ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 10556 din 1

iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

Vl-a comercială, în dosarul nr. 22801/3/2008 a fost admisă

excepția de prematuritate a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul

R.Ș. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V.,

în contradictoriu cu pârâtul R.Ș., ca prematur introdusă. A fost

admisă excepția lipsei calității procesuale active. A fost

respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V. în

contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, ca fiind introdusă de o

persoană lipsită de calitatea procesuală.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a reținut că, de vreme ce scopul urmărit de legiuitor

este evitarea sesizării instanței de judecată cu cereri asupra

cărora pârâtul nu și-a exprimat punctul de vedere, cereri care ar

putea fi soluționate pe cale amiabilă în procedura concilierii

directe, nu se poate aprecia că în situația în care concilierea

directă se efectuează doar cu un pârât acest scop a fost atins

și în privința celuilalt pârât, în condițiile în care acesta din

urmă nu a avut posibilitatea să își exprime voința

juridică în raport de pretențiile reclamantei.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active s-a reținut

că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă dacă între R.N.

NV, N.B. BV, N.T. și K.N. există raporturi care să justifice în

împrejurările constate recuperarea pagubelor produse în accidentul din

data de 17 iunie 2005 de către SC R.N. NV.

Împotriva sentinței comerciale nr.

10556 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a comercială, a declarat apel SC C.C.B.V.

Prin decizia comercială nr. 559

din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, apelul a fost admis, hotărârea atacată

desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că, față de

multitudinea de probleme pe care o ridică aplicarea art. 7201 C. proc.

civ. este importantă interpretarea corectă a dispozițiilor lui,

cât mai apropiată de voința legiuitorului. Instanța de apel a

plecat de la opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție în

sensul că scopul art. 7201 C. proc. civ. este de a simplifica și

degreva judecățile cu obiect pretenții bănești și

de la opinia Curții Constituționale care a reținut că

articolul 7201 instituie o procedură extrajudiciară care să

ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra

eventualelor pretenții ale reclamantului fără implicarea autorității

judecătorești competente. S-a mai reținut că doctrina de

specialitate a statuat că prin instituirea procedurii concilierii

prealabile legiuitorul a urmărit soluționarea rapidă a

neînțelegerilor dintre comercianți fără a apela la

procedura judiciară mai complexă și mai lentă și

degrevarea activității instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în

procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani,

înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va

încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă

parte.

Din dispozițiile legale

menționate rezultă că reclamantul în litigiile comerciale are

obligația de a încerca soluționarea litigiului prin conciliere

directă cu cealaltă parte. Or, potrivit principiilor de drept, noțiunea

de parte exprimă toate subiectele de drept, adică persoanele (fizice

sau juridice) care au un interes comun. În prezenta cauză pârâtul R.Ș.

are același interes juridic cu pârâta SC A. SA și în

consecință procedura de conciliere efectuată cu SC A. SA are

efecte juridice și în ceea ce îl privește pe R.Ș. față

de care nu era necesar să se efectueze o procedură de conciliere

distinctă.

În ceea ce privește critica

apelantei privind hotărârea atacată referitor la admiterea

excepție lipsei calități procesuale active Curtea de apel a reținut

că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Societatea N.B. BV este

deținătoarea poliței de asigurare așa cum arată în

conținutul acesteia și în extrasul depus la dosarul cauzei.

Plata sumei asigurate a fost

efectuată de A.O.N. în calitate de broker al asigurărilor F. și

A.I.G. către numitul N.B. BV. Acest fapt rezultă din factura - nota

de credit emisă la 23 septembrie 2005 care a fost adresată către

N.B. BV cu mențiunea că se plătește în favoarea acestei

societăți suma de 92.267,87 euro în temeiul poliței de asigurare,

ordinul de plată emis de A.O.N. la 17 noiembrie 2005 și extrasul de

cont bancar din 17 noiembrie 2005 din care rezultă că plata sumei de

141.812,03 euro a fost făcută de A.O.N. către N.B. BV.

Așadar R.N. NV este „asiguratul"

din polița de asigurare. În temeiul calității de asigurat R.N.

NV a emis formularul de subrogare în favoarea asigurărilor F. și A.I.G.

prin broker A.O.N.

Din procura depusă la dosarul

cauzei rezultă că brokerul A.O.N. în calitate de mandatar a

împuternicit pe SC C.C.B.V. să depună acțiune în

„regresiune" împotriva SC A. SA ca asigurător legal al d-lui R.Ș.

și împotriva d-lui R.Ș. care este persoană responsabilă

pentru daunele cauzate de N.T. ca urmare a accidentului auto care a avut loc pe

17 iunie 2005 în Bucoșnița, Județul Caraș-Severin, România.

