ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 28 martie 2013 sub nr. 3308 pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, contestatorul M.I. a formulat
contestație în anulare împotriva deciziei nr. 866 de la 22 februarie 2012 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, precizând că motivele le va
depune printr-un memoriu separat după ce va lua cunoștință de motivarea
deciziei atacate.
La data de 11 ianuarie 2013, contestatorul M.I. a depus
motivele contestației în anuare, arătând că:
- hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli,
întrucât Înalta Curte nu a observat, din greșeală că nu era vorba de un recurs
îndreptat împotriva deciziei nr. 949/R/2012 a Curții de Apel Timișoara, motiv
încadrat în dispozițiile art. 318 C. proc. civ.;
- Înalta Curte s-a pronunțat asupra unui lucru care nu
s-a cerut, motiv încadrat în dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ.,
care a fost invocat numai formal, fără a fi dezvoltate critici pe acest aspect
și fără a solicita în vreun fel revizuirea hotărârii atacate.
Contestatorul a susținut că a declarat recurs împotriva
deciziei nr. 31/A/2011 a Tribunalului Caras Severin și nu împotriva deciziei nr.
949/R/2012 a Curții de Apel Timișoara.
Pe cale de consecință, contestatorul a solicitat admiterea
contestației în anulare, anularea deciziei atacate și restituirea dosarului
Curții de Apel Timișoara.
În ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 intimații
Consiliul Local Caransebeș, Municipiul Caransebeș prin Primar și Primăria
Municipiului Caransebeș a invocat excepția inadmisibilității contestației în
anulare, în raport de criticile formulate de contestator, excepție întemeiată
pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 866 din 22 februarie 2012 a înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a cărei anulare s-a
solicitat, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul M.I.
împotriva deciziei civile nr. 949 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Secția
civilă a Curții de Apel Timișoara.
În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut, în esență,
că recursul vizează o decizie pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă, ca instanță de recurs - în condițiile art. 299 C. proc. civ., decizie
ce este irevocabilă.
Înalta Curte constată că solicitarea contestatorului nu poate
fi încadrată în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce
privește hotărârile instanțelor de recurs, acestea pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul menționat are în vedere erorile materiale, respectiv
cele de ordin formal, procedural, săvârșite involuntar cu ocazia judecății or,
potrivit hotărârii atacate, nu a existat o asemenea greșeală materială.
În speță, contestatorul nu poate invoca existența unei
greșeli materiale, întrucât deși la data de 22 septembrie 2011, Curtea de Apel
Timișoara, secția civilă, a constatat nul, pentru nemotivare în termen,
recursul declarat de pârâții M.L., M.D.M., M.I. și M.I. Jr. împotriva deciziei
civile nr. 31/ A din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caransebeș, la
data de 26 septembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul aceleiași curți de apel
o altă declarație de recurs formulată de pârâtul M.I., care a fost trimisă spre
competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, se constată că aspectele invocate nu pot
constitui motive ale contestației în anulare pe temeiul cărora să fie
retractată hotărârea.
Ca atare, calea de atac fiind exercitată în afara ipotezelor
strict reglementate prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ., urmează să fie
respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C
I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva
deciziei nr. 866 din 22 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.