ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10556 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 22801/3/2008 a fost admisă excepția de prematuritate a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul R.Ș. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V., în contradictoriu cu pârâtul R.Ș., ca prematur introdusă. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C.C.B.V. în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatea procesuală.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că, de vreme ce scopul urmărit de legiuitor este evitarea sesizării instanței de judecată cu cereri asupra cărora pârâtul nu și-a exprimat punctul de vedere, cereri care ar putea fi soluționate pe cale amiabilă în procedura concilierii directe, nu se poate aprecia că în situația în care concilierea directă se efectuează doar cu un pârât acest scop a fost atins și în privința celuilalt pârât, în condițiile în care acesta din urmă nu a avut posibilitatea să își exprime voința juridică în raport de pretențiile reclamantei. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă dacă între R.N.

NV, N.B. BV, N.T. și K.N. există raporturi care să justifice în împrejurările constate recuperarea pagubelor produse în accidentul din data de 17 iunie 2005 de către SC R.N. NV. Împotriva sentinței comerciale nr. 10556 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a declarat apel SC C.C.B.V. Prin decizia comercială nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, apelul a fost admis, hotărârea atacată desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că, față de multitudinea de probleme pe care o ridică aplicarea art. 7201 C. proc. civ. este importantă interpretarea corectă a dispozițiilor lui, cât mai apropiată de voința legiuitorului.

Instanța de apel a plecat de la opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că scopul art. 7201 C. proc. civ. este de a simplifica și degreva judecățile cu obiect pretenții bănești și de la opinia Curții Constituționale care a reținut că articolul 7201 instituie o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului fără implicarea autorității judecătorești competente. S-a mai reținut că doctrina de specialitate a statuat că prin instituirea procedurii concilierii prealabile legiuitorul a urmărit soluționarea rapidă a neînțelegerilor dintre comercianți fără a apela la procedura judiciară mai complexă și mai lentă și degrevarea activității instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Din dispozițiile legale menționate rezultă că reclamantul în litigiile comerciale are obligația de a încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Or, potrivit principiilor de drept, noțiunea de parte exprimă toate subiectele de drept, adică persoanele (fizice sau juridice) care au un interes comun. În prezenta cauză pârâtul R.Ș. are același interes juridic cu pârâta SC A. SA și în consecință procedura de conciliere efectuată cu SC A. SA are efecte juridice și în ceea ce îl privește pe R.Ș.

față de care nu era necesar să se efectueze o procedură de conciliere distinctă. În ceea ce privește critica apelantei privind hotărârea atacată referitor la admiterea excepție lipsei calități procesuale active Curtea de apel a reținut că este întemeiată pentru următoarele considerente: Societatea N.B. BV este deținătoarea poliței de asigurare așa cum arată în conținutul acesteia și în extrasul depus la dosarul cauzei. Plata sumei asigurate a fost efectuată de A.O.N. în calitate de broker al asigurărilor F. și A.I.G. către numitul N.B. BV. Acest fapt rezultă din factura - nota de credit emisă la 23 septembrie 2005 care a fost adresată către N.B. BV cu mențiunea că se plătește în favoarea acestei societăți suma de 92.267,87 euro în temeiul poliței de asigurare, ordinul de plată emis de A.O.N.

la 17 noiembrie 2005 și extrasul de cont bancar din 17 noiembrie 2005 din care rezultă că plata sumei de 141.812,03 euro a fost făcută de A.O.N. către N.B. BV. Așadar R.N. NV este „asiguratul" din polița de asigurare. În temeiul calității de asigurat R.N. NV a emis formularul de subrogare în favoarea asigurărilor F. și A.I.G. prin broker A.O.N. Din procura depusă la dosarul cauzei rezultă că brokerul A.O.N. în calitate de mandatar a împuternicit pe SC C.C.B.V. să depună acțiune în „regresiune" împotriva SC A. SA ca asigurător legal al d-lui R.Ș. și împotriva d-lui R.Ș. care este persoană responsabilă pentru daunele cauzate de N.T. ca urmare a accidentului auto care a avut loc pe 17 iunie 2005 în Bucoșnița, Județul Caraș-Severin, România.