Față de cele arătate,

Curtea de Apel a reținut că apelanta reclamantă SC C.C. BV, are

calitate procesuală de a promova cererea de chemare în judecată având

ca obiect despăgubiri ca urmare a accidentului din 17 iunie 2005.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București.

În cadrul primului motiv de recurs,

recurenta formulează două susțineri, amândouă putând fi

subsumate motivelor prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

a) în primul rând, recurenta

afirmă în esență - și repetă apoi, în formulări

diferite, pe parcursul acestui motiv de recurs - că societatea SC C.C. BV,

nu a dovedit faptul că, în calitate de asigurător de bunuri s-a

subrogat prin plata despăgubirii în drepturile persoanei păgubite ca

urmare a accidentului produs pe teritoriul României de către asiguratul R.Ș.",

deoarece nu se cunoaște "identitatea asiguratului",

"dacă s-a plătit efectiv despăgubirea" și nici

"persoana" care a încasat-o.

b) în al doilea rând, recurenta afirmă

că polița de asigurare este o "asigurare maritimă pentru

mărfuri" și deci nu ar fi incidentă în cazul de

față.

În cadrul celui de-al doilea motiv

de recurs, criticile ar putea fi subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC A.R.A.V.I.G.

SA pretinde că instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 49

și art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum și cele ale art. 998 – art.

999 C. civ.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Cât privește prima critică

din primul motiv de recurs, se va reține că instanța de apel,

prin decizia atacată, a stabilit în mod perfect corect întregul lanț

de raporturi juridice care există în cauză, și care duc la

concluzia, pe care această instanță a reținut-o, și

anume că societatea SC C.C. BV are calitate procesuală de a promova

cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri ca urmare

a accidentului din 17 iunie 2005.

Astfel, instanța de apel a

constatat că Societatea N.B. BV este deținătoarea poliței

de asigurare de bunuri, așa cum se arată în conținutul acesteia

și în extrasul depus la dosarul cauzei.

Totodată, instanța de apel

a constatat că plata sumei asigurate a fost efectuată de A.O.N., în

calitate de broker al asigurătorilor F. și A.I.G. către N.B. BV.

Acest fapt rezultă din

documentele pe care societatea intimată le-a depus la dosarul de fond,

și anume: factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23 septembrie 2005,

care a fost adresată către N.B. BV cu precizarea că se

plătește în favoarea acestei societăți suma de 92.267,87 euro

în temeiul poliței de asigurare și cu mențiunea că plata se

face cu titlul de "daune" pentru accidentul din 17 iunie 2005;

ordinul de plată emis de A.O.N. la 17 noiembrie 2005; extrasul de cont

bancar din 17 noiembrie 2005, în care plata sumei de 141.812,03 euro făcută

de A.O.N. către N.B. BV apare la Societatea R.N. NV este "asiguratul"

din polița de asigurare. R.N. NV este menționat în calitate de

asigurat și în factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23

septembrie 2005, cu referire la polița de asigurare.

În temeiul calității de

asigurat, R.N. NV a emis "Formularul de subrogare" ("Subrogation

Form") în favoarea asigurătorilor F. și A.I.G., prin brokerul A.O.N.

Instanța de apel a reținut

în mod corect că, din procura depusă la dosarul cauzei rezultă

că brokerul A.O.N, în calitate de mandatar al asigurătorilor F.

și A.I.G., a împuternicit pe SC C.C. BV să depună acțiunea

în regres împotriva SC A.R.A.V.I.G. SA, ca asigurător legal al lui R.Ș.,

și împotriva lui R.Ș., ca persoană responsabilă pentru

daunele cauzate socIetății N.T. ca urmare a accidentului auto care a

avut loc pe 17 iunie 2005 la Bucoșnița, Județul Caras - Severin,

România. În concluzie, potrivit celor arătate mai sus și contrar

celor susținute de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că R.N. NV are

calitatea de "asigurat" în polița de asigurare și, în

consecință, are dreptul de a solicita despăgubiri pentru

prejudiciile rezultate în urma accidentului.

În al doilea rând, în cadrul

primului motiv de recurs, recurenta afirmă că polița de

asigurare este o "asigurare maritimă pentru mărfuri"

și deci nu ar fi incidentă în cazul de față.

Afirmația este eronată

și va fi respinsă pentru argumentele care urmează.

a) Polița de asigurare,

deși se numește "Poliță de asigurare”

maritimă pentru

mărfuri", dar acoperă și tranzitul terestru al mărfii

de la depozit la depozit, deoarece se referă la "toate

riscurile".

