cât avocatul
în discuție a fost angajat de sindicat
să reprezinte interesele membrilor săi în baza mandatului de reprezentare în instanță
și de acordare a asistenței juridice.
Așa fiind, în raport de dispozițiile
art. 269 alin. (2) C. muncii astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate
prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei
circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28
noiembrie 2014.