Față de cele arătate, Curtea de Apel a reținut că apelanta reclamantă SC C.C. BV, are calitate procesuală de a promova cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri ca urmare a accidentului din 17 iunie 2005. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București. În cadrul primului motiv de recurs, recurenta formulează două susțineri, amândouă putând fi subsumate motivelor prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a) în primul rând, recurenta afirmă în esență - și repetă apoi, în formulări diferite, pe parcursul acestui motiv de recurs - că societatea SC C.C. BV, nu a dovedit faptul că, în calitate de asigurător de bunuri s-a subrogat prin plata despăgubirii în drepturile persoanei păgubite ca urmare a accidentului produs pe teritoriul României de către asiguratul R.Ș.", deoarece nu se cunoaște "identitatea asiguratului", "dacă s-a plătit efectiv despăgubirea" și nici "persoana" care a încasat-o.

b) în al doilea rând, recurenta afirmă că polița de asigurare este o "asigurare maritimă pentru mărfuri" și deci nu ar fi incidentă în cazul de față. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, criticile ar putea fi subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC A.R.A.V.I.G. SA pretinde că instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 49 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum și cele ale art. 998 – art. 999 C. civ. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Cât privește prima critică din primul motiv de recurs, se va reține că instanța de apel, prin decizia atacată, a stabilit în mod perfect corect întregul lanț de raporturi juridice care există în cauză, și care duc la concluzia, pe care această instanță a reținut-o, și anume că societatea SC C.C.

BV are calitate procesuală de a promova cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri ca urmare a accidentului din 17 iunie 2005. Astfel, instanța de apel a constatat că Societatea N.B. BV este deținătoarea poliței de asigurare de bunuri, așa cum se arată în conținutul acesteia și în extrasul depus la dosarul cauzei. Totodată, instanța de apel a constatat că plata sumei asigurate a fost efectuată de A.O.N., în calitate de broker al asigurătorilor F. și A.I.G. către N.B. BV. Acest fapt rezultă din documentele pe care societatea intimată le-a depus la dosarul de fond, și anume: factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23 septembrie 2005, care a fost adresată către N.B. BV cu precizarea că se plătește în favoarea acestei societăți suma de 92.267,87 euro în temeiul poliței de asigurare și cu mențiunea că plata se face cu titlul de "daune" pentru accidentul din 17 iunie 2005; ordinul de plată emis de A.O.N.

la 17 noiembrie 2005; extrasul de cont bancar din 17 noiembrie 2005, în care plata sumei de 141.812,03 euro făcută de A.O.N. către N.B. BV apare la Societatea R.N. NV este "asiguratul" din polița de asigurare. R.N. NV este menționat în calitate de asigurat și în factura - nota de credit emisă de A.O.N. la 23 septembrie 2005, cu referire la polița de asigurare. În temeiul calității de asigurat, R.N. NV a emis "Formularul de subrogare" ("Subrogation Form") în favoarea asigurătorilor F. și A.I.G., prin brokerul A.O.N. Instanța de apel a reținut în mod corect că, din procura depusă la dosarul cauzei rezultă că brokerul A.O.N, în calitate de mandatar al asigurătorilor F. și A.I.G., a împuternicit pe SC C.C.

BV să depună acțiunea în regres împotriva SC A.R.A.V.I.G. SA, ca asigurător legal al lui R.Ș., și împotriva lui R.Ș., ca persoană responsabilă pentru daunele cauzate socIetății N.T. ca urmare a accidentului auto care a avut loc pe 17 iunie 2005 la Bucoșnița, Județul Caras - Severin, România. În concluzie, potrivit celor arătate mai sus și contrar celor susținute de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că R.N. NV are calitatea de "asigurat" în polița de asigurare și, în consecință, are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului. În al doilea rând, în cadrul primului motiv de recurs, recurenta afirmă că polița de asigurare este o "asigurare maritimă pentru mărfuri" și deci nu ar fi incidentă în cazul de față.

Afirmația este eronată și va fi respinsă pentru argumentele care urmează. a) Polița de asigurare, deși se numește "Poliță de asigurare” maritimă pentru mărfuri", dar acoperă și tranzitul terestru al mărfii de la depozit la depozit, deoarece se referă la "toate riscurile". Faptul că Polița de asigurare acoperă "toate riscurile" ("Institute Cargo Clauses (All Risks)" se prevede în articolul "Condiții" ("Conditions") din cuprinsul său.

