ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2010

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul Jura Ioan a solicitat obligarea pârâtei

SC W.C.A. SRL Arad la înlocuirea părții metalice de acces în sediul pensiunii

cu un mecanism silențios la demontarea oricărei părți a acestui mecanism

plasate pe proprietatea reclamantului și la repunerea clădirii în situația

anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria

Arad - secția civilă prin sentința civilă nr. 6170 din 3 septembrie 2007 a

declinat competența în favoarea Tribunalului Arad.

Soluționând

cauza pe fond prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2008, Tribunalul Arad,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantului.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia

civilă nr.90 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, prin

care s-a desființat hotărârea Tribunalului și cauza a fost trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că prima instanță nu s-a pronunțat

cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea reclamantului, respectiv de obligare

a pârâtei SC W.C.A. SRL la demontarea părților din mecanismul de susținere a

părții incorporate în clădirea reclamantului și la repunerea clădirii în

situația anterioară .

Rejudecând

cauza Tribunalul Arad secția comercială prin sentința nr. 1538 din 6 august

2008 a respins acțiunea reclamantului.

S-a

reținut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada încălcării de către

pârâtă a normelor de conviețuire socială, respectiv a prevederilor art. 2 pct. 28

și 29 din Legea nr. 61/1991 și nici a dispozițiilor art.588 C. civ.

Reclamantul

nu a demonstrat existența unei fapte ilicite a pârâților care să-i oblige la

înlocuirea părții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism

silențios, care să atragă răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 998

și 999 C. civ.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială.

împotriva

acestei decizii reclamantul Jura Ioan a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și a solicitat modificarea

hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu

cheltuieli de judecată.

A

susținut recurenta că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și a

confirmat sentința Tribunalului Arad care nu a examinat capetele 2 și 3 din

acțiune în sensul că nu rezultă că instanța le-a respins ca inadmisibile,

nefondate sau nedovedite.

S-a

invocat că instanța de apel nu a avut rol activ întrucât pentru lămurirea

situației de fapt se impunea efectuarea unei cercetări la fața locului, probă

pe care instanța putea să o încuviințeze din oficiu.

Decizia

recurată nu este motivată deoarece deși instanța a apreciat că nu sunt

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sau ale abuzului de drept,

nu s-a pronunțat și asupra incidenței în cauză a art. 588 C. civ. și a unui caz

de răspundere civilă delictuală în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Recursul

reclamantului nu este fondat.

Instanța

de apel a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de

dispozițiile art.998 și 999 cod civil și a confirmat sentința instanței de fond

prin care s-a respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâților la

înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism

silențios.

Reclamantul

a pretins prin capetele 2 și 3 din cererea formulată obligarea pârâților la

demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasat pe proprietatea sa și la

repunerea clădirii în situația anterioară.

Din

considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel s-a pronunțat și

asupra acestei cereri și a apreciat că din probele de la dosar nu rezultă că

poarta ar fi fost parțial încorporată în imobilul proprietatea reclamantului.

Așa

fiind critica recurentului sub acest aspect nu este întemeiată.

Susținerea

recurentului privind lipsa de rol activ a instanței care nu a încuviințat

efectuarea unei cercetări la fața locului este în realitate o nemulțumire a

acestuia asupra modului în care instanța a încuviințat și respectiv administrat

probele, aspect care nu poate fi examinat de instanța de control judiciar.

Cea

de a treia critică se referă la motivarea sumară și lipsa motivării deciziei în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra susținerilor recurentului cu

privire la incidența în cauză a art.588 cod civil și a unui caz de răspundere

civilă obiectivă.

Deși

nu a fost invocat temeiul juridic din dezvoltarea acestei acestui motiv de

recurs poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța

de apel reținând că nu există nici o faptă cauzatoare de prejudicii din partea

pârâților față de recurent, practic s-a pronunțat implicit și asupra

dispozițiilor art. 588 C. civ. care prevăd obligațiile proprietarilor și

relațiile pe care trebuie să le aibă în folosirea proprietății.

Pe

de altă parte, instanța de apel a reținut că în speță nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de art.998 și 999 C. civ. privind răspunderea civilă

delictuală.

Pentru

considerentele reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.I. împotriva deciziei

comerciale nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  13 ianuarie 2010.