Faptul că Polița de

asigurare acoperă "toate riscurile" ("Institute Cargo

Clauses (All Risks)" se prevede în articolul "Condiții"

("Conditions") din cuprinsul său. Acest fapt este arătat

și în "Condițiile suplimentare de asigurare"

(„Supplementary Insurance Conditions"), care sunt atașate

poliței (a se vedea clauza 1 - "Termenii și condițiile

aplicabile" ("Applicable Terme and Conditions").

b) Polița de asigurare se

coroborează cu "Clauzele privind transportul de mărfuri” ("Cargo

Clauses"). Aceste Clauze definesc noțiunea de "toate

riscurile", la care se referă articolul 1.1 ("Clauze instituite

privind transportul de mărfuri (Toate riscurile)") ("Institute

Cargo Clauses (All Risks)".

Definiția noțiunii de

"toate riscurile" este cuprinsă în articolul 4.5.1. Potrivit

acestui articol, intitulat "Tranzit / de la depozit la depozit. Pe orice

rută, direct sau indirect", această asigurare acoperă

și tranzit(-urile), dacă este cazul, de la (și) către

interiorul tării în care se află locul numit în poliță

pentru începerea tranzitului sau (și) destinația numită în

poliță. Această asigurare se află în vigoare din momentul

în care interesele asigurate (mărfurile asigurate) părăsesc

punctul din interiorul depozitului sau în/la locul de staționare /

depozitare în care ele se află gata de a începe tranzitul, continuă

fără întrerupere pe durata cursului normal al tranzitului ..și

se încheie la livrarea intereselor asigurate la punctul destinat pentru acestea

în interiorul depozitului sau în / la locul de staționare /

depozitare".

Din aceste dispoziții

rezultă că Polița de asigurare, în care societatea R.N. NV are

calitatea de asigurat, acoperă și riscul avarierii și

distrugerii mărfii pe parcursul transportului ei terestru din Olanda în

Turcia, via România, adică inclusiv în momentul când marfa a făcut

obiectul accidentului de circulație care a avut loc la data de 17 iunie 2005

pe raza comunei Bucoșnița, județul Caraș-Severin.

Ca răspuns la mențiunea

făcută de SC A.R.A.V.I.G. SA în sensul că în raportul de

expertiză întocmit de SC C.C.B.V. la 21 iulie 2005 este indicată

polița de asigurare în loc de cea cu nr. X, precizăm că

numărul corect este acesta din urmă. Faptul că în raportul de

expertiză s-a adăugat mențiunea "22" se explică

prin faptul că polița se completează cu Clauzele privind transportul

de mărfuri ("Cargo Clauses"), așa cum am arătat mai

sus.

În concluzie, cu privire la primul

motiv de recurs invocat de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că societatea SC

C.C.B.V. a dovedit pe deplin toate elementele care fundamentează calitatea

sa procesuală activă în prezenta cauză. În acest fel, rezultă

că societatea SC C.C.B.V. îndeplinește condițiile cerute de art.

22 din Legea nr. 136/1995 care, prin raportare la speță, se citesc

astfel: asigurătorul din contractul de asigurare de bunuri (în

speță F. și A.I.G., prin brokerul A.O.N. care a subrogat pe SC

C.C.B.V. în drepturile sale) se subrogă în momentul plății, în

limitele indemnizației plătite, în toate drepturile asiguratului (R.N.

NV) împotriva celor răspunzători de producerea pagubei (în

speță, R.Ș.), precum și a asigurătorului de

răspundere civilă auto a acestuia (în speță, SC

A.R.A.V.I.G. SA).

În cadrul celui de-al doilea motiv

de recurs, SC A.R.A.V.I.G. SA pretinde că instanța de apel ar fi

încălcat prevederile art. 49 și art. 55 din Legea nr. 136/1995,

precum și cele ale art. 998 – art. 999 C. civ.

Afirmația este eronată

și urmează a fi respinsă pentru motivele care urmează.

În realitate, instanța de apel,

în limita învestirii sale - și anume cu judecarea excepției lipsei

calității procesuale active a societății SC C.C.B.V. - a

avut în vedere toate elementele la care SC A.R.A.V.I.G. SA se referă,

și care rezultă din actele pe care societatea intimată le-a

depus la dosarul cauzei.

Astfel, calitatea de persoană

păgubită aparține asiguratului R.N. NV, care apare în

polița de asigurare, iar suma plătită de asigurătorii F.

și A.I.G., prin brokerul lor A.O.N., și faptul că aceasta

reprezintă despăgubire pentru accidentul din 17 iunie 2005

rezultă din înscrisurile enumerate mai sus.

Condițiile răspunderii

civile delictuale, îndeplinite în persoana făptuitorului accidentului, R.Ș.,

rezultă din: Procesul - verbal, încheiat la data de 17 iunie 2005, la

locul accidentului, de către Poliția Caras - Severin;

Autorizațiile de reparație emisă de agentul constatator al

accidentului; polița de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto (RCA) din 23 decembrie 2004, emisă de SC A.R.A.V.I.G. SA,

pe numele făptuitorului R.Ș.

Astfel, pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat

de SC A.R.A.V.I.G. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 559 din

16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

A.R.A.V.I.G. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 559 din 16

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.