Acest fapt este arătat și în "Condițiile suplimentare de asigurare" („Supplementary Insurance Conditions"), care sunt atașate poliței (a se vedea clauza 1 - "Termenii și condițiile aplicabile" ("Applicable Terme and Conditions"). b) Polița de asigurare se coroborează cu "Clauzele privind transportul de mărfuri” ("Cargo Clauses"). Aceste Clauze definesc noțiunea de "toate riscurile", la care se referă articolul 1.1 ("Clauze instituite privind transportul de mărfuri (Toate riscurile)") ("Institute Cargo Clauses (All Risks)". Definiția noțiunii de "toate riscurile" este cuprinsă în articolul 4.5.1. Potrivit acestui articol, intitulat "Tranzit / de la depozit la depozit. Pe orice rută, direct sau indirect", această asigurare acoperă și tranzit(-urile), dacă este cazul, de la (și) către interiorul tării în care se află locul numit în poliță pentru începerea tranzitului sau (și) destinația numită în poliță.

Această asigurare se află în vigoare din momentul în care interesele asigurate (mărfurile asigurate) părăsesc punctul din interiorul depozitului sau în/la locul de staționare / depozitare în care ele se află gata de a începe tranzitul, continuă fără întrerupere pe durata cursului normal al tranzitului ..și se încheie la livrarea intereselor asigurate la punctul destinat pentru acestea în interiorul depozitului sau în / la locul de staționare / depozitare". Din aceste dispoziții rezultă că Polița de asigurare, în care societatea R.N. NV are calitatea de asigurat, acoperă și riscul avarierii și distrugerii mărfii pe parcursul transportului ei terestru din Olanda în Turcia, via România, adică inclusiv în momentul când marfa a făcut obiectul accidentului de circulație care a avut loc la data de 17 iunie 2005 pe raza comunei Bucoșnița, județul Caraș-Severin.

Ca răspuns la mențiunea făcută de SC A.R.A.V.I.G. SA în sensul că în raportul de expertiză întocmit de SC C.C.B.V. la 21 iulie 2005 este indicată polița de asigurare în loc de cea cu nr. X, precizăm că numărul corect este acesta din urmă. Faptul că în raportul de expertiză s-a adăugat mențiunea "22" se explică prin faptul că polița se completează cu Clauzele privind transportul de mărfuri ("Cargo Clauses"), așa cum am arătat mai sus. În concluzie, cu privire la primul motiv de recurs invocat de SC A.R.A.V.I.G. SA, rezultă că societatea SC C.C.B.V. a dovedit pe deplin toate elementele care fundamentează calitatea sa procesuală activă în prezenta cauză. În acest fel, rezultă că societatea SC C.C.B.V.

îndeplinește condițiile cerute de art. 22 din Legea nr. 136/1995 care, prin raportare la speță, se citesc astfel: asigurătorul din contractul de asigurare de bunuri (în speță F. și A.I.G., prin brokerul A.O.N. care a subrogat pe SC C.C.B.V. în drepturile sale) se subrogă în momentul plății, în limitele indemnizației plătite, în toate drepturile asiguratului (R.N. NV) împotriva celor răspunzători de producerea pagubei (în speță, R.Ș.), precum și a asigurătorului de răspundere civilă auto a acestuia (în speță, SC A.R.A.V.I.G. SA). În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, SC A.R.A.V.I.G. SA pretinde că instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 49 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum și cele ale art. 998 – art. 999 C. civ.

Afirmația este eronată și urmează a fi respinsă pentru motivele care urmează. În realitate, instanța de apel, în limita învestirii sale - și anume cu judecarea excepției lipsei calității procesuale active a societății SC C.C.B.V. - a avut în vedere toate elementele la care SC A.R.A.V.I.G. SA se referă, și care rezultă din actele pe care societatea intimată le-a depus la dosarul cauzei. Astfel, calitatea de persoană păgubită aparține asiguratului R.N. NV, care apare în polița de asigurare, iar suma plătită de asigurătorii F. și A.I.G., prin brokerul lor A.O.N., și faptul că aceasta reprezintă despăgubire pentru accidentul din 17 iunie 2005 rezultă din înscrisurile enumerate mai sus.

Condițiile răspunderii civile delictuale, îndeplinite în persoana făptuitorului accidentului, R.Ș., rezultă din: Procesul - verbal, încheiat la data de 17 iunie 2005, la locul accidentului, de către Poliția Caras - Severin; Autorizațiile de reparație emisă de agentul constatator al accidentului; polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) din 23 decembrie 2004, emisă de SC A.R.A.V.I.G. SA, pe numele făptuitorului R.Ș. Astfel, pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 559 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.