ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul Jura Ioan a solicitat obligarea pârâtei SC W.C.A. SRL Arad la înlocuirea părții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios la demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasate pe proprietatea reclamantului și la repunerea clădirii în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Arad - secția civilă prin sentința civilă nr. 6170 din 3 septembrie 2007 a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad. Soluționând cauza pe fond prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2008, Tribunalul Arad, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr.90 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, prin care s-a desființat hotărârea Tribunalului și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea reclamantului, respectiv de obligare a pârâtei SC W.C.A. SRL la demontarea părților din mecanismul de susținere a părții incorporate în clădirea reclamantului și la repunerea clădirii în situația anterioară . Rejudecând cauza Tribunalul Arad secția comercială prin sentința nr. 1538 din 6 august 2008 a respins acțiunea reclamantului. S-a reținut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada încălcării de către pârâtă a normelor de conviețuire socială, respectiv a prevederilor art. 2 pct. 28 și 29 din Legea nr. 61/1991 și nici a dispozițiilor art.588 C. civ.

Reclamantul nu a demonstrat existența unei fapte ilicite a pârâților care să-i oblige la înlocuirea părții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, care să atragă răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 998 și 999 C. civ. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. împotriva acestei decizii reclamantul Jura Ioan a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. A susținut recurenta că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și a confirmat sentința Tribunalului Arad care nu a examinat capetele 2 și 3 din acțiune în sensul că nu rezultă că instanța le-a respins ca inadmisibile, nefondate sau nedovedite.

S-a invocat că instanța de apel nu a avut rol activ întrucât pentru lămurirea situației de fapt se impunea efectuarea unei cercetări la fața locului, probă pe care instanța putea să o încuviințeze din oficiu. Decizia recurată nu este motivată deoarece deși instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sau ale abuzului de drept, nu s-a pronunțat și asupra incidenței în cauză a art. 588 C. civ. și a unui caz de răspundere civilă delictuală în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ. Recursul reclamantului nu este fondat. Instanța de apel a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art.998 și 999 cod civil și a confirmat sentința instanței de fond prin care s-a respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâților la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios.

Reclamantul a pretins prin capetele 2 și 3 din cererea formulată obligarea pârâților la demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasat pe proprietatea sa și la repunerea clădirii în situația anterioară. Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel s-a pronunțat și asupra acestei cereri și a apreciat că din probele de la dosar nu rezultă că poarta ar fi fost parțial încorporată în imobilul proprietatea reclamantului. Așa fiind critica recurentului sub acest aspect nu este întemeiată. Susținerea recurentului privind lipsa de rol activ a instanței care nu a încuviințat efectuarea unei cercetări la fața locului este în realitate o nemulțumire a acestuia asupra modului în care instanța a încuviințat și respectiv administrat probele, aspect care nu poate fi examinat de instanța de control judiciar.

Cea de a treia critică se referă la motivarea sumară și lipsa motivării deciziei în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra susținerilor recurentului cu privire la incidența în cauză a art.588 cod civil și a unui caz de răspundere civilă obiectivă. Deși nu a fost invocat temeiul juridic din dezvoltarea acestei acestui motiv de recurs poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de apel reținând că nu există nici o faptă cauzatoare de prejudicii din partea pârâților față de recurent, practic s-a pronunțat implicit și asupra dispozițiilor art. 588 C. civ. care prevăd obligațiile proprietarilor și relațiile pe care trebuie să le aibă în folosirea proprietății.

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.998 și 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.I. împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.