ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3392/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată ia data de 20 ianuarie 2014, pe rolul Tribunalului lași, reclamații A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O., l.O., M.A., M.O., N.A., N.L., P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M., toți reprezentați de Sindicatul Drumarilor E.R., au chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, solicitând obligarea acesteia la: - plata sporurilor conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă din 01 iunie 2013, pe durata de valabilitate a acestora; plata către fiecare dintre reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale stipulate în actele adiționale la contractele individuale de muncă și cele efectiv achitate, începând cu iunie 2013 și până Ia zi; plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs reclamanților, ca urmare a neplății la termen a acestor sume de bani, în cuantum de 0,04%/zi întârziere, conform art. 101 CCM 2013 ~ 2014, coroborat cu art. 120 alin. (1) și (7) C. proc.

fisc., pentru sumele de bani datorate din iunie 2013 și până la plata efectivă a acestor sume de bani. Prin sentința civilă nr. 2171 din 18 iunie 2014, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalul Galați. În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că, potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă aparține instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Instanța a reținut că în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Constatând că reclamanții persoane fizice au atât domiciliul, cât și locul de muncă în județul Galați, instanța, în raport de prevederile legale invocate, a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Galați. S~a apreciat că decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de apărătorul reclamanților în susținerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta stabilește instanțele competente în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindicale în numele membrilor de sindicat, ceea ce în cauză nu se verifică întrucât acțiunea nu a fost formulată de Sindicatul Drumarilor E.R., ci chiar de către reclamanți, fiind semnată de către avocat H.E.M.

și nu de vreun reprezentant al sindicatului. Tribunalul Galați, prin încheierea din ședința publică de la 17 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate de pârâtă, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Tribunalul Galați, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Tribunalul Galați a reținut că potrivit actelor din dosar, acțiunea a fost formulată de către Sindicatul Drumarilor E.R. ca reprezentant pentru membrii săi de sindicat.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut că în cauză este incidentă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și la instanța competentă teritorial să judece aceste cereri prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată prin Legea nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în speță, competența soluționării cauzei în primă instanță, revine Tribunalului Iași, pentru următoarele considerentele: Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe roluî Tribunalului Iași la data de 20 ianuarie 2014, prin care se urmărește valorificarea unor drepturi salariare a fost promovată de Sindicatul Drumarilor E.R. în numele membrilor săi de sindicat, respectiv A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O., I.O., M.A., M.O., N.A., N.L, P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M., angajați ai pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauză, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași art., printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă. Pornind de la această constatare, statuată și prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceiași decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că „instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant". Cum în cauză acțiunea este pornită de Sindicatul Drumarilor E.R. în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanță și de acordare a asistenței juridice date de aceștia, aflate în dosarul Tribunalului Iași, sindicatul are calitatea de reclamant.

Împrejurarea că acțiunea nu este semnată de un reprezentat al sindicatului ci de un avocat nu are relevanță atâta timp cât avocatul în discuție a fost angajat de sindicat să reprezinte interesele membrilor săi în baza mandatului de reprezentare în instanță și de acordare a asistenței juridice. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2014.