ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2010

Prin sentința comercială nr. 8813 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția prematurității invocată de pârâta SC S.S. SRL și în consecință, a fost respinsă acțiune formulată de reclamanta SC F.V.C. SRL. În motivare s-a reținut în esență, faptul că acțiunea a fost promovată fără respectarea condițiilor prevăzute la art. 720 1 C. proc. civ. întrucât pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care pârâta a fost convocată la conciliere directă este aplicată ștampila altei societății, fără a se arăta numele și calitatea primitorului. Ori, expedierea concilierii nerecepționată de pârâtă din motive neimputabile, echivalează cu lipsa concilierii.

De asemenea, faptul că societatea care a primit convocarea la conciliere are asociați sau administratori comuni cu societatea pârâtă nu dovedește pe deplin că pârâta ar fi avut cunoștință de convocarea la conciliere. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 24 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei instanța a reținut că rațiunea reglementării art. 720 C. proc. civ. este de a degreva instanțele de judecată și de a simplifica procedura soluționării cauzelor comerciale evaluabile în bani, scopul și finalitatea urmărită de aceste dispoziții legale fiind de a stabili că soluția părților este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu amiabilă.

În speță, s-a reținut că pârâta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată și nu și-a manifestat dorința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul juridic al reclamantei. Discuțiile care au avut loc între părți anterior promovării acțiunii, materializate în scris, confirmă că pârâta a avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor. De asemenea, scrisoarea recomandată fost expediată pe adresa pârâtei, menționată la Registrul Comerțului, opozabilă terților. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Criticile vizează nerespectarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii judecătorești, prin aceea că s-a reținut că instanța de fond a dat o interpretare excesiv de riguroasă a prevederiilor art. 720 C. proc.

civ., și acest lucru poate duce la nerespectarea drepturilor prevăzute de art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituție, astfel că soluția este întemeiată pe un element incert, virtual fără identificarea în concret a drepturilor încălcate. În baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanța de apel a deturnat înțelesul lămurit al înscrisurilor care emană de la pârâtă, decelând o pretinsă voință a sa de soluționare pe cale judecătorească a litigiului. Se mai invocă lipsa de temei legal a deciziei, care s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel greșit s-a acreditat ideea lipsei vreunei vătămări a pârâtei pe baza unor elemente de fapt, și anume că a cunoscut valoarea și natura pretențiilor, în timp ce art. 720 1 C. proc.

civ. reglementează elemente esențiale ca data și locul convocării pentru procedura de conciliere. Or, primirea convocării s-a realizat de către altă persoană juridică, iar reclamanta nu a făcut dovada înmânării acesteia către pretinsa debitoare a sa. Prin întâmpinarea înregistrată la 14 septembrie 2009 (filele 18-20), intimata SC F.V.C. SRL a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe care, ulterior, la cuvântul în dezbateri judiciare, a arătat că le solicită pe cale separată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC F.V.C.

SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii unor facturi și penalități de întârziere. Anterior promovării acțiunii reclamanta a formulat o convocare la conciliere a pârâtei, pentru data de 30 noiembrie 2007, ora 13 30 ,la sediul SC „C., G.R. și asociații” pe care l-a indicat în înscris, în vederea soluționării pe cale amiabilă a diferendului (filele 73, 74, dosar tribunal). Conform art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ. convocarea s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (fila 77 dosar tribunal), la adresa din București, str. Fabrica de Glucoza. Această adresă reprezenta sediul pârâtei atât la data convocării, cât și la data promovării acțiunii, înscrierea acestuia în Registrul comerțului, fiind opozabil terților.

Schimbarea sediului social a avut loc ulterior, în baza hotărârii adunării generale a asociaților D.E.M. și D.D.C. din 3 aprilie 2008 (fila 20 dosar apel), mențiunea fiind înregistrată la Registrul comerțului sub nr. 247.754 din 20 mai 2008, cu încheierea judecătorului delegat nr. 48.083 din 19 iunie 2008 (filele 16-18 dosar apel). Împrejurarea că pe dovada de primire expediată de reclamantă la sediul social al pârâtei s-a aplicat ștampila altei societăți comerciale, nu este culpa acesteia. În acest sens este de menționat și se va reține în sprijinul analizării modului de exercitare de către pârâtă a drepturilor procesuale, a bunei sau relei sale credințe, faptul că denumirea societății pârâte este SC S.S.

SRL, la data concilierii avea ca asociați pe D.E.M. și D.D.C., și ca director financiar pe C.A.; denumirea societății care a aplicat ștampila pe confirmarea de primire a unui înscris care nu îi era destinat, era la acel moment, SC S.C.S. SRL, având aceiași asociați și același administrator, după cum rezultă din hotărârea adunări generale nr. 2424 din 20 decembrie 2007 contractul de cesiune autentic și încheierea judecătorului delegat din 25 ianuarie 2008 (filele 108-112 dosar tribunal), precum și același sediu. Prin urmare, nefiind destinatarul înscrisului expediat de reclamantă, această din urmă societate, reprezentată de același persoane care la acel moment reprezentau și interesele pârâtei, nu avea de ce să-și aplice ștampila pe conformarea de primire, iar pârâta nu poate justifica nicio vătămare a intereselor sale, susținerile sale din recurs fiind formulate cu rea-credintă.

În ceea ce privește aplicarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia din apel cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru adoptarea soluției de schimbare în întregime a sentinței primei instanțe, cele reținute cu privire la încălcarea art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituție, constituind doar unul din argumente chiar dacă nu suficient dezvoltat, după opinia recurentei. De asemenea, criticile aduse din perspectiva pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. sunt nefondate. Este evident că, din abordarea teleologică a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., al scopului instituiri de către legiuitor a normei de drept, acesta nu a fost atins, corespondența purtată între părți anterior promovării litigiului, precum și atitudinea pârâtei în cursul procesului evidențiind că celeritatea soluționării diferendului nu este urmărită de către pârâtă, aceasta nemanifestând nicio intenție de rezolvare pe calea înțelegerii cu reclamanta, motiv pentru care nici degrevarea instanțelor de judecarea acestui litigiu nefiind posibilă. În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, decizia atacată fiind menținută în întregime.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S. SRL București împotriva deciziei nr. 24 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.