ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2010

Prin

sentința comercială nr. 8813 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția prematurității invocată

de pârâta SC S.S. SRL și în consecință, a fost respinsă acțiune formulată de

reclamanta SC F.V.C. SRL.

În

motivare s-a reținut în esență, faptul că acțiunea a fost promovată fără

respectarea condițiilor prevăzute la art. 720

1

C. proc. civ.

întrucât pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care pârâta a

fost convocată la conciliere directă este aplicată ștampila altei societății,

fără a se arăta numele și calitatea primitorului. Ori, expedierea concilierii

nerecepționată de pârâtă din motive neimputabile, echivalează cu lipsa

concilierii. De asemenea, faptul că societatea care a primit convocarea la

conciliere are asociați sau administratori comuni cu societatea pârâtă nu

dovedește pe deplin că pârâta ar fi avut cunoștință de convocarea la

conciliere.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

comercială nr. 24 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele

deciziei instanța a reținut că rațiunea reglementării art. 720 C. proc. civ. este

de a degreva instanțele de judecată și de a simplifica procedura soluționării cauzelor

comerciale evaluabile în bani, scopul și finalitatea urmărită de aceste

dispoziții legale fiind de a stabili că soluția părților este de a rezolva

litigiul pe cale judecătorească și nu amiabilă.

În

speță, s-a reținut că pârâta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată și nu

și-a manifestat dorința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să

paralizeze demersul juridic al reclamantei.

Discuțiile

care au avut loc între părți anterior promovării acțiunii, materializate în

scris, confirmă că pârâta a avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor.

De

asemenea, scrisoarea recomandată fost expediată pe adresa pârâtei, menționată

la Registrul Comerțului, opozabilă terților.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Criticile

vizează nerespectarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu privire la

motivarea hotărârii judecătorești, prin aceea că s-a reținut că instanța de

fond a dat o interpretare excesiv de riguroasă a prevederiilor art. 720 C.

proc. civ., și acest lucru poate duce la nerespectarea drepturilor prevăzute de

art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituție, astfel că soluția este întemeiată

pe un element incert, virtual fără identificarea în concret a drepturilor

încălcate.

În baza art.

304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanța de apel a deturnat înțelesul

lămurit al înscrisurilor care emană de la pârâtă, decelând o pretinsă voință a

sa de soluționare pe cale judecătorească a litigiului.

Se mai

invocă lipsa de temei legal a deciziei, care s-a dat cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel

greșit s-a acreditat ideea lipsei vreunei vătămări a pârâtei pe baza unor

elemente de fapt, și anume că a cunoscut valoarea și natura pretențiilor, în

timp ce art. 720

1

C. proc. civ. reglementează elemente esențiale ca

data și locul convocării pentru procedura de conciliere.

Or,

primirea convocării s-a realizat de către altă persoană juridică, iar

reclamanta nu a făcut dovada înmânării acesteia către pretinsa debitoare a sa.

Prin

întâmpinarea înregistrată la 14 septembrie 2009 (filele 18-20), intimata SC

F.V.C. SRL a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe

care, ulterior, la cuvântul în dezbateri judiciare, a arătat că le solicită pe

cale separată.

Analizând

recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 12 martie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, reclamanta SC F.V.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC

S.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii unor facturi și

penalități de întârziere.

Anterior

promovării acțiunii reclamanta a formulat o convocare la conciliere a pârâtei,

pentru data de 30 noiembrie 2007, ora 13

30

,la sediul SC „C., G.R. și

asociații” pe care l-a indicat în înscris, în vederea soluționării pe cale

amiabilă a diferendului (filele 73, 74, dosar tribunal).

Conform art.

720

1

alin. (2) C. proc. civ. convocarea s-a făcut prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire (fila 77 dosar tribunal), la adresa din

București, str. Fabrica de Glucoza.

Această

adresă reprezenta sediul pârâtei atât la data convocării, cât și la data

promovării acțiunii, înscrierea acestuia în Registrul comerțului, fiind

opozabil terților.

Schimbarea

sediului social a avut loc ulterior, în baza hotărârii adunării generale a

asociaților D.E.M. și D.D.C. din 3 aprilie 2008 (fila 20 dosar apel), mențiunea

fiind înregistrată la Registrul comerțului sub nr. 247.754 din 20 mai 2008, cu

încheierea judecătorului delegat nr. 48.083 din 19 iunie 2008 (filele 16-18

dosar apel).

Împrejurarea

că pe dovada de primire expediată de reclamantă la sediul social al pârâtei s-a

aplicat ștampila altei societăți comerciale, nu este culpa acesteia.

În acest

sens este de menționat și se va reține în sprijinul analizării modului de

exercitare de către pârâtă a drepturilor procesuale, a bunei sau relei sale

credințe, faptul că denumirea societății pârâte este SC S.S. SRL, la data

concilierii avea ca asociați pe D.E.M. și D.D.C., și ca director financiar pe C.A.;

denumirea societății care a aplicat ștampila pe confirmarea de primire a unui

înscris care nu îi era destinat, era la acel moment, SC S.C.S. SRL, având

aceiași asociați și același administrator, după cum rezultă din hotărârea

adunări generale nr. 2424 din 20 decembrie 2007 contractul de cesiune autentic

și încheierea judecătorului delegat din 25 ianuarie 2008 (filele 108-112 dosar

tribunal), precum și același sediu.

Prin

urmare, nefiind destinatarul înscrisului expediat de reclamantă, această din

urmă societate, reprezentată de același persoane care la acel moment

reprezentau și interesele pârâtei, nu avea de ce să-și aplice ștampila pe

conformarea de primire, iar pârâta nu poate justifica nicio vătămare a

intereselor sale, susținerile sale din recurs fiind formulate cu rea-credintă.

În ceea

ce privește aplicarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia din apel

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

pentru adoptarea soluției de schimbare în întregime a sentinței primei instanțe,

cele reținute cu privire la încălcarea art. 6 din CEDO și art. 21 din

Constituție, constituind doar unul din argumente chiar dacă nu suficient

dezvoltat, după opinia recurentei.

De

asemenea, criticile aduse din perspectiva pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. sunt

nefondate.

Este

evident că, din abordarea teleologică a dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., al scopului instituiri de către legiuitor a normei de drept, acesta

nu a fost atins, corespondența purtată între părți anterior promovării

litigiului, precum și atitudinea pârâtei în cursul procesului evidențiind că

celeritatea soluționării diferendului nu este urmărită de către pârâtă, aceasta

nemanifestând nicio intenție de rezolvare pe calea înțelegerii cu reclamanta,

motiv pentru care nici degrevarea instanțelor de judecarea acestui litigiu

nefiind posibilă.

În baza

considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge ca nefondat recursul pârâtei, decizia atacată fiind menținută în

întregime.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC S.S. SRL București împotriva deciziei nr. 24 din

21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.